Epaminonda's Blog.....: NIEDERSFELD

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea germană NIEDERSFELD, azi cartier

al orașului WINTERBERG, landul RENANIA DE NORD -

WESTFALIA, câteva vederi generale și trimiteri poștale ilustrate.

Monumentul Piatra

Hotelul Niedersfeld

Arhitectură locală

Vedere generală

Vedere din aer

Trimiteri poștale ilustrate

***

RĂSPUNSUL GHICITORII

DIN ARTICOLUL ANTERIOR DE BLOG

"NONANT - FRANȚA"

FREZATUL CU CEAS LA MÂNĂ ESTE

CĂLIN POPESCU TĂRICEANU

PIONIERA CU UNIFORMA ȘIFONATĂ ESTE

ELENA UDREA

PLETOSUL CU TRICOU ÎN DUNGI ESTE

DAN DIACONESCU

____________xxx____________

CÂTEVA

INSIGNE ȘI MEDALII

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

40 de ani de antiterorism - 2014

România - Patria a Priori (Patria înaintea faptelor)

S.R.I. - Serviciul roman de informații

Brigada antiteroristă

Brigada Antiteroristă comemorează, an de an, la 24 decembrie, Ziua luptătorului antiterorist, înclinând in memoriam drapelul de luptă al unităţii, ca semn de profund respect faţă de înaintaşi. Pe fondul acţiunilor teroriste din anii ’70 şi ca o reacţie firească de autoprotecţie, de-a lungul timpului, în România, au fost constituite diverse instituţii cu responsabilităţi antiteroriste, de la o primă structură înfiinţată în 1974 până la Uniunea Specială de Luptă Antiteroristă (U.S.L.A.) – 1977 şi Brigada Antiteroristă în 1990. Datorită experienţei câştigate şi a recunoaşterii rezultatelor muncii depuse de-a lungul existenţei sale, drapelul de luptă al Brigăzii Antiteroriste a fost decorat, în anul 2002, cu Ordinul naţional „PENTRU MERIT” în grad de Cavaler. Brigada Antiteroristă comemorează, an de an, la 24 decembrie, Ziua luptătorului antiterorist, înclinând in memoriam drapelul de luptă al unităţii, ca semn de profund respect faţă de înaintaşi. Pe 24 decembrie 1989 au căzut în apropierea Ministerului Apărării Naţionale opt cadre din unitate, printre care şi Şeful de Stat Major în cadrul U.S.L.A., lt. col. Gheorghe Trosca. Ei au fost chemaţi să apere de terorişti sediul M.Ap.N. La 26 decembrie 1989, Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă a ieşit din subordonarea Ministerului de Interne, fiind încorporată în structurile Ministerului Apărării Naţionale. Pe 4 aprilie 1990, U.S.L.A. a fost încorporată în cadrul SRI iar pe 1 iulie 1990, U.S.L.A. se transformă în Brigada Antiteroristă. Aceasta îşi va desfăşura activitatea ca structură centrală de profil a Serviciului Român de Informaţii. Activitatea antiteroristă a României este comemorată și prin Baterea monedei omagiale SRI – Brigada antiteoristă – 40 de ani de luptă antiteroristă, vezi imaginea de mai sus.

300 de ani de la decapitarea Brâncovenilor,

martiri ai neamului românesc - Constantinopol 1714

20 iunie 1882 - Sfințirea 13 august - Zi de praznic

Asociația națională Cultul eroilor "Regina Maria

2014 - Anul sfinților martiri Brâncoveni

Biserica Sfântul Gheorghe Nou - București

Reînhumat la 31 mai 1934 de Patriarhul Miron Cristea

Această medalie a fost emisă în data de 15 august 2014, fiind confecționată din tombac suflat cu aur. Medalia are diametrul de 60 milimetri, grosimea de 4 milimetri și a fost bătută într-un tiraj de 300 exemplare. Realizarea grafică aparține generalului de brigadă, în retragere, Stoica Petre iar execuția tehnică, companiei Tekart Trading S.R.L..

Constantin Brâncoveanu a fost unul dintre domnitorii Țării Românești, care a trăit în perioada anilor 1654 – 1714 și a domnit în perioada anilor 1688 – 1714, deci o perioadă destul de lungă. A fost fiu de mare boier, nepot al domnului Șerban Cantacuzino, moștenind și sporind o avere considerabilă. În timpul domniei sale țara a cunoscut o lungă perioadă de pace, de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale. În politica externă Brâncoveanu a acționat cumpătat, evitând să se poziționeze decisiv de partea vreunei mari puteri a timpului. Folosindu-se de agenți, domnitorul era informat asupra știrilor de pe întregul continent iar el informa simultan taberele rivale asupra mișcărilor celuilalt. În ce privește Moldova, Brâncoveanu a intervenit în mod repetat în chestiunea domniei, în timp ce în Transilvania a exercitat o importantă influență culturală, prin răspândirea de tipărituri și ctitorirea de așezăminte religioase. Deși reușise să fie confirmat pe viață în domnie, domnul a căutat în permanență să-și asigure în străinătate un refugiu față de turci, fiind conștient de precaritatea situației sale. În cele din urmă, a fost luat prin surprindere, mazilit în aprilie 1714 și dus cu întreaga familie la Istanbul, unde a fost torturat pentru credința sa și pentru a preda toată averea sa.

El și cei patru copii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei) precum și sfetnicul Ianache) au fost executați, prin decapitare, în data de 15 august 1714, iar trupurile lor aruncate în mare. Pentru că au refuzat, cu prețul morții, să abandoneze credința creștină și să treacă la mahomedanism, cu toții sunt venerați de către Biserica Ortodoxă Română, care i-a canonizat în anul 1992, sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni. În urma domnie lui Constantin Brâncoveanu a rămas un stil arhitectonic inconfundabil, ce îi poartă numele, precum și multe ctitorii religioase ce pot fi admirate și astăzi. Dintre acestea amintesc; biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, Mănăstirea Râmnicu Sărat, Bisericile Potlogi și Doicești – Dâmbovița, Mănăstirea Sâmbăta de Sus, Biserica Mogoșoaia, Mănăstirea Horezu, Mănăstirea Surpatele, Mănăstirea Polovragi, și Mănăstirea Turnu din Târgșoru Vechi.

Cea mai importantă ctitorie a domnitorului muntean Constantin Brâncoveanu, Biserica Sfântul Gheorghe Nou este situată chiar în centrul Bucureştiului. Este singura biserică din capitală, ctitorită de Brâncoveanu, care a rezistat timpului, putând fi admirată și astăzi. Dintre sfintele odoare ale acestei biserici amintesc; mormântul Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu, mâna Sfântului Ierarh Nicolae, icoana făcătoare de minuni a Sfintei cuvioase Parascheva (Sfânta Vineri), icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din secolul XVIII, sfântul epitaf lucrat de Maria Brancoveanu în timpul exilului și candela din argint filigranat de deasupra mormantului domnesc. Mormântul domnitorului martir aflat în biserică a fost acoperit în anul 1720 de către doamna Maria Brâncoveanu, soția domnitorului, cu o placă de marmură albă, pe care nu a scris nimic pentru ca nu cumva turcii să-l profaneze, știut fiind faptul ca voievodul Constantin Brancoveanu fusese condamnat de către turci pentru tradare. În anul 1914 s-a descoperit candela de argint de la mormant cu inscriptia: ”această candelă, ce s-a dat la Sveti Gheorghie cel Nou, luminează unde odihnesc oasele fericitului domn Io Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod… iulie, în 12 zile, leat 7228 (1720)”. În fața intrării principale a bisercii se află statuia voievodului-ctitor Constantin Brâncoveanu.

Jertfele românilor, de-a lungul existenței lor, sunt uriașe. Aproape că nu există palmă de pământ care să nu fi fost apărată prin jertfă de sânge. Prin moartea lor, eroii ne-au apărat ființa, limba, cultura și glia străbună. Iată de ce merită să-i cunoaștem și să-i venerăm. Instituția care și-a asumat nobila misiune de cinstire a memoriei și faptelor eroilor a fost Societatea Mormintelor Eroilor Căzuți în Război. Înființată la data de 12 septembrie 1919 prin Înaltul Decret Lege nr.4106 semnat de către Regele Ferdinand, acest organism era chemat ”să vorbească viitorimii despre jertfele și izbânzile noastre, despre frumusețea virtuților ostășești și despre nezdruncinata tărie a sufletului românesc". Societatea a funcționat sub înaltul patronaj al Reginei Maria, ca președinte de onoare, și al I.P.S. Mitropolitului Primat Miron Cristea, ca președinte executiv. În anul 1927 aceasta și-a schimbat numele în Societatea “Cultul Eroilor”, iar în anul 1940 a devenit Așezământul Național “Regina Maria” pentru Cultul Eroilor. După abdicarea Regelui Mihai I și proclamarea Republicii, prin decretul nr.48 din 29 mai 1948 acesta a fost desființat, patrimoniul și atribuțiunile fiind transferate Ministerului Apărării Naționale. Hegemonia U.R.S.S. adusă de cel de-al doilea război mondial a condus la împânzirea teritoriului țării cu monumente dedicate ostașilor sovietici “eliberatori”, în detrimentul eroilor români. Abia în anul 1975, în condițiile emancipării de sub tutela Uniunii Sovietice, când s-a elaborat Decretul Lege al Consiliului de Stat nr.117, având ca obiect reglementarea operelor comemorative de război, începe să se manifeste, destul de modest, cultul față de eroii neamului. După decembrie 1989, la inițiativa unui grup de ofițeri, s-a înființat Comitetul național pentru restaurarea și îngrijirea monumentelor și cimitirelor eroilor (C.N.R.I.M.C.E.). Prin Sentința civilă nr.664 din 19 noiembrie 1991, asociația a dobândit personalitate juridică, iar în baza ordinului ministrului apărării naționale, Nicolae Spiroiu, a primit acordul de a funcționa sub patronajul M.Ap.N. și un sediul al comitetului de conducere, în palatul Cercului militar național din București. Prin Hotărârea Sfântului Sinod al B.O.R., nr.3036 din 19 - 20 iunie 1992 asociația a intrat sub oblăduirea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române. La Conferința națională din 28 august 1997, C.N.R.I.M.C.E. a revenit la denumirea Asociația Națională “Cultul Eroilor”, asumându-și misiunea de a prelua obiectivele“Așezământului Național “Regina Maria” pentru Cultul Eroilor”.

Sursa documentării despre Asociația Națională “Cultul Eroilor” este Publicația "BUZĂUL EROIC" a Asociației Naționale Cultul Eroilor "Regina Maria", filiala Buzău. Mulțumesc pe această cale președintelui filialei buzoiene, domnul Gl.bg.(r) ACHIM ALSTANI, pentru sprijinul oferit în documentare!

Insignă breloc - Adidas

Adidas este o companie multinațională cu sediul în Germania, la 200 kilometri nord de metropola Munchen. Compania produce diverse articole sportive, având în anul 2006 o cifră de afaceri de peste 10 miliarde de euro. Adidas este cel mai producător de articole sportive urmat de Nike. În anul 2005 compania Adidas a achiziționat compania rivală Reebok Internațional pentru suma de 3,8 miliarde de dolari pentru a ajunge din urmă Nike, din punct de vedere al vânzărilor. Sus am postat câteva logouri ale marii companii transnaționale.

Insigna 1848 - 1973

Revoluția Română de la 1848 a fost parte a revoluției europene din acel an și expresie a procesului de afirmare a națiunii române și a conștiinței naționale. Un factor deosebit de important l-a constituit Revoluția Franceză din februarie 1848 care a avut repercusiuni asupra întregii Europe. Deoarece Franța era un stat național unitar, revoluția de aici a avut un predominant caracter social, pe când în celelalte țări a luat diferite forme, după necesitățile locale. Astfel că, principiul libertăților cetățenești cerute de revoluționarii francezi a evoluat și s-a transformat în libertăți naționale pentru popoarele supuse, iar peste revendicările sociale s-a suprapus ideea de unitate națională. Revoluția Română de la 1848 s-a desfășurat în condițiile în care părți din teritoriul național se aflau în stăpânirea imperiilor vecine (Transilvania și Bucovina sub stăpânire austro-ungară), în timp ce Moldova și Muntenia erau constrânse să accepte protectoratul Rusiei țariste și suzeranitatea Imperiului Otoman. Revoluția de la 1848 a fost o revolt nationalist a burgheziei europene desfășurată în anii 1848 – 1849, îndreptată împotriva ordinii încă supranaționale stabilite de Congresul de la Viena (1814 - 1845). Revoluțiile de la 1848 au dat semnalul deșteptării naționalismului european, fiind cunoscute de aceea și sub denumirea de "primăvara popoarelor". Deși înăbușite, revoluțiile de la 1848 au fixat pe termen lung obiectivul creării statelor naționale în Europa, obiectiv definitivat cu ajutor american (conform programului în 14 puncte al lui Wilson, abia după primul război mondial.

Deasupra se prezintă drapelul revoluționarilor români și o reproducere după acuarela lui C. Petrescu cu studenți revolutionari români prezentând drapelul revoluției române la Paris. Pe drapele se distinge chemarea revoluției române” DREPTATE, FRĂȚIE”.

H - 1979 România

Federaţia română de hochei s-a înfiinţat în anul 1924. Pe parcursul timpului s-a despărţit în Federaţia română de hochei pe gheaţă şi Federaţia română de hochei pe iarbă, două foruri sportive naţionale tutelare distincte care se ocupă de organizarea şi dezvoltarea competiţiilor sportive specifice fiecărei federaţii.

Hocheiul pe gheață este un sport de iarnă olimpic, de echipă, care se joacă cu crose și cu un puc. Termenul de hochei, cu origini medievale, este disputat de către francezi și englezi. O rudimentară formă de hochei a fost atestată în secolul al XVII-lea în Olanda,unde un grup de oameni, pe patine, se jucau cu un mic disc pe canalele înghețate. O altă teorie sugerează faptul că hocheiul își are originea pe continentul american, derivând din jocul similar al americanilor lacrosse. În sfârșit, cea mai acceptată teorie este aceea care arată dezvoltarea hocheiului pe gheață ca o variație a hocheiului pe iarbă. Primele reguli cu privire la pucul de joc și la numărul de jucători au fost introduse de un grup de studenți ai unei universități din Montreal – Canada în anul 1870. Prima ligă profesionistă de hochei s-a înființat în anul 1903 în SUA, iar liga internatională s-a înființat cinci ani mai târziu la Paris. Primul meci public de hochei a avut loc la Montreal în anul 1875, iar primele campionate organizate se cunosc din Europa anului 1910. Hocheiul masculin a devenit sport olimpic încă din anul 1920, de la Olimpiada de vară de la Anvers. Peste 4 ani, la Chamonix, a fost introdus în programul Jocurilor de iarnă.

_____________ooOoo_____________

INSEMNE MILITARE STRĂINE