Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de
arhitectură și cultură, precum și câteva vederi generale
din localitatea spaniolă ALBANCHEZ, provincia ALMERIA,
comunitatea autonomă ANDALUZIA.
Biserica
Piața centrală
Vedere generală
Arhitectură locală
***
DOUĂ EPIGRAME
DESPRE LUNA DE MIERE
DE LA DOI AMICI BUZOIENI
ADEVĂRATUL SCOP AL LUNII DE MIERE
de Liviu Gogu
De ce e-n jur atâta „miere”
Şi-ţi lingi buzele sărutate?
Să nu simţi cum – cu gust de
fiere –
Te-ai… lins pe bot de
libertate!
DESPRE LUNA
DE MIERE
de la autorul blogului
Dacă ai stil şi fantezie
Luna de miere-i poezie,
De eşti dotat doar cu “talent”
E... antrenament!
_____________xxx_____________
CÂTEVA INSIGNE ȘI
MEDALII ROMÂNEȘTI
Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei
de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul
"Le Havre - Franţa".
INSIGNA
este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din
materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie
sau bască şi care indică, prin imagini
reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o
organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa
la un club, de identificare localitate,
de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie
politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare,
de participant la
manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Insignă - Jandarmeria română
Jandarmeria Română este structura militară cu atribuții în
menținerea și restabilirea ordinii și liniștii publice, transportul și paza
valorilor, bunurilor și materialelor periculoase, cât și paza și apărarea
obiectivelor de importanță deosebită. Jandarmeria Română este subordonată
Ministerului Internelor si Administrației publice. Jandarmeria a fost fondata în anul
1893 și refondată după căderea comunismului, în anul 1990. Sus
este postat logo-ul Jandarmeriei romane, iar mai jos admiri câteva uniforme ale jandarmeriei interbelice.
Momentul care marchează întemeierea
Jandarmeriei Române a fost 3 aprilie 1850 când,
printr-un ofis domnesc, domnitorul Grigore Alexandru Ghica a aprobat
hotărârea Divanului obştesc, semnând "Legiuirea pentru reformarea Corpului
slujitorilor în jandarmi". Prin această lege, s-a dat statut juridic armei
Jandarmeriei şi i s-au stabilit principiile de organizare şi funcţionare. Ca
urmare, legea prevedea că Regimentul de jandarmi din Moldova se
împarte în două subdiviziuni, fiecare având zona de responsabilitate formată
din câte şase ţinuturi (judeţe). La fiecare ţinut era repartizată câte o
companie de jandarmi, la care se adăuga cât o companie la Isprăvnicia Iaşului
şi la Poliţia Capitalei (Iaşi). În total, 14 companii de jandarmi ce totalizau
un efectiv de 1433 jandarmi călări şi pedeştri. Totodată, în această lege se
stabilea Jandarmeriei următoarele misiuni: privegherea siguranţei publice,
ţinerea unei bune orânduieli şi ducerea la îndeplinire a legilor. În ceea
ce priveşte executarea serviciului, se prevedea că Jandarmeria execută un serviciu
ordinar, care se realizează zilnic, pe baza regulamentelor sale şi un serviciu
extraordinar, pe care îl execută la solicitarea autorităţilor. De asemenea, se
prevedea pentru executarea serviciului extraordinar, constituirea de subunităţi
mobile. În perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Jandarmeria a
fost supusă unui amplu proces de modernizare, ca de altfel toate instituţiile
statului naţional modern român. Astfel, odată cu transformarea Regimentului de
jandarmi în Legion de jandarmi, începe şi procesul de înlocuire treptată a
escadroanelor şi companiilor de jandarmi, cu escadroane de dorobanţi, pe baza
Ordonanţei nr.896 din 20 iunie 1864. Apoi, prin Legea de organizare a puterii
armate în România, din noiembrie 1864 Jandarmeria este organizată pe principii
noi, scoasă de sub administraţia Ministerului de Interne şi subordonată direct
Ministerului de Război, ca element component al armatei permanente. Legea
Jandarmeriei din 1850 şi Regulamentul jandarmilor de oraş din 1665 au
constituit principalele documente pe baza cărora şi-a organizat şi desfăşurat
activitatea Jandarmeria, iar în perioada următoare au fost documentele care au
stat la baza elaborării de noi legi şi regulamente. Perioada 1866-1867 se
caracterizează prin transformări în sistemul de apărare al ţării în anii 1868,
1872, 1874 şi 1877, având drept rezultat modernizarea şi pregătirea armatei
române, care prin strălucite fapte de arme, în Războiul pentru independenţă al
României din 1877-1878 s-a acoperit de glorie, consfinţind independenţa. În anul 1893
s-a aprobat Legea pentru organizarea Jandarmeriei rurale iar în anul
1908 Legea Jandarmeriei.
Insignă - Ministerul Justiției - România
Ministerul
Justiției contribuie
la buna funcționare a sistemului judiciar și la asigurarea condițiilor
înfăptuirii justiției ca serviciu public, apărarea ordinii de drept și a
drepturilor și libertăților cetățenești (cf. art. 2 din HG nr 652 din 29 iunie
2009). În perioada 22 decembrie 2008 - 23 decembrie 2009, s-a numit Ministerul Justiției și Libertăților
Cetățenești (MJLC). Ministerul Justiției are în subordine următoarele
instituții naționale; Direcția generală a penitenciarelor, Administrația
națională a penitenciarelor, Oficiul national al Registrului comerțului,
Institutul national de expertize criminalistice, Regia autonomă Multiproduct și
Autoritatea națională pentru cetățenie. Sus am postat două logo-uri ale acestui minister și o poză cu sediul său central.
