D’ALE
ALEŞILOR NOŞTRI
sau
CULEGEM
CE AM SEMĂNAT
Marian Vanghelie
(Primarul sectorului 5)
- Nu ai dreptate când ai dreptate, ai dreptate când ai greutate.
- Noi am dat concursuri ca să ne arestăm noi pe noi, ca să vorbească alții despre noi.
- Jocurile mici omoară jocurile mari și omoară imaginea României.
Liviu Dragnea
(Vicepremier)
- Mi-e greu să cred că persoana mea fizică generează proteste.
- Nu au fost acte normative cu scopul de a fura cineva ceva.
- Eu le-am cerut tuturor cu mult drag și cu foarte mult respect să fim răbdători și să avem foarte puțină patimă, pentru că cu aceste regiuni nu pleacă nimeni în mormânt.
Crin Antonescu
(Președinte PNL)
- Mie îmi face plăcere să îl văd pe domnul Ponta cât mai des, dar nu am nevoie neapărat să-l întâlnesc fizic.
- Ceea ce știm deocamdată e că totul e neclar.
- Trădarea nu se face la un șpriț seara.
xxx
VORBE DE DUH
DE LA ÎNAINTAŞI
Confucius, nume real Kong Fu Zi
(550 Î.Hr. - 470 D.Hr.), filozof chinez.
- Nu căuta răspunsuri imposibile! Mai bine schimbă întrebările!
- Alege-ți o slujbă pe care s-o iubești și n-o să muncești nicio singură zi în viața ta!
- Există trei lucruri pe care, pare-se, nu le pot realiza după maniera omului ideal: virtutea fără incertitudine, înţelepciunea fără îndoieli şi curajul lipsit de teamă.
_______xxx_______
O MEDALIE, O PLACHETĂ
ŞI CÂTEVA
JETOANE ROMÂNEŞTI
Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei
de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul
"Le Havre - Franţa".
Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii
române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de
obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi
se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn
de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din
categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele
comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint,
bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind
preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille)
şi spanioli (edala).
JETOANELE
sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca
dimensiune monedelor, ce sunt folosite pentru declansarea unui automat de
muzică, pentru procurarea unor bauturi sau mici, ori pentru acces într-o anume
incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele
unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt
folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost
precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi
în plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor
consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la sedinţe,
şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.
Compania fluvială română - 100 de ani în serviciul statului
NFR (Navigaţia Fluvială Română) - România - 1890 - 1990
La începutul secolului al XX-lea, oraşului Galaţi, important port dunărean, îi lipsea o clădire care să adăpostească Navigaţia Fluvială Română. Pentru îndreptarea acestei situaţii, va fi construit Palatul Navigaţiei între anii 1909 şi 1912, perioada prelungindu-se, se pare până în 1914-1915. Proiectul construcţiei a fost elaborat de buzoianul Petre Antonescu, unul dintre cei mai mari arhitecţi români, creator al stilului neoromânesc şi discipol al lui Ion Mincu. Palatul Navigaţiei, situat pe strada Portului nr. 34, este compus din parter şi două etaje. La parter se află sala de aşteptare, birourile şi amenajările necesare serviciului de îmbarcare şi debarcare ale staţiei de călători, iar la etaj sunt birourile. Edificiul impunător a fost executat din cărămidă cu planşee de beton, fiind dominat de un turn şi îmbinând soluţii tehnice pentru realizarea unor decoraţiuni geometrice specifice artei populare româneşti. Este prima construcţie din România la care s-a folosit un schelet monolit din beton armat. Deoarece terenul are o rezistenţă redusă (este loess macroporic, aflat şi în apropierea Dunării), fundaţia clădirii este bine stabilită pe piloţi. Şarpanta acoperişului este executată din lemn, învelitoarea din ardezie, cu streşini pe console şi căpriori de stejar. Tencuielile exterioare sunt din piatră artificială, iar deasupra uşilor, la intrarea pe peronul gării fluviale se află un acoperiş protector al scării exterioare, susţinut de console din lemn de stejar, ornamentate cu motive geometrice .
