Epaminonda's Blog.....: NIEDERLAHNSTEIN

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură

și arhitectură din satul german NIEDERLAHNSTEIN, comuna

LAHNSTEIN, districtul RHEIN-LAHN, landul RENANIA PALATINAT

precum și câteva vederi generale, o insignă și trei medalii locale.

Biserica

Biserica SF.JOHANN

Centrala hidroelectrică inaugurată în anul 1907

Castelul

Palatul MARTINSBURG

Vechea Primărie

Vila DIDIER

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

Insignă locală

Set 3 medalii locale

***

CUGETĂRI

Bogdana Elena Simionescu – Pitești

Nu contrazice, convinge!
Nu da cheile sufletului nimănui!
Află-le punctele slabe şi trage la ţintă!
Construieşte tu jocul, nu fii tu subiectul jocului!

____________xxx____________

CÂTEVA

INSIGNE ȘI MEDALII

DIN JUDEȚUL CONSTANȚA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insignă - Nava școală Mircea

Republica Socialistă România

Bricul (Nava școală) Mircea este numele a două nave din dotarea marinei române. Întâiul Bric Mircea, o corabie de tip goeletă construită integral din lemn, a funcţionat între 1882 şi 1944, iar cel de-al doilea „Bric Mircea”, o navă barc clasă A, construită din metal, dotat atât cu pânze cât şi cu un motor Diesel, a fost lansat în 22 septembrie 1938 la ora 15.48 şi se mai află în funcţiune şi astăzi ca navă-şcoală.

Republica Socialistă România - Nava școală Mircea

Ministerul forțelor armate - Marina militară

La data de 17 mai 1939 a sosit în ţară şi a intrat în serviciul Marinei Militare nava-şcoală „Mircea”, velier de tip barc triarborat (cu trei catarge), construit în anii 1938 – 1939 la Şantierul Naval Blohm und Voss din Hamburg, Germania.

Republica Socialistă România - Nava școală Mircea

Marina militară

Nava a fost botezată „Mircea” ca şi înaintaşul său „Bricul Mircea”, purtând numele domnitorului Mircea cel Bătrân, întregitorul Ţării Româneşti până la „Marea cea mare”. Figura lui Mircea formează galionul navei. După reparaţiile capitale şi modernizările făcute în anul 1966 - la acelaşi şantier naval unde a fost construită - şi între anii 1994 – 2002, la Şantierul Naval Brăila, a devenit nava cea mai modernă dintre „surorile” ei („Eagle”- SUA, „Gorch Fock” - Germania, „Tovarișci” – Ucraina şi „Sagres (III)” – Portugalia.

Insignă - Ziua călușarilor - Adamclisi - Constanța

Tradiţia căluşarilor a fost reluată la Adamclisi, prin intermediul unui proiect transfrontalier iniţiat de Primăria Adamclisi şi Consiliul Judeţean Constanţa, în colaborare cu o localitate din Bulgaria, prin PHARE CBC România - Bulgaria 2006. Comuna avea, în urmă cu mai mulţi ani, un grup de căluşari, care o reprezenta la diverse concursuri de dansuri folclorice, însă din cauză că nu aveam un spaţiu corespunzător pentru repetiţii, care să permită practicarea în continuare a tradiţiei Căluşarului, grupul s-a destrămat şi astfel s-a pierdut acest obicei care definea localitatea.

Adamclisi este o comună din județul Constanța, provincial istorică Dobrogea, România, care are aproximativ 2250 de locuitori, fiind traversată de șoseaua națională DN3, care leagă orașele Constanța de Călărași. Ea este formată din următoarele localități; Adamclisi (reședința), Abrud, Hațeg, Urluia și Zorile. Numele Adamclisi (în grafii mai vechi Adamklissi sau Adam Klisi) este forma românizată a denumirii turcești Adam Kilisse (Casa lui Adam, interpretată ca fiind Biserica Omului). Turcii au considerat impunătorul monument roman Tropaeum Traiani din această localitate, drept biserică. Sus am postat clădirea Primăriei Adamclisi.

Constanța

Statuia lui Ovidiu din Constanța a fost executată în anul 1887 de către sculptorul Italian Ettore Ferrari. O replică identică se află din anul 1925 în localitatea Sulmona din Italia. Este așezată în partea veche a orașului, în Piața Ovidiu, în fața primei clădiri a Primăriei Constanța, azi Muzeului Național de Istorie și Arheologie, lângă portul Tomis. Primul dintre monumentele statuare ridicat la Constanța după reintrarea sub administrație românească este cel care îl înfățișează pe marele poet roman Publius Ovidius Naso (43 Î.Hr. – 17 D.Hr.). Statuia din bronz îl înfățișează pe Ovidiu într-o atitudine adânc meditativă. Dezvelirea statuii, în august 1887, a prilejuit o adevărată sărbătoare la care au participat toți constănțenii, în frunte cu prefectul Remus Opreanu, inițiatorul „Comitetului pentru statuia lui Ovidiu”. Statuia se află pe un soclu de marmură albă, pe care este încrustată o placă cu un text din „Tristele”. „Sub astă piatră zace Ovidiu cântărețul / Iubirilor gingașe răpus de al său talent. / O, tu ce treci pe aicea și dacă ai iubit vreodată / Te roagă pentru dânsul sa-i fie somnul lin.” Inițial statuia a fost amplasată cu fața spre nord, construcția Palatului Primăriei impunând, în 1921, mutarea pe actualul loc. În cursul ocupației germano-bulgare, în anii 1916-1918, statuia a fost dată jos de pe soclu de armata bulgară, pentru a fi luată ca pradă de război, dar intervenția unor ofițeri germani a oprit originala "inițiativă culturală". Până la revenirea autorităților românești, în noiembrie 1918, statuia a fost adăpostită în subsolul Primăriei.

Publius Ovidius Naso (născut la data de 20 martie anul 43 Î.Hr. la Sulmo, azi Sulmona, provincia Aquila, Italia și decedat în anul 17 sau 18 D.Hr. la Tomis, azi Constanța, România) a fost un poet roman, cunoscut în română sub numele de Ovidiu. Datorită perfecțiunii formale a stilului, umorului fin și fanteziei creatoare a devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horațiu și Virgiliu. Opera sa conține poeme de iubire (Amores, Epistulae Heroidum, Ars amandi, Remedia amores) și poeme mitologice (Phaenomena, Metamorfoze, Fasti, Medeea).

1964 - Regiunea Dobrogea

Consiliul agricol regional Dobrogea

Concursul pentru creșterea unui

număr mare de păsări la 100 hectare de teren

Provincia istorică Dobrogea face parte din teritoriul de azi al României si Bulgariei, si reprezinta teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra. Din punct de vedere administrativ in România cuprinde judetele Tulcea si Constanta iar în Bulgaria - Dobrici si Silistra. În vremea regimului comunist prin provincia istorică românească Dobrogea se înțelegea județele Constanța și Tulcea, de astăzi, care au constituit forma locală de administrație Regiunea Dobrogea cu reședința la Constanța. Regiunea Dobrogea număra aproximativ 850000 de locuitori și se întindea pe o suprafață de 15570 kilometri pătrați. Această provincie românească deține numeroase puncte de atrcație turistică precum; litoralul Mării Negre. Rezervația biologică Delta Dunării, alte obiective culturale și arhitectonice - mănăstiri, monumente istorice și ale naturii, statui, cladiri de patrimoniu, monumente arhitectonice din vremuri diferite etc. Sus am postat stema și harta Dobrogei.

Portul Constanța - NAVROM 1890 - 1970

Republica Socialistă România

Istoria portului Constanta este strans legata de cea a orasului Constanta. Desi prima atestare documentara a Constantei este tarzie (sec.II D.Hr.) - anticul Tomis se descopera, prin marturii arheologice, inca din sec. VI Î.Hr.. Orasul-port a fost organizat initial ca un emporion - centru de schimb intre comerciantii greci si populatiile bastinase. Tomisul va adopta, cu timpul, toate caracteristicile evolutive ale unui polis grecesc. Influenta greaca se mentine pana in secolul I i.d.Hr., cand teritoriul situat intre Dunare si Marea Neagra intra sub stapanire romana. Portul cunoaste o viata economica prospera in secolele urmatoare, iar orasul preia numele imparatului Constantin. Dupa o scurta perioada de stapanire romaneasca, "pana la Marea cea Mare", teritoriul dobrogean este ocupat de armatele Imperiului Otoman. Cronicarii turci si calatorii europeni vor mentiona activitatea portului Kustendge (denumirea turceasca a orasului), care, desi modesta, va contribui la cresterea comertului zonal. In 1857 autoritatile turce concesioneaza construirea portului Constanta si a caii ferate Cernavoda-Constanta companiei engleze "Danube and Black Sea Railway and Kustendge Harbour Company Ltd." Portul Constanta beneficiaza, pentru prima data, de amenajari si dotari relativ moderne. Dupa Razboiul de Independenta, in anul 1878, Dobrogea revine Romaniei si, odata cu aceasta, apar primele preocupari pentru construirea unui port care urma sa fructifice pozitia strategica a Constantei si avantul economic inregistrat de tanarul stat. In opinia Regelui Carol I, portul Constanta "va deveni unul din cele mai insemnate ale Orientului si un izvor de bogatie pentru tara intreaga". Nu fara greutate, Regele a convins politicienii de valoarea inestimabila a proiectului. In aceste conditii, statul roman a rascumparat instalatiile portuare de la compania engleza, a contactat specialisti straini pentru intocmirea unor proiecte de largire a portului si a investit in construirea monumentalului pod de la Cernavoda. La 16 octombrie 1896 a avut loc inaugurarea oficiala a lucrarilor de constructie si modernizare a portului Constanta. In piatra de temelie a fost depus, de catre Regele Carol I, documentul care consfintea "intemeierea unui port la tarmurile vechiului Pont Euxin, unde din veacurile cele mai indepartate comertul a gasit un loc de adapost, unde atatea monumente istorice ne aduc aminte vechea dominatie a stramosilor nostri romani si unde s-a sfarsit poetul Ovidiu." Lucrarile de constructie au inceput dupa proiectul inginerului I.B. Cantacuzino si au fost continuate cu modificarile propuse de alti doi ingineri romani de exceptie: Gheorghe Duca si Anghel Saligny. In anul 1899, conducerea lucrarilor portuare a fost preluata de Saligny, constructorul podului de la Cernavoda. Pana in 1909, cand a fost inaugurat oficial portul Constanta, s-au efectuat lucrari de dragaj, au fost ridicate digul de larg, cel de intrare, cel de sud si cheurile, au fost construite 6 bazine, rezervoarele de petrol si, nu in ultimul rand, silozurile. In actul comemorativ din 1909 se exprima "nadejdea ca Dumnezeu va harazi Romaniei liniste si imbelsugare, ca sa putem ispravi cat mai curand portul intreg, menit sa slujeasca la propasirea economica a scumpei noastre patrii."

Municipiul Constanța este situat pe coasta Mării Negre, în partea de sud-est a României, în regiunea istorică Dobrogea, reședință a judeţului cu acelaşi nume şi cel mai mare oraș al regiunii de dezvoltare Sud-Est. Alături de oraşul Cluj Napoca, Constanța este orașul cu cel mai ridicat standard de viață din România. Conform recensământului din anul 2011, Constanța avea 254693 locuitori. Constanța este orașul cel mai vechi atestat de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din anul 657 ÎEN, când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă, numită Tomis. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, precum şi pozele câtorva clădiri inconfundabile din orașul Constanţa.

Farul genovez

Moscheea Carol I

Cazinoul

Muzeul de artă

Primăria

Farul

Vederi poștale

Județul Constanța este județul cel mai urbanizat din România, populația care locuiește în orașe numărând puţin peste 500000 de locuitori din totalul de aproximativ 760000 de locuitori. Județul este situat în extremitatea SE a României, are o suprafaţă de 7071 km.p., iar capitala judeţului este oraşul cu acelaşi nume, Constanţa. Ca subunităţi administrative judeţul are 3 municipii - Constanța, Medgidia și Mangalia, 9 oraşe - Băneasa, Eforie, Cernavodă, Hârșova, Murfatlar, Năvodari, Negru Vodă, Techirghiol, Ovidiu şi 58 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva locuri de vizitat în acest județ.