Epaminonda's Blog.....: ANDRICHSFURT

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de arhitectură,

vederi generale și o insignă din localitatea austriacă

ANDRICHSFURT, bundeslandul AUSTRIA SUPERIOARĂ.

Biserica

Arhitectură locală

Vederi generale

Insignă locală

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

Albert Einstein (1879 - 1955),

fizician elvețian, de origine evreiască,

născut în Germania, naturalizat în SUA

Timpul există pentru ca lucrurile să nu se întâmple în același timp.
Logica te duce de la A la Z, imaginația te poartă dincolo de limite.
Îți poți trăi viața doar în două moduri: sau crezi că nu există magie, sau crezi că totul e magie.

_______________xxx_______________

CÂTEVA MEDALII

DIN REPUBLICA MOLDOVA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

Medalia Nicolae Testemițanu

Medalia "Nicolae Testemiţanu" se conferă pentru: merite deosebite în dezvoltarea ocrotirii sănătăţii, farmaceuticii, balneologiei şi medicinei preventive; contribuţie substanţială la dezvoltarea ştiinţei medicale, la implementarea realizărilor ştiinţei în practica ocrotirii sănătăţii, la pregătirea cadrelor de cercetători ştiinţifici şi a specialiştilor de înaltă calificare în domeniul medicinei; activitate organizatorică şi metodico-didactică prodigioasă precum și participare activă la realizarea politicii sociale de stat. Medalia "Nicolae Testemiţanu" este confecționată din tombac patinat, are formă rotundă, cu diametrul de 30 mm, având în centru efigia în relief a chipului lui Nicolae Testemiţanu. În partea superioară a medaliei, în exergă este imprimată în relief inscripţia "Nicolae Testemiţanu". Medalia este fixată cu un inel de o baretă, acoperită cu o panglică albă de moar, cu lăţimea de 30 mm, având dungi simetrice de culoare albastră, roşie şi verde şi la mijloc o dungă roşie. În partea inferioară a baretei sunt aplicate o cunună din două ramuri de laur simetrice şi emblema medicinei - o cupă încolăcită de un şarpe, din tombac patinat.

Nicolae Testemițanu (născut la data de 1 august 1927 și decedat la data de 20 septembrie 1986) a fost un reputat chirurg și om politic din Republica Moldova, din perioada sovietică. Între anii 1963 – 1968 a fost ministru al sănătății al (R.S.S.M.) Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, funcție din care a fost demis pentru politica sa de încurajare a promovării cadrelor locale (a băștinașilor moldoveni/români) în medicina națională și împotrivirea sa, față de politica de rusificare forțată a Basarabiei promovată de Partidul Comunist al Moldovei. Nicolae Testemițanu a fost înțeles și remarcat numai după moartea sa, în memoria lui fiind bătute medalii și denumite cu numele său străzi și edificii. Numele lui Nicolae Testemițanu îl poartă Universitatea de Medicină din Chișinău.

Ordinul Ștefan cel Mare

Ordinul "Ștefan cel Mare" este decorația militară supremă a Republicii Moldova. Distincția este confecționată din argint reprezentînd o stea convexă, poleită cu aur, cu opt colțuri în formă de fascicule de raze divergente. Între razele principale sunt intercalate raze în relief, din argint, la capetele cărora sunt fixate fianite (diamante artificiale). Razele ies de sub un cerc argintat, cu marginea în relief. În centrul cercului se află efigia în relief a lui Ștefan cel Mare. Fondul cercului este acoperit cu email alb. Pe marginea lui este imprimată inscripția în relief, poleită cu aur, "Ștefan cel Mare". Diametrul ordinului la extremitățile razelor este de 45 mm. Ordinul are pe revers un știft cu filet și piuliță de strângere pentru a fi prins la rever. Ordinul "Ștefan cel Mare" se conferă în următoarele situații; pentru acte de eroism și conducere iscusită a operațiunilor militare; pentru bărbăție deosebită în timpul menținerii ordinii publice, apărării drepturilor și libertăților omului; pentru vitejie și spirit de sacrificiu în asigurarea securității statului, în îndeplinirea unor misiuni speciale precum și pentru alte merite deosebite în apărarea libertății și independenței Republicii Moldova.

Ştefan al III-lea, supranumit Ştefan cel Mare (născut în anul 1433 la Borzeşti şi decedat la 2 iulie 1504 în Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domn al Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit aproape 50 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei. În timpul său, ţara a dus multe lupte pentru independenţă împotriva mai multor vecini, cum ar fi turcii, polonezii, ungurii şi chiar muntenii. Calităţile umane, cele de om politic, de strateg şi de diplomat, acţiunile sale fără precedent pentru apărarea integrităţii ţării, iniţiativele pentru dezvoltarea culturii au determinat admiraţia unor iluştri contemporani, iar, graţie tradiţiei populare, a fost transformat într-un erou legendar şi sfânt al Bisericii Ortodoxe Române. Papa Sixtus al IV-lea l-a numit "Athleta Christi" (atletul lui Christos) iar poporul l-a cântat în balade: Ştefan Vodă, domn cel mare, seamăn pe lume nu are, decât numai mândrul soare. Iată cum îl descrie Grigore Ureche în cronica sa: "Fost-au acest Ştefan, om nu mare la statu, mânios, şi degrabă a vărsa sânge nevinovat: de multe ori, la ospeţe omora fara giudeţ. Amintrelea era om întreg la fire, neleneşu şi lucrul său ştia a-l acoperi şi unde nu găndeai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie, însuşi se vârâia ca văzându-l ai săi să nu indărăpteze şi pentru aceia raru războiu de nu-l biruia şi unde-l biruiau alţii nu pierdea nădejdea că ştiindu-se cădzut gios se ridica deasupra biruitorilor."

Ordinul Gloria muncii și Brevetul

Ordinul Gloria Muncii este un ordin oficial în Republica Moldova, care se conferă pentru rezultate excepționale în muncă, activitate publică de vază, și contribuții substanțiale în domeniul culturii, științei, sportului, vieții publice sau social-economice. Ordinul “Gloria Muncii" este confecționat din tombac poleit cu aur, reprezentînd o stea puțin convexă cu opt colțuri, formată din patru raze ce reprezintă spice de grâu stilizate și patru raze cu fațete conice. În centru este imprimată în relief o roată zimțată stilizată suflată cu argint, în partea ei superioară este imprimată în relief inscripția "Gloria Muncii", iar pe cea inferioară - "Moldova". În centrul roții se află imaginea Drapelului de Stat acoperit cu email albastru, galben și roșu. În partea inferioară a drapelului se află imaginea în relief a două crenguțe de laur divergente, poleite cu aur, și a unor drepte verticale, suflate cu argint. Diametrul ordinului este de 45 mm.

Ordinul Cuvioasa Parascheva - gradul I

Ordinul ”Cuvioasa Parascheva”, gradul I, este conferit egumenelor (superioarelor mănăstirilor) pentru activitate de excepție precum și monahiilor care au dat dovadă de o prestație și slujire deosebită.

Ordinul Cuvioasa Parascheva - gradul II

Ordinul ”Cuvioasa Parascheva”, gradul II, se acordă monahiilor, preoteselor, mironosițelor care s-au remarcat prin tăria credinței, ascultare, răspândirea credinței, acordarea de ajutor umanitar celor lipsiți precum și femeilor angajate în cadrul administrativ – canonic al Bisericii Ortodoxe din Moldova, care au dat dovadă de fapte de milostenie.

Medalia Cuvioasa Parascheva

Medalia ”Cuvioasa Parascheva” este acordată femeilor care s-au remarcat în domeniul asistenței sociale, culturii, medicinii etc., care au contribuit, prin respectarea și răspândirea perceptelor evanghelice, la prosperarea societății și a națiunii, la binele comun, la pacea în țară și în întreaga lume.

Cuvioasa Parascheva, cunoscută și sub numele de Paraschiva, este o sfântă venerată în Biserica Ortodoxă Română și în alte biserici de rit oriental, sfânta patroană (ocrotitoare) a Moldovei. Ziua ei de pomenire este anula în data de 14 octombrie. În anul 1614, moaștele sale au fost aduse la Iași de către domnitorul Vasile Lupu și așezate în ctitoria sa, Biserica Sfinții Trei Ierarhi. Aducerea moaștelor la Iași a fost un gest de recunoștință din partea patriarhului Partenie I și a membrilor Sinodului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol pentru faptul că domnitorul Vasile Lupu a plătit toate datoriile către Patriarhia Ecumenică. Începând din anul 1889, moaștele sale sunt păstrate în Catedrala Mitroplitană din Iași.

Ordinul Paisie Velicicovski - gradul I

Ordinul ”Cuviosul Paisie Velicicovski”, gradul I, se acordă clericilor și mirenilor care au contribuit la întemeierea noilor instituții de învățământ teologic în cadrul Bisericii Ortodoxe din Moldova precum și pentru merite deosebite în pregătirea academică a elevilor și studenților din cadrul instituțiilor de învățământ teologic ortodox.

Ordinul Paisie Velicicovski - gradul I

Ordinul ”Cuviosul Paisie Velicicovski”, gradul II, este acordat clericilor și mirenilor care au întemeiat sau au contribuit la întemeierea noilor instituții de învățământ teologic în cadrul Bisericii Ortodoxe din Moldova; pentru merite deosebite în instruirea și pregătirea studenților din cadrul instituțiilor de învățământ teologic ortodox; pentru activitate editorială rodnică precum și pentru activitate științifică de excepție în domeniul teologiei ortodoxe.

Medalia Paisie Velicicovski

Medalia ”Cuviosul Paisie Velicicovski” este acordată clerului de mir și monahal care a contribuit substanțial, prin activitatea didactică și pastorală, la răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu; savanților, lectorilor, scriitorilor care au obținut distincții și grade științifice importante în domeniul teologiei ortodoxe; cadrelor didactice școlare sau parohiale pentru o prodigioasă activitate didactică și de iluminare precum și persoanelor publice, care activează spre binele societății și al oamenilor, care s-au remarcat în știință, artă, cultură și asistență socială;

Sfântul Paisie Velicicovski, cunoscut și sub numele Sfântul Paisie de la Neamț este unul dintre înnoitorii ai monahismului românesc din veacul al XVIII-lea. Este pomenit de Biserica Ortodoxă Română în fiecare an, la data de 15 noiembrie. S-a născut la 21 decembrie 1722 ca fiu al protopopului Ioan din Poltava, primind la botez numele Petru. Luând hotărârea de a se călugări, ajunge la mănăstirile Liubetk și Medvedovschi, apoi Lavra Pecerska din Kiev, ulterior stabilindu-se în Țările Române. Aici viețuiește în schiturile Dălhăuți, Trăisteni, Poiana Mărului și Cârnu. Dupa o vreme ajunge la Sfântul Munte Athos, unde este tuns în monahism și unde viețuiește timp de 17 ani. Părăsește Sfântul Munte în anul 1763 și ajunge la schitul Vărzărești, din părțile Buzăului. De aici se îndreapta spre Moldova. Este numit stareț la Mănăstirea Dragomirna, ctitoria mitropolitului Anastasie Crimca. Viețuieste aici din anul 1763 până în 1775, când, datorită ocupației austriece, se retrage cu întreaga obște la Mănăstirea Secu. Paisie va primi în dar de la voievodul Constantin Moruzzi Manastirea Neamt, unde se va stabili. Sub conducerea sa numărul viețuitorilor nemțeni s-a ridicat la 700, între care erau moldoveni, munteni, transilvăneni, ruși, ucrainieni, bieloruși, greci, bulgari, sârbi și chiar foști necreștini trecuți la ortodoxie. În anul 1791, Paisie a fost hirotesit arhimandrit de către arhiepiscopul Ambrosie Serebrenikov. În ziua de 15 noiembrie 1794, Paisie a trecut la cele veșnice și a fost îngropat în Biserica mare a Mănăstirii Neamț.

_______________ooOoo_______________

O MEDALIE ROMÂNEASCĂ

CU BREVETUL SĂU