Patriarhul Justinian Marina * 1948 - 1977
Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române - 2001
Justinian Marina, pe numele de mirean Ioan Marina, (născut
la data de 22 februarie 1901 în localitatea Suieşti, judeţul Vâlcea şi decedat
la data de 26 martie 1977 în Bucureşti) a fost al trei-lea patriarh al Bisericii
Ortodoxe Române, între 1948 și 1977. A fost patriarhul care a acceptat
colaborarea dintre Biserica Ortodoxă și autoritățile comuniste. În ciuda
tuturor dificultăților, în cei 29 de ani de patriarhat, au avut loc o seamă de
evenimente și schimbări care au ridicat mult prestigiul Ortodoxiei românești în
lumea creștină și l-au făcut o figură reprezentativă a întregii
Ortodoxii. La 19 - 20 octombrie 1948 Sf. Sinod a votat Statutul pentru
organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhia având acum
numai 5 mitropolii, cu 13 eparhii în ţară şi două eparhii românești în
"diaspora". În anul 1950 Sf. Sinod a hotărât - pentru prima oară
- trecerea unor ierarhi, călugări și credincioși români în rândul sfinților și
generalizarea cultului unor sfinți ale căror moaște se găsesc în țara noastră,
iar canonizarea lor solemnă s-a făcut în anul 1955. A creat așezăminte de
asistență socială pentru preoți și călugări bătrâni. În anul 1948 s-a
procedat la reorganizarea învățământului teologic ortodox; de atunci și până în
anul 1989 au funcționat două Institute teologice cu grad
universitar și șase Seminarii teologice. A întreținut legături
cu celelalte Biserici Ortodoxe surori și cu alte Biserici
creștine. Patriarhul Justinian a publicat 12 volume sub titlul
semnificativ "Apostolat social". S-au reeditat: "Biblia
sinodală", în două ediții (1968 și 1975); "Noul Testament";
toate cărțile de cult, fiecare în mai multe ediții, aproape toate manualele
necesare pentru învățământul teologic superior și seminarial, o serie de lucrări
cu caracter teologic, istoric, scrise de ierarhi, profesori de teologie,
preoți, sau teze de doctorat. În perioada de păstorire a Patriarhului
Justinian s-au construit din temelie 302 biserici, au fost reparate sau
restaurate alte 2345 biserici, dintre care monumente istorice 999, iar dintre
acestea 128 mânăstiri, schituri și alte așezăminte monahale. Patriarhul
Justinian a încetat din viață în seara zilei de 26 martie 1977, în vârstă de 76
de ani, după o grea suferință și o lungă perioadă de spitalizare. A fost depus
în mormântul pe care cu grijă și l-a pregătit în zidul interior al Mânăstirii
Radu Vodă din București, ctitorită de el. Pe crucea încastrată în zid,
Patriarhul i-a cerut meșterului să sape următoarea inscripție: "M-am
luptat lupta cea bună. Credința am păzit. Am ajuns la capătul drumului vieții.
De acum încolo, mă așteaptă răsplata dreptății, pe care mi-o va da Domnul,
Judecătorul Cel Drept în ziua aceea".
Insignă - Campionatul european de juniori
România - 1971 (hochei)
Hocheiul pe gheață este un sport de iarnă olimpic,
de echipă, care se joacă cu crose și cu un puc. Termenul de hochei,
cu origini medievale, este disputat de către francezi și englezi. O rudimentară
formă de hochei a fost atestată în secolul al XVII-lea în Olanda,unde un grup
de oameni, pe patine, se jucau cu un mic disc pe canalele înghețate. O altă
teorie sugerează faptul că hocheiul își are originea pe continentul american,
derivând din jocul similar al americanilor lacrosse. În sfârșit,
cea mai acceptată teorie este aceea care arată dezvoltarea hocheiului pe gheață
ca o variație a hocheiului pe iarbă. Primele reguli cu privire la pucul de joc
și la numărul de jucători au fost introduse de un grup de studenți ai unei
universități din Montreal – Canada în anul 1870. Prima ligă profesionistă de
hochei s-a înființat în anul 1903 în SUA, iar liga internatională s-a înființat
cinci ani mai târziu la Paris. Primul meci public de hochei a avut loc la
Montreal în anul 1875, iar primele campionate organizate se cunosc din Europa
anului 1910. Hocheiul masculin a devenit sport olimpic încă din anul 1920, de
la Olimpiada de vară de la Anvers. Peste 4 ani, la Chamonix, a fost introdus în
programul Jocurilor de iarnă.
Insignă - Fruntaș în sistemul financiar și de credit
În faza incipientă a instaurării regimului comunist în România, Partidul Comunist Român a început o intensă campanie orientată spre formarea "omului nou" prin educarea cetățenilor prin muncă și pentru muncă, dar și pentru realizarea de economii drastice în toate domeniile de activitate. Astfel s-a instituit un sistem amplu de insigne și decorații, din fier mort, ce se acordau "cu nemiluita" pentru a-i populariza "chipurile" pe cei merituoși. Alte metode de popularizare a fruntașilor erau prezentarea acestora, în presa vremii, emisiuni radio, tv, stație locală de radio-amplificare, sau jurnalele de cinema care rulau câte 15 - 30 minute înaintea oricărui film. Și insigna Fruntaș în sistemul financiar și de credit făcea parte din acest arsenal. Pe ea se disting simbolurile comunismului timpuriu; steaua de inspirație sovietică ce simboliza dorința de a merge înainte pe cale comunismului, laurii care simbolizau victoria, razele de soare care simbolizau dragostea de pace a românilor și cele 3 culori naționale, roșu, galben și albastru care simbolizau dragostea de țară.
_______________ooOoo_______________
O MEDALIE ROMÂNEASCĂ
ȘI LEGITIMAȚIA DE CERTIFICARE
Medalia "Luptător pentru victoria Revoluției Române
din Decembrie 1989" și Legitimația de certificare,
acordate de către statul român "marelui luptător pentru
cauza revoluției", nimeni altul decât Eroul de la Sevilla,
HELMUTH DUCKADAM, care a avut contribuția hotărâtoare
în câștigarea Cupei Campionilor Europeni,
de către echipa de fotbal Steaua București,
în data de 6 mai 1986, în fața mult
mai galonatei echipe spaniole FC Barcelona,
chiar la Barcelona, apărând consecutiv 4 penaltyuri,
merit pentru care este înscris în celebra Carte a Recordurilor.
Dacă era după mine i-aș fi acordat cea mai înaltă decorație pentru
isprava sportivă și nu pentru meritele lui în Revoluția română.
Iată mărturisirea sa despre contribuția sa la succesul revoluției noaste;
"În 1989, eram
vicepreşedinte la Vagonul Arad, când a început Revoluţia. Pe 21 decembrie, am
ieşit la manifestaţie, dar seara, când am mers acasă, am deschis televizorul şi
l-am văzut pe Ceauşescu la mitingul din Bucureşti. Am crezut că se va întâmpla
şi la Arad, ce se întâmplase la Timişoara. În acea noapte lumea a fost speriată
şi adevărul e că mulţi au plecat acasă. A rămas un grup de câteva sute de
oameni. Eu aveam un prieten la o mănăstire de la periferia Aradului, stareţa
ne-a făcut slujbă şi aveam 3000 de lei din primă de joc, cu care am cumpărat
lumânări şi le-am împărţit oamenilor din piaţă. După ce le-au aprins, s-a
luminat dintr-odată piaţa şi am mai prins curaj! După Revoluţie, am stat la
primărie la Arad două luni şi jumătate şi am răspuns de toate ajutoarele, care
au intrat în România prin vestul ţării. Dirijam vagoanele spre oraşele din ţară,
nici nu ştiam ce erau în ele. După ce s-au liniştit apele, nici nu m-am gândit
să mă implic într-o activitate politică, dar mulţi au profitat de Revoluţie, au
fost aleşi în posturi de conducere. Eu am fost mai naiv, m-am întors la clubul
Vagonul şi mi-am văzut de treaba mea”.
În pozele de mai sus se vede abnegația lui Duckadam
în ceea ce privește respingerea gloanțelor teroriștilor?!?!?!?
VIGNETE DE PE CUPOANELE
DE RAȚIONALIZARE A BUNURILOR
DE LARG CONSUM DIN TIMPUL
RĂZBOIULUI CIVIL SPANIOL
Întâlnirea lui Franco cu Hitler la Hendaya - 23 octombrie 1940
Francisco
Paulino Hermenegildo Teódulo Franco y Bahamonde Salgado Pardo, prescurtat Francisco
Franco (1892 - 1975) a fost un general și
om politic spaniol, conducător absolut al Spaniei între anii 1939 și 1975. A ajuns la putere în urma unui război civil (1936
– 1939), împotriva republicanilor, beneficiind de sprijinul Italiei fasciste și al Germaniei naziste. Conform
dorinței dictatorului, după moartea sa a fost restaurată monarhia, prin
înscăunarea regelui Juan Carlos.
Adolf Hitler (1889 - 1945) a fost un om politic, cancelar al Germaniei din anul 1933,
iar din anul 1934 conducător absolut al Germaniei. Hitler, a dus o politică de
pregătire și de declanșare a celui de-al doilea război mondial, precum și de punere în aplicare a unui
plan naționalist și rasist de exterminare în masă a evreilor și altor
„indezirabili” din Europa, precum și de lichidare a adversarilor politici din
Germania. În anul 1938 americanii l-au declarat omul anului.?!?!?!
Detaliu vignetă de pe un certificat american
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 27.09.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu