Epaminonda's Blog.....: OPLADEN

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea germană OPLADEN, municipalitatea

LEVERKUSEN, landul RENANIA DE NORD WESTFALIA,

din vremuri diferite, câteva vechi trimiteri poștale ilustrate și

o insignă locală.

Farmacia Adler

Aleea Wiembach

Arhivele

Biserica evanghelică

Gara veche

Gara nouă

Biserica Elisabeth

Statuia Sfântului Ioan Nepomuk

Strada Gării

Biserica catolică Sfântul Mihai

Gimnaziul

Vila Romer

Mozaic pe unul dintre pereții Bibliotecii vechi

Podul nou peste râul Wupper

Tribunalul

Biserica Sfântul Remigius

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

Insignă locală

xxx

"DESEN DATAT 1994"

O CARICATURĂ

DE MARGARETA CHITCATII

O URARE

DE LUAT AMINTE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

________xxx_______

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Ordinul Victoria Socialismului

Ordinul Victoria Socialismului s-a instituit în data de 5 iunie 1971 prin Hotărârea de Guvern nr.67. Ordinul se acorda tuturor acelora care erau „Eroi ai Republicii Socialiste România”, dar și altor persoane sau colective de muncă pentru servicii extraordinare către țară. Statutul vorbește despre merite în construirea socialismului sau merite în apărarea patriei. Ordinul se acorda într-un singur grad, cunoscându-se exemplare confecționate din aur, argint, tombac aurit sau bronz aurit. Însemnul ordinului Victoria Socialismului se compune din trei piese suprapuse - placa de bază şi două aplicaţii. Placa de bază are forma unei stele bombate, cu cinci colţuri care se înscrie într-un cerc cu diametrul de 68 mm. Colţurile stelei reprezintă simbolic un profil industrial avînd ca element principal un coş de fabrică aşezat central şi încadrat de o parte şi de alta de cîte trei elemente verticale în formă de raze terminate în partea superioară în scară. Coşurile de fabrică sînt prevăzute pe verticală cu cîte un spic de grîu executat prin traforare. Colţurile însemnului sînt unite la bază prin elemente decorative folclorice reprezentate prin cîte trei frunze cu vîrful în sus, executate prin traforare. În centrul plăcii de bază este aplicată o piesă reprezentînd o roată de angrenaj cu zece dinţi, bordată în interior de o cunună de lauri cu zece frunze dispuse într-un singur rînd, avînd la bază, în stînga, drapelul Partidului Comunist Român şi în dreapta drapelul de stat al Republicii Socialiste România. În interiorul cununei de lauri, pe un fundal de raze executate prin traforare, este reprezentată harta Republicii Socialiste România. La baza hărţii, pornind de la linia ce uneşte cele două drapele, se află executată în relief o mînă care poartă o făclie ce se profilează în mijlocul hărţii. La baza făcliei este montată litera V, iniţiala cuvîntului "Victorie". Placa de bază este executată din tombac argintat, iar roata dinţată este executată din tombac aurit, acoperită cu email roşu. Spicele de grîu, cununa de lauri, razele, conturul hărţii, mîna ce poartă făclia şi litera V sînt executate din tombac aurit. Harta este acoperită cu email alb, iar făclia cu email roşu. Pe reversul însemnului este fixat un ac de prindere, cu închizător de siguranţă. Bareta însemnului ordinului Victoria Socialismului este formată dintr-un corp metalic de formă dreptunghiulară cu dimensiunile 23 x 10 milimetri, acoperit cu mătase moarată de culoare roşie, avînd la mijloc o aplicaţie din tombac argintat, reprezentînd o roată de angrenaj cu opt dinţi. În interiorul roţii este reprezentată o făclie din email roşu, pe fond alb. Însemnul ordinului Victoria Socialismului se poartă pe partea dreaptă a pieptului, deasupra însemnelor celorlalte ordine. Atunci cînd o persoană este decorată şi cu ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa I, ambele însemne se vor aşeza împreună, deasupra însemnelor celorlalte ordine.

Căpitan Alexandru Manoliu - Premiu - Ediția a VI-a 2019

Alexandru Manoliu a fost un erou aviator al armatei române căzut la datorie în cel de-al doilea război mondial. El s-a născut în Moldova la 10 aprilie 1908 într-o familie de preoți. După absolvirea liceului, a fost admis la Școala de Ofițeri din București și a început cursurile la 1 septembrie 1930. A primit gradul de sublocotenent (lt. 2) la 1 iulie 1932 și a fost promovat locotenent (lt. 1) la 15 martie 1937. În anul 1939 a făcut parte din Flotila I de Luptă cu sediul la aerodromul Pipera, lângă București. În februarie 1940 au sosit primele Bf-109E cumpărate din Germania și, odată cu ele, s-a format Escadrila 57 de Luptă. Mai târziu, pe măsură ce au fost livrate mai multe Messerschmitts, au fost ridicate alte două escadroane și a fost creat al 7-lea Grup de Luptă. La 22 iunie 1941, cpt. av. Alexandru Manoliu era la comanda Escadrilei 57 de Luptă. În timpul primei misiuni a războiului, Grupul 7 de Luptă a trimis dimineața devreme 4 Bf-109E pentru a escorta He-111 ale Grupului 5 Bombardier la Chișinău. Liderul a fost cpt. av. Alexandru Manoliu. La întoarcere, a observat un aerodrom în apropiere de Ialoveni, cu 14-15 avioane la sol. Urmat de lt. av. Dan Scurtu și adj. stg. av. Nicolae Iolu, s-a scufundat spre baza inamică. După prima trecere, două avioane sovietice au luat foc (unul a fost distrus de el, celălalt de lt. av. Scurtu). Pentru că reacția artileriei AA a fost slabă, au atacat din nou și o altă aeronavă ardea. Apoi s-au grăbit să-i ajungă din urmă pe bombardieri. Abia după reocuparea Basarabiei s-a aflat rezultatul real. Țăranii români care locuiau în apropierea aerodromului au spus o altă poveste. Două avioane au fost distruse și un al treilea a avut un incendiu la un motor, dar a fost stins de mecanici. Totuși, din cele 14 aeronave doar 5-6 au părăsit baza de zbor, după o săptămână de reparații. Celelalte au fost lovite atât de grav încât au fost demontate și montate pe camioane și nu s-au mai întors niciodată. Cei doi ofițeri români erau citați pe Ordinul de Zi al Armatei a 4-a. Grupul a mai zburat în 3 misiuni în acea zi și a avut trei avioane avariate. La 27 iunie, Escadrila 57 a atacat aerodromul de la Tatar-Copceac și a raportat că 8 avioane sovietice au fost distruse. În data de 18 august 1941 pe frontul de lângă Odesa Manoliu conducea o patrulă care asigura acoperire aeriană pentru Divizia 11 Infanterie Română care lupta în zona gării Vygoda. La ora 18.30 au văzut o formațiune de 4 aparate zburătoare MBR-2 care se pregăteau să bombardeze trupele de dedesubt. Bf-109E-urile s-au scufundat pentru a-i ataca. Cpt. av. Manoliu a vizat avionul de conducere, dar a văzut un I-16 apropiindu-se adj. av. Stefan Greceanu si a decis sa mearga. A tras atât cu tunul, cât și cu mitralierele, iar luptătorul sovietic a fost lovit și a căzut în flăcări. A fost la rândul său atacat de un I-16, dar a reușit să-l scuture. După ce campania din 1941 s-a încheiat în octombrie, al 7-lea Fighter Group s-a întors la baza sa aeriană de la Pipera pentru reorganizare și pentru a proteja capitala. Cpt. av. Alexandru Manoliu a fost distins cu Ordinul Virtutea Aeronautica clasa Crucea de Aur si Ordinul Steaua Romaniei cu clasa Cavaler. Grupul a fost trimis din nou pe front, lângă Stalingrad, la începutul lunii septembrie 1942. La 12 septembrie 1942, cpt. av. Alexandru Manoliu a condus o formație a Escadrilei 57 de Luptă într-o misiune peste Stalingrad. Au fost angajați de LaGG-3 și în următoarea luptă de câini, el a fost izbit de un luptător sovietic și a căzut prăbușindu-se în Stalingrad. Oamenii săi au raportat că au văzut o parașută deasupra orașului. Medalia de mai sus este un premiu acordat în zilele noastre de Asociația Națională Cultul Eroilor “Regina Maria” în urma concursului de scriere a unor lucrări având ca temă de cercetare participarea armatei române pe câmpurile de luptă ale războaielor din 1877-1878; 1913; 1916-1919; 1941-1945 (analize ale unor bătălii; memorialistică de război, biografii ale unor personalităţi militare; soarta prizonierilor de război; militari dispăruţi pe front; monografii ale unor opere comemorative de război sau ale unor unităţi combatante – batalioane, regimente, brigăzi, divizii, nave de luptă etc.).

Congresul XI - U.T.C.

(Uniunea Tineretului Comunist)

Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român. Sus am aplicat stema Uniunii Tineretului Comunist din România, iar mai jos carnetul de membru și drapelul U.T.C..

În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României. Prin Uniunea Tineretului Comunist s-a urmărit înregimentarea tineretului din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. Tineretul era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. Ideologii comunişti împărtăşeau credinţa că orice ființă umană poate fi transformată radical în urma unui intens proces de manipulare prin propaganda de masă. Această credinţă a comuniștilor era întărită de supoziţii sumbre despre natura umană şi a societăţii. Exista siguranța că, pe scară largă, la nivel social, utilizând instrumente coercitive şi de control, omul poate fi schimbat, supus, subordonat, mai ales tineretul în formare. Marxism-leninismul amesteca fascinaţia faţă de mulţime cu teama şi neîncrederea faţă de aceasta. Acest lucru se observă foarte bine în atitudinea faţă de tineri. Din cauza legăturilor slabe cu vechiul regim, aceștia apăreau ca ipostazierea perfectă a „omului nou” şi ca masă de manevră ideală. Totuși, erau trataţi cu infinită suspiciune. Reţeaua de organizaţii comuniste s-a întins cu precădere spre categoriile de populaţie de care regimul îşi lega interesele. Totodată, acestea erau suspectate ideologic: tinerii, ţăranii, intelectualii, soldaţii şi muncitorii. După spusele lui Lenin, pentru regimul comunist, aceste organizaţii aveau menirea de a funcţiona pe post de „curele de transmisie” între Partidul Comunist şi popor. Stalin a adoptat aceleaşi idei. El considera că, din rândul organizaţiilor de masă, trebuie să facă parte: asociaţiile fără partid ale femeilor, organele de presă, uniunile de tineret, sindicatele, cooperativele, organizaţiile de fabrică şi uzină. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist a fost o organizație de tineri creată de către Partidul Comunist din România. Prin aceasta se urmărea înregimentarea tineretului român, din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. În cadrul UTC, tineretul român era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. În mai toate scrierile din perioada comunistă, cu privire la Uniunea Tineretului Comunist, se evidenția importanța pe care aceasta o juca în rândul tuturor tinerilor. UTC se afla sub conducerea Partidului Comunist Român. Conducerea comunistă aprecia UTC ca fiind acea organizație care reușește mereu să-și găsească loc în fruntea luptei maselor de tineri. Aceștia, alături de întregul popor, au acţionat pentru afirmarea năzuinţelor de unitate şi independenţă naţională, de progres social şi prosperitate economică a patriei.

Gesselschaft fur sport und technik

Produsul medalistic de mai sus este o insignă cu inscripția în limba germană (în traducere – Societatea pentru sport și tehnică) dar după grafică pare a fi o insignă AVSAP. Pentru comparație postez mai jos și o insignă AVSAP cu inscripții în limba română.

AVSAP (Asociatia Voluntara pentru Sprijinirea Apararii Patriei) sau tanara armata civila a fost înfiinţată prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naţionale, nr. 415 din 30 noiembrie 1952. Asociatia se afla in subordinea Consiliului de Ministri), fiind o organizatie paramilitara de masa, in care putea activa, pe bază de voluntariat, orice cetatean al RPR care implinise varsta de 16 ani. Asociatia a fost constituita dupa modelul Asociatiei Voluntare Unionale pentru Sprijinirea Armatei, Aviatiei si Flotei-DOSAAF din URSS (fondata in 1927). Membrii asociatiei erau pregatiti pentru a deveni cadre calificate in agricultura si industrie, dar si pentru a fi gata in orice moment sa apere cu arma in mana republica populara. Noua organizatie era chemata sa-si aduca contribuţia la pregatirea populaţiei

necuprinsa la momentul respectiv in cadrul fortelor armate. Prima organizatie AVSAP a fost infiintata la 28 mai 1953 la Atelierele Grivita Rosie din Bucuresti şi era compusa din 400 de muncitori (in 1961, numarul salariatilor membri ai AVSAP crescuse la 4500).

Din punct de vedere organizatoric, AVSAP avea la nivel naţional un Comitet Organizatoric Central, iar la nivel local - comitete organizatorice regionale, raionale, orasenesti si organizatii de bază (fabrici, uzine, staţiuni pentru mecanizarea agriculturii sau gospodării agricole colective şi de stat). Aceste structuri erau conduse de ofiteri activi ai armatei, activisti salarizati si voluntari (pregatiti in scolile centrale ale Comitetului Central Organizatoric), care se ocupau de organizare, agitatie si propaganda (intalniri intre membri AVSAP si sportivi fruntasi, veterani de razboi, aviatori; proiectii cinematografice; concursuri; excursii la locurile istorice, etc.Organele de conducere erau alese, dupa modelul partidului unic, de jos in sus, prin vot deschis. La intrarea in AVSAP, voluntarii primeau un carnet de membru, de culoare albastra, cu o insigna si erau datori sa plateasca o cotizatie modica lunara. Ei erau intiati in diferite discipline militare, tehnico-militare, de aviatie si marina, in cadrul numeroaselor cursuri, cluburi si cercuri de conducatori si mecanici auto, de motociclisti si tractoristi, de transmisiuni (o serie intreaga de radiocluburi de radioamatori infiintate in acei ani au continuat sa functioneze si dupa 1989), de constructori de poduri si drumuri. Sporturile practicate sub egida AVSAP erau: parasutismul, planorismul, aromodelismul (erau practicate in scolile de aviatie ale organizatiei), navomodelismul, poliatlonul nautic, tirul, schiul si calaria. Numarul membrilor asociatiei a crescut de la an la an, astfel pentru anul 1959, AVSAP numara 1380766 de membri, iar in 1960, un număr de 2343103 de membri. Cu toate ca AVSAP a format de-a lungul anilor mii si mii de specialişti, a organizat zeci de mii de conferinte si a obtinut o serie intreaga de rezultate notabile in practicarea sportului de masa, activitatea asociatiei pe linia pregatirii populaţiei pentru apararea patriei nu s-a ridicat la parametrii doriţi. Acest fapt a dus la desfiintarea AVSAP pe 3 martie 1962, prin contopirea ei cu Uniunea de Cultura Fizica si Sport (UCFS).

Jeton - C.A. - Cerc autorizat - Persoană juridică - 100

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Nu există informații despre ce ar putea însemna inscripția: “CERC AUTORIZAT – PERSOANĂ JURIDICĂ”și nici înscrisul: ”100” sau despre modul de folosire al acestui jeton. Se cunosc astfel de jetoane realizate și în alte culori.

Clubul privat al gentlemanilor

Piesa medalistică de mai sus este un breloc ce se oferea vizitatorilor permanenți într-un club de noapte destinat în mod special bărbaților. Se făcea acest lucru pentru promovarea clubului dar și pentru fidelizarea clientelei.

____________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII