Epaminonda's Blog.....: KAMPEN

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea olandeză KAMPEN, provincia

OVERIJSSEL, din vremuri diferite, câteva trimiteri poștale

ilustrate, o insignă, o monedă și o medalie locale.

Universitatea teologică protestantă

Podul Stadsburg

Podul mobil și Biserica Buiten

Pod

Cazarma

Monumentul eroilor locali

Plaja

Poarta

Biserica și Casa Zuster

Gara

Turnul Nou

Primăria veche

Biserica reformată

Biserica Boven

Sediu bancă

Hotel Van Dijk

Vedere generală

Arhitectură locală

Trimiteri poștale ilustrate

Insignă locală

Monedă locală de la 1680

Medalie locală

xxx

O CARICATURĂ

DE COSTEL PĂTRĂȘCAN

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DUEL EPIGRAMATIC

___________xxx___________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE DIN

JUDEȚUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Expoziția filatelică republicană - Bistrița 1 - 10 decembrie 1988

70 de ani de la făurirea statului național unitar român 1918 - 1983

Anul 1918 a adus aceasta implinire in istoria romanilor: faurirea statului national unitar care se inscrie in cadrul marilor prefaceri internationale petrecute la sfarsitul primului razboi mondial. O puternica miscare de redesteptare natinala s-a produs printre popoarele incorporate in Rusia tarista, in conditiile miscarii revolutionare din Rusia in toamna anului 1917. Dupa ce la 22 ianuarie 1918 s-a contituit Republica Moldoveneasca Independenta, la 27 marie1918 Basarabia, teritoriu al Moldovei incorporat in Rusia tarista in 1912, s-a unit cu Romania in urma hotararii reprezentantilor populatiei din Basarabia reuniti in Sfatul Tarii. Prabusirea Imperiului Tarist a grabit prabusirea Imperiului Austo-Ungar. O ultima incercare de a-si salva tronul a intreprins la 3 octombrie 1918, imparatul Carol I care, prin manifestul "Catre popoarele mele credincioase" propunea reorganizarea federativa a Austro-Ungariei in 6 regate independente. In octombrie 1918 cehii si slovacii au iesit de sub tutela Austro-Ungariei si au proclamat Republica Cehoslovacia independenta; sarbii, croatii, slovenii s-au unit; revolutia a izbucnit la Viena si la Budapesta, ducand la inlaturarea monarhiei si la prabusirea imperiului dualist, ducand la proclamarea Austriei si Ungariei ca republici independente. In aceasta mare miscare s-au situat si evenimentele din octombrie-noiembrie 1918 din Bucovina si Transilvania. La 4 octombrie 1918 deputatii romani din Bucovina au declarat in parlamentul din Viena ca vor face uz de dreptul de autodeterminare si au alcatuit Consiliul National Roman pentru Bucovina. La 14 octombrie 1918 la Cernauti s-a convocat o adunare a reprezentantilor din intreaga provincie, devenita Adunare Constitutionala care s-a pronuntat pentru unirea Bucovinei cu celelalte tari romanesti intr-un stat national independent. La 15-28 noiembrie 1918, Congresul general al populatiei din Bucovina a hotarat unirea cu Romania. In Transilvania la 18 octombrie 1918, la Arad s-a constituit Consiliul National Roman Central, format din 6 reprezentanti ai Partidului National Roman din Transilvania si 6 social-democrati, ca for de coordonare a miscarii de eliberare din Transilvania. Concomitent in Transilvania s-au format consilii locale si garzi nationale, organisme reprezentative ale populatiei romanesti. La inceputul lunii noiembrie Consiliul National Roman Central a cerut guvernului maghiar sa-i recunoasca putrea deplina asupra Transilvaniei. Tratativele organizate la Arad de guvernul de la Budapesta cu reprezentantii Consiliului National Roman Central au esuat datorita faptului ca delegatia maghiara promitea autodeterminarea in cadrul Ungariei, iar delegatia romana cerea recunoastera dreptului romanilor la independenta deplina. In aceasta situatie Consiliul National Roman Central a ajuns la concluzia ca se impunea convocarea unei adunari nationale care sa decida si sa reafirme vointa de unire a romanilor. La Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 au participat 1228 de delegati precum si reprezentanti ai tuturor paturilor si categoriilor sociale din toate colturile Transilvaniei. La sedinta delegatilor, Vasile Goldis a prezentat un raportcu caracter politic si Rezolutia de Unire. Primul punct al Rezolutiei hotara "Adunarea nationala a tuturor romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, adunati prin reprezentantii lor indreptatiti la Alba-Iulia in ziua de 18 noiembrie-1 decembrie 1918, decreteaza unirea acestor romani si a tuturor teritoriilor locuite de ei cu Romania".Rezolutia mai prevedea asigurarea, in cadrul noului stat, a libertatii nationale pentru nationalitatile conlocuitoare, infaptuirea unui regim democratic, realizarea unei reforme agrare radicale si a unei legislatii muncitoresti la nivelul statelor capitaliste avansate. Pentru conducerea Transilvaniei, pana la integrarea ei administrativa cu tara, s-a constituit un organ parlamentar – Marele Sfat National - care a desemnat apoi Consiliul Dirigent (guvern provizoriu).

Ambele organisme au pastrat legaturi stranse cu guvernul de la Bucuresti, avand sarcini limitate pe perioada de autonomie. Unirea a fost ratificata ulterior printr-un Decret al statului roman. Legitimitatea unirii romanilor transilvaneni cu Romania a fost inteleasa si de reprezentantii cu vederi inaintate din randurile reprezentantilor cu vederi inaintate din randurile nationalitatilor conlocuitoare. Astfel, Consiliul National Maghiar de la Targu Mures, luand act de realizarea unitatii romanilor, a sustinut dreptul de autodeterminare a popoarelor nemaghiare din Ungaria si a actionat pentru a se aplana orice excese, pentru ca vaiata din Transilvania sa se desfasoare normal. In ianuarie 1919 adunarea de la Medias a populatiei sasesti a adoptat o rezolutie de adeziune la unire. De asemenea svabii din Banat au aderat la unire printr-o adunare intrunita in august 1919 la Timisoara. Pe plan international Unirea din 1918 si-a gasit consacrarea in tratatele de pace de la Versailles incheiate dupa primul razboi mondial. Astfel, in tratatul de pace dintre puterile aliate invingatoare si Austria, incheiat la Saint-Germain la 10 sptembrie 1919 se consacra unirea Bucovinei cu Romania. Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920 incheiat cu Ungaria consfintea unirea Transilvaniei cu Romania. Tratatele de pace au marcat recunoasterea juridica internationala a Unirii romanilor. Formarea statului national unitar roman a accelerat ritmul de dezvoltare si modernizare a societatii romanesti; suprafata tarii a crescut de la 137000 km² la 295049 km², populatia a sporit de la 7250000 locuitori la 18052896 locuitori (confom recesamantului din 1930).

Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black. Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Ansamblul folcloric "Cununa de pe Someș" Bistrița - România

Începând cu anul 2017, Ansamblul „Cununa de pe Someş” a devenit profesionist, gir al calităţii artiştilor ce de 50 de ani au prezentat pe scenele naţionale şi internaţionale momente de înaltă virtuozitate, prilej pentru publicul spectator de a se întâlni cu tradiţiile, obiceiurile, portul şi dansul popular, nu doar din Bistriţa-Năsăud ci din întreg arealul românesc Dansatorii, soliştii vocali şi orchestra oglindesc frumuseţea vetrei străbune în fiecare cântec, joc, dar şi prin portul străbun, toate altoite pe autenticitate, ce se întorc, fremătând de înţelesuri, spre publicul care se bucură de fiecare dată când bistriţenii evoluează pe scenă.„Cununa de pe Someş” este unul dintre cele mai valoroase ansambluri din ţară, dar şi din Europa, trofeele obţinute de-a lungul anilor arătându-ne că sunt cu adevărat ambasadorii spiritului bistriţean, lecuind suflete şi ţinând lacrima de bucurie în cumpănă pentru sute de mii de spectatori în faţa cărora a evoluat de-a lungul timpului. Iată și certificatul de naștere al prestigiosului ansamblu : „Întâmplatu-s-a în Anul Domnului unamienouăsuteșaizecișiopt de la Cristos, nașterea fericită a celui mai hăruit și dăruit de Domnul pe acest plai românesc, a copilului minune „Cununa de pe Someș” ce de la naștere dansează mereu și cântă sub domnia curajoasă a dinastiei BOTOȘ Corneliu și Elvira. Autentificat să colinde toate țările și mările pământului, pruncului cu numele „Cununa de pe Someș” i-a fost hărăzit să umple de bucurie inimile de pretutindeni ale celor ce l-au văzut și ascultat.Moștenind de la bunii și străbunii săi tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, în cânt și joc, copilul minune întinerea mereu, ca sol al spiritualității neamului românesc a cărui faimă sporind-o în cele patru zări. Fie-i veșnică tinerețea, întru mulți ani!”

Asociația sportivă Laminorul Beclean

Laminorul Beclean a fost o asociație sportivă axată în principal pe sportul fotbal. Debutul activității fotbalistice în orașul de pe Someș datează din anul 1926; atunci Sas Lulu, student la farmacie în Cluj a pus bazele primei echipe care purta denumirea FLAVIA Beclean. În anul următor, 1927 se amenajează terenul de fotbal, situat în parc, fiind împrejmuit de arbori, accesul la teren se făcea peste podețele ce traversau Canalul Morii. Primele jocuri au caracter amical și ele s-au jucat în aprilie 1927, Flavia Beclean- CFR Dej 2-1 revanșa 1-0 pentru beclenari. În anul 1929 echipa și-a schimbat denumirea în Clubul sportiv Beclean, susținând jocuri amicale, printre altele cu echipa Rapid Bistrița, unde evoluau frații Cseghezi, participanți la Jocurile Olimpice de la Amsterdam (1928). Prima prezență a echipei beclenare într-un campionat are loc în anul 1930; CS Beclean va evolua în Campionatul Județean Someș, alături de Spartac Gherla, Rapid Bistrița, CFR Dej, etc; nu avem informații despre echipament, culori, dar presupunem că s-a păstrat tradiția, culorile preferate fiind, probabil alb-albastru, sau roșu- albastru. După o pauză competițională determinată de desfășurarea celui de-al doilea război mondial, CS Beclean va participa la jocuri cu caracter amical (1945/46), cu echipe din localități învecinate. Nu trebuie omis, în anul 1941 se amenajează noul teren de joc pe dealul Bichihigi, într-un admirabil cadru natural; din anul 1946 echipa participă la Campionatul Județean, rivale fiindu-i: Gloria Bistrița, Someșul Dej, Spartac Gherla, Ineul Năsăud, etc. Pentru o scurtă perioadă 1951-1954, echipa își schimbă denumirea în Progresul Beclean, fiind susținută de Uniunea Raională de Cooperație; de echipă se ocupa Ioan Șopterean, iar echipamentul era asigurat de Cooperația din Beclean. După anul 1954, echipa de fotbal își schimbă denumirea în Recolta Beclean; sub această denumire va activa ani la rând în campionatul Regiunii Cluj, cu rezultate notabile, înfruntând echipe de renume: Arieșul Turda, Metalul Cluj, Gloria Bistrița, Unirea Dej, C.I.L. Gherla, Steaua Roșie Zalău, ș.a; Probabil, începând cu anul 1965, echipa își va schimba, din nou denumirea în Someșul. În anul 1970 echipa promovează în divizia C. Nu există informații despre evoluția ulterioară a echipei dar se poate presupune că a fost preluată de Întreprinderea Laminorul din oraș, de unde și numele nou al echipei. Au urmat urcușuri i coborâșuri cum e și firesc dar important de reținut e faptul că în jurul acestei echipe s-a strâns toată istoria și tradiția fotbalului beclenar.

Beclean, cunoscut și ca Beclean pe Someș, în limbile maghiară și germană - Bethlen, este un oraș din județul Bistrița-Năsăud, care include și satele: Coldău, Figa și Rusu de Jos. Orașul este atestat documentar pentru prima dată în anul 1235 sub numele Bethleem, ca mijloc de protecție împotriva deselor incursiuni tătare au fost ridicate inițial palisade și valuri de pământ. Cetatea a fost construită ulterior, pe cheltuiala familiei nobiliare maghiare Bethlen, de care se leagă numele localității. În timpul revoltei curuților (1703 - 1711) cetatea a fost serios afectată. În anul 1848 generalul revoluționar Josef Bem a obținut la Beclean o victorie asupra trupelor imperiale austriece. La recensământul din anul 2011 orașul număra 10628 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 10878 locuitori), dintre care: români – 78,5%, maghiari – 13,6%, romi – 3,83% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului Beclean, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 67,91%, romano catolici – 1,36%, reformați – 11,44%, penticostali – 8,03%, greco catolici – 2,76%, baptiști – 1,37%, adventiști de ziua a șaptea – 1,35% și restul – nedeclarată sau altă religie. În anul 1850 la Beclean locuiau 1475 de persoane, din care 805 români, 327 maghiari, 163 evrei și 180 din alte etnii, iar în anul 1910 la Beclean locuiau 3070 de locuitori dintre care: 1791 maghiari și 1205 români. În oraș ființează 3 licee:

Liceul Tehnologic Agricol
Liceul tehnologic „Henri Coandă”
Colegiul Național „Petru Rareș”.

Atracțiile turistice ale orașului sunt:

Biserica Reformată-Calvină (Piața Libertății) a fost construită în secolul al XV-lea în stil gotic. În această biserică se găsesc morminte ale familiilor nobiliare maghiare Bethlen și Bánffy.
Primul Castel Bethlen, de pe latura nordică a Pieței Libertății, a fost edificat în secolul al XVIII-lea (1768), în stil baroc. Ancadramente de piatră sculptată; decor de stuc. Parter boltit, un singur etaj. Plan general dreptunghiular. În clădire funcționează în prezent Liceul tehnologic agricol.
Al doilea Castel Bethlen, situat pe latura vestică a Pieței Libertății, găzduiește în prezent Școala Generală Grigore Silași.

Centrul militar județean Bistrița

Dintre atribuţiile centrelor militare județene enumăr aici doar câteva: conducerea activităţilor de asigurare materială şi financiară, de menţinere a ordinii şi disciplinei militare şi a executării serviciului de garnizoană şi de gardă în unităţile dislocate în garnizoană; rezolvarea problemelor de cazare a trupelor dislocate în garnizoană, inclusiv a trupelor în trecere spre şi dinspre front; organizarea şi conducerea activităţilor privind apărarea locală antiaeriană; asigurarea efectivelor necesare pentru diferite activităţi destinate participării la înlăturarea efectelor loviturilor din aer ale inamicului asupra oraşului, repararea căilor de comunicaţii, înlăturarea efectelor unor calamităţi; achiziţionarea de resurse materiale (alimente, echipament, carburanţi) şi trimiterea acestora pe front. Trebuie precizat că doar unele dintre centrele militare județene (de sector) au statut de centre militare zonale, lor subordonându-li-se de fapt centrele militare județene din zona de responsabilitate.

Deasupra am postat logo-ul Centrului Militar Județean Bistrița-Năsăud și o poză cu sediul instituției, ce are sediul pe Bulevardul Republicii, nr. 3-5, în municipiul Bistrița.

Clubul tineretului Bistrița

Produsul medalistic de mai sus este o plachetă (sau insignă) artizanală confecționată la comanda Clubului tineretului din municipiul Bistrița. Întru-cât nu am aflat date concrete despre acest club pot deduce că el este o formă de educație, culturalizare și relaxare a tinerilor, putând avea sediul în incinta Palatul Culturii, cu numele complet Centrul Municipal pentru Cultură George Coșbuc, fost „Casa asociației meseriașilor din Bistrița” sau „Casa Reuniunii Meseriașilor din Bistrița” (în limba germană - Bistritzer Gewerbeverein), numit până în 1952 Căminul Cultural “George Coșbuc”, mai apoi Casa Raională de Cultură “George Coșbuc, aflat în Parcul Municipal Bistrița (Strada Albert Berger, nr.10). Se cunosc astfel de produse realizate și în alte culori.

Bistrița (în germană Bistritz, Nösen și în maghiară Beszterce) este un municipiu și reședința județului Bistrița – Năsăud, provincia istorică Transilvania, România. Împreună cu cele șase localități componente: Unirea, Slătinița, Ghinda, Viișoara, Sigmir și Sărata, localitatea se întinde pe o suprafață de 14547 hectare și numără aproximativ 75000 de locuitori. Prima atestare documentară a orașului provine din anul 1241. Sus am postat stema actuală și stema veche a orașului Bistrița. Mai jos admiri pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură, din vremuri diferite, din orașul Bistrița, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Cazinoul ofițeresc

Cazarma Franz Josef

Școala de fete

Banca Națională

Colegiul național Andrei Mureșanu

Vechea sinagoga

Poșta

Templul israelit

Casa Argintarului

Centrul cultural George Coșbuc

Biserica romano catolică

Șugaletele

Bistrița-Năsăud este un județ din provincia istorică Transilvania, România, care se învecinează cu județele Cluj la vest, Maramureș la nord, Suceava la est și Mureș la sud. Din punct de vedere administrativ județul este compus dintr-un municipiu – Bistrița, 3 orașe – Beclean, Năsăud și Sângeorz - Băi precum și 58 de comune cu 235 de sate. Județul numără aproximativ 278000 de locuitori, se întinde pe o suprafață de 5355 kilometri pătrați și are reședința administrativă în municipiul Bistrița. Deasupra am postat stema și harta actuală a județului Bistrița-Năsăud. Mai jos am postat pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ, dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate.