joi, 11 mai 2023

SCHREMS - AUSTRIA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură
și arhitectură din localitatea austriacă SCHREMS, bundes landul
AUSTRIA INFERIOARĂ, din vremuri diferite, câteva trimiteri
poștale vechi și o insignă locală.
Banca de economii
Teatrul
Piața castelului
Piața
Școala superioară
Hotel restaurant Rossler
Piața Hitler și Monumentul eroilor
Grădinița
Moara de apă
Palatul
Monumentul eroilor
Palatul
Școala veche - azi Muzeu
Casa de cultură
Biserica Sfânta Maria
Biserica parohială
Berăria
Trimiteri poștale
Insignă locală

xxx

O CARICATURĂ
DE MARGARETA CHITCATII
O EPIGRAMĂ PROPRIE
O VORBĂ DE DUH 
DE LA UN ÎNAINTAȘ
UN DUEL EPIGRAMATIC

___________xxx__________

O MEDALIE ȘI CÂTEVA
INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa". 

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Sublocotenent Ioan R. Marinescu 
Premiul - Ediția a VI-a 2019
Sublocotenentul Ioan. R. Marinescu este un erou al armatei române care s-a născut la data de 27 ianuarie 1894, în satul Heci, comuna Lespezi, judeţul Iaşi, fiind al optulea din cei 12 copii ai familiei. După absolvirea Facultăţii de Silvicultură din Bucureşti, Ioan. R. Marinescu a fost încorporat, la data de 28 august 1916, cu rangul de sublocotenent (r) în Regimentul 61 Infanterie, iar la 3 septembrie 1916 a fost trimis în linia întâia a frontului din Carpaţi. Armata română a trecut Carpaţii Orientali şi Meridionali în noaptea de 27/28 august 1916, înaintând 120 kilometri în zona centrală a Transilvaniei. La data de 1 octombrie 1916 s-a declanşat Manevra de la Flămânda, în care două divizii române au trecut Dunărea şi s-au angajat în lupte pe teritoriul bulgăresc, iar alte patru divizii se pregăteau să le urmeze, cu scopul determinării retragerii armatelor germane, turce şi bulgare din Dobrogea. Sublocotenent Ioan R. Marinescu a făcut parte dintre militarii care au participat la manevră. După două zile de lupte şi pierderi uriaşe, Marele Cartier General a decis să renunţe la Campania de la sudul Dunării şi să întărească eforturile din trecătorile Carpaţilor, deoarece inamicul declanşase o ofensivă în Transilvania. Sublocotenentul Ioan Marinescu a luat parte la luptele pentru apărarea trecătorilor din Predeal, Buşteni, Sinaia şi Azuga. Ulterior, a fost transferat pe frontul pentru apărarea Bucureştiului, luând parte la Bătălia de la Neajlov-Argeş, în care armata română a fost obligată să se retragă. Rănit în luptă, sublocotenentul Ioan R. Marinescu a fost transferat la Spitalul de Campanie din incinta Seminarului Teologic Bucureşti. A murit la 16 decembrie 1916, fiind înmormântat, la 27 decembrie 1916, în Cimitirul eroilor români din B-dul Ghencea. Medalia de mai sus este un premiu acordat în zilele noastre de Asociația Națională Cultul Eroilor “Regina Maria” în urma concursului de scriere a unor lucrări având ca temă de cercetare participarea armatei române pe câmpurile de luptă ale războaielor din 1877-1878; 1913; 1916-1919; 1941-1945 (analize ale unor bătălii; memorialistică de război, biografii ale unor personalităţi militare; soarta prizonierilor de război; militari dispăruţi pe front; monografii ale unor opere comemorative de război sau ale unor unităţi combatante – batalioane, regimente, brigăzi, divizii, nave de luptă etc).
Israel 40 - 90
Statul Israel este o republică parlamentară localizată în Orientul Mijlociul de-a lungul malului de est al Mării Mediterane, deci în continentul Asia. Se învecinează cu Libanul în nord, Siria în nord-est, Iordania și Cisiordania în est,Egipt și Fâșia Gaza la sud-vest. Conform cu legislația israeliană, capitala țării este din anul 1949 orașul Ierusalim dar aproape toate celelalte țări nu o recunosc ca atare, întreținând misiuni diplomatice la Tel Aviv. Țara este împărțită în șase districte. Frontierele actualului stat Israel fac și acum obiectul unor negocieri politice, fiind încă și cauza unor confruntări sângeroase. În anul 2019 populația stabilă a țării s-a estimat la 9092000 de locuitori, dintre care 6744200 erau evrei. Israelul este o țară dezvoltată și o democrație reprezentativă, cu un sistem parlamentar și vot universal. Israelul este una dintre țările cu cea mai mare speranță de viață din lume.Datorită climatului arid aici există puține râuri. Râul cel mai mare din Israel este Iordan. Începe din Muntele Hermon și curge pe granița cu Liban până în Marea Moartă, cel mai de jos punct de pe suprafața Pământului. Marea Moartă e în realitate un lac, dar printr-o tradiție îndelungată este utilizată denumirea de „mare”, are o puternică concentrație de săruri, fiind considerată cea mai sărată din lume. Israelul dispune de un sistem cu trei nivele juridice:
  • judecătoriile de pace – instanțele cu magistrați, situate în cele mai multe orașe din țară;
  • judecătoriile districtuale – servesc ca curte de primă instanță și curte de instanță de apel, ele sunt situate în cinci din cele șase districte ale Israelului;
  • Curtea Supremă de Justiție de la Ierusalim, instanța supremă cu un dublu rol: cel de înaltă instanță de apel și cel de Înaltă Curte de Justiție. În aceasta din urmă, Curtea Supremă de Justiție acționează ca un tribunal de primă instanță, care permite persoanelor fizice, atât cetățenilor, cât și celor care nu sunt cetățeni, să ceară ajutor judiciar împotriva deciziilor autorităților de stat.
Israelul are cea mai mare rată a natalității dintre țările dezvoltate, de trei copii pe femeie versus o medie de 1,7 copii pe femeie în alte țări dezvoltate. Rata mare a natalității este stimulată de politicile guvernamentale de încurajare a fecundității. Israelul este singura țară din lume care oferă fertilizare in vitro în esență gratuită pentru femei, pentru până la doi copii, precum și beneficii pentru copii aproape universale. Mai mult, Israelul oferă un mediu relativ favorabil pentru mamele care lucrează, având drept efect rate mari de angajare în rândul mamelor israeliene cu vârsta cuprinsă între 25 și 44 de ani. Israelul are 14 orașe cu o populație mai mare de 100.000 de locuitori. În total, 76 de municipalități israeliene au primit statutul de „oraș” din partea Ministerului Afacerilor Interne.
1 Martie 1903
Ziua de 1 Martie, Martisorul, dupa calendarul vechi, era considerata ca inceputul unui Nou An, sarbatoarea venirii primaverii. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie si se sarbatoreste din timpul romanilor, cand se sarbatorea ca zeul Marte, zeul fortelor naturii, al primaverii si al agriculturii. Inventivitatea comerciantilor nu cunoaste limite. De la pandantive clasice cu inimioare, floricele, stelute si pana la papirusuri cu declaratii solemne de dragoste si aranjamente miniaturale ikebana. Totul respira a primavara. Miroase a nou si a curat. Strazile s-au zvantat sub un soare promitator si furnicarul de oameni cauta cel mai potrivit suvenir pentru mama, iubita, prietena sau colega de serviciu. E timpul urarilor de dragoste, ghioceilor si narciselor. 
Semnificatia martisorului a ramas aceeasi de-a lungul timpului: este un simbol al primaverii, al revenirii la viata. El ne aduce optimism si credinta. Forma acestuia s-a schimbat in timp. La inceput martisorul era simbolizat printr-o moneda. Mai tarziu aparea sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu insirate pe o ata. Acum margelele frumos colorate, ceramica si florile le-au luat locul. Oamenii ofera cu multa placere de 1 Martie martisoare celor pe care ii iubesc, ca simbol al admiratiei lor, ca respect si stima speciala pentru doamne si domnisoare. Martisoarele sunt un dar ce se primeste sau se ofera cu mare placere in luna Martie in Romania si reprezinta un simbol al primaverii dar si al dragostei si admiratiei. El este daruit incepand cu zorii primei zile din Martie fiintelor dragi. In general acest simbol este oferit copiilor, tinerelor fete si femeilor pentru a le proteja gingasia si sensibilitatea. Martisoarele se ofera de catre barbati tinerelor fete sau doamnelor dar pot fi oferite si de catre fete prietenelor, mamelor, bunicilor. In Moldova se practica obiceiul ca fetele sa daruiasca la randul lor martisoare barbatilor. Este frumos ca fiecare martisor sa reprezinte persoana careia ii este daruit sau urarea care vrea sa fie facuta. Un cosar poate transmite bunastare, trifoiul noroc sau ghiocelul poate exprima gingasia. Dincolo de obiceiuri si traditii, martisorul este o intrupare a bucuriei, a dragostei de viata, un semn prin care noi, oamenii, salutam renasterea naturii odata cu venirea primaverii. Martisorul este numit si “funia anului”, care se spune ca aduna laolalta saptamanile si lunile in cele doua anotimpuri stravechi ale calendarului popular: vara si iarna, simbolizate de snurul bicolor. Impletirea alb-rosie a snurului se regaseste in steagul calusarilor, la bradul de nunta, la podoabele junilor si in multe alte obiceiuri stravechi. Impletirea celor doua culori simbolizeaza regenerarea vietii. Rostul snurului era ca, prin impletirea celor doua fire ce simbolizeaza unitatea contrariilor (lumina-intuneric, caldura-frig, iarna-vara), sa se aduca sanatate si paza de boli. Cele doua culori impletite mai simbolizeaza dragostea si ura, viata si moartea sau binele si raul. In calendarul vechi, 1 Martie marca inceputul unui Nou An. Martisorul, o podoaba de mici dimensiuni, cu snur-alb rosu, a fost creat cu rol de talisman menit sa poarte noroc si sa insoteasca urarile de dragoste, sanatate, bucurie si bunastare. Inca de pe timpul romanilor, venirea primaverii era un prilej de cinstire a zeului Marte, stapanul fortelor naturii si al agriculturii. În vechime romancele purtau la rever, legat cu fir rosu-alb, un martisor mai neobisnuit, printre care și cel de mai sus.
F.R.A. - (Federația română de atletism)
Atletismul apare in Romania la sfarsitul secolului XIX, la initiativa studentilor care studiau in tarile occidentale. In timpul vacantelor, acestia promovau atletismul organizand competitii de alergari, sarituri si aruncari. Primul concurs organizat de atletism are loc in 1882 la Bucuresti, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava si Matei Basarab. Treptat, creste interesul pentru activitatea sportiva, in general, si atletism, in particular. Se organizeaza curse care atrag un numar mare de concurenti, se contureaza o literatura de specialitate si sunt organizate competitii pe criterii de varsta. Mai mult, cu prilejul serbarilor scolare sunt introduse intreceri la alergari si sarituri la mai multe licee din diverse orase. In 1912, se infiinteaza Comisia de atletism, alergari pe jos si concursuri, parte din Federatia Romana a Societatilor Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federatiei Romane de Atletism (F.R.A.), a 19-a federatie pe lista mondiala, care in 1923 se afiliaza la I.A.A.F.(Federația international de atletism amator). Primele campionate naționale ale Romaniei sunt organizate in 1914, la 16 probe, si se adreseaza doar barbatilor. Un an mai tarziu, in 1915, se inaugureaza la Bucuresti primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din 1922, femeile vor avea propriile competitii, iar trei ani mai tarziu vor fi organizate primele Campionate Nationale feminine, precum si primele Campionate pentru juniori. In 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegatie a Romaniei formata din 10 atleti si 2 atlete participa pentru prima data la o astfel de competitie, iar in acelasi an debuteaza Campionatele Universitare din Romania. In 1930, la Atena, atletii romani se claseaza pe locul al doilea, la prima editie oficiala a Jocurilor Balcanice, iar in 1934, la editia inaugurala a Campionatelor Europene, participa 4 atleti romani. In 1937, F.R.A. organizeaza, pentru prima data in Romania, Jocurile Balcanice, iar in 1948 debuteaza seria Campionatelor Internationale ale Romaniei, nelipsite din Calendarele Anuale ale F.R.A.. Incepand cu anul 1952, atletii romani participa cu regularitate la toate marile competitii mondiale si europene si scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului romanesc. Sus am postat o poză reprezentând o aripă a clădirii F.R.A. din Bucureşti. 
Federatia Romana de Atletism (F.R.A.) patroneaza toate sectiile de atletism ale cluburilor si asociatiilor sportive din Romania, desfasurandu-si activitatea in conformitate cu Statutul si Regulamentele proprii. F.R.A.are la bază principiile fundamentale ale atletismului si ale sportului in general, considerand ca sunt esentiale fair-play-ul si respectarea regulilor competitionale de catre toti cei implicati in activitatile atletice. Printre valorile promovate de către Federatia Romana de Atletism se numara respectul fata de ceilalti competitori, onestitatea, spiritul de echipa. Astfel, sunt incurajate: cooperarea, responsabilitatea, sportivitatea, increderea, implicarea etc. Mai mult, F.R.A. considera ca atletii si antrenorii trebuie sa integreze valorile etice ale sportului atat in competii, cat si in antrenamentele zilnice. 
C.T.A. (Cercul tehnico aplicativ) - pompieri
Cercurile tehnico aplicative (C.T.A.) erau forme de pregătire specială în cadrul formațiunilor de pregătire militară a tineretului pentru apărarea patriei (P.T.A.P.). Pentru a înțelege contextul apariției formațiunilor PTAP să nu uităm că, urmare a creării NATO (1949), la 14 mai 1955, din inițiativa Uniunii Sovietice, apare al doilea bloc militar (Pactul de la Varșovia, semnat de toate statele comuniste) în scopul apărării colective împotriva unei agresiuni externe. Cu toate acestea, la data de 20 august 1968 o forță militară a Pactului de la Varșovia (formată din 23 divizii sovietice și 6 din partea altor țări comuniste) invadează Cehoslovacia pentru a înăbuși mișcarea  reformatoare de acolo, împotriva URSS. E de reținut că România nu a participat la această acțiune, supărând rău de tot “prietenul de la răsărit”. O invazie asemănătoare celei din Cehoslovacia era iminentă și în România. La data de 15 noiembrie 1968 în România s-a adoptat Legea nr. 33 care a instituit pregătirea tineretului pentru apărarea patriei. Conducerea acestei pregătiri a fost încredințată UTC-ului, sprijinit de mai multe structuri administrative, militare și civile. Toți băieții și fetele cu vârste incluse între 18 – 20 ani erau incluși în formațiunile de PTAP. Pregătirea consta în pregătire militară generală, cunoașterea armelor de nimicire în masă și a modului de protecție împotriva lor, apărare locală antiaeriană, pregătire sanitară și de prim ajutor precum și pregătire de specialitate, în cadrul cercurilor tehnico-aplicative de pe lângă unitățile militare. Tinerii purtau pe timpul pregătirii o uniformă albastră asemănătoare cu cea a gărzilor patriotice (dar care era  kaki) iar manualele după care se pregăteau erau asigurate de către Ministerul Apărării Naționale. Adeseori se organizau tabere și concursuri pe tematici specifice. Pentru stimularea tinerilor participanți la pregătire se acordau diplome, medalii, insigne și alte stimulente.
Concursul pe specialități al elevilor
Produsul medalistic de mai sus este o insignă conferită elevilor din licee industriale sau tehnologice și școli profesionale, participanți la Concursurile pe specialități. Atât în regimul comunist, ba chiar și astăzi, s-au desfășurat și se desfășoară concursuri ale elevilor în specialități practice (sudor, strungar, electrician, mecanic, croitor, zidar, cizmar, electronist, tâmplar, etc) în scopul dezvoltării aptitudinilor acestora și a dragostei pentru meseria aleasă. Această gamă de concursuri se desfășoară concomitent cu olimpiadele școlare la disciplinele teoretice (limbi, fizică, chimie, matematică, istorie, geografie, etc). 

_______________ooOoo_______________

PERSONALITĂȚI CULTURALE
PE BANCNOTELE LUMII
Poet romantic polonez Juliusz Slowacki,
a trăit între anii 1809 - 1849
Detaliu vignetă de pe o felicitare franceză
Detaliu vignetă de pe un bilet spaniol de loterie
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 11.05.2023

Niciun comentariu: