Epaminonda's Blog.....: DE CLINGE- BELGIA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea belgiană DE CLINGE (DE KLINGE),

municipalitatea SINT-GILLIS-WAAS, provincia FLANDRA

ORIENTALĂ, regiunea FLANDRA, din vremuri diferite, dar și

câteva vechi trimiteri poștale ilustrate.

Biserica catolică

Capela

Strada Kieldrecht

Intrarea în localitate dinspre Olanda

Ieșirea din localitate spre Olanda

Strada Bisericii

Gara

Strada Dorp

Strada Gării

Granița cu Olanda

Strada Gillis

Trimiteri poștale

xxx

"CRIZA"

O CARICATURĂ DE

MARGARETA CHITCATII

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL BACĂU

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Loja română Costache Negri nr.169 orașul Bacău

6004 - M.L.N.R. - 6014

Costache Negri (născut la data de 14 mai 1812 la Iași și decedat la data de 28 septembrie 1876 la Târgu Ocna) este un scriitor, om politic și patriot român. A scris poezii de dragoste transpuse in epoca pe muzica și poezii de inspiratie folclorica. A îndeplinit următoarele funcții; pârcălab de Covurlui – între anii 1851 – 1855 și deputat – între anii 1857 – 1865. În anul 1842, era Venerabilul unei loji masonice din Bârlad. A fost un fervent luptător pentru cauza Revoluției de la 1848 și a Unirii Principatelor. Prieten bun cu Alexandru Ioan Cuza, a sprijinit toate acțiunile și reformele domnitorului Unirii. Prin misiunile pe care le-a avut peste hotare, Costache Negri poate fi socotit primul diplomat al Principatelor Române. Complotul care a dus la detronarea lui Cuza l-a determinat să renunțe la viața politică. S-a retras la Târgu Ocna și și-a dedicat ultimii ani ai vieții pasiunilor sale de-o viață: numismatica și colecționarea de tablouri. Mihai Eminescu îl prezenta pe Costache Negri ca fiind "unul din cei mai nobili bărbați ai românilor, care reprezintă nu numai cel mai curat patriotism și caracterul cel mai dezinteresat, dar și o capacitate extraordinară, căreia-i datorăm, în bună parte, toate actele mari săvârșite în istoria modernă a românilor".

Vorbind etimologic, Francmasoneria este o asociaţie a zidarilor (masoni) liberi (adjectivul ,,franc” desemna în Evul Mediu francez pe cineva scutit de dările feudale). Cuvântul franc-mason, încetăţenit la noi prin secolul al XVIII-lea de un cleric, vine prin filiera franceză; sensul termenului fiind identic şi în celelalte limbi europene: freemason în engleză, Freimaurer în germană şi liberi muritori în italiană. Situaţia privilegiată a acestei asociaţii a constructorilor medievali – căreia putem să-i spunem : breaslă - vine din faptul că membrii ei erau constructorii bisericilor şi catedralelor. Toate domurile şi catedralele artei gotice au fost ridicate de francmasoni între secolele X -XVII, aceasta fiind principala îndeletnicire a Francmasoneriei. Francmasoneria a fost, ca orice breaslă medievală, o societate secretă. Membrii ei aveau: parole, semne, vestimentaţie specială şi un alfabet secret. Exista de asemenea un ritual simbolic, un simbolism al obiectelor (mai ales al uneltelor de zidărie) şi un mit fundamental – mitul despre uciderea lui Hiram, arhitectul templului lui Solomon, care a fost ucis de trei calfe cu uneltele lor: rigla, cleştele (compasul) şi ciocanul de lemn (maiul), devenite apoi simboluri în Francmasonerie. De asemenea locurile în care a fost lovit Hiram au căpătat şi ele o valoare simbolică pentru masoni: gâtul – sediul vieţii materiale, inima – sediul sufletului şi fruntea sediul inteligenţei. În continuare voi enumera simbolurile masonice întâlnite pe insigne şi anume:

ECHERUL şi COMPASUL, sunt simboluri de bază ale masoneriei, necesare pentru ridicarea unor edificii stabile şi drepte. Ele constituie alături de Biblie (simbolul Cărţii Sacre), cele trei Mari Lumini ale Masoneriei. Echerul este simbolul rectitudinii morale în conduită, ale cinstei şi onestităţii iar compasul, simbolul patimilor (lăcomie, mânie, judecată nedreaptă, intoleranţă, egoism), al cunoaşterii şi priceperii. Fără compas nu se poate alcătui un echer, iar fără un echer nu se poate construi un Templu.
FIRUL CU PLUMB PENTRU NIVEL, este elementul echilibrului interior şi sugerează ideea ascensiunii stabile, liniare, trasând o linie verticală infinită care conduce la perfecţiune. Semnifică capacitatea de a construi un sistem de referinţă.
CIOCANUL şi DALTA, semnifică necesitatea de a uni acţiunea cu gândul. Ciocanul reprezintă forţa voinţei iar dalta discernământul, inteligenţa şi fineţea. Combinarea celor două determină perfecţionarea treptată a operei.
RIGLA, este emblema perfecţiunii şi a ordinii, este din timpuri străvechi instrumentul de comparaţie a mărimii de măsurare a armoniei proporţiilor. Este şi simbolul celor 24 de ore ale zilei, dintre care o parte trebuie dedicate gândului, una lucrului, una odihnei şi un celor care au nevoie de ajutor.
MISTRIA, simbolizează binefacerea, precum şi dorinţa de al ajuta pe cel care are nevoie, exprimă bunătatea, caritatea dar şi voinţa fiinţei umane.
DELTA, numită şi triunghiul lui Solomon. Are forma unui triunghi echilateral şi este reprezentarea geometrică a lui trei (principiul triplicităţii). În tradiţia creştină semnifică trinitatea iar în mai multe filozofii divinitatea ca perfecţiune. În Templu, Delta are în centru fie litera G, căreia i se dau mai multe interpretări (Dumnezeu – God, Cunoaştere – Gnosi, Geometrie, Geneza), fie tetragrama ebraică, fie schema pitagorică, fie ochiul divin – simbol al principiului creator, fie soarele – principiul luminos al vieţii.
OCHIUL ATOTVĂZĂTOR, simbol al Divinităţii şi, prin analogie, al atributelor cele mai importante pentru om: iubirea, ştiinţa, dreptatea, şi mila. Una dintre cele mai importante reprezentări ale Ochiului Atotvăzător se găseşte pe bancnota de un dolar. Ea reproduce Marele Sigiliu al Statelor Unite.
SOARELE şi LUNA, reprezintă alternanţa şi echilibrul între zi şi noapte între alb şi negru, între activitate şi repaos, dialectica contrariilor. Soarele simbolizează Masculinul, fiind de aceea simbolul Originii, al Începutului, al raţiunii care luminează tenebrele şi iluminează spiritele. Luna simbolizează Femininul, obscurul, intuiţia, caracterul schimbător al formelor.
ZODIACUL, după etinomul grecesc, ,,cerc cu figuri animale” , era, conform definiţiei platonice, ,,imaginea cerului”. În masonerie zodiacul este folosit ca sistem simbolic şi nu are caracter divin sau astrologic, ci înfăţişează o viziune cosmologică a universului.
ACACIA (SALCÂMUL), este cel mai important dintre simbolurile vegetale ale masoneriei simbolizând principiul nemuririi gradului de Maestru. Salcâmul este simbolul speranţei şi al existenţei sufletului dincolo de moartea fizică şi conservarea energiei indestructibile a vieţii.
COLOANELE, simbolizează dualitatea. Prima coloană simbolizează elementul feminin, aerul, suflul ce alimentează viaţa, sensibilitate, înţelepciune iar a doua elementul masculin, focul, căldura vitală devoratoare, activitatea, suflu alchimiştilor. Din duplicitatea celor două se naşte dihotomia între vertical şi orizontal, între valorile terestre şi cele ale aerului, căutarea contrariilor şi principiilor complementare. Coloanele mai înseamnă perpendicularitate, stabilitate, echilibru, joc controlat al dinamicii între urcuş şi coborâşi.
MOZAICUL, pavimentul cu dale albe şi negre este simbolul binarului, al opoziţiei între o entitate şi alta, între spirit şi materie, între adevăr şi fals, între bine şi rău, între frumos şi urât, sugerând în acelaşi timp şi dinamica compoziţiei între contrarii.
LITERA ,,G”, simbol al geometriei şi unul dintre simbolurile lui Dumnezeu (God în limba engleză). Este asociat adesea cu echerul şi compasul alcătuind simbolul Masoneriei.

Marea Lojă Națională din România (M.L.N.R.) a fost înființată în anul 1993 sub patronajul Marelui Orient al Italiei și la inițiativa unor cercuri masonice americane. La momentul înființări, mai exista încă o organizație masonică în România având același nume, înființată pe filieră franceză, care însă în anul 1996 a fost redenumită în Marea Lojă Națională Unită din România (MLNUR) iar în 2010 în Marea Lojă Națională Română 1880 (MLNR 1880). În anul 2001, o parte a MLNUR, s-a unit cu MLNR, dorind să unifice masoneria regulară recunoscută. Pe 24 ianuarie 2008, două mari organizații masonice, Marea Lojă Națională din România și Marea Lojă a României au fuzionat devenind MLNR, aceasta editând revista Atelierul Masonic. Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei. Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia. Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult, in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe, Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.

A.S. - SlănicCazinoul Moldova - 100

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.

Una din clădirile emblematice ale stațiunii Slănic Moldova a fost și încã mai este Cazinoul. „Noul Casin, un adevãrat monument de artã, pentru prima oarã pus în exploatare în aceastã stagiune, poate rivaliza cu tot ce s-a fãcut mai de gust și mai luxos în acest gen; mobilat cu deosebit lux și îngrijire, în stejar masiv și pluș, cuprinde vaste sãli de mâncare, café, cofetãrie, salon de lecturã, conversație și corespondențã, piane, jocuri de distracție, precum și o salã cu douã biliarde aduse din renumita fabricã Iassinte din Lion. Pe lângã acestea mai este o splendidã salã de teatru, încãpãtoare de 500 persoane, care rivalizeazã cu sala Teatrului Național Iași și care e proiectatã a fi iluminatã electric ca întreaga clãdire”, scria ziarul Epoca în ediția din 26 iulie 1897 la puțin timp dupã inaugurarea cazinoului. Cazinoul, o clãdire în stil baroc cu elemente de stil vechi românesc, a fost construit începând cu anul 1894 și i-a avut ca arhitecți pe George P. Sterian și H. Rick din Iași. Clãdirea are douã niveluri și este prevãzutã în laterale cu douã turnuri zvelte și pavilioane terasã cu ornamente sculptate în lemn. Inițiativa ridicãrii cazinoului a avut-o N. Ghica-Budești, efor al Epitropiei Sf. Spiridon. Amplasat în centrul stațiunii, cazinoul a fost conceput „într-o arhitecturã desfãșuratã în lungul terasei de pe malul apei, ea pune în evidențã, în axa compoziției, sala mare polivalentã cu un spațiu pe douã niveluri: la primul nivel, intrãrile, iar la al doilea, arcade corespunzãtoare balcoanelor. O scarã monumentalã în douã rampe leagã cele douã vestibuluri care preced intrarea în salã și, respectiv, la balcoane. De o parte și de alta a sãlii mari, separate prin douã spații interioare deschise, se detașeazã sãlile mici – pentru biliard, lectură și conversații – legate cu corpul principal al sãlii de spectacole prin portice larg dimensionate, cu stâlpi de lemn, terminate cu chioșcuri poligonale, deschise toate spre valea Slãnicului. Formele foarte variate ale elementelor arhitecturale imprimã ansamblului caracterul unei arhitecturi eclectice rigid compuse în jurul unor cãutate axe de simetrie. În peisajul Slãnicului Moldovei, G. Sterian nu uitã sã introducã între aceste forme, turlele bulboane de la Secu și Dobrovãț, întâlnite și la alte biserici ale mânãstirilor moldovene. Lemnul porticelor, foișoarelor, streșinilor, turlelor, înlesnește alcãtuirea unui ansamblu integrat în natura înconjurãtoare, mai cu seamã azi, când o vegetație bogatã întrerupe și puncteazã fericit desfãșurarea frontului întregii construcții” – scria același ziar. În anul 1898, Cazinoul Regal din Slãnic Moldova era în administrarea unei societãți franceze, care pentru a atrage turiștii și în perioada de sfârșit de sezon oferea reduceri considerabile la mâncare, cazare și transport de la Tg. Ocna pânã stațiune. Mai jos admiri un anunț edificator în acest sens, apărut în ziarul vremii –Epoca. Celebritatea stațiunii moldave și a cazinoului sãu le era cunoscutã și românilor de peste Carpați. Astfel, în ziarul „Tribuna” ce apãrea la Arad la începutul secolului al XX –lea, se preciza cã: Slãnicul este cunoscut ca stațiunea balnearã cea mai mondenã din țarã, este Aix-les-Bains al României; la Slãnic își dã întâlnire toatã lumea elegantã și aleasã, care dorește sã petreacã agreabil timpul de vacanțã. Între distracții putem cita Casinul Regal monumental, în care este cercul, sala de biliard, sala de conversație separate pentru doamne și domni, cãișori, cabinet de lecturã cu jurnale strãine și române; apoi magnifica salã de teatru, unde se dau reprezentații teatrale, concerte,baluri, conferințe, matinee literare și artistice etc. În data de 18 decembrie 1924 s-a înființat “Societatea Anonimã pentru Exploatarea de Stațiuni Balneare și Climatice” cu sediul în București, ce includea și Cazinoul din Slănic Moldova. Într-o monografie a localitãții, apãrutã în anul 1934, cazinoul din Slãnic Moldova este prezentat ca principalul loc de distracție al stațiunii: „Cazinoul e clãdirea, în care pulseazã viața stațiunii de dimineața și pânã noaptea târziu, acesta fiind unul dintre locurile de distracție ale vizitatorilor”. În anul 1936 medicul balneolog oficial al sta’iunii Slãnic Moldova scria în presa vremii despre atmosfera de la cazinou: „Casinoul dispune de jazuri excelente, ale cãror tangouri languroase seara, le savureazã tineretul dansator, cu multã plãcere. Mai multe cofetãrii, cu înghețate proaspete, prãjituri delicioase și cu bãuturi rãcoritoare, adãpostesc vizitatorii în zilele calde de varã”.

Astãzi, de gloria de altãdatã a cazinoului amintesc și niște piese, unele aidoma unor monede, ținute în mâini și folosite de pãtimașii jocurilorde noroc veniți sã se relaxeze în acest „colț de rai”. Aceste jetoane de cazinou, devenite documente istorice, se mai gãsesc în coleciile câtorva pasionați de numismaticã. Toate jetoanele care s-au utilizat în cadrul cazinoului din Slãnic Moldova, pãstrate prin diverse colecții particulare, sunt din material plastic de diverse culori. Toate jetoanele prezintã aceeași inscripție: pe avers într-un chenar lat: „CASINOUL SLANIC-MOLDOVA” iar în centru literele: „A.S.”. Pe cealaltã fațã în interiorul unui chenar lat într-un câmp cu striuri verticale, este inscripționatã valoarea nominalã. Pânã în prezent sunt cunoscute jetoane în diferite culori: de 30 (diametrul 33 mm), de 100 (diametrul 39 mm). Piesa de 500 are dimensiunile 40/67 mm este confecționată din plastic roz, cea de 1000 – din plastic albastru și cea de 5000 – din plastic bej. În anii ’70 ai secolului al XX-lea , Complexul „Cazinou” adãpostea Casa de culturã și clubul, biblioteca orãșeneascã, cinematograful „9 Mai”, braseria „Casino” și pensiunea „Casino”. Între anii 1986-1989 cazinoul a fost restaurat, redându-i-se forma iniþialã și a fost amenajat ca edificiu cultural educativ. Cazinoul a fost inclus în patrimoniul cultural cu valoare naționalã și așteaptã o viitoare renovare. (Sursa NET – Dorel Bălăiță, Carpica XLVI)

Medalia - XC Maraton Bacău

Produsul medalistic de mai sus este o medalie aparte realizată de firma privată Alex Sztankovits din municipiul Oradea, ce s-a conferit participanților la competiția sportivă XC Maraton din municipiul Bacău.

Organizatorul acestui eveniment sportiv este Asociatia Happy Sport Festival, denumita în continuare „organizator”. Concursul este deschis publicului larg și se adresează în principal bicicliștilor amatori (începători, intermediari și avansați), care au împlinit vârsta de 9 ani. Dacă minorul a împlinit 9 ani la data concursului, va putea participa doar in prezenta unui adult si prezentand declaratia parinte/tutore. Minorul care a implinit 14 ani poate participa in concurs-tura scurta cu acordul scris al parintelui / tutore. Participarea la competiție se face pe proprie răspundere, în deplină cunoştinţă a aptitudinii de a participa la eveniment, a stării de sănătate fizică şi mentală, precum şi a stării tehnice a echipamentului fiecărui participant. Fiecare participant este responsabil pentru propria securitate şi siguranţă. Este recomandat ca participanţii să dispună de asigurare în caz de accidente valabilă pentru competiţii sportive. Purtarea unei căşti de protecţie este obligatorie pe toată durata desfăşurării concursului. Refuzul purtării unei căşti de protecţie pe durata competiţiei atrage descalificarea. Concursul se desfășoară pe 4 trasee, diferite ca lungime și grad de dificultate. Cele 4 trasee satisfac cerințele sportivilor amatori și profesioniști, fiecare dintre participanți putând alege în funcție de condiția fizică și nivelul de pregătire. Numarul de kilometri pentru fiecare traseu si configuratia acestora vor fi comunicate de organizatori pe site-ul de concurs cu 3 saptamani inainte de start. Traseele au grade de dificultate și lungimi diferite. Pe traseu sunt amplasate puncte de control obligatorii. Participanții care nu trec printr-un punct de control, indiferent de motiv, vor fi descalificați. Parcurgerea traseului necesită experiență și unele cunoștințe, cum ar fi:

fiecare participant să aibă cel puțin o experiență generală despre concursurile de biciclete, fiind pregătit din punct de vedere al condiției fizice;
fiecare participant să aibă cunoștințe tehnice despre abordarea unui traseu neamenajat prin pădure;
fiecare participant să fie capabil să urce şi să coboare în siguranţă o pantă înclinată;
fiecare participant ar trebui să dea dovadă de fair-play și să acționeze în consecință atunci când situația o cere;
fiecare participant ar trebui să știe și să aibă o atitudine care să țină cont de faptul că oricât de multe măsuri de siguranță ar lua organizatorii, nu sunt și nu vor putea fi acoperite toate riscurile rezultate din natura competițiilor, mediul și condițiile în care se desfășoară acestea;

Insigna - Fotbal club Onești

FC Onești a fost un club de fotbal din orașul Onești, județul Bacău Bacău, fondat în anul 1994, cu cea mai bună reprezentare în Liga I (Divizia A) – sezoanele 1998 – 1999 și 1999 – 2000. În anul 2004 clubul a intrat în faliment și s-a desființat. Echipa de fotbal a orașului a purtat următoarele denumiri: Chimica Onești – 1963, Trotușul – 1971, Energia – 1973, CAROM – 1974, CSM Borzești – 1976, MECON Onești – 1987, MECONERG – 1991, Electromecon – 1993, F.C. Electro – 1994. Clubul FC Onești a fost înființat în anul 1994 prin fuzionarea a două cluburi de fotbal locale: C.S.M. Borzești și A.S. Electromecon Onești, la inițiativa lui Nicolae Puiu, cu sprijinul lui Simion Albu (manager al RAFO SA) și a lui Ion Marian (liderul sindicatului „Rafinorul”) Culorile echipamentului erau: alb-albastru (acasă), alb-albastru (deplasare). Echipa a jucat pe stadionul local de aproximativ 12000 locuri dintre care 4500 pe scaune.

Și în regimul comunist se organizau periodic întâlniri ale constructorilor specialiști pe tema comportării în exploatare a construcțiilor și studiul rezistenței acestora la dezastre naturale ori bombardamente de război. Școala românească de construcții era foarte apreciată și pe vremea comunismului. Specialiști români și-au adus contribuția la realizarea unor mari obiective industriale și în alte state ale lumii.

Onești este un municipiu din județul Bacău, provincia istorică Moldova, România, care în anul 2002 avea o populație de 51416 locuitori, fiind al 45-lea oraș din țară ca număr de locuitori, între orașele Slobozia și Alexandria. Onești. Orașul de pe Trotuș este atestat documentar pentru prima data într-un act de danie emis la 14 decembrie 1458 de cancelaria voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt din Suceava. Documentul se află expus la Muzeul de Istorie al municipiului Onești alături de obiecte și arme datând din acea vreme, descoperite de arheologi pe aceste meleaguri. Orașul modern a luat naștere pe vatra vechiului sat în anul 1952, atunci când, prin decizia Consiliului de Miniștri, a fost dispusă construirea Grupului Industrial Borzești și a orașului muncitoresc aferent Onești. Ca urmare a acestei decizii, s-au înființat primele colonii și a început construcția primelor blocuri. Între anii 1952 - 1960 se construiesc cartierele muncitorești Cașin și Tineretului. În anul 1956 comuna Onești primește statutul de oraș. Din martie 1965 orașul se numește Gheorghe Gheorghiu-Dej (după numele liderului comunist al țării de atunci), iar din anul 1990 revine la vechea denumire. Sus am postat stema comunistă a orașului Gheorghe Gheorghiu Dej, stema actuală a orașului Onești și o poză a Primăriei din Onești.

Municipiul Bacău, în latină Bacovia, în maghiară Bako, în germană Barchau şi în poloneză Bakow, supranumit orașul lui Bacovia, este reședința și totodată cel mai mare oraş din judeţul Bacău, provincia Moldova, România, fiind situat pe râul Bistriţa. Suprafața municipiului este de 43 kilometri pătrați, iar populația este de aproximativ 177000 de locuitori. Bacăul își are stramoșii până în comuna primitivă, mai precis în paleoliticul superior cam 5000 de ani în urmă. În perimetrul Pieței Revoluției s-a descoperit un racloir de silex negru-vinețiu de formă trapezoidala, obiect folosit la vânătoare. Acest obiect de silex mărturisește primele exemple de comerț, deoarece acest material nu se gasea prin aceasta zona, deci era adus din depărtări. O altă prezență umană în vatra localității, s-a descoperit cu ocazia săpăturilor pentru Pasajul Mărgineni. La opt metri adâncime, muncitorii găsesc urmele unei așezări din epoca mijlocie a bronzului - Cultura Monteoru. Cu puțin timp în urmă se știa că prima atestare documentară a localității este de pe tipul lui Alexandru cel Bun, 6 octombrie 1408. Însă pe baza unei indelungate cercetări de arheologie, Bacăul a mai îmbătrânit. Cercetătorul Ștefan S. Gorovei demonstrează că Bacăul are actul de naștere între anii 1391 - 1432 pe timpul domniei lui Petru Mușat. În anul 1399, orașul este menționat în Documentul lui Iuga Vodă, prin care se dă carte de judecată între spătarul Răducanu cu răzeșii satului Brătila, din ținutul Bacăului. La 15 aprilie 1400 aflăm ca în Bacău se află o parte a Cavalerilor Ioaniți, numiți mai târziu Cavalerii de Malta. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale municipiului Bacău, iar dedesubt pozele câtorva inconfundabile monumente ale arhitecturii și culturii băcăuane, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Biserica Armeană

Biserica catolică

Strada Ioniță Sturza

Internatul liceului

Biblioteca Județeană

Catedrala Sfântu Nicolae

Palatul municipal

Camera de Comerț și Industrie

Strada Mare

Vederi

Bacău este un judeţ în regiunea Moldova din România, care are suprafața de 6603 kilometri pătrați, numără aproximativ 700000 de locuitori, având reşedinţa în municipiul Bacău. Principalele cursuri de apă sunt: Siret, Bistrița, Trotuș, Tazlău, Berheci, Zeletin, iar principalele lacuri sunt: Bălătău (baraj natural), Belci, Poiana Uzului (alimentare cu apă), Racova, Gârleni, Șerbănești și Lilieci (hidroenergetice). Ca subunităţi administrative judeţul Bacău are 3 municipii - Bacău, Moinești, Onești, 5 oraşe - Buhuși, Comănești, Dărmănești, Slănic Moldova, Târgu Ocna şi 85 de comune. Sus am postat harta și stemele veche, interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva clădiri reprezentative pentru județul Bacău, din vremuri diferite, alte frumoase locuri de vizitat în acest județ, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.