Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO DE COLECŢIE

Moneda austriacă de colecție din imagine face parte din seria Provincii federale austriece și a fost emisă pentru a celebra Provincia (bundeslandul austriac) Austria Inferioară.

Austria Inferioară este cea mai mare provincie din stat fiind situată în nord-estul țării. Este un teritoriu în care industria și agricultura se completează armonios, iar frumusețea peisajelor încântă ochiul privitorului. Printre viile teraste dăinuiesc castele ruinate și mănăstiri străvechi. Aici Dunărea traveresează una dintre cele mai spectaculoase văi din lume. Aversul monedei prezintă monumente de pe pitoreasca vale Wachau; Mănăstirea Melk, Poarta veche a orașului Krems și Biserica barocă de la Dürnstein.

Mănăstirea benedictină Melk

Poarta oraşului Krems

Biserica barocă din Durnstein

Reversul prezintă în compartimente separate viticultura, silvicultura, industria și meșteșugurile tradiționale specifice provinciei Austria Inferioară. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 10 euro, data emiterii – 15 mai 2013, calitate – specială, designeri – Helmut Andexlinger și Herbert Wahner, diametrul – 32 mm, metal – argint, puritate – 92,5%, greutatea – 16 grame, preț oficial unitar de vânzare – 33 euro.

Moneda austriacă de colecție din imagine face parte din seria Provincii federale austriece și a fost emisă pentru a celebra Provincia (bundeslandul austriac) Carinthia.

Carinthia este provincia austriacă situată în sud, la frontiera cu Slovenia. Aversul monedei prezintă o scenă de vânătoare cu șoimi și castelul Landskron de lângă Villach, al doilea oraș ca mărime din Carinthia.

Castelul Landskron

Reversul prezintă lacul Wortheresee, capre de munte și legendarul balaur de la Klagenfurt. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 10 euro, data emiterii – 26 septembrie 2012, calitate – specială, designeri – Helmut Andexlinger și Herbert Wahner, diametrul – 32 mm, metal – argint, puritate – 92,5%, greutatea – 16 grame, preț oficial unitar de vânzare – 33 euro.

Moneda austriacă de colecție din imagine face parte din seria Provincii federale austriece și a fost emisă pentru a celebra Provincia (bundeslandul austriac) Styria.

Styria este situată în sud estul ţării. Dacă reversul monedei prezintă păduri, meri și dovlecei specifici provinciei, denumite și “inima verde a Austriei”, aversul prezintă centrul istoric și castelul Eggenberg. Pe avers se disting importante repere ale orașului Eggenberg; turnul cu ceas, primăria, domul mausoleu și biserica barocă cu turn.

Primăria din Eggenberg

Castelul din Eggenberg

Biserica din Eggenberg

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 10 euro, data emiterii – 25 aprilie 2012, calitate – specială, designer – Thomas Pesendorfer, diametrul – 32 mm, metal – argint, puritate – 92,5%, greutatea – 16 grame, preț oficial unitar de vânzare – 38,5 euro.

***

DOUĂ EPIGRAME

DESPRE LEUL ROMÂNESC

DE LA AUTORUL BLOGULUI

VIS

(doar vis)

Târându-se prin noroi,

Leul nostru; hopa, hopa,

Se crede în Europa,

Visându-se ...euroi!

O SOLUȚIE

(dintre multe altele)

Că avem des mintea bleagă,

Nu e un secret, măi vere,

Leul ar prinde putere

De ne-ar fi munca ...mai dragă!

__________xxx__________

CÂTEVA

MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderant metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Muzeul naţional Carol I - Muzeul ţăranului român * 1906 - 2006

Muzeului ţăranului român

Directori fondatori;

Alexandru Tzigara Samurcaş şi Horia Bernea

Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.

Alexandru Tzigara-Samurcaş se naşte la 4 aprilie 1872, în Bucureşti, într-o veche familie de mici boieri. Liceul îl face la Bucureşti. În 1892 este numit „custode preparator" la Muzeul de antichităţi, condus de Grigore Tocilescu. În 1893 pleacă la studii în Germania, la Universitatea din Műnchen, sprijinit de Regele Carol I, la sfaturile lui Al. Odobescu. Aici studiază istoria artei. Întors în ţară, demisionează de la Muzeul de antichităţi şi-şi continuă studiile, plecând în Franţa şi, din nou, în Germania, preocupat fiind de muzeografie. Îl are ca îndrumător pe Wilhelm von Bode, reformator al muzeelor berlineze. După terminarea studiilor, este numit bibliotecar,apoi director la Fundaţia Carol I şi profesor la catedra de istoria artei şi estetică la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti. La 1 octombrie 1906 Al. Tzigara-Samurcaş este numit director al Muzeului etnografic, de artă naţională, artă decorativă şi artă industrială, devenit, în 1915, Muzeul de artă naţională Carol I. Noul muzeu funcţiona temporar în clădirea fostei monetării a statului din Şoseaua Kiseleff nr.3, pe locul unde fusese palatul domnitorului Nicolae Mavrogheni. De la început, Al. Tzigara-Samurcaş îşi organizează muzeul pe baze ştiinţifice moderne. Achiziţiile pe care le face duc la sporirea considerabilă a colecţiilor, punctul forte fiind expunerea pavilionară a casei lui Antonie Mogoş din Ceauru, jud. Gorj. Începe o luptă neîntreruptă pentru obţinerea din partea autorităţilor a fondurilor necesare ridicării noului local (cel actual), la ale cărui planuri a colaborat cu arhitectul N. Ghica-Budeşti. În acest scop, el scrie numeroase articole în presă, pe care le va strânge mai târziu, în 1936, în cartea sa, „Muzeografie românească”. La 30 iunie 1912 se pune piatra fundamentală a noii clădiri a Muzeului. Construcţia a suferit numeroase întreruperi, fiind definitivată abia în 1941. În toată perioada cât a fost director al Muzeului, Al. Tzigara-Samurcaş a depus o activitate prodigioasă, legată şi de celelalte importante funcţii pe care le-a îndeplinit: director al Fundaţiei Carol I şi profesor de istoria artei şi estetică la Cernăuţi. Scrie articole din cele mai variate domenii, lucrări de specialitate, între care arta populară ocupă un loc de frunte, ţine conferinţe la radio sau la Ateneu, participă la congrese şi expoziţii internaţionale. Al.Tzigara-Samurcaş devine un nume de referinţă în domeniul care l-a consacrat. Situaţia se deteriorează după al doilea război mondial, când autorităţile comuniste îl alungă în 1948 de la conducerea Muzeului. Bătrân, bolnav şi umilit peste măsură, Părintele muzeului de la Şosea moare la 1 aprilie 1952.

Horia Bernea (născut la data de 14 septembrie 1938 la Bucureşti şi decedat la 4 decembrie 2000 în Paris) a fost un pictor român. A deținut între anii 1990-2000 funcția de director general al Muzeului Ţăranului Român. La data de 5 februarie 1990, noul guvern al României democratice a decretat reînființarea vechiului Muzeu de Artă Populară (practic desființat în anul 1977 prin unirea sa cu Muzeul Satului), în sediul său originar, uzurpat din 1953 de muzee ale partidului comunist cu diferite denumiri. În anul 1990 Andrei Pleşu, ministrul Culturii de atunci, l-a numit pe pictorul Horia Bernea în funcția de director general al Muzeului Ţăranului Român, funcție pe care a deținut-o până la moartea sa. În prealabil, el a fost consultat asupra denumirii muzeului, oprindu-se asupra celei de Muzeu al Țăranului Român.

Campion R.P.R. (Republica Populară Română) - 1949

Set 3 insigne - Bob - România

Bobul este un sport de iarnă în care o echipă de două sau patru persoane face o cursă pe o pârtie sinuoasă de gheţă într-un vehicul pe patine, care atinge viteze de peste 130 km/h. Bobul a apărut ca sport la a sfârșitul secolului al XIX-lea în Elveţia. În anul 1923 bobul a fost recunoscut oficial ca sport prin înființarea Federației Internaționale de Bob și Tobogganing (FIBT). Federatia Româna de Bob si Sanie (F.R.B.S.) a fost fondata în anul 1924 si reorganizata Conform Legii educatiei fizice si sportului nr.69/2000. Este constituita prin asocierea cluburilor de bob, skeleton si/sau sanie si asociatiilor judetene si a municipiului Bucuresti de bob si sanie afiliate si recunoscute de ea.