Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO GERMANE DE COLECȚIE

Moneda de mai jos marchează existența de 1200 de ani a Mănăstirii Corvey.

În centrul câmpului aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată o pajură stilizată, cu aripile deschise, după modelul pajurii de pe stema națională germană, înconjurată de 12 stele, fiecare având cinci colțuri, iar periferic circular pe partea superioară este aplicată inscripția: “BUNDESREPUBLIK DEUTSCHLAND” (numele țării în limba germană) și pe partea inferioară sunt marcate inscripțiile: “20 EURO” (valoarea monedei), “SILBER 925” (materialul din care e făcută moneda – argint cu titlul de 92,5% ), “2022” (anul emiterii monedei) și litera “F” (simbolul monetăriei germane unde s-a realizat moneda). În câmpul central al reversului monedei și tot în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată Mănăstirea Corvey înconjurată de înscrisurile: “1200 JAHRE KLOSTER CORVEY” (1200 ani Mănăstirea Corvey ). Undeva La partea inferioară se distinge un ornament grafic ce reprezintă simbolul gravorului care a desenat moneda. Moneda are următoarele caracteristici tehnice:

anul emiterii – 2022
valoarea – 20 euro
material compoziție – argint
titlu – 92,5%
forma – rotundă
diametrul – 32,5 milimetri
greutatea – 18 grame
calitate - proof și BU

Corvey este o fostă mănăstire benedicitină, monument UNESCO din anul 2014, filie a Abației Corbie (Corbeia Gallica), de la care își are numele (Corbeia Nova). Corbeia Nova a fost ctitorită de regele Ludovic cel Pios în anii 815 – 816. Din anul 822 mănăstirea se află pe locația actuală - orașul german Hoxter, landul Renania de Nord Vestfalia. Actualul proprietar al edificiului este Viktor, al V-lea Duce de Ratibor și al V-lea Prinț de Corvey, Prinț de Hohenlohe-Schillingsfürst-Metternich-Sándor (n. 1964). Palatul, biblioteca și biserica sunt astăzi deschise publicului. Fosta mănăstire benedictină Corvey este unică: Partea (fațada de vest) nu este doar una dintre singurele structuri carolingiene aproape complet conservate, este singura lucrare carolingiană care a supraviețuit vicisitudinilor vremii.

Moneda de mai jos marchează trecerea a 125 de ani da la nașterea lui Bertolt Brecht.

În centrul câmpului aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată o pajură stilizată, cu aripile deschise, după modelul pajurii de pe stema națională germană. Periferic circular pe partea superioară este aplicată inscripția: “BUNDESREPUBLIK DEUTSCHLAND” (numele țării în limba germană) și pe partea inferioară, pe patru rânduri orizontale, sunt marcate inscripțiile: “20 EURO” (valoarea monedei), “2023” (anul emiterii monedei) și “SILBER 925” (materialul din care e făcută moneda – argint cu titlul de 92,5% ). Undeva deasupra capului pajurii se distinge litera “J” (simbolul monetăriei germane unde s-a realizat moneda). Înscrisurile de la partea inferioară sunt încadrate de două grupuri de stele, fiecare având câte cinci colțuri, dispuse pe trei rânduri: 3/2/1. În câmpul central al reversului monedei și tot în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată chipul lui Bertolt Brecht privind spre stânga sa. Periferic circular, la partea superioară, este aplicată inscripția: “125.GEBURTSTAG BERTOLT BRECHT” (125 de ani de la nașterea lui Bertolt Brecht). Sub portret, pe două rânduri orizontale este marcată inscripția: “ANDERE DIE WELT SIE BRAUCHT ES” (Este nevoie să schimbați lumea). Sub această inscripție se distinge un ornament grafic ce reprezintă simbolul gravorului care a desenat moneda. Moneda are următoarele caracteristici tehnice:

anul emiterii – 2023
valoarea – 20 euro
material compoziție – argint
titlu – 92,5%
forma – rotundă
diametrul – 32,5 milimetri
greutatea – 18 grame
calitate - proof și BU

Bertolt Brecht, pseudonim literar Bert Brecht, născut Eugen Berthold Friedrich Brecht, a fost un dramaturg, poet și regizor german, inițial expresionist, întemeietor al instituției teatrale Berliner Ensemble, inițiator al „teatrului epic”, ce a promovat o nouă teorie și practică a teatrului, bazate pe efectul distanțării epice, care s-a născut la data de 10 februarie 1898 la Augsburg – Regatul Bavariei, și a decedat la data de 14 august 1956 în Berlinul de Est – RDG. El a revoluționat teatrul secolului 20. A studiat medicina la Munchen în timpul primului război mondial. Atmosfera militaristă din timpul Primului Război Mondial l-a motivat să devină un pacifist convins și s-a apropiat mult de mișcarea muncitorească. Atitudinea sa antirăzboinică se manifestă încă în primele poezii. Un exemplu elocvent este poezia Legenda soldatului mort, care i-a fost inspirată de armatele imperiale care se întorceau înfrânte de pe toate fronturile, dar și dintr-o zicătoare populară germană despre morții care trebuiau dezgropați pentru a fi din nou trimiși pe front. În acestă baladă, împăratul consideră că soldatul a murit prea devreme și trimite o comisie medicală care îl dezgroapă, declarându-l, pentru a doua oară, apt pentru front. În 1924 s-a mutat la Berlin unde a creat teatrul epic. În 1928 a fost debutul “Operei de trei parale”, cu care Brecht s-a bucurat de mare succes. După preluarea puterii de către național-socialiști în 1933, Brecht a fost inclus pe „"lista neagră” din cauza apropierii sale de comuniști, cărțile sale au fost arse și Brecht a fost expatriat în 1935. Pe 28 februarie 1933, a fugit împreună cu familia sa în străinătate și s-a stabilit în Danemarca. În 1948 Brecht s-a mutat la Berlinul de Est unde a creat Berliner Ensemble. Din scrierile sale amintesc:

Un om egal un om
Baal
Tobe în noapte
În hățișul orașelor
Opera de trei parale
Puștile doamnei
Cercul de cretă caucazian
Viața lui Galilei
Poezii din Svendborg

Moneda de mai jos celebrează personalitatea lui Vicco Von Bulow.

În centrul câmpului aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată o pajură stilizată, cu aripile deschise, după modelul pajurii de pe stema națională germană. Periferic circular pe partea stângă și superioară este aplicată inscripția: “BUNDESREPUBLIK DEUTSCHLAND” (numele țării în limba germană) și pe partea inferioară și dreaptă, sunt marcate inscripțiile: “20 EURO” (valoarea monedei), “SILBER 925” (materialul din care e făcută moneda – argint cu titlul de 92,5% ) și “2023” (anul emiterii monedei). Undeva sub una din ghearele pajurii se distinge litera “A” (simbolul monetăriei germane unde s-a realizat moneda). În câmpul central al reversului monedei și tot în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată stilizat chipul lui Vicco Von Bulow, cu o floare de trandafir între dinți. Periferic circular, la partea superioară, este aplicată inscripția: “VIICO VON BULOW” (numele personajului) și dedesubp anii săi de viață: “1923 - 2011”. Undeva, în dreapta, se distinge înscrisul: “LORIOT” – alt nume sub care era cunoscut. Moneda are următoarele caracteristici tehnice:

anul emiterii – 2023
valoarea – 20 euro
material compoziție – argint
titlu – 92,5%
forma – rotundă
diametrul – 32,5 milimetri
greutatea – 18 grame
calitate - proof și BU

Vicco von Bulow, nume oficial complet - Bernhard-Victor Christoph-Carl von Bülow, cunoscut și sub numele Loriot a fost un comediant, umorist, caricaturist, regizor de film, actor și scriitor german, care s-a născut la data de 1 noiembrie 1923 în localitatea Brandenburg an der Havel, landul Brandenburg, și a decedat la data de 22 august 2011 în localitatea Ammerland, landul Saxonia Inferioară. Este cunoscut mai ales pentru desenele sale animate, schițele din serialul său de televiziune din anul 1976 - Loriot , alături de Evelyn Hammanși cele două filme ale sale, Odipussi (1988) și Papa Ante Portas (1991).

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

UN CAREU

DEFINIȚII REZOLVAT

_____________xxx_____________

O PLACHETĂ, O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Marelui nostru căpitan - admirațiune, credință nestrămutată

MS Reginei Elisabeta - pururea recunoștință

Carol I – domnitor și primul rege al României (20 aprilie 1839 Sigmaringen – 10 octombrie 1914 Sinaia) - este omul de la care a pornit totul: familia regală, statul modern, țara independentă și suverană. Rând pe rând, an de an, sub domnia acestui rege european, România a dobândit instituţii, modernitate şi statornicie. După refuzul contelui Philippe de Flandra, fratele Regelui Leopold al II-lea al Belgiei, de a primi Tronul României opţiunea românilor de a-și alege principe străin s-a îndreptat spre Principele Carol de Sigmaringen. Brătianu îl anunţa pe principe, la Sigmaringen, că fusese ales Domnitor al Principatelor Unite, cu drepturi ereditare, prin plebiscitul desfăşurat între 2/14 şi 8/20 aprilie 1866. În favoarea lui Carol fuseseră exprimate 685969 de voturi, iar împotrivă doar 2248. Coincidenţa făcea ca 20 aprilie să fie ziua de naştere a Principelui Carol, care devenea Domnitor al Principatelor Române Unite chiar în ziua în care aniversa 27 de ani. Plebiscitul este recunoscut de către Marile Puteri după o jumătate de an, la 24 octombrie 1866. La 28 aprilie 1866, proaspăt aleasa Adunare Constituantă a votat aproape unanim aducerea Principelui Carol pe Tronul ţării: 109 voturi pentru şi 6 abţineri. Domnitorul Carol ajunge în ţara sa de adopţie după o călătorie aventuroasă, de la Sigmaringen până la Turnu-Severin. Vaporul în care Suveranul călătorea, alături de Brătianu, a trecut de Porţile de Fier la 8 mai 1866, iar la ora patru după-amiaza Carol I a văzut drapelul românesc fluturând la Turnu-Severin. Principele Suveran a intrat în capitala ţării la 10 mai 1866, a primit cheile oraşului Bucureşti, a depus jurământul de credinţă în faţa Adunării Constituante şi a fost proclamat Domnitor al Principatelor Române. Elita politică din Principatele Române împlinea, astfel, vechea dorinţă a aducerii pe Tronul ţării a unui principe străin, capabil să unească definitiv Moldova şi Ţara Românească, să stingă pentru totdeauna rivalităţile dintre familiile domnitoare pământene, să stabilizeze ţara, să o modernizeze şi să îi confere prestigiu internaţional. Domnitorul Alexandru Ioan I însuşi era convins de necesitatea înlocuirii sale cu un principe străin. La 10 mai 1866, Carol I rostea următorul legământ: “Ales de către naţiune Domn al românilor, mi-am părăsit fără a sta la îndoială, și patria, şi familia, pentru a răspunde la chemarea acestui popor care mi-a încredinţat destinele sale. Punând piciorul pe acest pământ sacru, eu am devenit român. Acceptarea plebiscitului îmi impune, o ştiu, mari datorii. Sper că îmi va fi dat să le duc până la capăt. Vă aduc o inimă credincioasă, cugetări drepte, o voinţă tare de a face binele, un devotament fără margini către noua mea patrie şi acel neînvins respect către lege, pe care l-am cules în exemplul alor mei. Cetăţean astăzi, mâine, de va fi nevoie, soldat, eu voi împărtăși cu voi soarta cea bună ca şi pe cea rea.”Prin simpla sa prezenţă, prin demnitatea apartenenţei la una dintre cele mai ilustre familii ale Europei, dar şi graţie curajului personal, Principele Suveran Carol a zdruncinat definitiv ultimele rămăşiţe simbolice ale vasalităţii faţă de Imperiul Otoman. Vizita sa la Constantinopol, în octombrie 1866, în cursul căreia s-a comportat faţă de Sultan ca un şef de stat, şi nu ca un vasal, a confirmat procesul ireversibil de ruptură faţă de Poartă. Aceeaşi demnitate o va arăta Carol şi aliatului rus din Războiul de Independenţă. Atunci când Țarul Alexandru al II-lea ameninţă, în 1878, după încheierea războiului, cu dezarmarea armatei române, în cazul în care România s-ar fi opus anexării sudului Basarabiei de către ruşi, Carol I îi răspunde că trupele române vor putea fi nimicite, dar nu dezarmate. În timpul lungii sale domnii, Regele Carol I a pus bazele României ca stat modern pe harta Europei. În anul 1875, bugetul ţării ajungea la cifra de 100 de milioane de lei, dublul celui din 1866, iar în 1903, la 218 milioane. Între anii 1865 şi 1874, suprafaţa arată a crescut cu o treime. În 1890, producţia de cereale a ţării a fost de 3 700 000 de tone; în anul 1903, aceasta ajungea la 5 500 000 de tone. Între anii 1880 şi 1914, România a exportat 80 de milioane de tone de cereale, situându-se printre cele mai importante ţări exportatoare de cereale din lume (a doua din Europa, după Rusia, şi chiar pe primul loc la exportul de porumb, înaintea Statelor Unite)13. Numărul întreprinderilor industriale mai mari a crescut, între 1866 şi 1877, de la 39 la 17314. România avea şi importante zăcăminte de petrol care o plasau, în jurul anului 1900, printre primele trei ţări producătoare de ţiţei din lume, după Statele Unite şi Rusia. Leul românesc era o monedă puternică, echivalentă cu francul francez şi care putea fi utilizată ca valută forte peste tot în Europa. Populaţia a crescut, iar procesul de industrializare şi urbanizare a fost constant.În ciuda tuturor frământărilor politice, uneori violente, a demagogiei, corupţiei şi lipsei de măsură a unora dintre politicieni, Carol I a reuşit să consolideze sistemul de partide şi să impună alternanţa la Guvernare a celor două mari partide structurate după model occidental şi conduse de bărbaţi politici de mare anvergură: Partidul Naţional Liberal (reprezentat prin I.C. Brătianu, Dumitru C. Brătianu, C.A. Rosetti, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Kretzulescu, Dimitrie A. Sturdza, Ion Bălăceanu, Ion Ghica, Vasile Boerescu, Ion Câmpineanu, Nicolae Fleva, Spiru Haret, V.A. Urechia, Emil Costinescu, Nicolae Ionescu, Vasile Lascăr)15 şi Partidul Conservator (cu lideri ca Manolache Costache Epureanu, Petre P. Carp, Lascăr Catargiu, Petre Mavrogheni, Gheorghe Gr. Cantacuzino, Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman, Take Ionescu, Alexandru Lahovary, Nicolae Filipescu, generalul Manu). Prosperitatea şi stabilitatea au adus o dezvoltare fără precedent a culturii, artelor şi ştiinţei. În timpul domniei lui Carol I, scriitori ca Eminescu, Caragiale, Creangă, Alecsandri, Ion Ghica, Odobescu, Slavici, Macedonski, Barbu Ştefănescu-Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, George Coşbuc, Octavian Goga, Şt.O. Iosif, I.Al. Brătescu-Voineşti, Al. Vlahuţă modelează limba literară; B.P. Hasdeu, A.D. Xenopol, Mihail Kogălniceanu, Constantin Erbiceanu, Dimitrie Onciul, Ion Bogdan, Vasile Pârvan, Constantin Giurescu, Nicolae Iorga scriu istoria naţională; de filologie se ocupă Ovid Densuşianu, Sextil Puşcariu, Ion Bianu; Simion Mehedinţi creează şcoala de geografie; Titu Maiorescu, Constantin Rădulescu-Motru şi Vasile Conta disciplinează gândirea şi ridică nivelul cultural al societăţii; se afirmă compozitorul George Enescu, pictorii Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Gheorghe Tattarescu, Ion Andreescu, Ştefan Luchian, sculptorul Karl Storck, actorii Matei Millo, Aristide Demetriade, fotograful Carol Popp de Szathmáry; ştiinţele beneficiază de nume ca Spiru Haret, P.S. Aurelian, Anghel Saligny, Carol Davila, Grigore Antipa. Apar societăţi culturale, se publică reviste. În această perioadă funcţionează „Junimea“, vârful efervescenţei intelectuale şi al schimbului liber de idei, care editează revista „Convorbiri literare”. O enumerare ca aceasta nu ar putea să acopere niciodată diversitatea şi dinamismul acestei elite a spiritului românesc. Pionierat şi consolidare, geniu şi meticulozitate, dispute şi dialog sunt câteva dintre trăsăturile elitei românești din acea vreme, vie şi plină de resurse. România şi-a consolidat statutul de putere regională şi de „arbitru balcanic“ prin participarea victorioasă la cel de-al doilea război balcanic, încheiat la 28 iulie/10 august 1913 cu semnarea Tratatului de la Bucureşti, prin care România obţinea Cadrilaterul. Regele Carol I a primit bastoane de mareşal atât de la Împăratul Germaniei, cât şi de la ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei, care l-a şi vizitat în România, în 1914, şi care avea să sfârşească tragic, împreună cu familia, sub gloanţele bolşevicilor. Carol este descris, în literatura vremii ca un bărbat mai degrabă mic de statură, dar de o mare demnitate. A impus respect într-o lume plină de incertitudini şi a făcut din micul său regat un stat respectat şi stabil. A fost un suveran distant, sever şi măsurat, bucurându-se de o autoritate excepţională. A avut vocaţie de lider şi a condus România în momente politice şi istorice dificile, pe care le-a traversat plin de curaj. Întemeietorul Regatului român a murit la Sinaia, în ziua de 27 septembrie 1914, la ora cinci şi treizeci de minute dimineaţa. Avea şaptezeci şi cinci de ani, dintre care domnise patruzeci şi opt. Carol I a fost înmormântat la Curtea de Argeş, locul ales de el ca necropolă a familiei regale a României. Să ne amintim împreună câteva date din timpul domniei regelui Carol I:

A domnit 48 de ani (cea mai lungă domnie din istoria noastră).
Numai venirea pe tronul vacant a unui principe dintr-o prestigioasă dinastie europeană a salvat fragila construcţie instituţională începută la 1859 de oameni de stat patrioţi.
În timpul domniei lui, România obţine independenţa faţă de Imperiul Otoman, devenind astfel un stat suveran.
La data de 29 iunie / 11 iulie 1866: Adunarea Constituantă adoptă prima Constituţie a ţării, una dintre cele mai avansate ale timpului.
În anul 1867 se introduce sistemul monetar naţional, în anul 1870 fiind bătute în țară primele monede de aur, argint și aramă, odată cu înființarea Monetăriei Statului.
În anul 1867 Principatele Unite au pavilion separat la Expoziţia Universală de la Paris.
La data de 15 septembrie 1867, Carol I devine membru de onoare al Societății Academice Române, instituită prin Decret Domnesc în 1867, devenită Academia Română, la 30 martie/12 aprilie 1879. Protector şi preşedinte de onoare al Academiei Române între 1879 şi 1914, regele a lăsat acesteia, prin testament, suma de 600 000 de lei.
În anul 1867, ia fiinţă Școala Normală „Carol I“, finanţată din caseta personală a Domnitorului.
La data de 11 mai 1868 este înfiinţată Societatea Filarmonică Română.
La data de 31 octombrie 1869 se inaugurează oficial linia de cale ferată Bucureşti-Giurgiu, respectiv prima gară a Bucureştilor, Gara Filaret. În 1906, reţeaua de căi ferate a României avea să ajungă la 3180 km.
În timpul domniei Regelui Carol I se inaugurează Palatul Universității din București (14 decembrie 1869), Palatul Universității din Iași (21 noiembrie 1897) și Teatrul Național din Iași (1 decembrie 1896).
La data de 25 septembrie 1872 se inaugurează Gara de Nord din Bucureşti (numită, până în anul 1888, „Gara Târgoviştii“).
Anul 1872 marchează începutul funcţionării Şcolii Militare de Infanterie şi Cavalerie din Bucureşti şi al Şcolii fiilor de militari din Iaşi.
La data de 26 decembrie 1872 este introdus în Bucureşti tramvaiul cu cai.
La data de 15 decembrie 1875 îşi începe activitatea Banca de Bucureşti (cu capital francez).
La data de 4 iulie 1876 este fondată Societatea Naţională de Cruce Roşie a României.
În anul 1879 a fost dată în folosinţă prima linie de cale ferată care a legat Transilvania de Bucureşti, prin inaugurarea liniei Ploieşti – Predeal şi joncţiunea cu calea ferată Braşov – Predeal.
La data de 17/29 aprilie 1880 se înfiinţează Banca Naţională a României, a 16-a bancă centrală din lume.
Între anii 1880–1883 este amenajat cursul Dâmboviţei.
În anul 1882 este introdus iluminatul electric la București.
La data de 1 decembrie 1882 se deschide Bursa din București, în clădirea Camerei de Comerț din strada Doamnei. În Monitorul Oficial al României din luna decembrie a anului 1882 au fost publicate cotațiile bursiere ale primelor companii românesti tranzacționate.
La data de 25 septembrie 1883 are loc inaugurarea Castelului Peleş din Sinaia, leagănul Dinastiei române, ridicat de Regele Carol I cu bani provenind din caseta personală.
În anul 1884 este introdusă, în Bucureşti, prima linie telefonică.
La data de 1/13 mai 1885 este recunoscută autocefalia Bisericii Ortodoxe Române de către Patriarhatul Ecumenic de la Constantinopol.
În anul 1885 se deschide Grădina Botanică la Cotroceni.
La data de 23 aprilie 1887, Catedrala mitropolitană Iași este sfințită, în prezența Familiei Regale a României.
În anul 1888 este inaugurat Ateneul Român.
La data de 14 martie 1895 se inaugurează, în Bucureşti, Fundaţiunea Universitară „Regele Carol I“, actuala Bibliotecă Centrală Universitară „Regele Carol I“.
În septembrie 1895 a fost inaugurat Podul Carol I de la Cernavodă, construit la inițiativa regelui. La data aceea, podul peste Dunăre era cel mai lung pod din Europa continentală.
La data de 8 iunie 1897 se aşază piatra fundamentală a Palatului „Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie“, în prezenţa Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta. Palatul este inaugurat în anul 1900, prima şedinţă a Consiliului de Administraţie în noul sediu având loc la 15 iunie.
În 1901 este inaugurat Palatul Poştelor din Bucureşti (actualul Muzeu Naţional de Istorie a României).
La data 27 ianuarie 1903 este fondată, la Bucureşti, „Confederaţia Patronală UGIR (Uniunea Generală a Industriaşilor din România)“, ce îşi propunea dezvoltarea economică şi modernizarea societăţii româneşti.
În anul 1904, România ocupă locul al patrulea în Europa, în raport cu numărul populaţiei (după Elveţia, Germania şi Suedia), la numărul de telegrame trimise (peste 2 milioane şi jumătate).
La data de 6 iunie 1906 are loc inaugurarea Expoziţiei Naţionale Române din Bucureşti.
În anul 1906, sub domnia lui Carol I se construiesc 40 de spitale rurale, dintre care unele sunt în funcţiune şi astăzi.
În 1908 se înfiinţează „Observatorul Astronomic“ cu planetariu („Observatorul Popular“).
La data de 1 decembrie 1912 a fost întemeiată ,,Federaţiunea Societăţilor Sportive din România” (F.S.S.R.), care cuprindea douăsprezece comisii (atletism, fotbal, rugby, scrimă, ciclism, tir, canotaj, tenis, natație, gimnastică, oină, sporturi de iarnă). Primul președinte al federațiunii a fost Principele moștenitor Ferdinand.

Elisabeta a României, pseudonim literar Carmen Sylva, nume complet Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied; născută 29 decembrie 1843 la Neuwied (azi Germani) și decedată 18 februarie / 2 martie 1916 în București a fost doamna, apoi regina României în timpul domniei soțului ei, Carol I al României, fiind patroană a artelor, fondatoare a unor instituții caritabile, poetă, eseistă și scriitoare. În timpul războiului din 1877, Elisabeta a înființat spitale, servicii de ambulanță și îngrijire și a procurat medicamente pentru răniți. Regina Elisabeta s-a implicat energic în sprijinirea artelor și a societății filantropice, prin intermediul cărora a încurajat doamnele din înalta societate să aibă un rol activ în strângerea de fonduri și în gestionarea actelor caritabile. În absența unui sistem de caritate, Societatea “Regina Elisabeta" a reginei, fondată în 1893, a tratat benevol circa 17.000 de pacienți pe an, a distribuit medicamente gratuite și a monitorizat starea familiilor nevoiașe. Regina a avut și inițiativa de a identifica potențialul meșteșugurilor românești. Ea însăși se înveșmânta adesea în portul național românesc, socotit până atunci strai al țăranilor, și a încurajat doamnele din suita ei să facă la fel, dându-i astfel o valoare socială deosebită. Regina a organizat la castelul regal de la Sinaia un centru de meșteșuguri naționale.Și-a făcut o datorie din a încuraja tinerii talentați să studieze prin intermediul unui program de burse. Regina s-a înconjurat cu artiști în devenire cum ar fi George Enescu sau Elena Văcărescu și a sprijinit financiar pictorul Nicolae Griorescu și poetul Vasile Alexandri. Elisabeta a fost conștientă de beneficiul major al turismului într-o țară care nu era încă în circuitul turistic internațional. A inițiat în acest domeniu o campanie susținută de publicitate pentru a-și face cunoscută în străinătate țara sa adoptivă. Trenul Orient Expres făcea o haltă la Sinaia și călătorii erau găzduiți la castelul regal. A contribuit la completarea veniturilor casei regale din România, una dintre cele mai sărace familii domnitoare din Europa, în clipa în care Principele de Hohenzollern a acceptat tronul țării, printr-o serie de reclame tipărite în marile ziare europene de tip „testimonial” pentru mai mulți producători mari de mașini de scris. Talentul său lingvistic desăvârșit a ajutat-o să publice diverse opere în limbile franceză, germană și engleză sub pseudonimul Carmen Sylva, prin lucrările sale făcând cunoscută în străinătate România. În 1909 Regina Elisabeta a înființat „Azilul orbilor Regina Elisabeta” pe strada Vatra Luminoasă din București, care funcționează și în prezent, acest centru având un liceu pentru cei cu deficiențe vizuale, o școală postliceală sanitară etc. A scris enorm, peste o mie de poezii, nouăzeci de nuvele strânse în patru volume antologice, treizeci de opere dramatice și patru romane. A scris în limba germană, uneori chiar cu caractere gotice. Regina Elisabeta a murit cu puțin timp înainte ca România să declare război Germaniei și a fost îngropată la Mănăstirea Curtea de Argeș.

UEFA Champions League 2019 - 20 Play off Round

SK Slavia Praha Fotbal - CFR Cluj

Liga Campionilor UEFA (în engleză - UEFA Champions League; cunoscută inițial drept Cupa Europei, apoi numită Cupa Campionilor Europeni până în 1992), abreviată deseori UCL, este prima competiție fotbalistică inter-cluburi europeană fiind organizată de UEFA, fiind una dintre cele mai prestigioase trofee de cluburi în sport. Cunoscută inițial sub numele de Cupa Campionilor Europeni sau mai simplu Cupa Europei în primii ani după apariția sa, competiția a început în sezonul 1955/1956 cu un format de fază eliminatorie în tur-retur unde echipele disputau două meciuri, unul acasă și unul în deplasare, iar echipa cu cel mai mare scor per total se califica pentru următoarea fază a competiției. Participarea era posibilă doar echipelor câștigătoare ale titlului de campioană în ligile naționale și deținătoarei curente a cupei. Formatul și numele au fost schimbate în sezonul 1992 – 1993, sistemul de disputare al partidelor modificându-se radical de-a lungul anilor, de asemenea.Finala se dispută într-un singur joc de 90 de minute între cele două echipe rămase în competiție. Dacă la finalul celor 90 de minute, scorul se află la egalitate, meciul va fi prelungit cu încă 30 de minute. Dacă și la finalul prelungirilor, meciul se află la egalitate, se vor executa lovituri de departajare. După încheierea jocului, echipa câștigătoare este încununată campioană și primește Trofeul Ligii Campionilor.

Fotbal Club CFR 1907 Cluj (numit inițial Kolozsvári Vasutas Sport Club între 1907 – 1920, perioadă de-a lungul căreia clubul a activat în Regatul Ungariei, ulterior cunoscut sub numele de CFR Ecomax Cluj, CFR Cluj, CFR 1907 Cluj sau, pe scurt, doar CFR) este un club de fotbal profesinosit din Cluj, care evoluează în prezent în Super Liga României. A fost fondat la data de 10 noiembrie 1907, când Transilvania făcea parte din Austro-Ungaria, iar denumirea actuală „CFR” este acronimul pentru Căile Ferate Române. Din punctul de vedere al numărului de trofee, CFR este cel mai de succes club din provincie, și a patra cea mai titrată echipă din România, după echipele bucureștene FCSB , Dinamo și Rapid, totalizând opt titluri naționale, patru Cupe ale României și patru super cupe.

SK Slavia Praga (în cehă - SK Slavia Praha) este un club profesionist de fotbal ceh din orașul Praga, fondat în anul 1892. Clubul joacă în Gambrinus Liga - eșalonul superior al fotbalului din Republica Cehă. Împreună cu Sparta Praga, este considerat unul dintre cele mai bune cluburi de fotbal din Cehia, iar rivalitatea dintre cele două cluburi este acerbă în fotbalul ceh .Slavia a câștigat 14 titluri, 7 Cupe ale Cehiei, precum și Cupa Mitropa (Cupa Central Europeană) în 1938. În 2007, Slavia Praga s-a calificat în faza grupelor ale UEFA Champions League, pentru prima dată în istoria echipei. Denumiri ale clubului de-a lungul timpului

1892 - SK ACOS Praga (Sportovní klub Akademický cyklistický odbor Slavia Praha)
1893 - SK Slavia Praga (Sportovní klub Slavia Praha)
1948 - Sokol Slavia Praga
1949– ZSJ Dynamo Slavia Praga (Základní sportovní jednota Dynamo Slavia Praha)
1953 – DSO Dynamo Praga (Dobrovolná sportovní organizace Dynamo Praha)
1954 – TJ Dynamo Praga (Tělovýchovná jednota Dynamo Praha)
1965 - SK Slavia Praga (Sportovní klub Slavia Praha)
1973 - TJ Slavia Praga (Tělovýchovná jednota Slavia Praha)
1977 - TJ Slavia IPS Praga (Tělovýchovná jednota Slavia Inženýrské průmyslové stavby Praha)
1978- SK Slavia IPS Praga(Sportovní klub Slavia Inženýrské průmyslové stavby Praha)
1991– SK Slavia Praga (Sportovní klub Slavia Praha - fotbal, a.s.)

Bucovina - Centenarul Marii Uniri - 1918 - 100 - 2018

Unirea Bucovinei cu România reprezintă o serie de evenimente politice care au culminat cu votarea în unanimitate de către Congresul General al Bucovinei pe data de 15/28 noiembrie 1918, a unirii fostului Ducat al Bucovinei cu Regatul României. Bucovina a aparținut Imperiului Hambsuburgic din 1774 (de facto) sau din 26 aprilie / 7 mai 1775 (de jure). La 13 februarie 1848, înaintând un memorandum conducerii imperiale vieneze, o delegație a bucovinenilor cere mai multă autonomie în cadrul unirii sub coroana Austriei și crearea unui ducat românesc, iar „împăratul austriac să poată purta și titlul de mare duce al românilor”, ca o recunoaștere a românității Bucovinei. Astfel, la 4 martie 1849, ei obțin statutul de autonomie a Bucovinei în Imperiul Austriac. Este creată Dieta ducatului Bucovinei, care se întrunește pentru prima oară la 6 aprilie 1861. În cadrul acestei instituții erau reprezentate toate minoritățile, iar românii dețineau majoritatea. Președintele dietei, Eudoxiu Hurmuzachi devenind astfel mareșal al Bucovinei. În 4/17 august 1916 Ionel Brătianu a pus bazele unui acord cu Franța, Regatul Unit și Rusia prin care s-a stabilit un tratat secret în care se promis României Transilvania, Banatul și Bucovina.

În decursul lunii noiembrie 1918, la sfârșitul primului răzbi mondial, în timp ce Austro-Ungaria se recunoaște înfrântă pe data de 3 noiembrie, românii din Ducatul Bucovinei revendică simultan unirea ținuturilor unde erau majoritari, cu Regatul României. În data de 14/27 octombrie 1918, la inițiativa lui Sextil Pușcariu și Iancu Flondor, la Cernăuți a fost convocată o adunare națională română numită „Adunarea Constituantă”, care, sub președinția fruntașului Dionisie Bejan a ales un Consiliu Național format din 50 membri din toate județele și păturile sociale, avându-l ca președinte pe Iancu Flondor. În tentativa de realizare a unirii românilor și ucrainienilor din Bucovina au existat și animozități – nesincronizări, ba chiar tensiuni. Un moment important în desfășurarea evenimentelor l-a constituit sosirea în Cernăuți, la 9 noiembrie, a unui detașament de 180 de militari români, sub comanda sublocotenentului Ilie Lazăr, care făceau parte din regimentul 8 husari, ce era amplasat la Trasciencz-Podolschi, la nord de Tiraspol. Din proprie inițiativă, acesta hotărăște să aducă trupele la Cernăuți și se oferă să sprijine autoritățile române. Consiliul Național Român a solicitat ajutorul guvernului român de la Iași, astfel că în dimineața zilei de 6 noiembrie primele detașamente de grăniceri și jandarmi români au intrat în orașele Suceava, Gura-Humorului și Câmpulung pentru a restabili ordinea. Pe 29 octombrie/11 noiembrie, la solicitarea Consiliului Național Român, Divizia 8 Română condusă de generalul Iacob Zadik a intrat în Bucovina, în Cernăuți „pentru a ocroti viața, avutul și libertatea locuitorilor de orice neam și credință împotriva bandelor de criminali care au început opera lor de distrugere”, conform proclamației generalului Iacob Zadik. După 11 noiembrie, unitățile armatei române au trecut râul Prut și au luat sub control întregul teritoriu al Bucovinei, dar și partea de nord-vest a județului Hotin, aflată până atunci sub ocupație austriacă. Este de menționat că România a trimis trupe în Bucovina numai după ce a primit asentimentul Aliaților prin telegrama din 6 noiembrie 1918. Trupelor ucrainene au părăsit orașul Cernăuți, fără a trage un singur foc, retrăgându-se spre Galiția unde aveau loc lupte grele între polonezi și ucrainieni. Primul steag românesc pe turnul Primăriei din Cernăuți a fost ridicat de românul maramureșean Ilie Lazăr. La 15/28 noiembrie, Consiliul Național Român convoacă Congresul General al Bucovinei. Majoritatea reprezentanților ucrainieni și evrei bucovineni au refuzat să participe la ședința Congresului General al Bucovinei, pe care îl socoteau nereprezentativ. La Congresul General al Bucovinei au asistat mai mulți oaspeți din Basarabia, Transilvania și Ungaria. Congresul a trimis o telegramă omagială regelui Ferdinand, care este numit „Rege și Domn Liberator și Purtător de grijă al Bucovinei”, rugându-l să primească sub sceptrul ocrotitor al Majestății sale, Bucovina eliberată. De asemenea, au fost trimise telegrame către puterile Antantei: Franța, Marea Britanie, Statelor Unite ale Americii și Italiei. După închiderea Congresului, un cortegiu impunător a pornit la Primărie. Aici a vorbit Iancu Flondor, anunțând alipirea Bucovinei la Patria Mumă. A vorbit apoi primarul orașului Gheorghe Șandru, care a anunțat populația că în semn de comemorare piața din fața Primăriei se va numi - Piața Unirea. Regele Ferdinand a sancționat actul unirii prin decretul nr. 3744 din 18/31 decembrie 1918, publicat în "Monitorul Oficial" nr. 217 din 19 decembrie 1918. Semnatarii actului au fost Regele Ferdinand I și Ion I. C. Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri.

Jeton - Princess Casinos Internațional 5000 lei

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.

Princess Casino oferă toate tipurile de jocuri pentru plăcere și pune la dispoziție cele mai bune servicii. Indiferent dacă preferi Sloturile, Jocuri Live sau Jocuri de Cazinou, aici se găsesc toate pentru divertismentul tău. Obiectivul Princess Casino este să ofere clienţilor săi un serviciu de calitate pentru ca ei să se concentreze, cât mai mult posibil, pe distracţie. Princess Casino depune eforturi însemnate pentru a oferi clienţilor săi cea mai bună experienţă de joc posibilă. Toate jocurile conţin grafică şi efecte sonore excepţionale, pentru ca jucătorii noştri să se poată cufunda în aventura palpitantă a jocurilor de noroc, la fel ca într-un cazino real. Mai mult, dorind să fie un operator de încredere, echitabil, sigur şi transparent, Princess Casino este dedicat jocului responsabil, recunoscând că jocurile de noroc pot provoca probleme unei minorităţi de persoane. Ca atare, el oferă jucătorilor o gamă largă de instrumente, metode de control şi măsuri, care să le permită să se bucure de jocurile noastre de cazino, într-un mod sigur şi uşor de gestionat.

Insigna C.T.A. (aviație)

Cercurile tehnico aplicative (C.T.A.) erau forme de pregătire specială în cadrul formațiunilor de pregătire militară a tineretului pentru apărarea patriei (P.T.A.P.). Pentru a înțelege contextul apariției formațiunilor PTAP să nu uităm că, urmare a creării NATO (1949), la 14 mai 1955, din inițiativa Uniunii Sovietice, apare al doilea bloc militar (Pactul de la Varșovia, semnat de toate statele comuniste) în scopul apărării colective împotriva unei agresiuni externe. Cu toate acestea, la data de 20 august 1968 o forță militară a Pactului de la Varșovia (formată din 23 divizii sovietice și 6 din partea altor țări comuniste) invadează Cehoslovacia pentru a înăbuși mișcarea reformatoare de acolo, împotriva URSS. E de reținut că România nu a participat la această acțiune, supărând rău de tot “prietenul de la răsărit”. O invazie asemănătoare celei din Cehoslovacia era iminentă și în România. La data de 15 noiembrie 1968 în România s-a adoptat Legea nr. 33 care a instituit pregătirea tineretului pentru apărarea patriei. Conducerea acestei pregătiri a fost încredințată UTC-ului, sprijinit de mai multe structuri administrative, militare și civile. Toți băieții și fetele cu vârste incluse între 18 – 20 ani erau incluși în formațiunile de PTAP. Pregătirea consta în pregătire militară generală, cunoașterea armelor de nimicire în masă și a modului de protecție împotriva lor, apărare locală antiaeriană, pregătire sanitară și de prim ajutor precum și pregătire de specialitate, în cadrul cercurilor tehnico-aplicative de pe lângă unitățile militare. Tinerii purtau pe timpul pregătirii o uniformă albastră asemănătoare cu cea a gărzilor patriotice (dar care era kaki) iar manualele după care se pregăteau erau asigurate de către Ministerul Apărării Naționale. Adeseori se organizau tabere și concursuri pe tematici specifice. Pentru stimularea tinerilor participanți la pregătire se acordau diplome, medalii, insigne și alte stimulente.

În cadrul acestui cerc tehnico-aplicativ tinerii învățau noțiunile elementare privind zborul planoarelor și avioanelor dar efectuau și salturi cu parașuta din turnuri de diferite înălțimi.

Set 3 medalii câștigători

Cupa Kendo - România

Produsul de mai sus este o medalie specială realizată de compania privată orădeană Alex Sztankovits pentru a fi conferită participanților și / sau câștigătorilor competiției de arte marțiale Cupa Kendo. Arta marțială Kendo face parte din ACKIJ ( Asociația Cluburilor de Kendo, Iaido și Jodo) din România, care este organismul care coordonează desfăşurarea activităţii de kendo, iaido și jodo din România. Pe plan internaţional ACKIJ este afiliat la EKF şi IKF acestea fiind organismele ce organizează activitatea de kendo la nivel European respectiv mondial. ACKIJ este format în prezent din 22 cluburi unde se antrenează un număr de aproximativ 230 de practicanți. Cei interesaţi de kendo, iaido sau jodo vă aşteptăm la oricare dintre cluburile afililate organizației.

_____________ooOoo_____________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

CU CUPOANE DETAȘABILE