%20-%20Copy%20-%20Copy.jpg)
%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy.jpg)
Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu,
MEDALIA, poți citi în articolul “Le
Havre – Franța”.
INSIGNA
este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din
materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă,
pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri
grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o
asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club,
de identificare localitate, de identificare societate comercială, de
identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare
asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări
sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.
Fotbal Club Unirea 1954
Fetești este un municipiu din județul Ialomița, care mai include localitățile Buliga, Vlașca și Fetești-Gară. Orașul se află în sud-estul extrem al județului, pe malul stâng al brațului Borcea al Dunării. Orașul are ieșire curentă la autostrada București – Constanța, având astfel legături cu toată țara. Prin Fetești trece și calea ferată București-Constanța, dealtfel în oraș este unul din capetele podului de peste de Dunăre (Cernavodă). Din această magistrală se bifurcă altă linie pe direcția Țăndărei – Făurei. Localitatea a fost menționată pentru prima dată în anul 1528 într-un document emis de domnul Țării Românești, Radu de la Afumați. În decursul timpului orașul a fost reședință de raion în cadrul regiunii Ialomița (începând cu anul 1950), în cadrul regiunii Constanța (din anul 1952), regiunea București (după anul 1956), pentru ca din anul 1968 să revină în județul Ialomița, reînființat. Din anul 1995 orașul are statut de municipiu. La recensământul din anul 2011 orașul număra 30217 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 83,625, romi – 5,4% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională a populației orașului astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 88,09% și restul – nedeclarată sau altă religie.
Podul Regele Carol I (redenumit mai apoi Podul Anghel Saligny, pentru a-l onora pe Anghel Saligny, proiectantul şi executantul podului) a fost construit între anii 1890 şi 1895 pentru a asigura legătura feroviară între Bucureşti şi Constanţa. Inaugurarea podului a avut loc în data de 14 septembrie 1895 la ora 15.00, când regele Carol I a bătut ultimul nit de argint la podul care urma să îi poarte numele peste timpuri. La acea dată erau de față toate oficialitățile timpului în frunte cu regele Carol I. Jos, pe fluviu, într-o barcă oprită sub pod, inginerul Anghel Saligny și echipa sa de constructori așteptau trecerea primei garnituri de tren. "Măria Ta! Cu ostașii țării ai învins în câmpiile Bulgariei, iar cu meșterii țării ai îngenuncheat măreața Dunăre", a exclamat primul-ministru. În uralele mulțimii strânse pe maluri, suveranul României a rostit vorbele memorabile: "Săvârșirea Podului peste Dunăre, dorit de un sfert de veac de Mine, este astăzi un fapt îndeplinit și uriașă se ridică înaintea noastră această falnică operă ca o mărturie vădită a tăriei Regatului. Geniul omenesc, în care se răsfrâng progresul și avântul puternic al României, a învins toate greutățile, a înlăturat toate piedicile, spre a executa această trainică și nepieritoare lucrare, care trebuie să arate lumii că vrednic este poporul român de frumoasa sa chemare la gurile Dunării și porțile Orientului". La un semnal, trenul de încercare format din 15 locomotive grele a trecut pe pod cu o viteza de 60 km/h, însoțit de fluierele locomotivelor, de sirenele vaselor de pe Dunăre și de muzicile fanfarelor. După acest tren a trecut un al doilea rezervat oaspeților, cu o viteză de 80 km/h. Trenurile au parcurs toată lungimea platformei feroviare de 4087,95 metri. Pe toată perioada traversării podului, sub edificiu a stat, neclintită, barca în care se afla Saligny, inginerul care a proiectat și a realizat grandioasa operă tehnică. Gestul a fost mai mult decât grăitor. Creatorul podului garanta cu viața lui, dar și cu viața principalilor colaboratori și responsabili de lucrare, rezistența podului construit. Convoiul a trecut în siguranță podul, în strigătele entuziaste ale asistenței. Trecuseră doar 5 ani de când Statul român decisese începerea lucrărilor la podul care avea să unească Dobrogea revenită la sânul țării de restul României. Podul Carol I de la Cernavodă a intrat astfel în istorie ca o capodoperă a tehnicii, realizare legendară a vizionarului Anghel Saligny. Guvernul român a iniţiat două concursuri internaţionale pentru proiectarea şi executarea podului. Suprastructura podului de peste Dunăre a fost proiectată de Gustave Eiffel a cărui firmă de antrepriză executase recent podurile metalice ale căii ferate de pe valea Prahovei. Neajungându-se însă la un acord, guvernul român a întrerupt tratativele cu firmele de antrepriză a lui Gustave Eiffel şi a încredinţat proiectarea şi realizarea podului Direcţiei Generale a C.F.R.. Începerea lucrărilor de execuţie a avut loc la data de 26 noiembrie 1890 în prezenţa regelui Carol I. Colectivul de proiectare şi de execuţie a fost condus de inginerul român Anghel Saligny. Întreaga linie ferată, inclusiv podurile, au fost executate cu cale simplă. Podul de peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 metri şi alte 4 deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Podul se află la 30 metri peste nivelul apelor mari ale Dunării pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge. Podul peste Borcea cuprinde 3 deschideri de câte 140 metri și un viaduct cu 11 deschideri a 50 metri. În Insula Borcea, care în acea vreme constituia o baltă, pe care o traversa un tronson de 14 kilometri al căii ferate, s-a mai realizat un viaduct de 34 deschideri a 42 metri. Cu rampele de acces, cei 4087,95 metri de poduri formau, la acea vreme, cel mai lung complex de poduri construit în România și al treilea ca lungime din lume. Deschiderea centrală de 190 m era cea mai mare din Europa continentală. Costul total al tronsonului de linie ferată Fetești-Cernavodă, inclusiv liniile de cale ferată și stațiile, a fost de 35 milioane lei aur. La capătul podului dinspre Cernavodă, în memoria eroilor căzuți în Războiul de Independenţă, a fost ridicat un impresionant monument din bronz, reprezentând doi dorobanţi. Dorobanţii şi stemele au fost realizate de sculptorul francez Léon Pilet (1836-1916), o parte din contravaloarea lor fiind suportată de ambasada franceză de la Bucureşti, ca un dar în cinstea regelui Carol I. Pilet a realizat mai întâi cinci modele diferite în miniatură, iar regele însuşi a ales modelul care a fost realizat pentru pod. Statuile au fost turnate în trei bucăţi la Lyon şi mai apoi îmbinate la faţa locului. Dorobanţul de pe partea nordică poartă semnătura autorului, alături de anul realizării (1895).Într-un moment de stralucită inspiraţie, comisia îi propune lui Anghel Saligny să prezinte un proiect. În decembrie 1887, guvernul, prin Ministerul Lucrărilor Publice, îl însărcinează oficial pe Saligny cu elaborarea proiectului liniei Feteşti – Cernavodă. E o decizie surprinzătoare, ţinând seama de faptul că numai cu câţiva ani în urmă acelaşi minister refuzase să ia asupra să răspunderea executării unor tabliere mici, lucrarea fiind preluată de firme particulare. Înainte de a începe proiectarea, Anghel Saligny îşi formează o echipă de ingineri specialişti de la Şcoala Natională de Poduri şi Şosele, printre care Ion Băiulescu, N. Herjeu, Şt. Gheorghiu, Alex. Bădescu, V. Christescu, Gr. Cazimir, P. Zahariade şi alţii, aduşi mai tarziu. O data rezolvate toate problemele de ordin tehnic şi economic, echipa de specialişti îşi începe practic activitatea de proiectare, reuşind, după o munca intensă, să termine, la 1 decembrie 1889, elaborarea formei finale a proiectului. După numai un an (la 9 octombrie 1890), timp în care au fost repartizate şi demarate lucrările de pregătire, a început şi lupta pentru învingerea greutăţilor apărute în execuţie. Un lucru care nu trebuie omis ar fi faptul că terasamentele liniei ferate Feteşti – Cernavodă, care leagă între ele podurile lui Anghel Saligny, au constituit la vremea lor cea mai mare şi cea mai importantă lucrare de terasamente realizată în ţara noastră. Una peste alta, lucrările la podurile dunărene au durat cinci ani. Ziarul Times scria: “o realizare surprinzatoare la Cerna-voda”, iar Ilustrazione Italia afirma: “e o lucrare care poate fi luată ca model chiar şi de alte ţări, cu mijloace tehnice mai înaintate”.
Viitorul Axintele
Axintele este o comună din județul Ialomița care include și satele: Bărbătescu și Horia, fiind situată în sudul județului, pe malul drept al râului Ialomița. La recensământul din anul 2021 comuna număra 2218 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 – 2657 locuitori) , dintre care: români – 88,1% și restul – necunoscută sau alte etnii. Componența confesională a comunei ialomițene Axintele astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 88,05% și restul – nedeclarată sau altă religie. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Câmpul a județului Ialomița și număra 1317 locuitori. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna Axintele în plasa Lehliu a aceluiași județ, și cu o populație de 1903 locuitori. În 1950, comuna a fost transferată raionului Lehliu din regiunea Ialomița și din 1952 – regiunea București. În 1968, la renunțarea la organizarea pe regiuni, a devenit parte a județului Ilfov și din 1981 a revenit la județul Ialomița. Atracțiile turistice ale comunei sunt:
- siturile arheologice “La Cetate” și “La Vie”– Axintele
- monumentul funerar sau memorial – cinci cruci de hotar - două la casa Petrache Lucian, două la casa Cană Elena și una la casa Matache Alexandru
.jpg)
Ialomița este un județ în provincia istorică Muntenia, România cu reședința în municipiul Slobozia. Numele județului provine de la râul Ialomița, care îl străbate. Acest județ numără aproximativ 258500 locuitori și se întinde pe suprafața de 4453 kilometri pătrați. Ca subunități județul se compune din; 3 municipii – Slobozia, Urziceni și Fetești, 4 orașe – Țăndărei, Fierbinți-Târg, Amara și Căzănești precum și 57 de comune. Sus am postat stema și harta județului iar mai jos fotografiile câtorva monumente de arhitectură și cultură, alte locuri de vizitat și câteva trimiteri poștale ilustrate din acest județ.
__________ooOoo__________
BON
CARBURANT ROMÂNESC
OMV - 50 LEI 
Detaliu vignetă de pe o felicitare franceză
Detaliu vignetă de pe un set de 6 cupoane
de raționalizare a bunurilor de larg consum
din vremea războiului civil spaniol
con_dorul@yahoo.com%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy.png)
.jpg)
MOUSAIOS - 01.09.2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu