Epaminonda's Blog.....: ALBANCHEZ

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de

arhitectură și cultură, precum și câteva vederi generale

din localitatea spaniolă ALBANCHEZ, provincia ALMERIA,

comunitatea autonomă ANDALUZIA.

Biserica

Piața centrală

Vedere generală

Arhitectură locală

***

DOUĂ EPIGRAME

DESPRE LUNA DE MIERE

DE LA DOI AMICI BUZOIENI

ADEVĂRATUL SCOP AL LUNII DE MIERE

de Liviu Gogu

De ce e-n jur atâta „miere”

Şi-ţi lingi buzele sărutate?

Să nu simţi cum – cu gust de fiere –

Te-ai… lins pe bot de libertate!

DESPRE LUNA DE MIERE

de la autorul blogului

Dacă ai stil şi fantezie

Luna de miere-i poezie,

De eşti dotat doar cu “talent”

E... antrenament!

_____________xxx_____________

CÂTEVA INSIGNE ȘI

MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insignă - Jandarmeria română

Jandarmeria Română este structura militară cu atribuții în menținerea și restabilirea ordinii și liniștii publice, transportul și paza valorilor, bunurilor și materialelor periculoase, cât și paza și apărarea obiectivelor de importanță deosebită. Jandarmeria Română este subordonată Ministerului Internelor si Administrației publice. Jandarmeria a fost fondata în anul 1893 și refondată după căderea comunismului, în anul 1990. Sus este postat logo-ul Jandarmeriei romane, iar mai jos admiri câteva uniforme ale jandarmeriei interbelice.

Momentul care marchează întemeierea Jandarmeriei Române a fost 3 aprilie 1850 când, printr-un ofis domnesc, domnitorul Grigore Alexandru Ghica a aprobat hotărârea Divanului obştesc, semnând "Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în jandarmi". Prin această lege, s-a dat statut juridic armei Jandarmeriei şi i s-au stabilit principiile de organizare şi funcţionare. Ca urmare, legea prevedea că Regimentul de jandarmi din Moldova se împarte în două subdiviziuni, fiecare având zona de responsabilitate formată din câte şase ţinuturi (judeţe). La fiecare ţinut era repartizată câte o companie de jandarmi, la care se adăuga cât o companie la Isprăvnicia Iaşului şi la Poliţia Capitalei (Iaşi). În total, 14 companii de jandarmi ce totalizau un efectiv de 1433 jandarmi călări şi pedeştri. Totodată, în această lege se stabilea Jandarmeriei următoarele misiuni: privegherea siguranţei publice, ţinerea unei bune orânduieli şi ducerea la îndeplinire a legilor. În ceea ce priveşte executarea serviciului, se prevedea că Jandarmeria execută un serviciu ordinar, care se realizează zilnic, pe baza regulamentelor sale şi un serviciu extraordinar, pe care îl execută la solicitarea autorităţilor. De asemenea, se prevedea pentru executarea serviciului extraordinar, constituirea de subunităţi mobile. În perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Jandarmeria a fost supusă unui amplu proces de modernizare, ca de altfel toate instituţiile statului naţional modern român. Astfel, odată cu transformarea Regimentului de jandarmi în Legion de jandarmi, începe şi procesul de înlocuire treptată a escadroanelor şi companiilor de jandarmi, cu escadroane de dorobanţi, pe baza Ordonanţei nr.896 din 20 iunie 1864. Apoi, prin Legea de organizare a puterii armate în România, din noiembrie 1864 Jandarmeria este organizată pe principii noi, scoasă de sub administraţia Ministerului de Interne şi subordonată direct Ministerului de Război, ca element component al armatei permanente. Legea Jandarmeriei din 1850 şi Regulamentul jandarmilor de oraş din 1665 au constituit principalele documente pe baza cărora şi-a organizat şi desfăşurat activitatea Jandarmeria, iar în perioada următoare au fost documentele care au stat la baza elaborării de noi legi şi regulamente. Perioada 1866-1867 se caracterizează prin transformări în sistemul de apărare al ţării în anii 1868, 1872, 1874 şi 1877, având drept rezultat modernizarea şi pregătirea armatei române, care prin strălucite fapte de arme, în Războiul pentru independenţă al României din 1877-1878 s-a acoperit de glorie, consfinţind independenţa. În anul 1893 s-a aprobat Legea pentru organizarea Jandarmeriei rurale iar în anul 1908 Legea Jandarmeriei.

Insignă - Ministerul Justiției - România

Ministerul Justiției contribuie la buna funcționare a sistemului judiciar și la asigurarea condițiilor înfăptuirii justiției ca serviciu public, apărarea ordinii de drept și a drepturilor și libertăților cetățenești (cf. art. 2 din HG nr 652 din 29 iunie 2009). În perioada 22 decembrie 2008 - 23 decembrie 2009, s-a numit Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești (MJLC). Ministerul Justiției are în subordine următoarele instituții naționale; Direcția generală a penitenciarelor, Administrația națională a penitenciarelor, Oficiul national al Registrului comerțului, Institutul national de expertize criminalistice, Regia autonomă Multiproduct și Autoritatea națională pentru cetățenie. Sus am postat două logo-uri ale acestui minister și o poză cu sediul său central.

Patriarhul Justinian Marina * 1948 - 1977

Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române - 2001

Justinian Marina, pe numele de mirean Ioan Marina, (născut la data de 22 februarie 1901 în localitatea Suieşti, judeţul Vâlcea şi decedat la data de 26 martie 1977 în Bucureşti) a fost al trei-lea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, între 1948 și 1977. A fost patriarhul care a acceptat colaborarea dintre Biserica Ortodoxă și autoritățile comuniste. În ciuda tuturor dificultăților, în cei 29 de ani de patriarhat, au avut loc o seamă de evenimente și schimbări care au ridicat mult prestigiul Ortodoxiei românești în lumea creștină și l-au făcut o figură reprezentativă a întregii Ortodoxii. La 19 - 20 octombrie 1948 Sf. Sinod a votat Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhia având acum numai 5 mitropolii, cu 13 eparhii în ţară şi două eparhii românești în "diaspora". În anul 1950 Sf. Sinod a hotărât - pentru prima oară - trecerea unor ierarhi, călugări și credincioși români în rândul sfinților și generalizarea cultului unor sfinți ale căror moaște se găsesc în țara noastră, iar canonizarea lor solemnă s-a făcut în anul 1955. A creat așezăminte de asistență socială pentru preoți și călugări bătrâni. În anul 1948 s-a procedat la reorganizarea învățământului teologic ortodox; de atunci și până în anul 1989 au funcționat două Institute teologice cu grad universitar și șase Seminarii teologice. A întreținut legături cu celelalte Biserici Ortodoxe surori și cu alte Biserici creștine. Patriarhul Justinian a publicat 12 volume sub titlul semnificativ "Apostolat social". S-au reeditat: "Biblia sinodală", în două ediții (1968 și 1975); "Noul Testament"; toate cărțile de cult, fiecare în mai multe ediții, aproape toate manualele necesare pentru învățământul teologic superior și seminarial, o serie de lucrări cu caracter teologic, istoric, scrise de ierarhi, profesori de teologie, preoți, sau teze de doctorat. În perioada de păstorire a Patriarhului Justinian s-au construit din temelie 302 biserici, au fost reparate sau restaurate alte 2345 biserici, dintre care monumente istorice 999, iar dintre acestea 128 mânăstiri, schituri și alte așezăminte monahale. Patriarhul Justinian a încetat din viață în seara zilei de 26 martie 1977, în vârstă de 76 de ani, după o grea suferință și o lungă perioadă de spitalizare. A fost depus în mormântul pe care cu grijă și l-a pregătit în zidul interior al Mânăstirii Radu Vodă din București, ctitorită de el. Pe crucea încastrată în zid, Patriarhul i-a cerut meșterului să sape următoarea inscripție: "M-am luptat lupta cea bună. Credința am păzit. Am ajuns la capătul drumului vieții. De acum încolo, mă așteaptă răsplata dreptății, pe care mi-o va da Domnul, Judecătorul Cel Drept în ziua aceea".

Insignă - Campionatul european de juniori

România - 1971 (hochei)

Hocheiul pe gheață este un sport de iarnă olimpic, de echipă, care se joacă cu crose și cu un puc. Termenul de hochei, cu origini medievale, este disputat de către francezi și englezi. O rudimentară formă de hochei a fost atestată în secolul al XVII-lea în Olanda,unde un grup de oameni, pe patine, se jucau cu un mic disc pe canalele înghețate. O altă teorie sugerează faptul că hocheiul își are originea pe continentul american, derivând din jocul similar al americanilor lacrosse. În sfârșit, cea mai acceptată teorie este aceea care arată dezvoltarea hocheiului pe gheață ca o variație a hocheiului pe iarbă. Primele reguli cu privire la pucul de joc și la numărul de jucători au fost introduse de un grup de studenți ai unei universități din Montreal – Canada în anul 1870. Prima ligă profesionistă de hochei s-a înființat în anul 1903 în SUA, iar liga internatională s-a înființat cinci ani mai târziu la Paris. Primul meci public de hochei a avut loc la Montreal în anul 1875, iar primele campionate organizate se cunosc din Europa anului 1910. Hocheiul masculin a devenit sport olimpic încă din anul 1920, de la Olimpiada de vară de la Anvers. Peste 4 ani, la Chamonix, a fost introdus în programul Jocurilor de iarnă.

Insignă - Fruntaș în sistemul financiar și de credit

În faza incipientă a instaurării regimului comunist în România, Partidul Comunist Român a început o intensă campanie orientată spre formarea "omului nou" prin educarea cetățenilor prin muncă și pentru muncă, dar și pentru realizarea de economii drastice în toate domeniile de activitate. Astfel s-a instituit un sistem amplu de insigne și decorații, din fier mort, ce se acordau "cu nemiluita" pentru a-i populariza "chipurile" pe cei merituoși. Alte metode de popularizare a fruntașilor erau prezentarea acestora, în presa vremii, emisiuni radio, tv, stație locală de radio-amplificare, sau jurnalele de cinema care rulau câte 15 - 30 minute înaintea oricărui film. Și insigna Fruntaș în sistemul financiar și de credit făcea parte din acest arsenal. Pe ea se disting simbolurile comunismului timpuriu; steaua de inspirație sovietică ce simboliza dorința de a merge înainte pe cale comunismului, laurii care simbolizau victoria, razele de soare care simbolizau dragostea de pace a românilor și cele 3 culori naționale, roșu, galben și albastru care simbolizau dragostea de țară.

_______________ooOoo_______________

O MEDALIE ROMÂNEASCĂ

ȘI LEGITIMAȚIA DE CERTIFICARE

Medalia "Luptător pentru victoria Revoluției Române

din Decembrie 1989" și Legitimația de certificare,

acordate de către statul român "marelui luptător pentru

cauza revoluției", nimeni altul decât Eroul de la Sevilla,

HELMUTH DUCKADAM, care a avut contribuția hotărâtoare

în câștigarea Cupei Campionilor Europeni,

de către echipa de fotbal Steaua București,

în data de 6 mai 1986, în fața mult

mai galonatei echipe spaniole FC Barcelona,

chiar la Barcelona, apărând consecutiv 4 penaltyuri,

merit pentru care este înscris în celebra Carte a Recordurilor.

Dacă era după mine i-aș fi acordat cea mai înaltă decorație pentru

isprava sportivă și nu pentru meritele lui în Revoluția română.

Iată mărturisirea sa despre contribuția sa la succesul revoluției noaste;

"În 1989, eram vicepreşedinte la Vagonul Arad, când a început Revoluţia. Pe 21 decembrie, am ieşit la manifestaţie, dar seara, când am mers acasă, am deschis televizorul şi l-am văzut pe Ceauşescu la mitingul din Bucureşti. Am crezut că se va întâmpla şi la Arad, ce se întâmplase la Timişoara. În acea noapte lumea a fost speriată şi adevărul e că mulţi au plecat acasă. A rămas un grup de câteva sute de oameni. Eu aveam un prieten la o mănăstire de la periferia Aradului, stareţa ne-a făcut slujbă şi aveam 3000 de lei din primă de joc, cu care am cumpărat lumânări şi le-am împărţit oamenilor din piaţă. După ce le-au aprins, s-a luminat dintr-odată piaţa şi am mai prins curaj! După Revoluţie, am stat la primărie la Arad două luni şi jumătate şi am răspuns de toate ajutoarele, care au intrat în România prin vestul ţării. Dirijam vagoanele spre oraşele din ţară, nici nu ştiam ce erau în ele. După ce s-au liniştit apele, nici nu m-am gândit să mă implic într-o activitate politică, dar mulţi au profitat de Revoluţie, au fost aleşi în posturi de conducere. Eu am fost mai naiv, m-am întors la clubul Vagonul şi mi-am văzut de treaba mea”.

În pozele de mai sus se vede abnegația lui Duckadam

în ceea ce privește respingerea gloanțelor teroriștilor?!?!?!?

VIGNETE DE PE CUPOANELE

DE RAȚIONALIZARE A BUNURILOR

DE LARG CONSUM DIN TIMPUL

RĂZBOIULUI CIVIL SPANIOL

Întâlnirea lui Franco cu Hitler la Hendaya - 23 octombrie 1940

Francisco Paulino Hermenegildo Teódulo Franco y Bahamonde Salgado Pardo, prescurtat Francisco Franco (1892 - 1975) a fost un general și om politic spaniol, conducător absolut al Spaniei între anii 1939 și 1975. A ajuns la putere în urma unui război civil (1936 – 1939), împotriva republicanilor, beneficiind de sprijinul Italiei fasciste și al Germaniei naziste. Conform dorinței dictatorului, după moartea sa a fost restaurată monarhia, prin înscăunarea regelui Juan Carlos.

Adolf Hitler (1889 - 1945) a fost un om politic, cancelar al Germaniei din anul 1933, iar din anul 1934 conducător absolut al Germaniei. Hitler, a dus o politică de pregătire și de declanșare a celui de-al doilea război mondial, precum și de punere în aplicare a unui plan naționalist și rasist de exterminare în masă a evreilor și altor „indezirabili” din Europa, precum și de lichidare a adversarilor politici din Germania. În anul 1938 americanii l-au declarat omul anului.?!?!?!