Epaminonda's Blog.....: TABLETA CU ȘTIRI NECONVENȚIONALE

ION ILIESCU – P.S.D.:

“Pentru mine, un partid creștin?

Ei, pe dracu’!“

GIGI BECALI – P.N.G.:
“Nu mai e mult până
mai e foarte puțin.“

ANTONIE IORGOVAN – P.S.D:
“Eu am fost de când mă știu.“

xxx

O CARICATURĂ

DE COSTEL PĂTRĂȘCAN

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_____________xxx______________

O PLACHETĂ ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu (născut la data 5 noiembrie 1880 la Pașcani și decedat la data de 19 octombrie 1961 în localitatea Vânători, județul Neamț) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este considerat unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea. Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă semănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian), precum și o ultimă fază care corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic. După anul 1947, scrisul său virează spre ideologia noului regim comunist, publicând opere afiliate curentului sovietic al realismului socialist, celebre fiind romanul Mitrea Cocor sau cartea de reportaje din U.R.S.S. Lumina vine de la Răsărit. Ca recompensă pentru această orientare, devine președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale, funcția politică maximă ocupată de un scriitor român în timpul regimului comunist și se bucură de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta. La 24 de ani era celebru, debutând cu patru cărţi în acelaşi an, 1904 devenind Anul Sadoveanu. A devenit Ceahlăul literaturii române, Maestru al scrisului (nu pentru că era mason), Domn (până şi comuniştii nu i-au spus „tovarăş”). A fost răsfăţat cu multe premii naţionale şi internaţionale. Cărţile lui se studiau la şcoală în toate clasele şi treptele, de la Un om năcăjit la Neamul Şoimăreştilor, Fraţii Jderi sau Baltagul. Personajele lui au devenit adevărate simboluri: Lizuca sau Vitoria Lipan, Tudor Şoimaru, Stroe Orheianu, Niculăeş, Ionuţ Jder. Fiecare provincie istorică şi-l revendică: Moldova, dar şi Dobrogea sau Ardealul. A scris mult şi bine. Fraza lui e recognoscibilă şi mnemotehnică, amplă, viguroasă, plină de locuţiuni. Măria Sa „slobozeşte cuvântul”, nu vorbeşte. Se studiază în şcoli pe hartă (nu doar în Neamţ) „drumul Vitoriei Lipan”. Sadoveanu are cel mai bogat lexic dintre toţi scriitorii români. Dacă, printr-un cataclism planetar, ar dispărea toate cărţile scrise în limba română şi s-ar păstra printr-un miracol doar cărţile lui Sadoveanu, limba română ar putea fi reconstituită în întregime, cu toate subtilităţile, moliciunile, durităţile, denotativele, conotativele şi metaforele ei. Sadoveanu are cel mai mare arc temporal, de la Creanga de aur, undeva în preistorie şi până la Mitrea Cocor sau Nada Florilor. Sadoveanu este mitic, tradiţionalist, poporanist, sămănătorist, realist, simbolist, romantic, clasic, parabolic, „fantazist”. E poet, prozator, dramaturg, traducător. Are peste o sută de volume, mai mult de un raft de bibliotecă. Nimeni nu se poate lăuda că a citit „integrala Sadoveanu.” Nici cei care au scris despre el monografii. Este imens, cu un stil urieşesc, unic în literatura română. Până şi ruşii îl invidiază pentru grandoarea viziunii. Se spun despre el multe poveşti. Iată pe scurt două dintre ele: Mergând cu pluta pe Bistriţa cu un grup de scriitori ieşeni de pe la Viaţa Românească, Sadoveanu era placid, absent, morocănos, tăcut, plictisit, în vreme ce ceilalţi scriitori erau entuziasmaţi de frumuseţea locurilor, exprimându-se zgomotos. Peste două săptămâni, Sadoveanu îşi lua revanşa, publicând în revistă un jurnal de călătorie uluitor, cu mii de amănunte, semn că Sadoveanu avea o memorie absolută, fotografică, întrecând şi o performantă cameră de luat vederi. Altădată, urcând dinspre mănăstirile Neamţului, tot împreună cu un grup de scriitori, au întâlnit pe drum o fântână şi lângă fântână o fată de o frumuseţe rară, îmbrăcată în costum naţional. Oftând, ceilalţi scriitori şi-au continuat drumul, dar Sadoveanu a rămas la fântână. S-a întâlnit cu grupul peste vreo trei ore. Unul mai îndrăzneţ l-a întrebat: „Ei, maestre, cum vi s-a părut fata?” La care Sadoveanu a răspuns: „Neam alcătuit”. (Rog cititorii să pună cratima acolo unde trebuie…) Dar Sadoveanu a fost acuzat de toate relele. Că a fost repetent, că avea o cultură aproximativă, că făcea jocul evreilor, masonilor, comuniştilor, ruşilor, că avea nevastă mai tânără decât una dintre fiice, că a avut prea mulţi copii (11!), că a fost un tată distant, nepăsător, lăsându-şi un fiu să moară pe front, că a fost Mare Maestru, că era un şahist mediocru, dar că jucători puternici se lăsau bătuţi de Sadoveanu, că era de o zgârcenie proverbială. (Aici mă simt obligat să relatez o mărturisire a lui Savin Bratu, profesorul meu de teoria literaturii. El îmi mărturisea că a terminat facultatea graţie lui Sadoveanu, acesta oferind, din indemnizaţia sa de Vicepreşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, burse pentru cinci studenţi merituoşi, el fiind unul dintre ei). Tot Sadoveanu mergea la Şcoala de literatură şi întreba de Labiş. Şi Labiş, intrat în dizgraţie, trebuia să fie acolo şi nu în altă parte. I-a fost despicată cartea Baltagul cu baltagul de către legionari. I-au fost arse pe rug cărţile. I s-a reproşat că nu a semnat un decret prin care câţiva intelectuali români erau condamnaţi la moarte. Nu l-a semnat, dar a obţinut comutarea pedepsei. Până şi moartea lui e învăluită în mister.

Insigna - Israel

Statul Israel este o republică parlamentară localizată în Orientul Mijlociul de-a lungul malului de est al Mării Mediterane, deci în continentul Asia. Se învecinează cu Libanul în nord, Siria în nord-est, Iordania și Cisiordania în est,Egipt și Fâșia Gaza la sud-vest. Conform cu legislația israeliană, capitala țării este din anul 1949 orașul Ierusalim dar aproape toate celelalte țări nu o recunosc ca atare, întreținând misiuni diplomatice la Tel Aviv. Țara este împărțită în șase districte. Frontierele actualului stat Israel fac și acum obiectul unor negocieri politice, fiind încă și cauza unor confruntări sângeroase. În anul 2019 populația stabilă a țării s-a estimat la 9092000 de locuitori, dintre care 6744200 erau evrei. Israelul este o țară dezvoltată și o democrație reprezentativă, cu un sistem parlamentar și vot universal. Israelul este una dintre țările cu cea mai mare speranță de viață din lume. Datorită climatului arid aici există puține râuri. Râul cel mai mare din Israel este Iordan. Începe din Muntele Hermon și curge pe granița cu Liban până în Marea Moartă, cel mai de jos punct de pe suprafața Pământului. Marea Moartă e în realitate un lac, dar printr-o tradiție îndelungată este utilizată denumirea de „mare”, are o puternică concentrație de săruri, fiind considerată cea mai sărată din lume. Israelul dispune de un sistem cu trei nivele juridice:

judecătoriile de pace – instanțele cu magistrați, situate în cele mai multe orașe din țară;
judecătoriile districtuale – servesc ca curte de primă instanță și curte de instanță de apel, ele sunt situate în cinci din cele șase districte ale Israelului;
Curtea Supremă de Justiție de la Ierusalim, instanța supremă cu un dublu rol: cel de înaltă instanță de apel și cel de Înaltă Curte de Justiție. În aceasta din urmă, Curtea Supremă de Justiție acționează ca un tribunal de primă instanță, care permite persoanelor fizice, atât cetățenilor, cât și celor care nu sunt cetățeni, să ceară ajutor judiciar împotriva deciziilor autorităților de stat.

Israelul are cea mai mare rată a natalității dintre țările dezvoltate, de trei copii pe femeie versus o medie de 1,7 copii pe femeie în alte țări dezvoltate. Rata mare a natalității este stimulată de politicile guvernamentale de încurajare a fecundității. Israelul este singura țară din lume care oferă fertilizare in vitro în esență gratuită pentru femei, pentru până la doi copii, precum și beneficii pentru copii aproape universale. Mai mult, Israelul oferă un mediu relativ favorabil pentru mamele care lucrează, având drept efect rate mari de angajare în rândul mamelor israeliene cu vârsta cuprinsă între 25 și 44 de ani. Israelul are 14 orașe cu o populație mai mare de 100.000 de locuitori. În total, 76 de municipalități israeliene au primit statutul de „oraș” din partea Ministerului Afacerilor Interne.

1 Martie 1904

Ziua de 1 Martie, Martisorul, dupa calendarul vechi, era considerata ca inceputul unui Nou An, sărbătoarea venirii primăverii. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie si se sarbatoreste din timpul romanilor, cand se sarbatorea ca zeul Marte, zeul fortelor naturii, al primaverii si al agriculturii. Inventivitatea comerciantilor nu cunoaste limite. De la pandantive clasice cu inimioare, floricele, stelute si pana la papirusuri cu declaratii solemne de dragoste si aranjamente miniaturale ikebana. Totul respira a primavara. Miroase a nou si a curat. Strazile s-au zvantat sub un soare promitator si furnicarul de oameni cauta cel mai potrivit suvenir pentru mama, iubita, prietena sau colega de serviciu. E timpul urarilor de dragoste, ghioceilor si narciselor.

Semnificatia martisorului a ramas aceeasi de-a lungul timpului: este un simbol al primaverii, al revenirii la viata. El ne aduce optimism si credinta. Forma acestuia s-a schimbat in timp. La inceput martisorul era simbolizat printr-o moneda. Mai tarziu aparea sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu insirate pe o ata. Acum margelele frumos colorate, ceramica si florile le-au luat locul. Oamenii ofera cu multa placere de 1 Martie martisoare celor pe care ii iubesc, ca simbol al admiratiei lor, ca respect si stima speciala pentru doamne si domnisoare. Martisoarele sunt un dar ce se primeste sau se ofera cu mare placere in luna Martie in Romania si reprezinta un simbol al primaverii dar si al dragostei si admiratiei. El este daruit incepand cu zorii primei zile din Martie fiintelor dragi. In general acest simbol este oferit copiilor, tinerelor fete si femeilor pentru a le proteja gingasia si sensibilitatea. Martisoarele se ofera de catre barbati tinerelor fete sau doamnelor dar pot fi oferite si de catre fete prietenelor, mamelor, bunicilor. In Moldova se practica obiceiul ca fetele sa daruiasca la randul lor martisoare barbatilor. Este frumos ca fiecare martisor sa reprezinte persoana careia ii este daruit sau urarea care vrea sa fie facuta. Un cosar poate transmite bunastare, trifoiul noroc sau ghiocelul poate exprima gingasia. Dincolo de obiceiuri si traditii, martisorul este o intrupare a bucuriei, a dragostei de viata, un semn prin care noi, oamenii, salutam renasterea naturii odata cu venirea primaverii. Martisorul este numit si “funia anului”, care se spune ca aduna laolalta saptamanile si lunile in cele doua anotimpuri stravechi ale calendarului popular: vara si iarna, simbolizate de snurul bicolor. Impletirea alb-rosie a snurului se regaseste in steagul calusarilor, la bradul de nunta, la podoabele junilor si in multe alte obiceiuri stravechi. Impletirea celor doua culori simbolizeaza regenerarea vietii. Rostul snurului era ca, prin impletirea celor doua fire ce simbolizeaza unitatea contrariilor (lumina-intuneric, caldura-frig, iarna-vara), sa se aduca sanatate si paza de boli. Cele doua culori impletite mai simbolizeaza dragostea si ura, viata si moartea saubinele si raul. In calendarul vechi, 1 Martie marca inceputul unui Nou An. Martisorul, o podoaba de mici dimensiuni, cu snur-alb rosu, a fost creat cu rol de talisman menit sa poarte noroc si sa insoteasca urarile de dragoste, sanatate, bucurie si bunastare. Inca de pe timpul romanilor, venirea primaverii era un prilej de cinstire a zeului Marte, stapanul fortelor naturii si al agriculturii. În vechime romancele purtau la rever, legat cu fir rosu-alb, un martisor mai neobisnuit, printre care și cel de mai sus.

Set 3 insigne - Minibaschet F.R.B. (Federația Română de Baschet)

Federatia Romana de Baschet (F.R.B.) a fost fondata in anul 1931 si este membru fondator al Federaţiei Internaţionale de Baschet - F.I.B.A. - din anul 1932. F.R.B. este organizata si functioneaza ca unica structura sportiva de interes national in Romania, in baza Statutului propriu, elaborat in concordanta cu prevederile Legii Educatiei Fizice si Sportului nr. 69/2000, cu dispozitiile Regulamentului de punere in aplicare a acestei Legi, cu reglementarile din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii si in conformitate cu Statutul si Regulamentele F.I.B.A.. F.R.B. este persoana juridica de drept privat, de utilitate publica, autonoma, neguvernamentala, apolitica, neadmitand nici o descriminare cu caracter religios, rasist, sex sau profesie, fara scop lucrativ, exercitand autoritatea in organizarea, indrumarea, dezvoltarea si controlul activitatii de baschet pe teritoriul Romaniei si in reprezentare internațională. F.R.B. este constituita, in conditiile legii, din cluburile si asociatiile judetene de baschet si a municipiului Bucuresti, care recunosc statutul si regulamentele adoptate de Adunarea Generala. Sediul F.R.B. este situat in Bucuresti. Mai sus am postat logourile federaţiei de-a lungul timpului.

Baschetul este unul dintre cele mai răspândite sporturi de echipă din lume; se caracterizează prin finețea, precizia și fantezia exercițiilor tehnice și tactice, prin talia înaltă și calitățile fizice deosebite ale sportivilor, toate acestea implicate într-o luptă sportivă care pretinde spirit de echipă și de sacrificiu, inteligență și rezistență nervoasă. Punctele sunt marcate prin aruncarea mingii (ochire) prin coș de sus; echipa care acumulează mai multe puncte la sfârșitul jocului câștigă. Mingea poate fi făcută să înainteze pe teren prin driblare sau pasând-o altor coechipieri. Actele fizice nesportive sunt penalizate și există restricții asupra modului în care este folosită mingea. De-a lungul timpului, în baschet s-au dezvoltat tehnicile obișnuite de ochire, pasare și driblare, dar și de poziționare a jucătorilor, precum și structurile ofensive și defensive. De obicei, jucătorii cei mai înalți vor ocupa centrul sau una dintre cele două poziții de înaintare, iar jucătorii mai mici de statură sau cei care au viteză și cele mai bune abilități de mânuire a mingii, vor ocupa poziția de pază. În timp ce baschetul competițional are niște reguli bine stabilite, numeroase variante de baschet s-au dezvoltat pentru jocurile ocazionale. În anumite țări, baschetul este un sport popular, cu mulți spectatori.

Minibaschetul este jocul de baschet care poate fi practicat de copii, fete și baieti. In esenta este o modificare a jocului adultilor, fiind adaptat la nevoile copiilor. Filozofia este foarte simpla: nu faceti copiii sa joace un joc care nu este adecvat dezvoltarii lor fizice si mentale, ci adaptati jocul adultilor pentru posibilitatile lor. Scopul minibaschetului este de a oferi oportunitati copiilor, indiferent de aptitudini, de a-si manifesta abilitatile, sa se bucure de experiente bogate si pozitive, asigurand trecerea cu entuziasm spre practicarea jocului de baschet. Jocul de baschet se joaca cu o minge mare, si cu o tinta (cosul) situata prea sus pentru cei mai multi copii. Pentru jocul de minibaschet marimea mingii este redusa si inaltimea tintei (cosului) este mai mica ori de cate ori este posibil. Jocul de baschet are multe reguli de joc, in minibaschet acestea fiind reduse pentru atingerea scopurilor propuse. Totusi, multe reguli sunt introduse adaptat progresului deprinderilor lor si a capacitatii de intelegere. Profesorii si antrenorii au responsabilitatea de a introduce treptat regulile jocului in concordanta cu dezvoltarea copiilor.

Constructor de hidrocentrale

1950 - 1990 - T.C.H. (Trustul de Construcții Hidrotehnice)

Produsul medalsitic de mai sus este o insignă ce s-a realizat în anul 1990 la comanda Trustului de Construcții Hidrotehnice (București), denumire actuală - Hidroconstrucția, pentru a marca existența de 40 de ani a acestei unități economice. Insigna s-a conferit tuturor muncitorilor din trust sau cel puțin șefilor. Societatea Comerciala HIDROCONSTRUCTIA SA isi are originea in initial numita „Intreprinderea de constructii Centrala Hidroelectrica V. I. Lenin“, cu sediul in Bicaz, infiintata la 30.11.1950 ca unic constructor al investitiei. In anul 1961 Intreprinderea de constructii a fost mutata cu sediul in Bucuresti sub numele de „Intreprinderea de Constructii Hidroenergetice“ (I.C.H.), transformata in timp in „Trustul de Constructii Hidroenergetice Bucuresti“ (T.C.H.) – 1967, apoi „Trustul Antrepriza Generala de Constructii Hidroenergetice Bucuresti” (T.A.G.C.H.) – 1984, pentru ca din anul 1990 sa se numeasca SC HIDROCONSTRUCTIA SA. Din anul 1995, in urma privatizarii, intreprinderea devine SC HIDROCONSTRUCTIA SA, cu capital privat. In prezent suntem organizati avand sediul central in Bucuresti si 11 sucursale teritoriale cu larga autonomie, care executa lucrari in 39 din cele 41 de judete. Privatizarea Societatii a constituit momentul de cotitura efectiva a activitatii sale, iar managementul performant pe care l-a promovat a condus la statutul de cea mai mare firma romaneasca de constructii, a carei valoare a fost pe deplin confirmata de piata. În existenața sa de mai bine de 60 de ani de activitate, SC Hidroconstructia SA a realizat amenajarea hidroenergetica a principalelor bazine hidrografice ale tarii, respectiv Somes, Runcu Firiza, Crisuri, Mures, Timis, Barzava, Nera, Cerna, Motru, Tismana, Bistrita Gorjeana, Jiu, Olt, Arges, Dambovita, Ialomita, Buzau, Bistrita, Siret, Prut si Dunare, investitii concretizate in executia a: 135 baraje, 144 centrale hidro, 882 km galerii hidrotehnice, 991 km diguri de retentie sau dirijare cu peree si aparari de maluri etc. Dupa anul 1990, din cauza conjuncturii economice, investitiile in domeniul hidro s-au restrans simtitor iar Societatea a fost nevoita sa se restructureze, adaptandu-se noilor conditii si cerinte ale economiei de piata, fapt usurat de experienta acumulata in executia tuturor categoriilor de constructii. In spiritul acestei strategii, firma a participat la licitatii si a castigat dreptul de a realiza contracte pentru lucrari din toata gama de constructii, dand dovada de o mare mobilitate si realism in decizie. Asa am realizat: reabilitarea sau construirea de drumuri si poduri, Piata de Gros Bucuresti, Vamile Giurgiu, Turnu, Valcea si Salonta, CEC Sibiu, alimentari cu apa si canalizari in orasele Brasov, Craiova, Buzau etc. gropi de gunoi ecologice la Sighisoara, Targu Jiu, Iasi, Ramnicu Valcea si Pitesti, zona industriala Valea Terovei, sistemul de irigatii Sadova – Corabia, si multe altele concretizate in: 452 km drumuri noi sau reabilitate, cu suprastructura de beton, asfalt sau macadam, pentru trafic foarte greu si greu; 126 poduri cu suprastructuri din beton armat monolit sau prefabricate precomprimate si metalice, cu lungime totala de 7.115,8 m; 350.640 mp constructii civile si industriale de marimi, complexitati si destinatii diferite; 907 km de conducte pentru alimentari cu apa si canalizari etc. Sediul central al societății este situat pe Calea Dorobanți, nr.103-105 în București.

Insigna - Concursul pe specialități al elevilor - 1971

Produsul medalistic de mai sus este o insignă conferită elevilor din licee industriale sau tehnologice și școli profesionale, participanți la Concursurile pe specialități din anul 1971. Atât în regimul comunist, ba chiar și astăzi, s-au desfășurat și se desfășoară concursuri ale elevilor în specialități practice (sudor, strungar, electrician, mecanic, croitor, zidar, cizmar, electronist, tâmplar, etc) în scopul dezvoltării aptitudinilor acestora și a dragostei pentru meseria aleasă. Această gamă de concursuri se desfășoară concomitent cu olimpiadele școlare la disciplinele teoretice (limbi, fizică, chimie, matematică, istorie, geografie, etc).

_________________ooOoo_________________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII