Epaminonda's Blog.....: PARMA

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din orașul italian PARMA, regiunea EMILLIA ROMAGNA,

precum și câteva insigne, jetoane, medalii și monede locale.

Battistero

Biserica SAN FRANCESO

Biserica SAN GIOVANI

Le Terme Berziere

Palatul guvernatorului

Palatul piloților

Teatrul REGIO

Hotelul BUTTON

Set 2 insigne locale

Medalie locală

Jeton local

Monedă locală 5 lire 1915

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

CHARLIE CHAPLIN (1889 - 1977)

actor și regizor englez

Gândim prea mult și simțim prea puțin.
Viața ar putea fi minunată dacă oamenii te-ar lăsa în pace.
Viața este o tragedie când e privită de aproape și o comedie – de la distanță.

_______________xxx_______________

CÂTEVA

INSIGNE ȘI MEDALII

DIN JUDEȚUL GALAȚI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insignă - Tecuci 555 ani 1435 - 1990

Tecuci este un municipiu din județul Galați, România, cu o populație de aproximativ 42000 de locuitori. Este un important nod feroviar și rutier situat în sudul Podișului Moldovei, pe cursul râului Bârlad. Atestat încă din anul 1435, târgul Tecuci era un important centru de tranzit și de schimb pentru negustorii din țările de la nordul și de la vestul Moldovei, ca și pentru cei din regiunile limitrofe. Sus am postat stema actuală a municipiului Tecuci precum și poza primăriei locale, iar mai jos alte monumente de cultură și arhitectură tecucene.

Monumentul eroilor ceferiști din primul război mondial

Casa de cultură (fostul Sfat popular raional)

Catedrala ortodoxă

Hotelul Tecuci

Insignă - C.S.G. - (Combinatul siderurgic Galați)

Ridicat la ordinul liderului comunist Gheorghiu-Dej, Combinatul siderurgic de la Galaţi era în 1989, cea mai mare companie din Europa, având 40.000 de angajaţi. Acum mai are doar 8.700 de oameni, iar afacerile merg tot mai prost. Nu poţi vorbi despre Galați fără să aminteşti de Dunăre, de peşte şi, nu în cele din urmă, de combinatul siderurgic ArcelorMittal. Un recent studiu sociologic arăta că din cei 300.000 de locuitori ai oraşului, 200.000 au sau au avut, într-un fel sau altul, legături cu compania siderurgică. Ei sau rudele lor de gradul I fie au lucrat acolo, fie încă mai lucrează, fie muncesc la companii legate ombilical de combinat. Construcţia unui mare combinat siderurgic în partea de est a României, cu ieşire la Dunăre şi/sau la mare, a fost discutată prima oară în 1958, la o plenară a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român (cum se numea pe atunci Partidul Comunist). Decizia a fost pusă pe hârtie însă de-abia după doi ani, respectiv pe 8 iulie 1960, prin decretul br 924 al Consiliului de Miniştri. În prealabil, Congresul al VIII-lea al PMR aprobase uriaşa investiţie, după o discuţie furtunoasă. Iniţial s-a vorbit despre construirea combinatului lângă Constanţa, la Midia sau la Mangalia, dar Gheorghe Gheorghiu-Deja, care avea rădăcini la Galaţi a decis că oraşul de pe Dunăre este „alesul”. Cel care a primit misiunea de a conduce proiectarea platformei siderurgice (în calitate de director al IPROMET Bucureşti), a fost Ion Prisecaru, care avea pe atunci doar 30 de ani. Amplasamentul actual a fost ales la concurenţă cu Tuluceştiul şi cu zona dintre Galaţi şi Brăila, după un studiu ştiinţific aprofundat privind curenţii de aer, pânza freatică şi stabilitatea terenului. Pentru rdicarea combinatului s-a infiinţat o firmă specializată – I.C.M.R.S.G. – care în doar şase luni a angajat peste 12000 de oameni. Oficial, construcţia combinatului siderurgic de la Galaţi a început pe 17 iulie 1961, când, scrie presa comunistă, „excavatoristul Nicolae Afteţ, în vârstă de 35 de ani, a excavat prima cupă de pământ”. Prima construcţie a fost actuala hală a Secţiei Prelucrări Mecanice. Lucările la primul obiectiv de producţie important, respectiv Laminorul de tablă groasă nr.1, au început la 8 aprilie 1963. Fidelă principiilor comuniste cum că doar muncitorii contează, presa vremii scrie: „Excavatoriştii Georghe Halciuc şi Gheorghe Secară au început lucrările…”. „Părintele ideologic” al combinatului siderurgic de la Galaţi, Gheorghe Gheorghiu-Dej, nu avea să mai apuce inaugurarea. Moare, în 19 martie 1965, în urma unui cancer galopant, despre care s-a bârfit că i-ar fi fost provocat de ruşi, prin iradiere. Panglica avea să fie tăiată de succesorul lui Dej, Nicolae Ceauşescu, în ziua de 14 septembrie 1966, la ora 17 și 56 minute. Însă producţia integrată avea să înceapă de-abia în 15 iulie 1968, când au fost finalizate toate capacităţile de producţie siderurgice şi a fost scoasă prima şarjă la Oţelăria nr.1. Până în 1972, activitatea combinatului de la Galaţi a crescut constant. Numărul de salariaţi a ajuns la circa 40000 (întreaga platformă siderurgivă, incluzând unităţile industriale conexe, număra peste 50000 de angajaţi). Producţia de oţel record a fost atinsă la nivelul anului 1988, la peste 8,5 milioane de tone, în valoare de circa 7,2 miliarde de dolari. Cel puţin aşa afirmă documentele vremii. În prezent, combinatul de la Galaţi mai are doar 8700 de angajaţi, iar producţia de oţel este de numai 300000 de tone pe lună, adică 3,5 milioane de tone/an, fiind cupărat de gigantul economir transnațional Arcelor Mittal.

Insignă - I.C.M.S.G.

(Întreprinderea de construcții montaje siderurgice - Galați)

Pentru realizarea marelui combinat siderurgic gălățean s-a infiinţat o firmă specializată – I.C.M.R.S.G. (Întreprinderea de construcții montaje și reparații siderurgice - Galați) – denumită mai târziu I.C.M.S.G. (Întreprinderea de construcții montaje siderurgice - Galați), care în doar şase luni a angajat peste 12000 de oameni. Practic, a golit de meseriaşi satele din sudul Moldovei şi nordul Munteniei. Organizarea de şantier a început în 1960, în iulie, dar până în iulie 1961 s-a construit doar infrastructura necesară constructorului. Această companie este antreprenorul general al combinatului siderurgic, denumit în prezent Mittal Steel. Principalii acționari ai companiei sunt asociația salariaților și conducerii, care deține 49,16% din titluri, Amerom S.A. - 35,52%, iar alți restul. I.C.M.S.G. a avut în anul 2007 o cifră de afaceri de aproximativ 18 milioane euro și venitul net de 377000 euro.

Pandantiv pension (Notre Dame de Sion - Galați)

Pensionul Notre Dame de Sion, din Galaţi, s-a inaugurat în anul 1867 din initiativa măicuțelor din Congregația franceză Notre Dame de Sion. Acest pension a funcționat în sediul actualei facultăți gălățene de mecanică. Alte asemenea instituții au mai existat doar în București și Iași. Notre Dame de Sion era un pension accesibil doar familiilor cu stare şi, de regulă, celor de intelectuali. Câteva clase erau destinate totuși şi copiilor foarte săraci. Fetele primeau o solidă educaţie de viaţă, nu doar bagajul necesar de cunoştinţe generale. Aici au fost acceptați copii cu vârste cuprinse între 2 și 18 ani iar atmosfera de aici se asemăna cu cea din marile familii. Pensionul a funcționat până în anul 1947 când a fost desființat de comuniști. Sus am postat o poză a clădirii pensionului din anul 1900.

Cheia orașului Galați

Este o piesă metalică simbolică, cu valențe de medalistică, ce se conferă de către municipalitatea Galați personalităților care se remarcă a afirmarea orașului de pe Dunăre. Ultima personalitate care a primit această distincție a fost cunoscutul și îndrăgitul solist gălățean de muzică ușoară - Alexandru Jula.

Municipiul Galați este reședința și totodată cel mai mare oraș al județului Galați situat în sudul Moldovei în apropierea frontierelor cu Republica Moldova și Ucraina. Conform ultimului recensământ din 2011, populatia orașului era de 249732, fiind al 8-lea oraș din țară ca număr de locuitori. Este unul dintre cele mai mari centre economice din România, respectiv Moldova. Orașul Galați are o istorie încărcată și datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea mai importantă arteră comercial-fluvială europeană, Canalul Dunăre – Main – Rin. Primele semne ale unei așezări permanente în zona municipiului Galați s-au găsit pe malul estic al bălții Mălina (în nord-vestul municipiului), unde s-au descoperit fragmente din ceramica de tip Stoicani-Aldeni. Prima menționare documentară a orașului Galati (pe atunci târg) datează din anul 1445 (într-un act semnat de domnitorul Ștefan al II-lea). Sus am postat stema actuală și primul sigiliu al târgului Galați și pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Galați.

Complexul muzeal al științelor naturii

Turnul televiziunii

Biserica fortificată Maica Precista

Biserica greacă

Muzeul de arte vizuale

Palatul navigației

Regionala CFR

Templul meseriașilor

Casa memorială Alexandru Ioan Cuza

Restaurantul Pescarul

Teatrul muzical Nicolae Leonard

Biblioteca V.A.Urechia

Catedrala ortodoxă

Universitatea Dunărea de Jos

Teatrul dramatic

Teatrul pentru copii Guliver

Primăria

Gara

Strada domnească

Spitalul județean

Hotelul DUNĂREA

Hotelul TURIST

Hotelul GALAȚI

Casa de cultură a sindicatelor

Trimiteri poștale ilustrate

Galați este un județ situat în sudul provinciei istorice Moldova, România, cu reședința în orașul cu același nume. Județul Galati face parte din Regiunea de Dezvoltare Sud-Est (împreună cu județele Vrancea, Buzău, Brăila, Constanța și Tulcea), din Euroregiunea Dunării de Jos (alături de raioanele din sudul Republicii Moldova și vestul Ucrainei) precum și din Zona Economica Libera Galați-Giurgiulești-Reni. Acest județ are suprafața de 4466 kiloemtri pătrați și numără aproximativ 536000 de locuitori. Ca subunități administrative județul are în compunere; 2 municipii – Galați și Tecuci, 2 orașe – Târgu Bujor și Berești precum și 61 de comune. Sus am postat stemele comunistă și actuală precum și harta județului Galați, iar mai jos fotografiile câtorva locuri de vizita în acest județ.