Epaminonda's Blog.....: ALMODOVAR DEL CAMPO

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea ALMODOVAR DEL CAMPO,

provincia CIUDAD REAL, comunitatea autonomă CASTILLA

LA MANCHA, din vremuri diferite, câteva vechi trimiteri poștale

ilustrate, un jeton, un ecuson, un cupon de raționalizare a

bunurilor de larg consum și o insignă locale.

Teatrul municipal

Casa Francisco Lasa

Conventul

Biserica Maica Domnului

Dieceza

Muzeul Palmero

Biblioteca municipală

Casa natală a scriitorului San Juan de Avila

Arhivele

Palatul Marqueses de Pacheco

Piața Carmen

Grup statuar în sens giratoriu

Castelul

Biserica Sfânta Cătălina

Strada Corredera

Jeton local

Ecuson - poliția locală

Cupon local de raționalizare

a bunurilor de larg consum

250 grame- slănină - 1937

Insignă locală

xxx

"CU RĂBDAREA

TRECI ȘI MAREA

ȘI DISCURSUL POLITIC"

O CARICATURĂ

DE MARGARETA CHITCATII

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx__________

O INSIGNĂ

ȘI CÂTEVA MEDALII

DIN JUDEȚUL ARGEȘ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Campionatul balcanic de atletism - Juniori 1 - Ediția a 47-a

1 - 2 iulie 2017 - Pitești - Federația română de atletism

Campionatul balcanic de atletism juniori 1

Ediția a 47-a - Pitești - România

Atletismul apare in Romania la sfarsitul secolului XIX, la initiativa studentilor care studiau in tarile occidentale. In timpul vacantelor, acestia promovau atletismul organizand competitii de alergari, sarituri si aruncari. Primul concurs organizat de atletism are loc in 1882 la Bucuresti, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava si Matei Basarab. Treptat, creste interesul pentru activitatea sportiva, in general, si atletism, in particular. Se organizeaza curse care atrag un numar mare de concurenti, se contureaza o literatura de specialitate si sunt organizate competitii pe criterii de varsta. Mai mult, cu prilejul serbarilor scolare sunt introduse intreceri la alergari si sarituri la mai multe licee din diverse orase. In 1912, se infiinteaza Comisia de atletism, alergari pe jos si concursuri, parte din Federatia Romana a Societatilor Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federatiei Romane de Atletism (F.R.A.), a 19-a federatie pe lista mondiala, care in 1923 se afiliaza la I.A.A.F.(Federația international de atletism amator). Primele campionate naționale ale Romaniei sunt organizate in 1914, la 16 probe, si se adreseaza doar barbatilor. Un an mai tarziu, in 1915, se inaugureaza la Bucuresti primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din 1922, femeile vor avea propriile competitii, iar trei ani mai tarziu vor fi organizate primele Campionate Nationale feminine, precum si primele Campionate pentru juniori. In 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegatie a Romaniei formata din 10 atleti si 2 atlete participa pentru prima data la o astfel de competitie, iar in acelasi an debuteaza Campionatele Universitare din Romania. In 1930, la Atena, atletii romani se claseaza pe locul al doilea, la prima editie oficiala a Jocurilor Balcanice, iar in 1934, la editia inaugurala a Campionatelor Europene, participa 4 atleti romani. In 1937, F.R.A. organizeaza, pentru prima data in Romania, Jocurile Balcanice, iar in 1948 debuteaza seria Campionatelor Internationale ale Romaniei, nelipsite din Calendarele Anuale ale F.R.A.. Incepand cu anul 1952, atletii romani participa cu regularitate la toate marile competitii mondiale si europene si scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului romanesc.

Majoritatea geografilor sint de acord ca Peninsula Balcanica este situata la Sud de fluviul Dunarea si este marginita de Marea Adriatica, Marea Ionica, Marea Egee si Marea Neagra. Conform acestei definitii, tarile care apartin intr-adevar Balcanilor sint Slovenia, Croatia, Iugoslavia si Albania (cu granite de coasta la Marea Adriatica), Bulgaria si Turcia (situate la Sud de Dunare si marginite de Marea Neagra sau, in cazul Turciei, si de Marea Egee) si Grecia (marginita de Marea Ionica). Intre aceste tari se afla Macedonia si Bosnia-Hertegovina. Romania nu se numara printre ele pentru ca este situata la Nord de Dunare. Totusi, sociologii si istoricii care folosesc mai multe criterii istorice si culturale includ in Balcani si Romania, de vreme ce si aceasta a fost supusa influentei otomane mai bine de cinci secole. O parte dintre romani nu sint de acord cu aceasta incadrare, afirmind ca tara lor este una mai degraba Central-Europeana.

Insigna - U.A.P. (Uzina de Autoturisme Pitești)

Produsul medalistic de mai sus este o insignă realizată la comanda Uzinelor de autoturisme Pitești (U.A.P.). Uzina (Întreprinderea) de autoturisme Pitești, denumire actuală S C. Automobile Dacia S.A. este un producător român de automobile care își ia numele din regiunea istorică veche, care constituie România de astăzi. Din anul 1999 aparține grupului francez Renault. Obiectul de activitate al societății îl constituie producerea și comercializarea de automobile, piese auto, mașini unelte și instalații pentru industria de automobile. Pentru a reduce timpul între proiectare și lansarea în producția de serie a unui autoturism, autoritățile române au considerat necesară producerea unui autoturism sub licență obținută de la un producător străin. Se dorea o licență pentru un autoturism din clasa medie cu o capacitate cilindrică cuprinsă între 1.000 și 1.300 cm³ și să se producă între 40.000 și 50.000 automobile pe an. La licitație au participat Renault, Peugeot, Fiat, Alfa Romeo și Austin. S-a luat decizia la nivel de partid ca uzina Dacia să producă autoturisme sub licență Renault. Din cauza unor motive tehnice și economice, oferta companiei Renault pentru modelul Renault 12 a fost retrasă. Modelul era în faza de teste, iar producția trebuia să înceapă în Franța, în a doua jumătate a anului 1969. Dar contractul a fost semnat în septembrie 1966. Renault a permis părții române să înceapă asamblarea mai devreme a unui model intermediar până când Renault 12 să fie pregătit pentru producție. La început a fost ales modelul Renault 16, dar în cele din urmă s-a optat pentru asamblarea modelului Renault 8. Uzina Dacia a luat naștere în 1966 la Colibași (astăzi Mioveni), județul Argeș. Construcția Uzinei de Autoturisme Mioveni a început în 1966 și s-a încheiat într-un timp record de doar un an și jumătate. La 1 iulie 1968, încep testele la cele 217 stații de lucru din uzină, iar în august se testează primul motopropulsor. La data de 20 august 1968

se începe producția modelului Dacia 100, un model sub licența Renault 8; acesta era o berlină cu tracțiune și motor pe spate. Primul automobil ieșit pe poarta fabricii a fost făcut cadou președintelui Republicii Socialiste România de atunci, Nicolae Ceausescu. Conform contractului, Renault furniza toate părțile componente ale modelului, urmând ca cei de la Dacia să le asambleze. Din 1968 și până în 1972, aproximativ 44.000 de autoturisme Dacia 1100 au fost produse, în 1970 apărând o ușoară modificare estetică la partea frontală. A mai fost produs, deși în număr limitat, modelul 1100S, cu 2 perechi de faruri și un motor mai puternic, folosit de poliție și în cursele de raliu. Puține au mai rămas în stare de funcționare. După Dacia 1100, a urmat Dacia 1300, care a intrat în producție în august 1969, un model sub licența R12, fiind prezentată la saloanele auto de la București și Paris. Modelul 1300 era o berlină cu 4 uși și tracțiune pe față. Între 1970 și 1980 Dacia dezvoltă o întreagă gamă de modele ce va cuprinde mai multe tipuri de vehicule de persoane și utilitare. După 1985 Dacia încearcă să producă un model pentru oraș, acest model purtând numele Dacia Lăstun sau Dacia 500, fiind produs la Timișoara, dar scos din fabricație în 1989. În 1985 inginerii de la Dacia încep proiectarea primului autoturism de concepție 100% românească. Între anii 1991 – 1996 Dacia a comercializat modelul Dacia 1325 Liberta, cu un design provenit din cel al Daciei 1200 produs în anii '80. După 10 ani de așteptare (1995), Dacia lansează primul model 100% românesc sub numele Dacia Nova. Deoarece aspectul exterior lăsa de dorit și tehnologia mașinii era depășită, acest model nu a reușit să capteze atenția publicului. În anul 199* Renault achiziționează 51% din capitalul Dacia și anunță că va lansa un nou model. Ulterior ies pe piață modelele SuperNova și Solenza. În anul 2004 se lansează modelul Logan. În cadrul Salonului Auto de la Geneva din 2010 s-a prezentat Dacia Duster, primul SUV din istoria acestei mărci. Automobile Dacia deține următoarele companii: Mașini Unelte Dacia, Motoare Dacia, Servicii Comune Dacia și Utilaje Dacia, care au fost create înainte de privatizarea uzinei Dacia în anul 1999. De asemenea mai deține societatea Transporturi Dacia care asigură transportul muncitorilor și transportul de mărfuri pentru uzină, precum și Mecanica Dacia și Matrițe Dacia. Deasupra am postat un panou cu evoluția emblemei autoturismului românesc Dacia, de-a lungul timpului și o poză cu sediul central al Uzinelor Dacia - Pitești și mai jos câteva modele de autoturisme produse aici.

1100

1300

1300 pick up

Nova

Solenza

Logan

Duster

Sandero

Deasupra am postat fotografii cu câteva dintre modelele de automobile care au ieşit, de-a lungul timpului, pe poarta întreprinderii argeşene.

Deasupra sunt postate câteva logo-uri ale întreprinderii argeşene şi evoluţia siglei acesteia.

Jeton - Cantina Societății anonime Țesătoria Română - Pitești - 10

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.

Începuturile industriei textile în Principatele Române datează din secolul al XVIII-lea. Domnitorul Grigore Ghica a înființat în 1766 prima fabrică de postav la Chiperești în Moldova, aducând meseriași din Polonia. În 1766 dar în Muntenia, la Polovraci, s-a dat în folosință o fabrică de postav care peste 3 ani a fost mutată la București, iar în anul 1795 la Afumați. În anul 1885 ia ființă Fabrica de postav din Buhuși iar în anul 1886 cea de la Azuga. Pe data de 25 iunie 1905, la Pitești s-a înființat Societatea anonimă pe acțiuni “Țesătoria română” cu capital româno-belgian inițial de 800 000 lei, fondată de Grigore Golescu, Arthur Henry Raes și dr. Edmond Landauer. Ca amplasament al noii fabrici s-a ales un teren cu lățimea de 200 metri în mahalaua Niculcești din Pitești, între calea ferată București-Pitești și râul Argeș. Deja în anul 1909 fabrica a intrat pe producție. În 1911 s-a adus utilaje noi: 104 războaie de țesut, 2 bobinatoare pentru bumbac, două canetiere, două urzitoare și alte utilaje în valoare totală de 300000 lei. Un an mai târziu fabrica va fi dotată cu centrală electrică cu șase grupuri diesel. La începutul primului război mondial fabrica aveau un beneficiu de 168000 franci și marfă pe ștoc de 900000 franci. În anul 1922 fabrica avea 200 războaie de țesut, aici lucrând 166 de muncitori. La 1 octombrie la Pitești s-a inaugurat școala industrială de ucenici țesători.

În 1936 fabrica avea 300 de războaie și 244 muncitori. În anul 1942 fabrica se întindea pe 5,2 hectare constând în numeroase clădiri construite din materiale rezistente (cărămidă și betoane). Jetoanele prezentate aici au fost folosite la cantina fabricii, în schimbul lor angajații primind mâncare gratuită. Piesele sunt rotunde cu diametrul de 22,5 – 23 milimetri și sunt confecționate din materiale diferite (alamă-piesa de 5, cupru-piesa de 10 și aliaj cupru nichel-cea de 20). Jetoanele se primeau și anticipat de către personalul ce dorea să servească masa la cantină, în schimbul unei părți din salariu.

În anul 1944 țesătoria a fost ținta unui puternic bombardament, suferind avarii serioase. Cu greu s-a reușit montarea a 38 de războaie din care doar 25 mai erau funcționale. După naționalizare “Țesătoria română” dispare, fiind comasată prin absorbție de Industria Textilă “11 Iunie” Găvana, devenită ulterior Întreprinderea Textilă – Pitești. (Sursa-Dorel Bălăiță – Arheologie industrială cu ajutorul jetoanelor)

Medalia - Cupa Argeș sport BJJ

Jiu-Jitsu Brazilian, cunoscut și ca BJJ, după prescurtarea din limba engleză (Brazilian Jiu-Jitsu), este un sport de contact care se bazează pe lupta la sol și care prin folosirea tehnicilor articulare și a strangulărilor îl forțează pe oponent să renunțe la luptă. Pe principiul folosirii cât mai eficiente a tehnicii și în special a pârghiilor, în dauna atributelor fizice (greutate, forță explozivă, alonjă etc.), un practicant fără atribute fizice de excepție are șanse de reușită ridicate în luptă, în fața unui adversar superior din punct de vedere fizic. Stilul a fost creat la începutul secolului 20 de către familia Gracie, în Brazilia. Sportul BJJ este înrudit cu artele marțiale și are nuclee de suținători în orașele: Sibiu, București, Arad, Constanța, Brașov, Targoviste, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Pitești și altele. Jiu Jitsu Brazilian a început să fie practicat în mod organizat în țara noastră începând cu luna decembrie a anului 2004, atunci când Tudor Mihăiță a pus bazele clubului Absoluto, în București. Începând cu anul 2006, în România a luat ființă Organizația Română de Jiu Jitsu Brazilian (ORBJJ), condusă de Robert Mund și afiliată la organizația Behring Jiu Jitsu.

Medalia - Cupa de iarnă minifotbal Pitești - locul 1

Ediția 27-29 ianuarie - Dragoș Muscalu

Produsul medalistic de mai sus este o medalie aparte realizată de firma privată Alex Sztankovits din municipiul Oradea, ce s-a conferit participanților la competiția sportivă Cupa de Iarnă din Pitești, la sportul minifotbal.

Dragoș Muscalu este un promotor și organizator de competiții în sportul minifotbal. Minifotbalul este un joc de fotbal cu durată redusă, adaptat pentru copii și tineret. România are un bogat palmares în acest sport. Selecționata de minifotbal a României este cea mai titrată națională în istoria Campionatelor Europene de Minifotbal, cu un palmares de 6 titluri adjudecate. Cel mai recent trofeu continental a fost câștigat de echipa României la Campionatul European de Minifotbal din Croația 2015. Totodată, România este singura echipă care a participat la toate turneele finale ale Campionatelor Europene de Minifotbal, prima ediția a acestor campionate a avut loc în anul 2010.

Pe Argeș în Jos - Medalii Alex Sztankovits

Produsul medalistic de mai sus este o medalie aparte realizată de firma privată Alex Sztankovits din municipiul Oradea, ce s-a conferit participanților la competiția sportivă atletică “Pe Argeș în jos”, din municipiul Pitești.

“Pe Argeș în jos” este o competiție atletică ce se desfășoară anual în municipiul Pitești. Scopul organizarii evenimentului este de a promova miscarea in aer liber ca stil de viata. Ne dorim sa incurajam oamenii din comunitatea noastra sa includa sportul in rutina zilnica si sa il practice in mod responsabil. Sportul poate fi practicat la orice varsta si poate aduce beneficii majore pentru starea de bine. Ne indreptam atentia in a demonstra faptul ca daca iti propui sa realizezi ceva, sigur se poate. În cadrul manifestării sunt patru întreceri:

semimaraton – 21 kilometri
cros – 14 kilometri
cursa populară - 7 kilometri
cros copii; sub 8 ani – 300 metri, 9 la 12 ani – 600 metri și 13 la 15 ani – 1200 metri.

Municipiul Pitești este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Argeş, România, având o populaţie de aproximativ 172000 de locuitori. Orașul are renumele de orașul lalelelor, aici fiind găzduită anual o importantă manifestare cultural artistică sub genericul – Simfonia lalelelor. Piteștiul a fost reședința temporară a voievozilor Basarab Țepeluș cel Tânăr, Mihnea cel Rău și Vlad cel Tânăr. Orașul s-a dezvoltat în mod gradat, de la sat și târg ajungând la titlul de oraș, dobândit la începutul secolului al XIV-lea. Prima atestare documentară datează din data de 20 mai 1388 când domnitorul Mircea cel Bătrân întărește Mănăstirea Cozia, „o moară în hotarul Piteștilor". Deasupra am postat stemele de la 1715, interbelică, comunistă şi actuală ale municipiului Piteşti, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest oraș din perioade diferite, precum și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Primăria

Foișorul de foc

Grota din Trivale

Bulevardul Elisabeta

Biserica Sfântul Nicolae

Biserica Sfânta Vineri

Biserica catedrala Sfântul Gheorghe

Calea București

Camera de Comerț

Gara

Argeș este un judeţ situat în regiunea Muntenia din România. Are o suprafaţă de 6862 kilometri pătrați, numără aproximativ 650000 de locuitori și are reședința în municipiul Pitești. Ca subdiviziuni administrative județul este compus din 3 municipii - Pitești, Câmpulung și Curtea de Argeș, 4 oraşe - Costești, Mioveni, Topoloveni, Ștefănești și 95 de comune. Deasupra am postat harta şi stemele interbelică, comunista şi actuală ale judeţului Argeş, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ din vremuri diferite, precum și câteva trimiteri poștale ilustrate.