Jeton - Cafea B - (Ada Kaleh)
Ada Kaleh (din limba turcă Ada Kale, însemnând Insula Fortăreață) a fost o insulă pe Dunăre, acoperită în 1970 de apele lacului de acumulare al hidrocentralei Porţile de Fier I. Insula se găsea la circa 3 km în aval de Orșova și avea o dimensiune de circa 1,7 km lungime și circa 500 m lățime. Era populată de circa 600 de turci. Insula Ada Kaleh era pentru locuitorii din regiune un punct turistic îndrăgit datorită preturilor (fiind scutită de impozit) mai scăzute, pentru cumpărarea delicateselor turcesti, bijuterii si tutun. Insula a fost renumită și pentru creșterea trandafirilor din care localnicii obtineau uleiul si parfumul de trandafir.
Insula a fost locuită încă din antichitate. Herodot amintea de Cyraunis, despre care scrie că lungimea insulei este de 200 de stadii, îngustă, plină de măslini și de viță sălbatică. Prima atestare documentară este un raport al Cavalerilor Teutoni din 22 februarie 1430, despre fortificațiile bănățene, care vorbește despre insula Saan cu 216 oameni. De la 1430 devine cunoscută ca Ada Kaleh. Din cauza poziției strategice a insulei, în conflictul imperiului habsburgic cu cel otoman insula Ada Kaleh a avut o importanță deosebită. În anul 1689 armata austriacă a construit o fortăreață împotriva Imperiului Otoman. În următoarele decenii, ocupația insulei Ada Kaleh s-a schimbat de mai multe ori între Austria și Imperiul Otoman. În urma Tratatului de pace de la Belgrad din anul 1739, insula a rămas permanent turcilor, cu scurte întreruperi temporare în favoarea austriecilor între anii 1789 - 1791. Uitată la congresul de pace de la Berlin - 1878 - insula Ada-Kaleh a rămas posesiune turcă aflată sub ocupație austro-ungara până în anul 1918/1920, când a devenit teritoriu românesc. Majoritatea populației insulei era de origine turca. (Sursa - Net). Mai jos iti prezint alte informatii interesante despre acest tinut intrat in uitare; (Sursa - Jurnalul.ro)
A fost odata, in mijlocul Dunarii, o insula in forma de stea, Ada-Kaleh - "Insula Cetatii". Pentru ea s-au batut secole de-a randul Imperiul Austro-Ungar si cel Otoman. Caci cine stapanea Ada-Kaleh, "un mic Gibraltar", cum l-au botezat istoricii, controla circulatia pe fluviu si pe uscat, in zona. Legendele despre Ada-Kaleh pornesc din vremurile argonautilor. Pana si Hercule ar fi incercat, candva, sa cucereasca cetatea din mijlocul Dunarii. Grecii au botezat-o Cotinusa - adica pamantul maslinilor salbatici.
Reclama pentru rahatul produs pe insula Ada Kaleh
In descrierile lui Herodot, insula apare cu numele Cyraunis. Cornelius Nepos o numea Cerne. Pe timpul cat a fost sub dominatia austro-ungara, insula s-a numit Carolina. Dupa primul razboi mondial, in urma unui referendum, insula cu populatie musulmana a trecut la Romania, conform dorintei celor care o locuiau. Si a urmat jumatate de secol de fericire pentru locuitorii de pe insula. S-au bucurat de protectia lui Carol I, care se spune ca avea legaturi stranse cu mai-marele "mafiotilor" de atunci de pe insula. Prin bunavointa regelui, locuitorii de pe Ada-Kaleh au fost scutiti de taxe pentru comertul pe care il faceau. Esentele tari ale tutunului din tigaretele facute pe Ada-Kaleh au ajuns celebre. La fel si locum-ul (rahat turcesc) care se facea pe insula. "Toate lucurile pe care le faceau - locum, dulceturi de smochine, bijuterii - erau minunate.
Reclama turistica pentru Ada Kaleh pe o cutie de chibrituri
Turcii de pe insula erau migalosi si intotdeauna produceau in cantitati mici. Ca sa faca un pic de locum, invarteau doua ore, fara sa se opreasca, la cazanul in care pusesera zahar si petale de trandafiri", isi aminteste Ana Vlad, o invatatoare care a predat pe Ada-Kaleh. "Aveam 19 ani cand am pasit, ca invatatoare, pe Ada-Kaleh. Avea o vegetatie de credeai ca esti in paradis. Struguri de care nu mai vazusem niciodata, smochine, mosmoale... Iar cand intrai in geamia lor, ramaneai zile in sir dupa aceea cu mirosul de smirna care iti intra in haine", adauga invatatoarea. Ana Vlad este romanca si ortodoxa, dar nu i-a trebuit mult sa se ataseze de turcii musulmani de pe insula cu climat mediteranean.
"Pentru ei nu conta ca eram romanca si ca aveam alta religie. Erau foarte primitori si respectuosi. Copiii lor erau respectuosi. Invatau in romana si in turca. Oamenii de pe insula nu-si inchideau casele. Puteai sa intri la cine vrei. Pe insula nu se fura", isi mai aminteste invatatoarea. Acest paradis, cu smochini, turci cu salvari si turcoaice cu ferigea, a inceput sa se clatine la inceputul anilor 60.
"Ne-am trezit la un moment dat ca fac masuratori pe insula. Am simtit ca vor sa ne mute. Era prin anii 64 - 65. Mai apoi ne-au spus ca se face barajul", spune Musref Durgut, un turc nascut pe Ada-Kaleh, din parinti care se nascusera, la randul lor, pe Ada-Kaleh.
Ca sa impiedice un mare scandal, autoritatile i-au momit pe cei 600 de locuitori ai insulei cu pasapoarte care le permiteau sa plece in Turcia, lucru nu tocmai de ici de colo in acea vreme. Apoi le-au mai promis un nou paradis - un proiect care prevedea ca Ada-Kaleh, de la cel mai tanar copac pana la marea cetate, va fi mutata pe Simian, o insula de langa Drobeta Turnu-Severin.
O parte din locuitorii de pe Ada-Kaleh au luat drumul Turciei. Altii s-au dus spre Dobrogea, pe unde isi aveau neamurile. Nimeni nu s-a mutat pe Simian. Promisiunile autoritatilor fusesera vorbe in vant. Nu au mutat decat o parte din cetatea de pe Ada-Kaleh si cateva morminte musulmane. Totul aruncat la intamplare.
Geamia
Printre cladirile care au fost lasate pe Ada-Kaleh s-a numarat si geamia, cunoscuta pentru covorul ei rosu care pe atunci trecea drept cel mai mare din Europa. Fusese primit cadou de la un sultan. Covorul a luat drumul unei moschei din Turcia, geamia de la Ada-Kaleh a fost dinamitata.
Cei care au supravietuit dupa ce insula draga lor a fost inghitita de ape isi aduc aminte ca Ada-Kaleh mirosea a iasomie si a fructe coapte. Ca din fiecare curte te chema aroma de zahar pus la topit intr-un cazan, in care mesteca un turc, aruncand petale de trandafir si descantand pana avea sa se inchege deliciosul locum.
Pe Ezarzia, strada principala, unde erau adunate mai toate pravaliile, te ademeneau arome puternice de tutun, fugite din narghilelele la care pufaiau turcii. Peste aromele de tutun juca mirosul ceaiului tare si al cafelei la nisip.
Calatorul, imbatat de cafea si de rahatul tavalit in susan, pe care i le oferea negustorul turc, se aseza pe divanul scund, impodobit cu perne. Pleca incarcat de cutii cu tigarete, podoabe minunate si stofe grele. Dar numai dupa ce afla povestea sultanului Kaleh si a sotiei sale, Ada. Se spune ca femeia era atat de frumoasa, incat i-a sucit cu totul mintile sultanului, care le-a parasit pe celelalte neveste din harem. S-a izolat, impreuna cu Ada, pe insula din mijlocul Dunarii, ca sa aiba parte doar el de frumusetea ei. Nefericita, sultana s-a aruncat in Dunare in timpul unei calatorii.
Casa guvernatorului insulei
"Allah ekber..." - imamul din minaret chema la rugaciune. Pe Ezarzia se lasa liniste. Geamia care mirosea a smirna se umplea de turci imbracati in salvari si de turcoaice cu fata acoperita de ferigea. Pe marginile insulei, cetatea ridicata de austrieci din caramida trainica veghea la apus intoarcerea barcilor. Lotcile, incarcate in zori cu locum si tigarete de vanzare, pentru cei de pe mal, se intorceau goale.
Cand au vazut, in 1971, cum insula pe care au trait a disparut in Dunare, multi batrani care locuisera pe Ada-Kaleh s-au imbolnavit si au murit, fara sa apuce sa mai profite de pasapoartele oferite. "Majoritatea au plecat la Constanta sau in Turcia, acolo unde aveau rude. Eu am plecat in Turcia, dar m-am intors la Drobeta Turnu-Severin dupa doi ani. Un aer si o atmosfera ca pe insula aceea nu mai gaseai nicaieri" - expica Musref Durgut, locuitor de pe Ada-Kaleh
Simian, insula pe care ar trebui sa renasca Ada-Kaleh, e la o distanta de 10 minute de mers cu salupa, din portul de la Drobeta Turnu-Severin. Simian nu se bucura nici de pozitia privilegiata, de "mic Gibraltar", pe care o avea "Insula cetate", si nici de un climat mediteranean. In anii, cand au sacrificat Ada-Kaleh pentru Portile de Fier, autoritatile s-au laudat ca vor reface pe Simian paradisul oriental inghitit de apele lacului de acumulare. Au adus bucati din cetatea de pe Ada-Kaleh si le-au lipit grosolan pe una din marginile Insulei Simian. Au adus si cazematele si o parte din cimitirul musulman. Dar cand au vazut ca locuitorii de pe Ada-Kaleh nu au de gand sa se mute pe Simian, au lasat insula in grija granicerilor. Frumoasele cazemate au ajuns grajduri pentru cai, inconjurate de gradinile de zarzavat pe care si le-au incropit satenii dintr-un sat de pe malul Dunarii. In acest moment, autoritatile de la Severin lucreaza impreuna cu o firma din Turcia la un proiect care sa invie, pe Simian, Ada-Kaleh. Proiectul are sprijinul Ambasadei Turciei in Romania. Vor fi ridicate replici fidele ale cladirilor de pe Ada-Kaleh. In afara de acestea, pe Simian ar mai urma sa apara un minihotel, restaurante, magazine. Cetatea ar urma sa adaposteasca o serie de galerii de arta.
Jeton - 20 unităţi xxx - N.Poteceanu
N. Poteceanu a fost proprietarul unei cantine din comuna Chiojdeni, judeţul Râmnicu Sărat, România. Se crede că valoarea înscrisă pe acest jeton este exprimată în bani. La cantina Poteceanu mâncau muncitori din exploatările forestiere din zonă (dintre care mulţi erau străini).
Jeton - Nokia 5110 - Xpress-on Covers
Nokia 5110 este un model de telefon mobil lansat în fabricaţie de către Compania Nokia în anul 1998. Este unul dintre primele telefoane mobile puse în vânzare în România. Era un telefon robust, cu funcţii limitate şi meniu simplu de exploatat.
Placheta - Merite sportive - 1948
_______ooOoo________
LIDERI POLITICI
PE BANCOTELE LUMII
1 dolar 1983 - Australia
Elisabeta II, nume real Elizabeth Alexandra Mary, născută în anul 1926, conduce din anul 1952 Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, fiind totodată şi suverana celor 16 state independente, membre ale Commonwealthului britanic.
Câteva vignete de pe certificate sau bonduri
emise de către statul american Colorado
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 31.07.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu