Epaminonda's Blog.....: KRABBENDIJKE

Mai jos admiri și alte poze reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea olandeză KRABBENDIJKE,

municipalitatea REIMERSWAAL, provincia ZEALAND, din

vremuri diferite, câteva trimiteri poștale ilustrate

și o insignă locală.

Primăria veche

Colegiul calvin

Strada Scoude

Poșta

Moara de vânt Rozeboom

Școala Hinkelinge

Strada Doorp

Biserica și Casa parohială

Strada Juliana

Strada Morlode

Trimiteri poștale

Arhitectură locală

Insignă locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

UN CAREU

DEFINIȚII REZOLVAT

_______xxx_______

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL MARAMUREȘ

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

A.S. SIMARED - Baia Mare

Asociația sportivă Simared din municipiul Baia Mare este cel mai mare club sportiv nautic din România (peste 20000 membri). El a fost fondat în anul 1973, a scris și încă scrie pagini din istoria sporturilor nautice din România. În cei aproape 50 de ani de performanță aici au crescut sportivi care au ajuns în echipa națională și la cele mai titrate cluburi de caiac-canoe din România, Dinamo și Steaua. În prezent aici se antrenează 10 sportivi de performanță care în 2021 au monopolizat podiumul la Campionatul Național de Viteză. Cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani, acești tineri duc renumele Clubului Simared mai departe, prin antrenamente grele și rezultate pe măsură. Baza sportivă este situată pe malul lacului Firiza, ea oferind perspectivă constituindu-se recreațională cât și competițională. Clubul funcționează pe lângă societatea comercială SIMARED din municipiul Baia Mare.În perioada comunistă asociațiile sportive erau înființate pe lângă marile fabrici și uzine și erau finanțate de Uniunea Generală a Sindicatelor din România. Așa a luat ființă și clubul SIMARED, în cadrul Întreprinderii Mecanice de Mașini și Utilaj Minier (IMMUM) din Baia Mare. Câteva dintre succesele membrilor acestui club sunt:

1981 – 1982 – aur la Campionatul Național de Caiac-Canoe pentru Prună Vasile și Miskolczi Istvan
1982 – argint la Campionatul Național pentru Loloș Dănuț și Grad Ioan
1983 – 1984 – argint la Canoe Dublu pentru Remețan Vasile și Fane Ioan
1984 – 1989 – Eusebiu Făt a fost multiplu medaliat cu argint și bronz la Campionatele Naționale și, datorită rezultatelor excepționale, a ajuns să facă parte din lotul olimpic al României.
1991 – prima ediție a competiției internaționale Regata Castanelor este organizată de SIMARED. Peste 100 de sportivi din România, Ungaria, Ucraina și Republica Moldova au venit la Baia Mare să participe la acest eveniment sportiv. cu această ocazie s-au remarcat sportivii: Atilla Scheip și Geza Magyar.
1991 – Atilla Scheip câștigă titlul de campion național la mai multe probe
Dumitru Adrian devine campion național și component al lotului Olimpic
Sima Florin câștigă titlul de campion național la juniori.
Adrian Sentianoși este multiplu campion național și câștigă medalia de bronz la campionatul European de Juniori din Montemor-o-Velho (Portugalia)și cooptat în lotul national de junior.
2018 – Carmen Lazar câștigă bronzul în proba de K1 500 m (proba olimpică) și argintul în proba de Caiac simplu maraton pe distanță de 10 km (K1-10000 m)
2019 – Paul Perșe, multiplu campion național, devine campion European la canoe dragon la Moscova. Tot la competiția europeană câștigă și două medalii de argint.
Sabou Vasile, Fat Romulus, Lupșe Bogdan, Adrian Bașa, Maroșan Alexandru, Bucsan Mădălin Marius, Petrar Ciprian, Dragoș Cristian, Kupaș Roland și Pânzaru Bogdan au completat și ei palmaresul clubului SIMARED cu medalii la diverse competiții.

Hanul Ocna Șugatag

Produsul de mai sus este o insignă realizată în regimul comunist în scop de publicitate pentru Hanul Ocna Șugatag din localitatea maramureșeană cu același nume. Acest han era o unitate de cazare și alimentație publică ce funcționa sub egida COOP (cooperația de consum). Nu există informații sau fotografii despre această unitate, dacă mai există sau dacă și-a schimbat cumva numele, după privatizare.

Ocna Șugatag, în limba maghiară – Aknasugatag, este o comună în județul Mureș, care include și satele: Breb, Hoteni și Sat-Șugatag. Localitatea Ocna Șugatag este situată în Depresiunea Maramureș, la poalele munților Țibleș și Gutin (munți tineri vulcanici), pe DN 18 , la o distanță de 20 km de municipiul Sighetul Marmației. Prima atestare docuemntară a localități parvine din anul 1355. Istoria acestor sate este strâns legată de exploatarea sării. La sfârșitul secolului al XIV-lea se trece la o exploatare permanentă a sării, în cadrul unor ocne organizate prin "Cămara Regală a Sării". Din 1489 este atestată existența ocnei Paul Silvestru si a grupului de mine Ana-Iuliana și Elisabeta, care aparțineau domeniului regal. Ocne propriu-zise de sare au apărut începând cu anul 1777. Datorită dezvoltării industriei de exploatare a sării, statul habsburgic a adus la Ocna Șugatag mineri specializati, germani, polonezi, maghiari și cehi. Documente atestă funcționarea între anii 1799-1822 a ocnei Bogdan, între anii 1802-1853 a ocnei Mihai (unde sarea era mai curată), iar din anul 1921 a ocnei Dragoș. În anul 1896 la Ocna Șugatag erau deschise un număr de 3 ocne (active sau inactive). În documentul din 1355 se pomenește de existența, în marginea dinspre Ocna Șugatag, a unui drum care ducea la ocnele de sare, folosite de maramureșenii care veneau aici să se aprovizioneze cu sare. La recensământul din anul 2011 comuna număra 3853 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 4207 locuitori), dintre care: români – 85,9%, maghiari – 7,78%, romi – 2,1% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei maramureșene Ocna Șugatag astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 71,21%, romano catolici – 9,08%, greco catolici – 9,295, baptiști – 1,53%, martorii lui Iehova – 3,16% și restul – nedeclarată sau altă religie. Atracțiile turistice ale comunei sunt:

Biserica de lemn din satul Breb
Biserica de lemn din satul Hoteni
Biserica de lemn sin satul Sat-Șugatag
Biserica de lemn din satul Ocna Șugatag
Băile sărate din satul Ocna Șugatag
Rezervația naturală "Lacul Morărenilor”, din satul Breb (20 ha)
Rezervația naturală "Pădurea Crăiasa", din satul Ocna Șugatag (44 ha)
Izvoarele minerale clorosodice
Tăurile de la Hoteni

Datorită izvoarelor minerale clorosodice și lacului sărat (format prin prăbușirea unor mine vechi de exploatare a sării), localitatea Ocna Șugatag este și stațiune balneară. Este important de știut că în această comună s-a născut viitoarea actriță de teatru și film – Marga Barbu (1929 - 2009).

F.C.M. Baia Mare

Amintirile despre echipa de fotbal F.C. Baia Mare, stârnesc nostalgie în rândul iubitorilor sportului rege. Deşi în prezent joacă în liga a III-a, în urmă cu mai bine de 30 de ani, echipa ţinea piept cu succes numelor importante din fotbalul internaţional precum Real Madrid sau Fiorentina. Fondat în anul 1948 de către managerul trustului Phoenix Baia Mare, de-a lungul timpului echipa a cunoscut mai multe nume, precum C.S.M. Baia Mare, Metalul Baia Mare, Energia Trustul Minier Baia Mare, Minerul Baia Mare, C.S.M. Baia Mare, F.C. Baia Mare, F.C. Maramureş Baia Mare, cel din urmă fiind F.C. Maramureş Universitar, nume pe care îl păstrează şi astăzi. Iniţial meciurile echipei se disputau pe stadionul Phoenix, urmând ca mai apoi, la decizia autorităţilor şi cu ajutorul muncii voluntare a cetăţenilor să se ridice stadionul Dealul Florilor, considerat la vremea respectivă unul dintre cele mai moderne din ţară. Unul dintre cele mai importante nume legate de echipă a fost cu siguranţă cel al lui Viorel Mateianu. Fiind un antrenor de excepţie acesta a reuşit să mobilizeze echipa astfel încât în anul 1978 aceasta a promovat în liga I, reuşind să câştige meciuri contra Stelei, a echipei Dinamo sau Universitatea Craiova. De asemena jucători cu renume naţional şi chiar internaţional au jucat pentru clubul maramureşan. Printre aceştia se numără Necula Răducanu, Vasile Zavoda, Anton Weissenbacher, Francisc Zavoda, jucătorii şi ai echipei Steaua, Mircea Sasu jucător şi pentru Dinamo Bucureşti dar şi Vasile Gergely care printre altele a jucat pentru Hertha B.S.C. Berlin, Leontin Grozavu a evoluat şi la F.C. Saarbrücken şi multi alţii. Două dintre meciurile care au făcut din echipa băimăreană o adevărată valoare internaţională au fost cele jucate împotriva Fiorentinei şi a celor de la Real Madrid. Băimărenii au reuşit o performanţă greu de egalat cu cele două echipe. Împotriva Fiorentinei au obţinut o victorie de 3-1, iar cu Real Madrid au obţinut un egal pe „Dealul Florilor“. Deşi în prezent clubul F.C. Baia Mare este desființat au fost două încercări nefinalizate (2010 și 2012) de reînființare a unui alt club care să preia tradițiile marii echipe băimărene. La Baia Mare încă se păstrează speranţă într-un viitor strălucit în fotbal.

Trofeul Carpați 1977 Baia Mare - handbal

Trofeul Carpați la handbal este o competiție amicală rezervată seniorilor și senioarelor, organizată de Federația Română de Handbal și la care participă, pe bază de invitație, diverse selecționate naționale. „Trofeul Carpați” este un turneu periodic, înscris în calendarul Federației Internaționale de Handbal. Prima ediție a competiției a fost rezervată fetelor și a avut loc în 1959, la inițiativa lui Lucian Grigorescu, președintele FRH de la acea vreme, și s-a numit mai întâi „Cupa Orașului București”. La această ediție au luat parte echipe de club și selecționate ale orașelor, nu echipe naționale. Începând cu a treia ediție, turneul și-a schimbat numele în „Trofeul Carpați”. Până în 1967, la competiție au participat în proporție covârșitoare selecționate ale unor orașe sau chiar provincii, dar în spatele acestora se ascundeau de multe ori selecționate naționale. De-a lungul anilor, „Trofeul Carpați” s-a desfășurat cu precădere spre sfârșitul sezoanelor competiționale, în lunile octombrie-decembrie. Din cauza programului încărcat și suprapunerii cu campionatele mondiale și europene însă, ediția din 2013 a fost mutată în luna martie. Competiția nu are un format precis, de-a lungul anilor participând un număr variabil de echipe. Mai mult, la primele ediții nu au participat echipe naționale, ci echipe de club sau selecționate ale orașelor. Cea mai numeroasă participare s-a înregistrat la edițiile a 10-a, din 1969, a 11-a, din 1970, și 35-a, din 2000, când la turneu au luat parte opt echipe naționale. Cu toate acestea, în ultimii ani s-a menținut un format în patru echipe, compus din două selecționate naționale ale României, denumite România A și România B, precum și alte două echipe naționale invitate.

Handbalul este un sport de echipă care se joacă cu o minge. Meciul are loc între două echipe a 7 jucători (6 jucători de câmp și un portar) pe durata a două reprize a câte 30 de minute. Scopul jocului este de a marca cât mai multe goluri în poarta echipei adversare. Echipa care a marcat mai multe goluri câștigă meciul.

Mogoșa Race 2023

Piesa de mai sus este o medalie aparte realizată de către compania privată orădeană Alex Sztankovits pentru a fi conferită participanților și / sau câștigătorilor competiției sportive de alergare montan Mogoșa Race. Competiția se desfășoară de două ori pe an (1 martie – 30 iunie și 1 iulie – 7 septembrie) și este structurată pe trei probe: cros (11 km), semi maraton (21 km) și cursă de familie (1 km). La probele de cros și semi-maraton se percepe o taxă de participare de 150 – 180 lei pentru fiecare persoană iar la cursele de familie – 50 lei de persoană. Probele sunt deschise atât pentru femei cât și pentru bărbați împărțiți pe următoarele categorii de vârstă: 15 - 19 ani, 20 – 29 ani, 30 – 39 ani, 40 – 49 ani, 50 – 59 ani și peste 60 de ani (cros și semi maraton). La cursele de familie se acceptă băieți și fete de: 3 – 5 ani, 6 – 10 ani și 11 – 14 ani. Probele se desfășoară în teren variat într-un peisaj de vis în jurul cabanei și lacului Mogoșa din județul Maramureș.

Mogoșa este o zonă turistică situat în Munții Gutâi, în apropierea orașului Baia Sprie, județul Maramureș, frecventată de turiști tot timpul anului, atât vara, pentru drumeții și înot, cât și iarna, pentru pârtia de schi. Vârful Mogoșa este un vârf al Munților Gutâi cu altitudinea de 1246 metri, la poalele căruia se află lacul Mogoșa (sau Bodi) și cabana cu același nume. Lacul Mogoșa (Bodi) este un lac artificial aflat la poalele Vârfului Mogoșa, la altitudinea de 730 metri având o suprafață de 4 hectare. Cândva la altitudinea de 731 m, la picioarele muntelui Negru era un lac Bodi cu apă neagră din cauza adâncimii, dar mai mic decât actualul. Era un lac de acumulare construit de întreprinderea minieră Baia Sprie. Lacul asigura întreaga cantitate de apă necesară pentru buna funcționare a minelor. În a doua parte a secolului XX creșterea producției și lipsa de apă au dus la supra înălțarea barajului. Baza digului rămânând neschimbată, în scurt timp digul a cedat sub presiunea apelor.

Lacul situat în peisaj mirific a devenit locul preferat al excursioniștilor, vara se scaldă în lac, iar iarna, datorită apropierii pârtiei de schi ce pornește de sub vârful muntelui Negru, a devenit paradisul schiorilor. În jurul lacului se poate și campa. Pe lac există hidrobiciclete, bărci, se poate pescui și scălda. Ajung aici și foarte mulți bicicliști. Telescaunul funcționează și vara. Cu mașina sau pe jos . de pe drumul național Baia Mare - Sighetu Marmației, la kilometrul 15 la dreapta pe drumul forestier, 3 km până la lacul Bodi.

Flykick Baia Mare

Piesa de mai sus este o medalie aparte realizată de către compania privată orădeană Alex Sztankovits pentru a fi conferită participanților și / sau câștigătorilor competiției sportive de natație Flykick care are loc periodic în municipiul Baia Mare, Strada Unirii, nr. 14 A - Bazinul de înot Gheorghe Demeca. În perioada 24-26 mai 2024, Baia Mare a fost gazda unui spectacol sportiv de excepție – Cupa Flykick, ajunsă la cea de-a XV-a ediție. Acest eveniment a adus la start nu mai puțin de 500 de copii, reprezentând 31 de cluburi din întreaga țară, pentru a concura în diverse discipline și categorii de vârstă.

Baia Mare este un municipiu, cel mai mare oraș și reședința județului Maramureș. Orașul este un important centru urban și industrial din nord-vestul României, situat la poalele Carpaților Orientali, numărând aproximativ 120000 de locuitori. Orașul a fost atestat documentar în anul 1329 printr-un act al cancelariei regelui Carol Robert, dezvoltându-se ca centru aurifer în secolele 14 - 15. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului iar dedesubt pozele câtorva clădiri reprezentative pentru arhitectura băimăreană, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate, din perioade diferite, din acest oraș.

Vederi din oraș

Hotel Carpați

Biserica reformată

Biserica greco catolică

Biserica romano catolică

Hotel Ștefan Vodă

Piața Unirii

Județul Maramureș este situat în regiunea istorică Transilvania, în nordul României. Din punct de vedere al culturii tradiționale, actualul județ este alcătuit din patru zone (etno - folclorice) distincte: Țara Chioariului, Țara Lăpușului, Țara Maramureșului și Țara Codrului. Județul se întinde pe o suprafață de 6304 kilometri pătrați, numără aproximativ 512000 de locuitori și are reședința în municipiul Baia Mare. Ca subunități administrative județul este compus din 2 municipii - Baia Mare, Sighetul Marmației, 11 orașe - Baia Sprie, Borșa, Vișeul de Sus, Târgul Lăpuș, Șeini, Cavnic, Ulmeni, Săliștea de Sus, Dragomirești, Șomcuța Mare, Tăuții-Măgheruș și 63 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Maramureș, iar dedesubt pozele câtorva monumente de arhitectură și cultură, trimiteri poștale ilustrate și vederi generale, din perioade diferite, din acest județ.