Epaminonda's Blog.....: PRAGA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură și

arhitectură din capitala Cehiei - PRAGA, din vremuri diferite, câteva

trimiteri poștale ilustrate, dar și o insignă, un jeton,

o medalie și o monedă locale.

Catedrala Sfântu Vitus

Castelul

Poduri pe fluviul Vltava

Piața Venceslav și Muzeul Național

Palatul Belvedere

Casa dansând

Podul Carol

Palatul prezidențial

Vechiul gimnaziu - azi Filarmonica

Filarmonica

Hotel Corinthia

Biserica Sfânta Fecioară

Turnul orașului vechi

Biserica Sfântu Nicolae

Casa municipală

Hotel Golden City Garni

Turnul de televiziune

Teatrul nou german

Aeroportul Vaclav Havel

Trimiteri poștale

Insignă locală

Jeton local

Monedă locală

Medalie locală

xxx

"CONNECTING"

O CARICATURĂ DE

MARGARETA CHITCATII

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DIH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DUEL EPIGRAMATIC

____________xxx____________

CÂTEVA INSIGNE

ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

M.S. Regele Carol II al României

A.R.P.I.A. 1927 - 1932

Cinci ani de muncă pentru flota națională aeriană

Carol al II-lea a fost regele României între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940. El s-a născut la data de 15 octombrie 1893 și a decedat la data 4 aprilie 1953. A fost primul copil al viitorului rege român Ferdinand I și a soției sale Maria. După accederea la tron a părinților săi a devenit Principele moștenitor Carol al României. În timpul primului război mondial s-a remarcat prin dezertarea din armată și căsătoria ilegală cu Ioana Lambrino, ceea ce a avut drept urmare două renunțări la tron, neacceptate de tatăl său. După dizolvarea acestui mariaj, a făcut o lungă călătorie în jurul lumii, la capătul căreia a cunoscut-o pe principesa Elena a Greciei, cu care s-a căsătorit în martie 1921, cuplul având un copil, pe principele Mihai – viitor rege al României. Carol și-a părăsit familia și a rămas în străinătate în decembrie 1925, renunțând din nou la tron și trăind în Franța cu Elena Lupescu, sub numele de Carol Caraiman. Mihai a moștenit tronul la moartea regelui Ferdinand, în anul 1927. În contextul politic creat de moartea regelui Ferdinand și cea a lui Ionel Brătianu, cât și de lipsa de fermitate a regenței conduse de principele Nicolae, Carol s-a întors în 1930, în România, detronându-și propriul fiu. Domnia lui a fost marcată la început de efectele marii crize economice și financiare. Carol a fragilizat sistemul de partide, numind adesea la guvernare facțiuni minoritare ale partidelor istorice și cochetând cu idea unor guverne de concentrație națională. De asemenea, a permis formarea unei camarile corupte în jurul său, sub patronajul Elenei Lupescu. Către sfârșitul anilor '30, situația politică internă s-a deteriorat sub influența situației internaționale și a acțiunilor regelui, în 1938 fiind instaurată dictatura regală, prin suspendarea constituției, desființarea partidelor politice, înlocuite cu un partid unic, Frontul Renașterii Naționale, patronat de rege. Anul 1940 a consemnat fărâmițarea României Mari ca urmare a pactului dintre Germania și URSS, situație care a avut efecte dezastruoase asupra reputației monarhului român. Reorientarea politicii externe a României către Germania nazistă nu a putut salva regimul lui Carol, care a fost obligat să abdice de către generalul ion Antonescu, proaspăt numit de el prim-ministru. I-a fost permisă părăsirea țării cu un tren special încărcat cu averi, nelipsind mult să fie asasinat de către legionari, care au tras asupra trenului. După cel de-al Doilea Război Mondial, fostul rege a dorit să se întoarcă la cârma țării și să-și detroneze din nou fiul, însă a fost oprit de Aliații vestici. S-a căsătorit în cele din urmă cu Elena Lupescu, murind în exil. Dotat cu o inteligență extraordinară și pasionat de cultură, al cărei patronaj rămâne una din realizările sale majore, reputația lui Carol este pătată de viața sa privată, care a interferat cu administrarea treburilor de stat, și de măsurile brutale luate împotriva Gărzii de Fier. Carol rămâne o personalitate controversată. De altfel, nici Mihai nu a mai reluat vreodată legătura cu el, neluând parte nici la ceremonia de înhumare a rămășițelor lui Carol la mănăstirea Curtea de Argeș, în anul 2003.Medalia ARPA - Carol II este confectionata din bronz, este de forma rotunda şi operă a gravorului R. FÖSSLER.

Asociația Română pentru Propaganda Aviației (ARPA) a fost o asociație civilă din România, care a activat în perioada interbelică, având ca scop sprijinirea dezvoltării aviației. Pentru formarea piloților a patronat o școli de zbor, a procurat material volant, a angajat instructori de zbor și a dus o intensă activitate de promovare a aviației. Asociația avut în dotare peste 40 de avioane și a fost activă pe aerodromurile de la Băneasa, Clinceni, Giulești, Otopeni și Popești-Leordeni, din jurul capitalei, precum și a altor orașe cum ar fi Alexandria, Cluj, Iași. ARPA a fost înființată în 1926 la inițiativa unui comitet în frunte cu col. Gheorghe Rujinschi. În scopul atragerii de fonduri asociația a publicat articole în revista România Aeriană, a organizat conferințe, expoziții, serbări, mitinguri aviatice și concursuri dotate cu cupe aviatice (Cupa „M. Zorileanu”, Cupa „V. Craiu”), zboruri de agrement cu pasageri, colecte, obținând și donații, subvenții și cotizații. În primii doi ani de activitate ARPA a colectat circa 25 milioane de lei, din care în anul 1928 s-au cumpărat 5 avioane. ARPA a organizat filiale de propagandă aviatică în toate capitalele de județ și în orașele principale, în unele dintre acestea având școli de zbor cu sau fără motor și cercuri de aeromodelism. În domeniul infrastructurii ARPA a amenajat 60 de terenuri de zbor. În anul 1945 asociația a fost desființată.La ARPA au fost afiliate mai multe aerocluburi:

Aeroclubul Albastru – București – fondat în 1926
Asociația Bucovineană – Cernăuți – fondată în 1929
Asociația Cultul Aeronautic – București – fondat în 1933
Aeroclubul Brașov – fondat 1934 în cadrul IAR
Aeroclubul Olteniei – Craiova – fondat 1937
Asociația Aviatică CFR – fondată în 1935
Aeroclubul Prahova – fondat 1936

Emblema de onoarea a Diplomaților Militari

în Rezervă și Retragere "Al.I.Cuza"

Asociaţia Diplomaţilor Militari în Rezervă şi în Retragere „Alexandru Ioan Cuza” (ADMRR „Alexandru Ioan Cuza”), constituită în conformitate cu prevederile Constituţiei României şi ale Ordonanţei nr. 26/2000 a Guvernului României cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare, este o organizaţie obştească, apartinică, non profit şi independentă, reprezentând asocierea voluntară a ofiţerilor în rezervă şi în retragere din toate armele care au desfăşurat sau au sprijinit direct sau prin acţiuni conexe activitatea diplomatică militară de cunoaștere a armatelor altor state şi de dezvoltare a relaţiilor Armatei României cu acestea. Patronul spiritual al ADMRR este domnitorul Alexandru Ioan Cuza care, prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83 din 12 noiembrie 1859, a pus bazele organizatorice ale activității diplomatice militare şi ale primelor structuri de informaţii militare în Armata României. Activitatea ADMRR „Alexandru Ioan Cuza” se desfășoară sub deviza: „PATRIE – ONOARE - TRADIŢIE”.

Diplomația este arta și practica de a purta negocieri între reprezentanți împuterniciți ai unor națiuni sau grupuri diverse, fiind o activitate efectuata de un diplomat. Face referință la desfășurarea relațiilor internaționale prin mijlocirea diplomaților profesioniști în ceea ce privește o gamă completă de probleme de actualitate. Diplomația presupune influențarea deciziilor și a conduitei guvernelor străine și oficialilor prin dialog, negociere și alte mijloace non-violente. Diplomația este principalul instrument al politicii externe, ce constă în atingerea obiectivelor și strategiilor largi ce ghidează interacțiunile statului cu restul lumii. Tratatele internaționale, acordurile alianțele, și alte manifestații ale politicii externe sunt negociate de diplomați înainte de aprobarea efectuată de politicienii naționali. Diplomații pot contribui la formarea politicii externe a unui stat într-o capacitate consultativă. Din prima parte a secolului 20, diplomația a devenit un domeniu profesional, fiind efectuată de diplomați acreditați susținuți de personal și infrastructură diplomatică, precum consulatele și ambasadele. Termenul "diplomat" a fost aplicat în cazul serviciilor diplomatice, consulare și în misiunile oficialilor ministerelor de externe. Acesta provine din " diploun", cuvânt din limba greacă. Era o procedura antică de a redacta actele oficiale sau diplomele în două exemplare.Diplomatul era purtătorul dubletului. Termenul modern "Diplomacy" a apărut în limba engleză din anul 1645, iar termenul "Diplomatie" a apărut în limba franceză din anul 1790. Era definită ca întreținerea afacerilor între state prin mijloace pașnice, implementate de state în folosul politicii externe și asigurarea obiectivelor fără a recurge la forță.

F.S.S.R. - 1929

F.S.S.R. (Federația Societăților Sportive din România) a fost o formă de organizare și conducere a sportului românesc. Ea s-a înființat în anul 1912, și a reunit toate societățiile (asociațiile sportive) existente la acea dată. Federația a avut o viață scurtă, fiind înlocuită după numai doi ani de către Comitetul Olimpic Român. Medalia de mai sus, din alamă, rotundă, și cu inel de prindere. s-a folosit și în ani următori pentru premierea competitorilor din diverse sporturi.

Cursa copiilor Autism24 - Asociația Medicover

Autism24h este un ultramaraton de alergare pe nisip timp de 24 de ore, care se desfășoară anual începând din anul 2017. Evenimentul Autism 24h este organizat de Asociatia Centrul de Autism Marea Neagra, organizație non profit. Evenimentul Autism 24h este o manifestare sportivă pentru amatori, profesioniști și copii și are ca scop promovarea mișcării în aer liber si promovarea cauzei persoanelor cu nevoi speciale.

Autismul este o tulburare de dezvoltare caracterizată prin dificultăți de comunicare și interacțiune socială, precum și prin comportamente repetitive. Autismul este tulburarea centrală din cadrul unui întreg spectru de tulburări de dezvoltare, cunoscut sub numele de spectrul tulburărilor autismului/autiste sau de tulburări pervazive de dezvoltare. Aceste tulburări prezintă o largă varietate de manifestări, presupuse a fi rezultatul unor disfuncționalități de dezvoltare ale sistemului nervos central sau genetice. Simptome obișnuite ale autismului includ acțiuni repetitive/monomane, contact și comunicare limitată cu alte persoane și interese foarte restrânse. Cauzele specifice sunt încă necunoscute. Răspândirea afecțiunii cognitive este cam de 6 la 1000 de persoane, și este de trei sau patru ori mai des întâlnită la băieți decât la fete. Autismul este prezent încă de la naștere și se păstrează pe durata întregii vieți. Intervențiile comportamentale timpurii sau terapia prin vorbire îi pot ajuta pe copiii cu autism să obțină abilități de grijă față de sine, sociale și de comunicare. Deși nu există un leac cunoscut, au fost cazuri în care copiii s-au recuperat. Anual în data de 2 aprilie omenirea marchează Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului.

Cenaclul scriitorilor țărani "Lamura"

Cenaclul “Lamura” al scriitorilor țărani a fost un for de cultură fondat în regimul comunist în județul Arad. A fost o mișcare literară promovată din inițiativa Partidului Comunist ea existând în toate statele lagărului socialist. Fenomenul în ansamblu a fost unul complex, cuprinzând întreaga sferă de creație, inclusiv cea tradițională. Ca urmare au fost înființate și finanțate ansambluri mari de cântece și dansuri, după modelul Moscovei, iar repertoriile și-au schimbat conținutul. În cazul României, ideea de creator nou, a cărui datorie era aceea să cânte frumusețile patriei, realizările comuniste, munca în fabrici, uzine și pe ogoarele ţării, a apărut în prelungirea ideii de om nou. Răspunzând noii politici culturale, de prin anii 60 în România încep să apară mai multe culegeri de cântece noi, editate de Casele regionale ale creației populare. De referință rămâne însă anul 1971, când în România a avut loc un moment de cotitură ideologică în interiorul PCR, prin “tezele din iulie” şi prin cuvântarea lui Nicolae Ceauşescu la plenara CC al PCR din noiembrie, care a dus, printre altele, la politizarea accentuată a culturii. Se crede că mișcarea aceasta literară s-a înfiripat prin anii 1965-1968 și a început să se dezvolte odată cu înființarea Casei Creaţiei Populare a Judeţului Arad, adică în perioada imediat următoare ieșirii de sub influența moscovită, când în țară a început să se manifeste naționalismului românesc promovat de Ceaușescu. Una din atribuțiile angajaților acestei instituții a fost depistarea în teritoriu a versificatorilor țărani, urmată de antrenarea lor în scrierea de poezii patriotice. O schimbare importantă în activitatea acestor creatori amatori care au intrat în evidențele nou înființatului Centru de Îndrumare a Creației Populare și Mișcării Artistice de Masă al Județului Arad a avut loc în anul 1976, când sub coordonarea prof. Teodor Uiuiu, a fost înființat special Cenaclul creatorilor ţărani „Lamura”. Semnificativ este și faptul că oficializarea cenaclului a coincis cu anul lansării Festivalului Național „Cântarea României”. Vreme de trei decenii, scriitorii țărani au fost încurajaţi, stimulaţi, organizaţi, publicați. Producțiile literare au fost citite la ședințele cenaclului, au fost recitate de autorii lor, de șoimii patriei și de elevi la serbări și spectacole, au fost publicate în ziarul arădean „Flacăra Roșie”, difuzate la Radio, puse pe melodii și cântate, etc. Conform unei listei, care s-a păstrat în arhivă, la un moment dat, din această mișcare literară au făcut parte 57 de persoane. Acești „scriitori” erau vizitați în satul lor de ziariști și chiar de reporteri de la Radio București. Li se luau interviuri, erau puși să recite, li se solicitau poezii. De pildă unei poete i s-a solicitat de către Revista „Femeia” să trimită două poezii închinate „Tov. Nicolae Ceaușescu”. O parte din acești scriitori, îmbrăcați în portul popular din satul lor, au reprezentat Aradul la fazele interjudețene și la faza națională a Festivalului Național „Cântarea României” de la București, unde au fost premiați. Unii dintre ei, au apărut în antologii sau în seria intitulată semnificativ Scriitori țărani, publicate de Centrul de Îndrumare a Creației Populare și Mișcării Artistice de Masă al Județului Arad. Cenacliștii au scris de toate, poezie, proză, montaje pentru brigăzile de agitație şi piese de teatru. Privită în ansamblu, această creaţie a fost însă una inegală, fiind scrisă după cum s-a priceput fiecare. Tematica a fost și ea foarte diversă, în funcție de inspirație, de solicitări și de evenimente.

Cenacliștii au scris poezii cu conținut istoric, poezii închinate partidului, poezii despre dragostea de ţară, poezii de atitudine faţă de cei ce plecau din ţară, poezii despre satul sau ținutul lor, chiar poezii lirice, de dragoste. Anul 1989 a produs însă schimbări majore și în cultură. Centrul de creație a fost reorganizat, a fost numit alt director, atitudinea față de acest tip de producții literare s-a schimbat parțial și ea. La aceasta s-a adăugat dispariția prematură a mentorului cenacliștilor, îmbătrânirea sau moartea generației de țărani de succes etc. Din inerție, activitatea a mai continuat câțiva ani însă înlocuitorii fostului președinte al Cenaclului n-au mai avut energia și entuziasmul acestuia. Ședințele cenaclului în perioada 1992-1994 s-au desfășurat cu câte 5 membrii, toți din Arad și împrejurimi, ca în cele din urmă să înceteze. Să nu uităm că a fost un cenaclu care s-a constituit la comandă politică și a fost finanțat de o instituție a statului comunist. Desființarea a produs în rândul membrilor regrete și chiar o undă de tristețe. Și astfel "lămuriștii" ca grup au dispărut din peisajul cultural județean și național.

XL - 1939 - 1979

Nu există informații precise despre această insignă dar se poate presupune ca ea amintește posteriorității despre Invadarea Cehoslovaciei de către trupele germane conduse de Hitler. Atunci, în data de 15 martie 1939, și România s-a simțit amenințată și a declarat mobilizare generală. Insigna s-a realizat în anul 1970, la 40 de ani de la nedoritul eveniment.

_______________ooOoo______________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII