Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO GERMANE DE COLECȚIE 24

1. Moneda de mai jos comemorează trecerea a 100 de ani de la nașterea lui Sophie Scholl. În centrul câmpului aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată o pajură stilizată, cu aripile deschise, după modelul pajurii de pe stema națională germană, iar periferic circular pe partea superioară este aplicată inscripția: “BUNDESREPUBLIK DEUTSCHLAND” (numele țării în limba germană) iar pe partea inferioară sunt marcate inscripțiile “SILBER 925” – însemnând materialul din care e făcută moneda – argint cu titlul de 92,5% și și două grupuri de câte șase stele fiecare având câte cinci colțuri. Sub pajură sunt aplicate inscripțiile “D” – simbolul monetăriei germane unde s-a confecționat moneda și “20 EURO” – valoarea monedei, iar deasupra pajurii – anul emiterii monedei - 2021. În câmpul central al reversului monedei și tot în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentat chipul lui Sophie Scholl din profil privind spre dreapta și inscripțiile: “100. GEBURTSTAG SOPHIE SCHOLL 1921 – 1942” însemnând 100 de ani de la nașterea lui Sophie School și anii săi de viață. Undeva în stânga jos, pe bluza personajului se distinge un simbol grafic ce reprezintă simbolul gravorului care a realizat moneda.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice:

anul emiterii – 2021
valoarea – 20 euro
material compoziție – argint
titlu – 92,5%
forma – rotundă
diametrul – 32,5 milimetri
greutatea – 18 grame
calitate - proof și BU

Sophia Magdalena Scholl (n. 9 mai 1921 – d. 22 februarie 1943) a fost o studentă germană, activă în grupul de rezistență nonviolent Trandafirul Alb

în Germania Nazistă. Ea a fost condamnată pentru înaltă trădare după ce a fost găsită distribuind pliante anti război la Universitatea din Munchen, cu fratele ei Hans și executată prin ghilotinare. Începând cu anii 1970, Scholl a fost sărbătorită, ca fiind unul dintre marii eroi germani, care s-au opus activ celui de-al treilea Reich în timpul celui de-al doilea război mondial. Credința ei creștină fermă în Dumnezeu și în demnitatea fiecărei ființe umană a stat la baza rezistenței ei împotriva ideologiei naziste.
2. Moneda de mai jos comemorează trecerea a 200 de ani de la nașterea lui Sebastian Kneipp. În centrul câmpului aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată o pajură stilizată, cu aripile deschise, după modelul pajurii de pe stema națională germană, iar periferic circular pe partea superioară - dreapta este aplicată inscripția: “BUNDESREPUBLIK DEUTSCHLAND” (numele țării în limba germană) iar pe partea superioară – stânga sunt marcate douăsprezece stele identice fiecare având câte cinci colțuri. Deasupra pajurii este marcat anul emiterii monedei – 2021, iar în drepta sa este inscripționată litera C, însemnând simbolul monetăriei germane unde s-a confecționat moneda. Sub pajură sunt marcate inscripțiile: “SILBER – 925 și 20 EURO” însemnând materialul din care este confecționată moneda – argint cu titlul de 92,5% și valoarea monedei. În câmpul central al reversului monedei și tot în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentat chipul lui Sebastian Kneipp privind undeva în dreapta. Periferic circular pe partea stângă sunt aplicate inscripțiile: ”200. GEBURTSTAG SEBASTIAN KNEIPP – 1821 - 1897” însemnând 200 de ani de la nașterea lui Sebastian Kneipp și anii de naștere”. Sub urechea dreaptă a personajului sunt inscripționate literele Ch însemnând simbolul gravorului acestei monede, iar pe partea dreaptă a monedei sunt marcate cinci interesante simboluri grafice.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice:

anul emiterii – 2021
valoarea – 20 euro
material compoziție – argint
titlu – 92,5%
forma – rotundă
diametrul – 32,5 milimetri
greutatea – 18 grame
calitate - proof și BU

Sebastian Kneipp (n. 17 mai 1821 – d. iunie 1897) a fost un preot catolic german și unul din pionierii medicinei naturiste. El este cel mai frecvent asociat cu forma de hidroterapie „Cura Kneipp” (deseori numită „terapie Kneipp”), aplicarea apei prin diferite metode, temperaturi și presiuni, despre care susținea că are efecte terapeutice sau vindecătoare, drept urmare construind mai multe spitale in Bad Wörishofen. Deși cel mai frecvent asociat cu o anumită zonă a curelor naturale (hidroterapia), Kneipp a fost susținătorul unui întreg sistem de vindecare, care se baza pe cinci importante principii:

Hidroterapie – Utilizarea apei pentru tratarea bolilor
Fitoterapie – Utilizarea medicamentelor din plante
Exercițiu – Promovarea sănătății corpului prin mișcare
Nutriție – O dietă sănătoasă cu cereale integrale, fructe și legume, cu aport limitat de carne
Echilibru – Kneipp credea că o minte sănătoasă creează o persoană sănătoasă.

Kneipp a început să-și dezvolte metodele de vindecare în 1849, după ce a contractat tuberculoză și a experimentat tratamentele cu apă dezvoltate anterior de Sigmund Hahn. Pe lângă cure specifice, Kneipp avea prescripții cu privire la alimente, băuturi și îmbrăcăminte. El credea că mâncarea ar trebui să fie uscată și simplă și nu ar trebui să fie condimentată. De asemenea considera că oamenii ar trebui să bea în primul rând apă, dar a permis și consumul de alcool cu moderație. În ceea ce privește îmbrăcămintea, Kneipp a preferat îmbrăcămintea din in sau cânepă celei din lână. Abordarea lui Kneipp față de medicină nu a fost independentă de credința sa catolică. Concentrarea lui pe apă și ierburi provine din ideea că remediile sunt oferite în mod natural de Dumnezeu. Accentul său pe mâncarea, băutura și îmbrăcămintea simplă provine din teoria conform căreia oamenii ar trebui să trăiască în acord cu natura. Sebastian Kneipp a avut o dedicație deosebită pentru a-i ajuta pe cei săraci și pe cei pe care medicii nu îi pot ajuta. Suferința sa de la începutul vieții l-a făcut pe Kneipp să dezvolte o simpatie profundă pentru cei mai puțin norocoși decât el.
3. Moneda de mai jos comemorează trecerea a 225 de ani de la nașterea lui Annette Von Droste – Hulshoff. În centrul câmpului aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată o pajură stilizată, cu aripile deschise, după modelul pajurii de pe stema națională germană, iar periferic circular pe partea superioară este aplicată inscripția: “BUNDESREPUBLIK DEUTSCHLAND” (numele țării în limba germană) iar pe partea inferioară sunt marcate două grupuri de câte șase stele identice fiecare având câte cinci colțuri și între ele litera G – simbolul monetăriei germane care a realizat moneda. Sub pajură sunt aplicate inscripțiile “SILBER – 925” – însemnând materialul din care este făcută moneda – argint cu titlul de 92,5%, iar deasupra pajurii este marcată valoarea monedei – 20 EURO. În câmpul central al reversului monedei și tot în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentat chipul frontal al lui Annette Von Droste – Hulshoff, o pasăre în zbor și imaginea unor dealuri. Periferic circular pe părțile stângă, superioară și dreapta sunt aplicate inscripțiile:

“225.GEBURSTAG ANNETTE VON DROSTE - HULSHOFF” însemnând 225 de ani de la nașterea lui Annette Von Droste - Hulsfoff.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice:

anul emiterii – 2022
valoarea – 20 euro
material compoziție – argint
titlu – 92,5%
forma – rotundă
diametrul – 32,5 milimetri
greutatea – 18 grame
calitate - proof și BU

Annette von Droste-Hülshoff (n. 12 ianuarie 1797 – d. 24 mai 1848) a fost un scriitor și compozitor german, născută în una dintre cele mai vechi familii nobiliare din Westfalia, cu bogată educație culturală și muzicală. Este unul dintre cei mai importanți poeți vorbitori de germană
ai secolului al XIX-lea. Annette von Droste-Hülshoff a avut chemare spre poezie dar a fost și îndrumată în acest sens de către familie. Din creația sa literară enumăr:

volumul Poezii – 1838
nuvela Judenbuche – 1842
volumul Poezii - 1844
volumul Imagini contemporane 1841 - 1843
volumul Stâncă, pădure și lac
volumul Glumă și seriozitate (1840–1842)
volumul Descrieri Westfaliene
ciclul de poezii Anul spiritual
volumul În ultima zi a anului

Din creația sa muzicală amintesc:

15 cântece pentru voce și pian
Minnelieder, 5 cântece pentru voce ș;i pian
4 melodii polifonice
Lochamer cântece pentru voce și pian

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

O PLACHETĂ.,

O MEDALIE ȘI CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Aeroclubul Românei (A.R.) 100 de ani - fondat în 1920

În anul 1920 din inițiativa prințului George Valentin Bibeascu este fondat Aeroclubul Regal al României (ARR), care din data de 13 aprilie 1923 devine persoană juridică. Vicepreședinte executiv este ales G.V. Bibescu, iar secretar general comandorul aviator Andrei Popovici. ARR se afiliază la Federația Aeronautică Internațională (FAI), candidatura acestuia fiind votată în unanimitate la Conferința FAI din 8-12 august 1923 de la Goteborg – Suedia. În anul 1936 ARR se transformă în Federația Aeronautică Regală a României (FARR), care, în data de 10 septembrie 1940 devine Federația Aeronautică Română (FAR), care a activat până în 28 ianuarie 1941. În octombrie 1942 atribuțiile acesteia au fost preluate de Tineretul Aeronautic Român până în februarie 1945 când organizațiile aeronautice și aerocluburile sportive au fost desființate. În data de 20 octombrie 1947 patrimoniul aviației sportive este preluat de Organizatia Sportului Popular (OSP) iar activitatea sportivă este subordonată Aviației Civile. În anul 1950 activitatea este coordonată de Comisia Centrală a Aviatiei Sportive (CCAS), iar în 1953 de Asociația Voluntară pentru Sprijinirea Apărării Țării, în subordinea Ministerului Apărării Naționale. Aceasta devine în 1954 Asociația Voluntară pentru Sprijinirea Apărării Patriei (AVSAP) în cadrul căreia în anul 1954 se constituie Aeroclubul Central. În anul 1960 AVSAP se desființează, aviația sportivă trecând în subordinea Uniunii pentru Cultură Fizica și Sport (UCFS), transformată în Consiliul Național pentru Cultură Fizică și Sport (CNFS). Aeroclubul Central al R.P.R. devine Federația Română de Aviație, iar școlile de pilotaj devin aerocluburi. La 1 noiembrie 1972 Aeroclubul Central devine Aeroclubul Central Român, subordonat Departamentului Aviației Civile. În anul 1991 Aeroclubul Central Român, din subordinea Ministerului Transporturilor se reorganizează sub denumirea Aeroclubul României și este organizat pe filiale teritoriale (Arad, Oradea, București, Iași, Brașov, Cluj, Caransebeș, Satu Mare, Ploiești, Suceava, Târgu Mureș, Craiova, Baia Mare, Deva, Sibiu și Pitești). Aeroclubul României oferă cursuri de zbor cu motor, planorism sau parașutism. Pentru tinerii cu vârste între 16 și 23 de ani sunt oferite cursuri gratuite, pentru cei care depășesc această vârstă cursurile sunt oferite contra cost. La înscriere este nevoie de trecerea unei probe de aptitudini fizice. Cursurile teoretice durează două luni și jumătate, structurate în două etape, prima desfășurată în mod online, urmată de un examen din primele materii studiate. Promovarea examenului duce la intrarea în partea a doua a cursurilor teoretice, organizate fizic la sediile fiecărui aeroclub. La finalul acestor cursuri teoretice se mai susține un examen. Cei mai buni, în limita locurilor alocate de la buget, sunt admiși să zboare gratuit timp. Cei care vor trece examenul pentru obținerea brevetului de pilot vor putea zbura gratuit și în continuare în cadrul lotului județean, urmând a participa la competiții sportive. Pentru cursuri, aerocluburile teritoriale dispun de avioane ultraușoare ICP Savannah S și Aerostar Festival, planoare IS-28B2, parașute Parafoil, avioane Zlin 142 și Zlin 723. Aerocluburile din Deva și Iași au și secții de aeromodelism.

Regele Burebista 82 Î.Hr. - 44 Î.Hr.

Începutul stăpânirii regelui Burebista (ortografiat şi Buerebista) se situează în anul 70 Î.E.N.. Istoricul Strabon a scris „Buerebista, getul, luînd conducerea poporului său, a ridicat pe oamenii aceştia înrăiţi de nesfîrşitele războaie şi i-a îndreptat prin abstinenţă şi sobrietate şi ascultare de porunci, aşa încît, în câţiva ani, a întemeiat o mare stăpînire şi a supus geţilor aproape pe toţi vecinii; ba era de mare primejdie şi pentru romani, pentru că trecea Dunărea fără să-i pese de nimeni şi prăda Tracia pînă în Macedonia şi în Iliria, iar pe celţii cei ce se amestecaseră cu tracii şi cu ilirii i-a pustiit cu totul şi pe boii care ascultau de regele Critasiros precum şi pe teurisci i-a şters de pe faţa pământului”. Burebista a fost considerat de contemporanii săi „cel dintîi şi cel mai mare dintre regii din Tracia”. El a stăpînit „toate ţinuturile de dincolo şi de dincoace de Dunăre”, după cum ne informează o inscripţie în greceşte găsită în oraşul Dionysopolis (azi Balcic, în Bulgaria). În timpul domniei sale statul dac a ajuns în culmea puterii, fiind temut chiar şi de romani. Burebista a purtat numeroase războaie, toate victorioase. Statul său s-a întins de la Marea Neagră şi râul Bug până în Boemia de azi şi de la munţii Haemus - Balcani până în Carpaţii Păduroşi. În anul 44 Î.E.N. Burebista a fost asasinat iar statul a fost împărţit conspiratori. Există părerea că unul dintre aceştia a fost Koson care ar fi bătut celebrele monede de aur care au preluat numele său.

Bike Ehab Team

Produsul medalistic de mai sus este o medalie aparte realizată de firma privată orădeană Alex Sztankovits ce s-a conferit participanților la competiția ciclistă Bike Ehab Team.

Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut, sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR).

Insigna C.T.A. (Cerc Tehnico Aplicativ) modelism

Cercurile tehnico aplicative (C.T.A.) erau forme de pregătire specială în cadrul formațiunilor de pregătire militară a tineretului pentru apărarea patriei (P.T.A.P.). Pentru a înțelege contextul apariției formațiunilor PTAP să nu uităm că, urmare a creării NATO (1949), la 14 mai 1955, din inițiativa Uniunii Sovietice, apare al doilea bloc militar (Pactul de la Varșovia, semnat de toate statele comuniste) în scopul apărării colective împotriva unei agresiuni externe. Cu toate acestea, la data de 20 august 1968 o forță militară a Pactului de la Varșovia (formată din 23 divizii sovietice și 6 din partea altor țări comuniste) invadează Cehoslovacia pentru a înăbuși mișcarea reformatoare de acolo, împotriva URSS. E de reținut că România nu a participat la această acțiune, supărând rău de tot “prietenul de la răsărit”. O invazie asemănătoare celei din Cehoslovacia era iminentă și în România. La data de 15 noiembrie 1968 în România s-a adoptat Legea nr. 33 care a instituit pregătirea tineretului pentru apărarea patriei. Conducerea acestei pregătiri a fost încredințată UTC-ului, sprijinit de mai multe structuri administrative, militare și civile. Toți băieții și fetele cu vârste incluse între 18 – 20 ani erau incluși în formațiunile de PTAP. Pregătirea consta în pregătire militară generală, cunoașterea armelor de nimicire în masă și a modului de protecție împotriva lor, apărare locală antiaeriană, pregătire sanitară și de prim ajutor precum și pregătire de specialitate, în cadrul cercurilor tehnico-aplicative de pe lângă unitățile militare. Tinerii purtau pe timpul pregătirii o uniformă albastră asemănătoare cu cea a gărzilor patriotice (dar care era kaki) iar manualele după care se pregăteau erau asigurate de către Ministerul Apărării Naționale. Adeseori se organizau tabere și concursuri pe tematici specifice. Pentru stimularea tinerilor participanți la pregătire se acordau diplome, medalii, insigne și alte stimulente.

Modelismul este activitatea de realizare la scară a unor modele de mașini și aparate, în general cu caracter demonstrativ, având posibilități de propulsie comandată sau auto-comandată. Cu timpul, această activitate a căpătat caracter didactic-sportiv, fiind practicate diverse tipuri de modelism:

Automodelismul - ramură sportivă care se ocupă cu realizarea unor modele de autovehicule, comandate sau auto-comandate.
Navomodelismul – ramură sportivă care se ocupă cu realizarea unor modele de echipamente de transport pe apă.
Ramură sportivă care se ocupă cu realizarea unor modele de aparate de zbor aerian (baloane, avioane, elicoptere etc), având capacitatea de a fi dirijate prin telecomandă
Rachetomodelismul - Ramură sportivă care se ocupă cu realizarea unor modele de aparate de zbor aerian de tip "rachetă".

Prin evoluția acestei activități și având la bază dezvoltarea capabilităților tehnologice, au început să se dezvolte echipamente utile, de sine stătătoare, complet funcționale, ce au primit diverse denumiri: dronă, UAV (din engleză - unmanned aerial vehicle – Aeronavă fără pilot) etc.

Insigna - A.S.B. (Asociația de Sprijin și Binefacere)

Asociatia de Sprijin si Binefacere România (A.S.B. România) este o organizatie neguvernamentala, non-profit, cu scop caritabil, creata dupa modelul german Arbeiter Samariter Bund - ASB. A.S.B. România are la baza o serie de principii precum solidaritatea si responsabilitatea soacială, voluntariatul și caritatea, reluate dupa modelul german, tara cu o lunga experienta in domeniu. A.S.B. România a luat nastere in anul 2003 datorita relatiilor de prietenie si colaborare care au existat intre Centrul Medical Mediurg Ploiești și Arbeiter Samariter Bund – Bad Windsheim – Germania, respectiv dintre managerii acestor doua institutii, Dr. Cristian Anton Vintilescu si Dr Erich Maththis. Istoria Asociatiei de Sprijin si Binefacere Ploiești a inceput in 2001, cand un grup de medici romani a fost invitat de dl Erich Matthis, in calitate de Manager al Arbeiter Samariter Bund – Bad Windsheim – Germania, la Congresul International Samaritean de la Suhl, Germania, unde am avut ocazia sa cunoastem preocuparile organizatiei germane in ceea ce priveste problemele sociale. Prezenta romaneasca a avut continuitate prin faptul ca si in septembrie 2003 (Constanz) si 2005 (Brixen) s-a participat la acest Forum. Intalnirea din 2001 a fost urmata de invitatia Arbeiter Samariter Bund – Bad Windsheim – Germania de a participa cu ambulante si echipaje medicale romanesti la Concursul International de Motocros de la Gaildorf, 2002-2003, unde, printr-o colaborare si munca in echipa, au fost rezolvate cu succes toate evenimentele medicale aparute pe parcursul concursului.

Colaborarea si relatiile de prietenie stabilite pe parcursul anilor 2001-2003 au dus la infiintarea in anul 2003 a Asociatiei de Sprijin si Binefacere Ploiești, care are printre membrii fondatori, alaturi de Centrul Medical Mediurg Ploiești si Arbeiter Samariter Bund – Bad Windsheim – Germania, o serie de personalitati din Ploiesti si Belgia, ceea ce demonstreaza atasamentul european fata de problematica sociala din Romania.

Campion R.P.R. - Locul II

(Republica Populară Română)

Tenisul de masă sau ping-pong-ul este un sport în care doi sau patru jucători lovesc o minge ușoară de la unii la alții cu ajutorul unor palete. Jocul are loc pe o masă separată în două de un fileu. Un jucător trebuie să lase mingea jucată spre el să cadă o singură dată pe partea sa de masă și trebuie să o trimită înapoi pe partea de masă a adversarului. Jocul se desfășoară cu viteză mare și necesită reflexe rapide. Un jucător bun poate imprima efect mingii, ceea ce face ca ricoșeul din masă sau paleta adversarului să fie imprevizibil. Tenisul de masă este foarte popular, în Asia de Est, fiind unul dintre cele mai populare sporturi din lume ca număr de jucători.

_____________ooOoo_____________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII