Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI

Scutelnici (în trecut, Meteleu) este o comună din județul Buzău, care include și satele: Arcanu, Brăgăreasa și Lipănescu, ce este situată într-o zonă de câmpie, la distanță de 50 km față de municipiul Buzău, 100 km față de București și 50 km față de orașul Urziceni. Comuna este traversată de șoseaua județeană DJ 203 I care o leagă de localitatea Grindu (Ialomița) către sud-vest, și de orașul Pogoanele către nord-vest. La recensământul din anul 2021 comuna număra 1979 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 – 2346 locuitori) dintre care: români – 88,78%, romi – 3,34% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei buzoiene Scutelnici astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 91,71% și restul – nedeclarată sau altă religie. Scutelnici este cel mai vechi sat al comunei fondat în anul 1825. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Câmpul a județului Buzău și număra 1250 locuitori (263 case). În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Pogoanele al regiunii Buzău și apoi (după 1952) în raionul Buzău al regiunii Ploiești. În 1968, comuna a fost rearondată județului Buzău – reînființat.

Lângă biserica cu hramul “Înălţarea Domnului” din satul Brăgăreasa a fost ridicată, după anul 1990, o cruce de marmură, aşezată pe un soclu din ciment mozaicat, susţinut de un postament în trepte. Pe faţada soclului este fixată o placă cu următoarea inscripţie: “Această sfântă cruce e ridicată pentru eroii căzuţi pe câmpul de luptă pentru apărarea patriei şi pentru martirii revoluţiei căzuţi în decembrie în anul 1989, 1913-1919, 1941-1945. Ridicată de parohia Brăgăreasa. Veşnică recunoştinţă”. Nu sunt înscrise numele eroilor.

În anul 1933, în satul Lipănescu, a fost ridicat “un măreţ monument” care a fost distrus mai târziu. Astăzi, în cimitirul satului situat în apropierea bisericii cu hramul “Sfântul Nicolae”, se află o cruce aşezată pe un postament din piatră, pe faţa căreia este o inscripţie, greu lizibilă, care începe cu următoarele cuvinte: “În memoria soldatului…”. Alături de cruce se află statuia unui soldat al armatei române în ţinută de campanie. În apropiere se găsesc alte două cruci, decorate cu îngeri sculptaţi, în memoria unor eroi din Al Doilea Război Mondial.

În centrul localităţii Scutelnici, în apropierea Primăriei şi bisericii cu haramul “Naşterea Maicii Domnului” , în mijlocul unui mic parc, se află un monument de formă piramidală, în trepte, dedicat eroilor din Primul Război Mondial. Un soldat din bronz ţine în mâini o armă şi o cunună a victoriei în luptă. Pe faţadă se găseşte inscripţia “Monumentul eroilor (căzuţi în) Războiu (l) mondial, recunoscut sângele nostru la voi(? !) pentru întemeierea României Mari de noi”, după care urmează numele eroilor. O altă inscripţie, de data aceasta clară şi logică, arată că este ridicat “Pentru iubiţii noştri români”.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx__________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL OLT

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

ALUROM - Uzina de aluminiu Slatina - România

Uzina de aluminiu ALUROM (ALRO S.A.) Slatina este cea mai mare companie producătoare de aluminiu din Europa Centrală și de Est (exceptând Rusia) și singurul producător de aluminiu și aliaje de bază din România. Capacitatea de producție a companiei este de peste 260000 tone anual. La data de 1 martie 1961 a fost înființată Uzina de Aluminiu Slatina. ALRO Slatina a fost înființată la data de 31 ianuarie 1991, în baza Legii nr. 15/1990 și Legii nr. 31/1990, ca societate pe acțiuni, prin preluarea unei cote de 65% din patrimoniul Intreprinderii de Aluminiu Slatina. Obiectul de activitate al societății îl constituie producția aluminiului și comercializarea aluminiului la intern și la extern. Compania este deținută în prezent (2007) în proporție de 87% de Vimetco (fostă Marco Group), deținută de miliardarul rus Vitali Matsitski. Fondul Proprietatea mai deține aproape 10% din acțiuni. Restul de acțiuni sunt listate la Bursa de Valori București, categoria I. Grupul Vimteco este acționar majoritar și la producătorul chinez de aluminiu Zhongfu Industry, în China deținând și o termocentrală producătoare de energie electrică. Alro Slatina este cel mai mare consumator de energie electrică din România absorbind 8% din consumul național. Producția de aluminiu a început la Slatina în anul 1966 cu o capacitate 50 mii de tone aluminiu pe an. Până în anul 1989 capacitatea de producție a urcat la 263 mii de tone pe an. Datorită condițiilor economice dificile în România, în anii 1990 – 1991 producția a scăzut la 110 mii tone pe an, ulterior crescând treptat până la 170 mii de tone. În 1996 Alro a fost transformată în societate pe acțiuni și în octombrie 1997 un pachet de sub 49% din acțiuni a fost listat la Bursa de Valori București, astfel încât Guvernul încă deținea pachetul majoritar de acțiuni (51%). În 2002 statul român a vândut pentru suma de 11,5 milioane dolari americani un pachet de 10% din acțiunile Alro investitorului Marco Group, care deținea deja (direct și indirect) 41,85%, acesta devenind astfel acționarul majoritar. În 2006 Alro fuzionează cu Alprom Slatina și Alum Tulcea. În aprilie 2007 Marco Group își schimbă numele în Vimetco. Alro a înregistrat în 2005 o creștere cu 11% a producției de aluminiu turnat și aliaje de aluminiu, până la nivelul de 243600 de tone. În anul 2008, compania a realizat o producție totală de aluminiu primar de peste 288.000 de tone, iar în anul 2009 a realizat 201.000 tone.

I.O.B. - Întreprinderea de osii și boghiuri (Balș)

S.C. S.M.R. S.A. Balş (S.C. Subansambluri Material Rulant S.A.) a fost proiectată şi construită între anii 1965 - 1970 şi a fost cunoscută peste tot în lume până în anul 1990 ca Intreprinderea de osii şi boghiuri Balș (I.O.B.), iar după această dată este înregistrată la Camera de Comerţ Olt cu numărul J28/31 din 1991, sub actuala denumire. Din proiectare a fost prevăzută cu utilaje de mare complexitate tehnologică, posedând în prezent noutăti de ultimă oră în industria producătorilor de material rulant de cale ferată din lume. Deschiderea României după anul 1989, către economia de piată a făcut ca profilul uzinei să fie mult mai complex, să se asimileze noi produse, să se dezvolte activitătile de marketing si management performante. firmă cu capital privat românesc 100%, principalul acţionar fiind M.R. INVESTIŢII INDUSTRIALE SA Bucureşti. Suprafaţa firmei este de 50 hectare, din care circa 60% reprezintă spaţii de producţie, iar restul este reprezentat de reţele interne de căi ferate, drumuri de acces, depozite şi anexe. Obiectivul de activitate al SC SMR SA Balş îl constituie: producţia de subansambluri pentru material rulant: boghiuri, osii, roţi monobloc, osii montate, aparate de rulare, elaborarea de oţel şi turnarea de lingouri şi piese din oţel, execuţia de piese turnate, forjate şi matriţate, construcţii metalice, prelucrări mecanice prin aşchiere și tratamente termice. Prin produsele realizate si prin tehnologiile aplicate, bazate pe o îndelungată experientă, SC SMR SA si-a câstigat de-a lungul timpului un loc de frunte printre producătorii de material rulant de cale ferată din lume. Fiind specializată în producerea de material rulant de cale ferată, SC SMR SA este dotată cu utilaje moderne şi de înaltă productivitate care permit desfăşurarea unui flux de fabricaţie de la materia primă până la produsul finit.

Balș este un oraș din județul Olt, care mai include și satele: Corbeni, Româna și Teiș. În ceea ce privește atestarea localității Balș au existat mai multe variante, unele hrisoave găsite, atestă faptul că localitatea a fost așezată pe lunca Oltețului înainte de anul 1450. Mai exact, un hrisov din anul 1564 menționează existența Balșului ca așezare omenească întărind afirmațiile că pături de populație bogată de origine sârbă au pătruns în zona Balșului după căderea Smederevei - un oraș cetate din apropiere de Belgrad. La 22 octombrie 1921 Balșul a fost declarat oraș reședință de plasă. Începe modernizarea orașului, se refac și se pavează străzi, este construită o uzină electrică și de asemenea sunt construite în aceeași perioadă casa de cultură, cinematograful și dispensarul veterinar, ceea ce indică un nivel de trai mai ridicat pentru populație. În perioada comunistă, se dezvoltă activitățile industrial preexistente, apar intreprinderi de o mare valoare economică, ca I.O.B. Balș, apoi IMAIA Balș și Jiul Balș, precum și mai multe instituții cooperatiste. Perioada de după 1989 a însemnat pentru orașul Balș un declin economic, datorat privatizărilor marilor unități industriale. Astfel a crescut șomajul în zonă, iar forța de muncă a migrat spre Craiova, respectiv Slatina. Orașul Balș este situat în sud-vestul României, în regiunea istorică Oltenia, la distanță egală de municipiile Craiova și Slatina. La recensământul din anul 2011 orașul număra 18164 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 88,12%, romi – 3,35% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului Balș, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 90,64% și restul – nedeclarata sau altă religie.

F.C. Caracal (Fotbal Club)

F.C. Caracal (Fotbal Club) a fost un club de fotbal din municipiul Caracal, care a evoluat în Liga a III-a. Este un club nou înființat în anul 2004 prin unirea a 2 echipe, Progresul Caracal și FC Craiova. Clubul a fost fondat la Craiova în 1949. Până în 1998 clubul a fost cunoscut sub numele de FC Electroputere Craiova. În acel moment a fost redenumit Extensiv Craiova și a început să joace meciurile de acasă pe Stadionul Extensiv. La jumătatea sezonului 2003-04, Extensiv a schimbat numele în FC Craiova, dar fără nici o legătură cu FC Craiova, care a existat între 1940-1949. În anul 2004, clubul a fost mutat la Caracal. Meciurile de acasă sunt jucate pe Stadionul local Parc, ce are 11500 locuri. Culorile tradiționale ale echipamentului de joc al echipei sunt:

acasă - șort și jambiere albastre, tricou – alb cu dungi albastre verticale
în deplasare – alb complet cu linii negre, subțiri și verticale pe lateral

Caracal este un municipiu din județul Olt, fosta reședință a județului Romanați. Municipiul Caracal este situat la 40 km depărtare de portul dunărean Corabia și la 55 km de aeroportul Craiova. Localitatea este situată în sudul țării, la vest de râul Olt, la marginea răsăriteană a Câmpiei Romanaților, la contactul dintre subdiviziunile acesteia, Câmpul Înalt Leu-Rotunda și terasa Caracal. Prima atestare documentară a Caracalului, parvine din data de 17 noiembrie 1538. Caracalul este plin de vestigii care dovedesc locuirea acestui ținut încă din preistorie. Stau dovadă descoperirile arheologice din vremurile paleoliticului, neoliticului și din epoca bronzului. Se află situat între ruinele castrului roman Romula (com. Resca, la nord de Caracal) și ale cetății Sucidav (Corabia). În oraș se află ruinele unui turn care a fost atribuit de folclor împăratului roman Caracalla, de la numele căruia ar proveni denumirea orașului. Moșia Caracalului a făcut parte inițial din imensa avere a familiei Craioveștilor. În anul 1589 când Mihnea Turcitul a hotărât modul de împărțire al averilor acestei familii, Caracalul a intrat pe seama domnească, creându-se cadrul pentru dezvoltarea urbană. Mihai Viteazu și-a făcut aici o curte domnească și o biserică. Tot Mihai Viteazul a ridicat Caracalul la rang de oraș. Cea mai veche biserică păstrată din secolul al XVI-lea este biserica Domnească Ovidenia ctitorită de domnitorul Pătrașcu cel Bun. În biserica Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de familia Jianu, se află înmormântat haiducul Iancu Jianu. În timpul celor două conflagrații mondiale Caracalul s-a evidențiat cu două regimente care s-au acoperit de glorie în lupta pentru țară: Regimentul II Romanați și Regimentul 2 Călărași. Până la instaurarea regimului comunist în România, orașul a fost reședința județului Romanați. Pe data de 24 noiembrie 1994 orașul Caracal a fost declarat municipiu. La recensământul din anul 2011 municipiul număra 30954 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 34625 locuitori), dintre care: români – 87,25%, romi – 3,97% și restul – necunoscută sau altă etnei. Componența confesională a municipiului Caracal, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 90,67% și restul – nedeclarată sau altă etnie. Enumăr câteva obiective turistice ale municipiului Caracal: Biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” din Caracal, monument istoric; Monumentul Eroilor din Caracal; Teatrul Național „Ștefan Iordache” din Caracal care reprezintă mândria arhitectonică a urbei, proiectată de austriacul Franz Billek, înălțată în stil eclectic, cu accente neobaroce și neo-renascentiste în secolul XIX; Parcul "Constantin Poroineanu" unul dintre parcurile naturale cele mai frumoase din România, care este recunoscut în Europa ca cel de-al treilea parc natural ca dimensiune; Pinacoteca ''Marius Bunescu''; Biblioteca ''Virgil Carianopol'' fondată 1936; Casa Memorială ''Iancu Jianu''; Sinagoga construită în anul 1902; Foișorul de foc, un turn înalt, circular, cu o platformă de supraveghere, construit în anul 1901 și Muzeul Romanațiului, fondat în anul 1949 cu sediul pe str. Iancu Jianu la nr.24, în casa lui Iancu N. Dobruneanu, nepotul lui Iancu Jianu. În prezent, în municipiul Caracal funcționează 4 mari unități economice, acestea fiind: PRODCONMAT SRL (materiale de construcții), ROMANITA SA (tricotaje), ROMVAG SA (vagoane) și Fabrica de Conserve. În prezent, în Caracal funcționează mai multe școli, licee, colegii, școli postliceale și universități după cum urmează: 5 școli gimnaziale, 5 licee, Școala postliceală “Carol Davila” și filiala Universității Ecologice București (învățământ privat). Enumăr mai jos câteva dintre personalitățile românești care s-au născut s-au au trăit în acest municipiu: Iancu Jianu (haiduc) , Virgil Carianopol (poet), Nicolae Paul Mihail (scriitor și scenarist), Radu Șerban (compozitor), Silviu Stănculescu (actor), Marius Tucă (jurnalist) și Dan Diaconescu (jurnalist).

A.J.V.P.S. Olt

(Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi)

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S.) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate. Sus am postat logo-ul Asociației generale a vânătorilor și pescarilor sportivi din România.

Peștele este un animal vertebrat, craniat, ce trăiește în mediu acvatic. El respiră oxigen dizolvat în apă. Se cunosc aproximativ 29000 de specii de pești. Știința ce se ocupă cu studiul peștilor se numește ihtilologie. Peștii sunt animalele cele mai puțin dezvoltate dintre craniate. Corpul este fusiform, are forma hidrodinamică, dar poate fi turtit dorsoventral. Este alcătuit din 3 părți: cap, trunchi și coadă. Peștii au 2 tipuri de înotătoare: Perechi (pectorală și abdominală) și neperechi (dorsală, codală și anală). Cele perechi au o structură stabilă, fiind formate din piesele osoase ale centurii scapulare și pelviene. Ele ajută peștii să se scufunde în apă, să facă rotații, să mențină corpul într-o poziție normală. Cele neperechi sunt pliuri ale pielii, susținuți de raze osoase externe. Înotătoarea codală participă la propulsarea înainte a peștelui, înotătoarele anale și dorsale participă la menținerea echilibrului în timpul înotului. Pielea este acoperită cu un mucus secretat de celulele glandulare tegumentare. Corpul este acoperit cu solzi protectori sau plăci osoase de origine dermică. Colorația este determinată de cromatofori, celule care se află sub piele și conțin granule de pigmentare.

Căprioara, denumire științifică - Capreolus capreolus, este o specie de mamifere rumegătoare ce aparține familiei Cervidae. Înălțimea la greabăn este între 65–75 centimetri iar lungimea corporală poate varia între 95 și 135 centimetri. La unele specii, dimorfismul sexual este foarte pronunțat: Masculul, Capreolus capreolus L, numit căprior, are dimensiuni mai mari decât femela și posedă coarne, cântărind între 20 și 30 kilograme. A nu se confunda cu cerbul (Cervus Elaphus L.), un animal înrudit, de dimensiuni mult mai mari, care are greutatea cuprinsă între 180 și 300 kg. Longevitatea este apreciată la 12-15 ani. Căprioara este vânată pentru blana sa de culoare roșie brună sau roșie-cărămizie, devenită cenușie pe timp de iarnă.

C.S.M. Slatina (Clubul Sportiv Municipal)

Clubul Sportiv Municipal Slatina, cunoscut sub numele de CSM Slatina, sau pe scurt Slatina, este o echipă de fotbal din municipiul Slatina ce activează în cadrul clubului multidisciplinar CSM Slatina, și evoluează în prezent în Liga a II-a. Clubul a luat naștere în anul 2009 și a promovat de două ori consecutiv din Liga a IV-a până în Liga a II-a. După ce a promovat în eșalonul secund, echipa a continuat ca FC Olt Slatina, dar la finalul sezonului 2011 – 2012 din Liga a II-a, s-a desființat. Secția de fotbal a CSM Slatina a fost reînființată în ianuarie 2018, noua sa echipă, formată cu această ocazie, participând la ediția pe județul Olt a Cupei României, pe care a câștigat-o, după care a avansat în Cupa României Liga a II-a. După ce a promovat în eșalonul secund, echipa a continuat ca FC Olt Slatina, dar la finalul sezonului 2011 – 2012 din Liga a II-a, s-a desființat. Secția de fotbal a CSM Slatina a fost reînființată în ianuarie 2018, noua sa echipă, formată cu această ocazie, participând la ediția pe județul Olt a Cupei României, pe care a câștigat-o, după care a avansat în Cupa României 2019 – 2019 până în șaisprezecimile de finală, unde a fost eliminată de Dunărea Călărași, echipă prim-divizionară. Echipa a câștigat Liga a IV-a Olt, sezonul 2018-2019, consemnând numai victorii. La barajul de promovare în Liga a III-a, a întâlnit campioana județului Dâmbovița, Gloria Cornești. Slătinenii au învins în ambele manșe, câștigând la general cu scorul de 4-1. În noul sezon în care echipa a avut obiectiv promovarea în Liga a II-a, slătinenii au luptat pentru locul unu cu formații precum Progresul Spartac, CS Universitatea II Craiova, CSM Alexandria și Flacăra Moreni. Sezonul a fost întrerupt din cauza epidemiei de COVID 19 din acel an la un moment când CSM Slatina se afla pe locul al doilea, la mică distanță de Progresul Spartac. Federația a decis apoi ca câștigătoarea acestei serii, și implicit echipa care promovează în Liga a II-a, să se decidă printr-un baraj tur-retur, disputat fără spectatori, între primele două clasate. CSM Slatina a câștigat cu 1–0 ambele meciuri, și a obținut astfel promovarea. Nu a rezistat însă decât un an, la sfârșitul căruia a retrogradat în Liga a III-a. Echipa își joacă meciurile de acasă pe stadionul local – 1 Mai (12000 locuri). Culorile tradiționale ale echipamentului de joc al echipei sunt:

acasă – complet roșu
în deplasare – complet alb

Slatina este reședința și cel mai mare municipiu al județului Olt, România. Orașul este situat în sudul României, pe malul stâng al râului Olt în regiunea istorică Muntenia, la contactul cu Oltenia, în zona de contact dintre Podișul Getic și Câmpia Română. Slatina are o populație de aproximativ 79000 de locuitori, fiind un important centru industrial. Având o istorie de 650 de ani și un centru istoric conservat, orașul deține un important rol cultural în regiune. Prima referire la numele Slatina se găsește la 20 ianuarie 1368 în privilegiul comercial acordat de Vladislav I Vlaicu negustorilor de la Brașov, ca loc de vamă internă la primul vad din câmpie al Oltului, punct obligatoriu de trecere a carelor cu mărfuri peste Olt. Sus am postat stema actuală a municipiului Slatina precum și câteva poze cu monumente de arhitectură și cultură slătinene, din vremuri diferite și o trimitere poștală ilustrată.

Podul de peste râul Olt

Moara Olteanca

Uzina de alumină

Palatul Administrativ

Gimnaziul Radu Greceanu

Liceul agricol

Hotel Olt Parc

Grand Hotel Regal

Cazarma Regimentului 3 Olt

Monumentul eroinei Ecaterina Teodoroiu

Olt este un județ situat în provincia istorică Oltenia, România și are reședința în municipiul Slatina. Județul Olt este situat în partea de sud a țării, pe cursul inferior al râului care i-a dat numele și face parte din categoria județelor riverane fluviului Dunărea. Suprafața este de 5498 kilometri pătrați și numără aproximativ 415500 locuitori. Ca subunități administrative-teritoriale județul Olt este compus din; 2 municipii – Slatina și Caracal, 5 orașe – Balș, Corabia, Scornicești, Piatra Olt și Potcoava, precum și 104 comune. Sus am postat stema și harta județului Olt, iar mai jos fotografiile câtorva locuri de vizitat în acest județ (monumente de cultură și arhitectură din vremuri diferite).