Sigismund Bathory (1572 - 1613), principe al Transilvaniei, în mai multe rânduri, între anii
1588 – 1602, a acordat orasului Brașov dreptul de a bate monedă. Din acea
perioadă se cunosc câteva monede bătute aici, ele recunoscându-se după stema
orașului care este expusă pe una din fețele monedelor.
Monede cu stema
orașului Brașov s-au bătut și mai târziu, în timpul luptelor dintre principele
transilvănean, Gabriel Bathory și domnitorul muntean, Radu Șerban.
Aici este reprezentată moneda de un taler, bătută la Brașov, în anul 1601. Pe avers se distinge pajura austro-ungară, cu aripile larg desfăcute, iar pe revers stema plină de istorie a orașului de la poalele Tâmpei - Brașov (în limba germană - Kronstadt și maghiară - Brasso). A se compara cu stema color actuală a Brașovului, postată mai sus!
Deasupra am postat moneda de un ducat din anul 1612. Pe avers este stema Brașovului cu înscrisul DEVS PROTECTOR NOSTER ceea ce s-ar traduce DUMNEZEU - APĂRĂTORUL NOSTRU, iar pe revers este reprezenTat Sfântul Stanislav și inscripția PATRONA VNGARIAE = PATRONUL UNGARIEI.
Mai sus am aplicat moneda de un ducat din anul 1613, ce ne prezintă pe avers stema orașului iar pe revers pajura cu aripi desfăcute.
Tatăl său s-a numit Francisc şi a venit în Ardeal de dincolo de
Tisa, iar mama sa, pe nume Drusiana Lazăr, era din secuime. Datorită faptului
că avea tenul mai închis la culoare, lui Gabriel Bethlen i se mai spunea
"Ţiganul". A dat dovadă de calităţi remarcabile, dublate de un mare
simţ politic. Mai jos este reprezentată moneda de 10 ducați din aur bătută în anul 1616. Aceasta cântărește 34,63 grame și s-a vândut în anul 2004 pentru suma de 11500 euro.
A fost căsătorit cu Ecaterina de Brandenburg, care i-a succedat
în scaunul principatului Transilvaniei pentru circa un an, după moartea sa. La
vârsta de 16 ani a luat parte la campania antiotomană din Valahia, iar la 20 de
ani era deja comandant. Mai jos sunt reprezentate monede de un ducat, de argint, din anii 1614, 1616 și 1618 cu design și inscripții asemănătoare celor din aur.
După abdicarea
lui Sigismund Bathory, Bethlen, fiind de confesiune calvină, se alătură taberei
nobiliare antihabsburgice, susţinându-l pe Moise Secuiul la tronul
Transilvaniei. După înfrângerea acestuia, se refugiază în Imperiul otoman, unde
stabileşte relaţii cu demnitarii sultanului (’’îi cunosc firea turcului’’ – va
spune el mai târziu). Aici este reprezentată moneda de un ducat din 1619, de argint, grea de 34,75 grame, bătută la Alba Iulia. În partea stângă a reversului se vede pajura austro-ungară luându-și zborul, iar în dreapta se disting cele șapte turnuri de cetate (aluzie la numele german al Transilvaniei - Siebenburgen - șapte cetăți, șapte mari orașe transilvane).
În fruntea unor forţe otomane încearcă să se apropie de
Transilvania, dar fără succes, reuşind să scape din mâinile haiducilor din
slujba împăratului cu preţul pierderii bunurilor personale. Astfel, prestigiul
său în rândurile nobililor pribegi creşte şi aceştia vor să-l aleagă principe. Mai jos am prezentat moneda de un ducat aur, din anul 1620, grea de 3,41 grame, bătută tot la Alba Iulia.
Realist pentru vârsta de 23 de ani, el refuză şi-l susţine pe Ştefan Bocskay
(1604-1606). Îl convinge apoi pe acesta să se revolte împotriva Habsburgilor şi
apără hotarele Ardealului. Mai jos am prezentat monede de un ducat aur, bătute în anii 1620, 1621 și 1622 în orașul Kremnica (denumire germană - Kremnitz) din Slovacia. Pe avers este aplicat chipul principelui, fără chipu, iar pe revers patronul Ungariei - Sfântul Stanislav.
În calitate de general şi consilier al principelui
el primeşte în dar cetatea Hunedoarei şi funcţia de comite de Hunedoara. În
timpul păcii încheiate cu Habsburgii in 1606, el se va căsători cu Suzana
Karoly, fiica unui mare nobil din nordul Ungariei. Moneda de mai jos este un dinar de argint, bătut în anul 1621, la Kremnitz.
După moartea lui Bocskay,
deşi Stările îl aleg pe Sigismund Rakoczi ca principe, Bethlen îl susţine pe
Gabor Bathory până într-atât încât Rakoczy îl arestează. La scurt timp după
aceea, în 1608, Rakoczy renunţă la tron în favoarea lui Bathory, susţinut de
Habsburgi şi aprobat de sultan la intervenţia lui Bethlen, eliberat între timp.
Iniţial relaţiile Bathory – Bethlen au fost bune, Bethlen primind daruri
consistente, printre care cetatea Devei, şi devenind unul dintre cei mai mari
latifundiari ai Transilvaniei şi membru al anturajului principelui, care îi
asculta sfaturile. Monedele aplicată mai jos sunt de un taler din argint, din anii 1621 și 1622 și se recunosc prin prezenta pe revers a sigilului princiar.
Dar orientarea sa turcofilă a intrat curând în coliziune cu
cea proaustriacă a lui Bathory, care a încercat sa-l lichideze. Prevenit, în
1612 Gabriel Bethlen se refugiază din nou la turci, unde este primit de sultan,
care îl numeşte principe şi-i pune la dispoziţie trupe. Moneda de mai jos este de 3 creițari, din anul 1622, vândută la o licitație din anul 2004 pentru suma de 850 de euro.
Deşi este proscris de
Dietă, Bethlen înaintează sprijinit şi de oştile muntene si moldovene, iar
Bathory fuge şi este ucis la Oradea de către haiduci. În acest
context, la 23 octombrie 1613, Stările îl aleg pe Bethlen ca principe al
Transilvaniei. Mai jos este reprezentată moneda de un ducat din aur, grea de 3,41 grame, bătută în anul 1622 la Baia Mare (denumire maghiară - Nagy Banya). A se vede inițialele N și B de pe reversul acestei monede!
Conştient că ţara trebuie guvernată în acord cu naţiunile componente
şi dorind să-şi asigure venituri consistente din impozitele saşilor, principele
le va retroceda acestora Sibiul în 1614, după ce ei i-au jurat credinţă. Politica
sa cultural-religioasă va fi orientată spre promovarea protestantismului şi
lupta împotriva contrareformei simbolizată de către habsburgi. Mai jos este prezentată moneda de 24 creițari, bătută în anul 1623 la Kremnitz. A se vedea inițialele K și B, de pe reversul acestei monede!
A fost descris de un
contemporan ca un ’’calvinist zelos care rareori ieşea fără o Biblie in
buzunar’’, dar, calculat, a avut grijă ca disputele de ordin religios să nu
afecteze unitatea ţării. A intervenit prin măsuri fiscale în favoarea preoţilor
romani şi l-a confirmat pe episcopul Teofil de la Prislop. Pentru atragerea
românilor la calvinism şi lutheranism, se vor traduce şi tipari în română
numeroase cărţi religioase. Aici sunt aplicate două monede de câte un groșen, din argint, din anii 1625 și 1626, vândute la o licitație din anul 2009, pentru suma de 75 dolari americani per bucată.
Politica sa externă va fi una antihabsurgică,
conflictele alternând cu tratatele de pace. Habsburgii vor sprijini chiar un
complot împotriva sa, descoperit la timp, precum şi pe marele nobil maghiar
Gheorghe Homonnai, ca pretendent la tronul Transilvaniei, pe care îl va invinge in 1616. Prin cele două păci de la Tarnava (1615,1617) Bethlen va recupera
cetăţile din Partium (vest) şi a fost recunoscut principe. În schimb, într-o
anexă secretă, principele a promis ajutor împăratului împotriva otomanilor. Acesta este un groșen argint din anul 1623, bătut la Baia Mare (Nagy Banya N-B).
Cunoaşterea
turcilor la ei acasă i-a permis sa aibă o atitudine diplomatică eficientă faţă
de ei ca principe, asa cum reiese din instrucţiunile pentru ambasadorul
Baltazar Kemeny: ”Domnia sa… să aibă în vedere firea turcului, care, unde
recunoaşte o stare de frică, acolo încearcă să–i stea pe gâtu, grumazul oricui,
oriunde. În schimb acolo unde e ţinut cu măsura cuvenită, acolo şi el arată
bunavoinţa amabilă cu linguşiri si prefăcătorii’’. Mai jos am prezentat mai multe monede de câte un groșen (anii 1625, 1626, 1627, 1628 și 1629) bătute la Baia Mare (N-B). Aceste monede s-au comercializat la o licitație internațională, din nul 2008, pentru suma de 32 dolari americani fiecare.
Când otomanii i-au cerut,
câţiva ani mai târziu, să plătească tributul şi să se alăture cu oastea sa
armatei lor, le-a răspuns că nu le poate face pe amândouă, dând exemplu
situaţia iobagului pe care nobilul nu-l poate chema la război simultan cu
încasarea dării. Mai mult, cand otomanii i-au cerut cedarea cetăţilor Lipova şi
Ineu va reuşi să-i determine să accepte numai cedarea Lipovei, acumulând
capital diplomatic în faţa sultanului, capital folosit în campaniile antihabsburgice. Aici este postată moneda de doi taleri, din argint, grea de numai 83,98 grame, comercializată la o licitație recentă pentru suma de 2000 de euro.
El şi-a exersat calităţile diplomatice şi în medierea conflictului
polono-otoman din 1620-1621, când a obţinut condiţii bune penru otomani. Politica
sa economică a făcut posibilă participarea ţării în Războiul de 30 ani
(1618-1648), dus de principii protestanţi germani contra împăratului catolic de
Habsburg. Tratatele de la Trnava cu Habsburgii nu îi garantau o pace în
securitate cu aceştia, după cum se exprima el însuşi în instrucţiunile date
solilor trimişi la Poarta în 1614.:”cu neamţul nu se poate trăi în pace,
deoarece el se înrămează incontinuu în scopul cucerii Transilvaniei, Ţării
Românesti, Moldovei, Budei, Belgradului şi Timişoarei, deci aeste mai bine a
se acţiona preventiv, adică împreună cu turcii a porni o ofensivă impotriva
împăratului habsburgic”. Mai jos este prezentată o monedă de un ducat aur, din anul 1628, bătută la Baia Mare, deși nu se observă inițialele N-B.
Momentul favorabil pentru acest plan l-a constituit
revolta cehilor contra împăratului din 1618, fapt ce a declanşat Războiul de 30
de ani. El a întreprins trei campanii împotriva Habsburgilor în 1619, 1623 şi
1626, în cursul cărora a ocupat teritorii în Ungaria de nord şi Slovacia, a
asediat Viena şi a câştigat bătăliile de la Bratislava (9 octombrie 1620) şi
Nove Zamky (1621). Ultima monedă prezentată este de un taler argint, din anul 1622, bătută la Baia Mare (N-B)
Bethlen a dorit să ajungă şi singur stăpânitor al Moldovei
şi al Munteniei, dar s-a lovit de opoziţia turcilor, care nu aveau nici un
interes să îl lase să întreprindă o astfel de acţiune. Ca urmare, el a păstrat
pentru mai departe bune relaţii de vecinătate cu domnii acestor ţări române de
dincolo de Carpaţi. Cand a murit la 11 noiembrie 1629, Gabor Bethlen a lasat succesorului
său, care era sotia sa, un stat autonom puternic si cu prestigiu in Europa.
***
VORBE DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI
BENJAMIN FRANKLIN (1706 - 1790)
profesor, om politic și de știință,
diplomat, filozof, inventator
- Fă bine prietenului pentru a-l feri și dușmanului pentru a-l cuceri.
- Cele mai dificile trei lucruri în viață sunt: să păstrezi un secret, să ierți și să profiți de timp.
- Pentru reușita unui tânăr, în afară de activitate și economie, nici o altă însușire nu e așa de prețioasă ca punctualitatea și cinstea în toate treburile sale.
______________xxx_____________
CÂTEVA INSIGNE ȘI
MEDALII ROMÂNEȘTI
Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei
de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul
"Le Havre - Franţa".
INSIGNA
este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din
materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie
sau bască şi care indică, prin imagini
reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o
organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa
la un club, de identificare localitate,
de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie
politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare,
de participant la
manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Medalie masonică - Loja Zeului Marte
Text din traduce - Nu ma tem de cel puternic,
nu disprețuiesc pe cel umil.- Iași - 29 aprilie 1772.
"S-a realizat prezenta medalie pentru a fixa în memorie
înființarea în cetatea Iași, la 29 aprilie 1772,
a noii loje militare francmasone - Zeul Marte."
Temuta,
admirata sau dezavuata, Francmasonerie a jucat si continua sa
aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei. Sub semnul echerului si
compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale
neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in
perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma
este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor
societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau,
Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii
gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C.
Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au
fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum,
Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in
perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru
Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian
Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai
masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau,
acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia.
Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult,
in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman,
Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian
Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean,
Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan
Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe,
Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia
Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei
romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei
Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si
suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin
Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al
Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte
urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care
evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva
conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru
a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de
stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca
doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele
„francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free
mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care
înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din
rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici,
bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului
enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă
societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în
sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi însă:
„societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci
şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie
secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din
Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria
este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru
binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a
membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: Primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri
sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe
dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde
spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere
sinceră şi nu ar trebui să apară probleme. Al
doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică,
socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă
si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de
oriunde. Sus am postat câteva insemne ale masoneriei universale.
I.N.E.F. - (Insitutul național de educație fizică și sport)
Mens sana in corpore sano - Minte sănătoasă în corp sănătos
Universitatea
Nationala de Educatie Fizica si Sport (UNEFS) din Bucureşti a fost înfiinţată prin Legea
pentru Educaţie Fizică, promulgată la data de 15 iunie 1923 şi publicată în
Monitorul Oficial nr. 59, din 17 iunie 1923, sub denumirea de Institutul
National de Educatie Fizica (INEF) . Această titulatură fost schimbată pe
parcursul existenţei sale, până la cea prezentă, atribuită prin modificările
aprobate la HG nr. 749/2009 si publicate in Monitorul Oficial al României
Partea I din 12 octombrie 2009.
Denumiri
ale instituţiei de-a lungul timpului:
•
1922 - Institutul Naţional de Educaţie Fizică (I.N.E.F.);
•
1929 - Institutul Superior de Educaţie Fizică (I.S.E.F.);
•
1937 - Academia Naţională de Educaţie Fizică (A.N.E.F.);
•
1942 - Şcoala superioară de Educaţie Fizică (Ş.S.E.F.);
•
1945 - Academia Naţională de Educaţie Fizică (A.N.E.F.);
•
1948 - Institutul de Educaţie Fizică (I.E.F.);
•
1950 - Institutul de Cultură Fizică (I.C.F.);
•
1968 - Institutul de Educaţie Fizică şi Sport (I.E.F.S.);
•
1990 - Academia de Educaţie Fizică (A.E.F.);
•
1992 - Academia Naţională de Educaţie Fizică (A.N.E.F.);
•
1993 - Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport (A.N.E.F.S.).
•
2009 - Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport din Bucuresti -
U.N.E.F.S.
Prima
instituţie de învăţământ superior pentru pregătirea profesorilor de educaţie
fizică din România şi-a început cursurile la 1 decembrie 1922, la Bucureşti. A
fost a 10-a instituţie de acest fel din lume şi a 5-a din Europa. Activitatea a
debutat sub conducerea generala a prof. Virgil Bădulescu care a obţinut
sprijinul familiei regale, mai ales a Majestăţii Sale Regele Ferdinand I, a lui
Dimitrie Gusti – directorul Casei Culturii Poporului şi a profesorului Vasile
Pârvan. Sus am postat logo-ul U.N.E.F.S..
Insignă - Institutul surorilor de caritate 1879 - 1929
Activitatea instituției surorilor de caritate din
țara noastră s-a
desfășurat prin societatea națională de cruce roșie. Intre anii 1888 si 1892,
societatea si-a extins activitatea prin organizarea de cursuri speciale pentru
pregatirea surorilor de caritate. In 1891, s-a infiintat scoala permanenta
pentru infirmiere, iar un an mai tarziu s-a infiintat un spital scoala cu 10
paturi. Profitand de o perioada de pace, Crucea Rosie Romana a continuat sa se
organizeze si sa se pregateasca, atat din punct de vedere material, cat si din
punctul de vedere al personalului, pentru a putea fi in masura sa actioneze cat
mai eficient in cazuri de necesitate. Prin Statulul Crucii Rosii, adoptat in
1876, femeile nu puteau face parte din conducerea Societatii. De aceea, in
1906, au pus bazele “Societatii de Cruce Rosie a doamnelor din Romania”, prima
presedinta aleasa fiind Irina Campineanu. Societatea activa in paralel cu cea
infiintata in 1876 si se ocupa cu strangerea de fonduri pentru ajutorarea in
caz de razboi si calamitati, pregatea personal voluntar, coopta doamne devotate
din aproape toate orasele tarii. In 1915, Adunarea Generala a Societatii
Nationale de Cruce Rosie a aprobat fuziunea celor doua entitati. Cu acest
prilej, Regina Maria, sub al carei patronaj se afla Crucea Rosie la acea vreme,
a adresat romanilor urmatorul mesaj: „Crucea Rosie, nadejdea tuturor in timp de
pace, ca si in razboi, nu trebuie sa piara. Cu totii, de la mic la mare sa o
sprijinim cu evlavie, cu insufletire, cu nesfarsita dragoste”. Cu sprijinul unui numar
impresionant de voluntari, Crucea Rosie Romana a trecut proba de foc a primului
razboi mondial. Misiunea sa era aceea de a completa serviciul militar al
armatei prin organizarea a 58 de spitale in Bucuresti si in tara. La chemarea
Societatii Nationale de Cruce Rosie, femei apartinand celor mai diverse
categorii sociale s-au oferit voluntar sa activeze in spitalele si in cantinele
administrate de organizatie.
Insignă legionară - Ardealul lui Mihai
Este dreptul nostru
Mihai Viteazul sau Mihai Bravu (născut în anul 1558 la Târgu de
Floci şi decedat la data de 9 august 1601 în Turda) a fost bănișor de Strehaia,
stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Ţării Româneşti.
Insignă legionară - Mihai Viteazu - Întregitorul de neam
În anul 1600, cei drept pentru puțină vreme, Mihai Viteazu a realizat visul de veacuri al românilor - unirea celor trei mari provincii românești într-un singur stat. Deasupra am postat stema statului românesc unit sub Mihai Viteazu.
Insignă - Fruntaș în producție - Ministerul industriei grele
Regimul comunist din România a instituit un sistem complet de insigne din metal comun, dar atractiv colorate prin emailare, insigne de fruntaș în toate domeniile economiile naționale, în toate ramurile și profesiile existente pentru a încuraja masa de oameni ai muncii pentru muncă eficientă și economie drastică de materiale de consum de orice fel. Și insigna Fruntaș în producție - Ministerul industriei grele se înscrie în acest sistem de insigne.
___________ooOoo___________
O INSIGNĂ ROMÂNEASCĂ
ȘI BREVETUL SĂU
Insigna "Pregătire Premilitară" clasa III și Brevetul său, conferite
de către Ministerul Apărării Naționale al Regatului României,
la data de 18 aprilie 1937, tânărului premilitar Voitovici Mihai,
din Arad, pentru dragostea și devotamentul dovedit în serviciu.
Câteva ornamente decorative marginale de pe notgelduri
(bancnote de necesitate) folosite în lagărele germane
Detaliu vignetă de pe un certificat american
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 13.09.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu