Epaminonda's Blog.....: ALMARZA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură și

arhitectură din localitatea spaniolă ALMARZA, provincia SORIA,

comunitatea autonomă CASTILLA Y LEON, din vremuri diferite.

Palatul cu stemă

Casa castelanilor

Biserica San Giorgio

Biserica Santa Lucia

Biserica Santa Lucia (interior)

Arhitectură locală

xxx

"SITUAȚIA LA ZI"

O CARICATURĂ

DE MARGARETA CHITCATII

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DUEL EPIGRAMATIC

______________xxx______________

O INSIGNĂ ȘI

CÂTEVA MEDALII

DIN JUDEȚUL GALAȚI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc

Insigna - Congresul Corpului contabililor

autorizați experți - Galați - 1937

C.E.C.C.A.R. - Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România a luat fiinţă în anul 1992 şi a fost recunoscută ca asociaţie profesională autonomă de utilitate publică prin Ordonanţă de Guvern în anul 1994. CECCAR este singura organizaţie îndrituită să gestioneze profesia contabilă din Romînia. Dar, CECCAR nu este o asociaţie nouă, înfiinţată după revoluţie. Această instituție are în urmă o istorie îndelungată, înfiinţarea propriu-zisă datând din anul 1921. În anul 1916 capătă personalitate juridical „Corpul Absolventilor Şcolilor Superioare de Comert” din România. La 18 iunie 1921, Camera Deputaţilor a adoptat „Legea pentru organizarea Corpului de Contabili Autorizaţi și Experţi Contabili din România”, iar la 1 iulie 1921, legea a fost votatã şi de Senatul României. La 13 iulie 1921, regele Ferdinand a aprobat legea, prin Decretul-regal nr. 3036, iar textul - contrasemnat de Grigore Trancu-Iaşi, în calitate de ministru al Muncii şi Ocrotirii Sociale, precum şi de Mihai Antonescu, în calitate de ministru al Justitiei - a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 80 din 15 iulie 1921. Dupã promulgarea legii, a fost elaborat „Regulamentul pentru aplicarea legii de organizare a Corpului”, publicat în Monitorul Oficial nr. 613 din 22 octombrie 1921. În ziua de 6 noiembrie 1921 a avut loc solemnitatea constituirii primului Consiliu Superior al Corpului, al cărui președinte de onoare era Grigore Trancu-Iași, iar președinte Niculae Butculescu. În anul 1924 începe constructia sediului Corpului, iar pe 6 decembrie 1925 are loc inaugurarea casei Corpului, în strada Teilor nr. 12, lângã spitalul Colţea. În 1926, Corpul Contabililor participã pentru prima datã la „Congresul Internaţional de Contabilitate” de la Bruxelles, precum si la „Congresul International al Experţilor Contabili” ţinut la Amsterdam. Tot în 1926, Corpului Contabililor din România s-a afiliat la „Asociaţia internaţionalã de contabilitate”, cu sediul la Bruxelles, în al cãrui comitet provizoriu de conducere a fost ales decanul Corpului - Nicolae Butculescu. În urma Hotãrârii Consiliului de Miniştri (condus de dr. Petru Groza) nr. 201 din 8 martie 1951, Marea Adunare Naţionalã (sub presedintia lui C.I. Parhon) emite Decretul nr. 40 din 10 martie 1951 prin care se desfiinţeazã Corpul Contabililor Autorizaţi şi Experţilor Contabili. În ianuarie 1990, ia fiinţã „Asociaţia Generalã a Experţilor Tehnici şi Contabili din România”. În perioada urmãtoare s-a constituit un comitet de initiativã care a început demersurile pentru reînfiinţarea Corpului profesioniştilor contabili din România. La 10 iulie 1992 s-a acordat personalitate juridică Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. Conform DEX, prin contabil se înțelege o persoană calificată care ține contabilitatea unei instituții sau unei întreprinderi, iar prin contabilitate se înțelege un ansamblu operațiilor de înregistrare, pe baza unor norme și reguli speciale, a mișcării fondurilor și materialelor într-o instituție. Contabilitatea este știința și arta stăpânirii afacerilor, în care scop se ocupă cu "măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor fizice și juridice", în care scop "trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori" (Legea contabilității nr.82/1991, republicată în iunie 2007, art.2, al (1).

Jetonul - C.S.G. - Secția reparații energetice - 241

(Combinatul Siderurgic Galați)

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. La angajare în întrepruindere se primește pe bază de semnătură câte un astfel de jeton (forme și culori diferite corespunzătoare fiecărei secții, dar care au marcat și un număr unic, diferit de la angajat la angajat). Noul angajat predă la magazie acest jeton primind în schimb echipamentul și sculele necesare pentru lucru. La încetarea raporturior de muncă angajatul predă toate scule și echipamentul de lucru la magazie, reprimindu-și jetonul. Ulterior acest jeton se predă la biroul personal odată cu semnarea fișei de lichidare. Astfel angajatul devine mai responsabil față de echipamentele și sculele de lucru primite spre folosință. Piesa prezentată aici este un jeton special realizat la comanda Combinatului Siderurgic Galați (C.S.G.), are o singură față, este confecționat din aluminiu și are forma un triunghi echilateral, cu latura de 34,5 milimetri. În câmp, la partea superioară, în interiorul unui triunghi liniar continuu este marcată inscripția: “C.S.G.”, înconjurată de un oval. La partea inferioară este marcată inscripția: “SECT.REP.ENERG” (Secția reparații energetice) și central este poansonat numărul 241.

Ridicat la ordinul liderului comunist Gheorghiu-Dej, Combinatul siderurgic de la Galaţi era în 1989, cea mai mare companie din Europa, având 40.000 de angajaţi. Acum mai are doar 8.700 de oameni, iar afacerile merg tot mai prost. Nu poţi vorbi despre Galați fără să aminteşti de Dunăre, de peşte şi, nu în cele din urmă, de combinatul siderurgic ArcelorMittal. Un recent studiu sociologic arăta că din cei 300.000 de locuitori ai oraşului, 200.000 au sau au avut, într-un fel sau altul, legături cu compania siderurgică. Ei sau rudele lor de gradul I fie au lucrat acolo, fie încă mai lucrează, fie muncesc la companii legate ombilical de combinat. Construcţia unui mare combinat siderurgic în partea de est a României, cu ieşire la Dunăre şi/sau la mare, a fost discutată prima oară în 1958, la o plenară a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român (cum se numea pe atunci Partidul Comunist). Decizia a fost pusă pe hârtie însă de-abia după doi ani, respectiv pe 8 iulie 1960, prin decretul br 924 al Consiliului de Miniştri. În prealabil, Congresul al VIII-lea al PMR aprobase uriaşa investiţie, după o discuţie furtunoasă. Iniţial s-a vorbit despre construirea combinatului lângă Constanţa, la Midia sau la Mangalia, dar Gheorghe Gheorghiu-Deja, care avea rădăcini la Galaţi a decis că oraşul de pe Dunăre este „alesul”. Cel care a primit misiunea de a conduce proiectarea platformei siderurgice (în calitate de director al IPROMET Bucureşti), a fost Ion Prisecaru, care avea pe atunci doar 30 de ani. Amplasamentul actual a fost ales la concurenţă cu Tuluceştiul şi cu zona dintre Galaţi şi Brăila, după un studiu ştiinţific aprofundat privind curenţii de aer, pânza freatică şi stabilitatea terenului. Pentru rdicarea combinatului s-a infiinţat o firmă specializată – I.C.M.R.S.G. – care în doar şase luni a angajat peste 12000 de oameni. Oficial, construcţia combinatului siderurgic de la Galaţi a început pe 17 iulie 1961, când, scrie presa comunistă, „excavatoristul Nicolae Afteţ, în vârstă de 35 de ani, a excavat prima cupă de pământ”. Prima construcţie a fost actuala hală a Secţiei Prelucrări Mecanice. Lucările la primul obiectiv de producţie important, respectiv Laminorul de tablă groasă nr.1, au început la 8 aprilie 1963. Fidelă principiilor comuniste cum că doar muncitorii contează, presa vremii scrie: „Excavatoriştii Georghe Halciuc şi Gheorghe Secară au început lucrările…”. „Părintele ideologic” al combinatului siderurgic de la Galaţi, Gheorghe Gheorghiu-Dej, nu avea să mai apuce inaugurarea. Moare, în 19 martie 1965, în urma unui cancer galopant, despre care s-a bârfit că i-ar fi fost provocat de ruşi, prin iradiere. Panglica avea să fie tăiată de succesorul lui Dej, Nicolae Ceauşescu, în ziua de 14 septembrie 1966, la ora 17 și 56 minute. Însă producţia integrată avea să înceapă de-abia în 15 iulie 1968, când au fost finalizate toate capacităţile de producţie siderurgice şi a fost scoasă prima şarjă la Oţelăria nr.1. Până în 1972, activitatea combinatului de la Galaţi a crescut constant. Numărul de salariaţi a ajuns la circa 40000 (întreaga platformă siderurgivă, incluzând unităţile industriale conexe, număra peste 50000 de angajaţi). Producţia de oţel record a fost atinsă la nivelul anului 1988, la peste 8,5 milioane de tone, în valoare de circa 7,2 miliarde de dolari. Cel puţin aşa afirmă documentele vremii. În prezent, combinatul de la Galaţi mai are doar 8700 de angajaţi, iar producţia de oţel este de numai 300000 de tone pe lună, adică 3,5 milioane de tone/an, fiind cumpărat de gigantul economic transnațional Arcelor Mittal.

Jetonul - U.P.S.R.S. - Sculerie - 00190

(Uzina de Piese de Schimb și Reparații Siderurugice)

Piesa prezentată aici este un jeton special realizat la comanda U.P.S.R.S. (Uzina de Piese de Schimb și Reparații Siderurgice) din municipiul Galați. Jetonul are o singură față, este confecționat din aluminiu și are forma un hexagonal, cu latura de 36 milimetri. În câmp, la partea superioară, în interiorul unui hexagon liniar continuu este marcată inscripția: “SCULĂRIE”, iar la partea inferioară este marcată inscripția: “UPSRS” - Uzina de Piese de Schimb și Reparații Siderurgice. Între cele două inscripții este poansonat numărul 00119.

Uzina de piese de schimb și reparații siderurgice (U.P.S.R.S.) era

situată pe platforma siderurgică a municipiului Galați și ea producea piese mecanice noi pentru Combinatul Siderurgic Galați (azi Arcelor Mittal). Aici au muncit 700 de oameni în toate cele trei ture de lucru. Uzina a fost construită în anul 1963 și a fost închisă complet în anul 2013, Arcelor preferând piesele mecanice din import.

Teatrul Dramatic Galați - 25 ani 1955 - 1980

Teatrul de Stat, denumirea inițială Sala V.A.Urechia, denumirea alternativă Teatrul Dramatic, denumirea actuală Teatrul Dramatic „Fani Tardini” este o importantă instituție de cultură a municipiului Galați, situată pe Strada Domnească, la nr. 59. Lucrările la actuala clădire a Teatrului Dramatic din Galaţi, cunoscută în vremea de atunci sub numele de Sala "V.A. Urechia", au început în 1924 şi s-au terminat în 1941. Proiectul a fost conceput în Italia, iar constructorul a fost adus de la Roma. În 1949, comitetul provizoriu al comunei urbane Galaţi emite Ordinul nr. 3033, prin care se prevedea înfiinţarea Teatrului Galaţi-Brăila, care a funcţionat doar în Brăila. De la 1 septembrie 1955, începe funcţionarea Teatrului de Stat Galaţi, prin Hotarârea Consiliului de Miniştri nr. 2003, din 16 septembrie 1955. Primul spectacol al teatrului a fost "Preludiul", în 14 aprilie, în sala Orchestrei Simfonice de Stat (devenită mai târziu Sala Teatrului Muzical "Nae Leonard"). Primul spectacol în actuala sală a teatrului a fost piesa "D'ale carnavalului", pe 30 decembrie 1956. Din anul 1973, Teatrul de Stat primeşte denumirea de Teatrul Dramatic Galaţi. În 2000, Teatrul Dramatic Galaţi devine Teatrul Dramatic "Fani Tardini" Galaţi, în amintirea actriţei care, la 1887, dădea un spectacol de binefacere pentru a-l ajuta pe Mihai Eminescu. Prezint mai jos câteva repere calendaristice ale mișcării teatrale în orașul Galați:

În 1837, la Hanul Ventura se dădeau reprezentaţii de către pârcălăbie, cum a fost cea din septembrie 1837, pentru suirea pe tron a noului domnitor.
În 1851-1853, la Galaţi, Fani Tardini a jucat alături de Mihail Pascaly, Matei Milo, I. Poni, în spectacolele "Puritanii Londrei" şi "Vorba din Paris".
În 1853, Luigi Ademolo, un profesor de cant, a înfiinţat în Galaţi "un mic teatru" pe locul Hanului Ventura, unde pe lângă comedii se jucau şi mici operete, cu un orchestru înjghebat din mai multi italieni ce lucrau în magaziile de la schelele din port. În anul 1858, în viata teatrală a Galaţiului are loc un eveniment deosebit prin montarea piesei lui Mihail Pascaly, "Viitorul României", în premieră absolută, fapt ce a dus la pregătirea spiritelor pentru înfăptuirea Marii Uniri.
În 1860, trupa condusă de Fani Tardini şi Alexandru Vlădicescu susţine două reprezentaţii într-un local de teatru improvizat pe Strada Domnească.
În 1862, se întocmeşte un proiect pentru construirea unui teatru in Galaţi. Proiectul este aprobat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, dar nu s-a mai realizat, nefiind sprijinit de guvern.
În 1863-1864, Teodor Burda informează în "Istoria teatrului în Moldova" că există la Galaţi o sală specială de teatru, când prin contribuţia mai multor iubitori de teatru, s-a construit în localul vechii burse de pe malul Dunarii o sală mare, cu o scena şi cu un loc aparte pentru orchestră, în care s-au dat diferite reprezentaţii teatrale.
În martie 1865, când trupa lui Fani Tardini se afla la Cernauţi spre finalul turneului, Mihai Eminescu îi ajunge din urmă şi îi însoteşte spre Brasov, în calitate de sufleur.
În 1866, Fani Tardini adresează o cerere municipalităţii gălătene, prin care solicita o subvenţie necesară pentru construirea unui teatru, deși exista un teatru pe locul negustorului Iaconomu, unde au jucat multe trupe româneşti şi străine, printre care şi glorii mondiale ca Sarah Bernhardt, Adelina Patti şi alţii.
În anul 1870, Fani Tardini vine cu trupa sa in Galaţi şi dă o reprezentaţie în amfiteatrul din Via de la Filantoff situat pe Strada Domnească, cu piesa "Nebuna de la şapte turnuri".
În 1872, Fani Tardini împreuna cu Alexandru Vlădicescu se stabileşte in Galaţi, ocupând o locuinţă pe Strada Cuza Vodă, nr. 50.
Pe 21 martie 1880, trupa lui Fani Tardini dă prima reprezentaţie cu piesa "Idiotul".
Pe data de 8 decembrie 1887, "Curieul român" anunţa că poetul Mihai Eminescu va fi ajutat, in suferinţele-i materiale de către doamna Fani Tardini şi de către domnii Vlădicesti, care s-au hotărât să dea o reprezentaţie in beneficiul poetului.
În 1900, Fani Tardini a dat o reprezentaţie la Teatrul Papadopol din Galaţi, jucând pentru ultima oară piesa "Cocina".
În anul 1908, Fani Tardini încetează din viaţă în casa ei din Strada Cuza Vodă, nr. 50.
Lucrarile la actuala cladire a teatrului, cunoscută atunci sub numele de Sala "V.A. Urechia", au început în 1924 şi s-au terminat în 1941.
În 1949, comitetul provizoriu al comunei urbane Galaţi emite Ordinul nr. 3033, prin care se prevedea înfiinţarea Teatrului Galaţi-Brăila, care a funcţionat doar în Brăila.
De la 1 septembrie 1955, începe funcţionarea Teatrului de Stat Galaţi, prin Hotarârea Consiliului de Miniştri nr. 2003, din 16 septembrie 1955.
Primul spectacol al teatrului a fost "Preludiul", în 14 aprilie, în sala Orchestrei Simfonice de Stat (devenită mai târziu Sala Teatrului Muzical "Nae Leonard").
Primul spectacol în actuala sală a teatrului a fost piesa "D'ale carnavalului", pe 30 decembrie 1956.
Din anul 1973, Teatrul de Stat primeşte denumirea de Teatrul Dramatic Galaţi.
Din anul 2000, Teatrul Dramatic Galaţi devine Teatrul Dramatic "Fani Tardini" Galaţi.

Centenarul tenisului gălățean

100 de ani de tenis (iulie 1998) Galați - România

Tenisul de câmp modern a apărut inițial în Anglia, la sfârșitul secolului al XIX-lea ca si “tenis de camp”. Dupa crearea sa, tenisul s-a raspandit mai intai in clasa superioara a lumii engleze, apoi, incet-incet, in intreaga lume. Tenisul este acum un sport olimpic si este practicat de toate clasele sociale, indiferent de bani si de varsta, inclusiv de persoanele aflate in scaun cu rotile. In mod remarcabil regulile sale de bază au ramas neschimbate din anul 1890. In 1874, maiorul Walter Wingfield a achizitionat drepturile de brevet pentru echipamente si reguli de joc. In acelasi an, primele instante judecatoresti de tenis au aparut in Statele Unite. Jocul s-a raspandit curand in diferite parti ale lumii cum ar fi Rusia, Canada, China si India. Terenurile de crochet au servit ca terenuri de tenis in acea perioada. Primul teren de tenis a fost conceput de Wingfield si a fost in forma de clepsidra. Acest a fost mai scurt decat terenul modern pe care il avem astazi. Cel mai vechi turneu de tenis a avut loc în anul 1877 la Wimbledon-Anglia, câștigat de Spencer Gore.

Municipiul Galați este reședința și totodată cel mai mare oraș al județului Galați situat în sudul Moldovei în apropierea frontierelor cu Republica Moldova și Ucraina. Conform ultimului recensământ din 2011, populația orașului era de 249732, fiind al 8-lea oraș din țară ca număr de locuitori. Este unul dintre cele mai mari centre economice din România, respectiv Moldova. Orașul Galați are o istorie încărcată și datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea mai importantă arteră comercial-fluvială europeană, Canalul Dunăre – Main – Rin. Primele semne ale unei așezări permanente în zona municipiului Galați s-au găsit pe malul estic al bălții Mălina (în nord-vestul municipiului), unde s-au descoperit fragmente din ceramica de tip Stoicani-Aldeni. Prima menționare documentară a orașului Galați (pe atunci târg) datează din anul 1445 (într-un act semnat de domnitorul Ștefan al II-lea). Sus am postat stema actuală și primul sigiliu al târgului Galați, iar jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Galați, din vremuri diferite.

Biserica catolică

Școala Normală

Seminarul

Statuia lui Costache Negri

Monumentul Lascăr Catargiu

Statuia lui Mihai Eminescu

Teatrul muzical Nae Leonard

Statuia lui I.C.Brătianu și Școala Cuza Vodă

Strada Brașoveni - Teatrul Papadopol

Noua agenție NFR - Palatul Navigației

(Navigația Fluvială Română)

Galați este un județ situat în sudul provinciei istorice Moldova, România, cu reședința în orașul cu același nume. Județul Galați face parte din Regiunea de Dezvoltare Sud-Est (împreună cu județele Vrancea, Buzău, Brăila, Constanța și Tulcea), din Euro regiunea Dunării de Jos (alături de raioanele din sudul Republicii Moldova și vestul Ucrainei) precum și din Zona Economica Libera Galați-Giurgiulești-Reni. Acest județ are suprafața de 4466 kilometri pătrați și numără aproximativ 536000 de locuitori. Ca subunități administrative județul are în compunere; 2 municipii – Galați și Tecuci, 2 orașe – Târgu Bujor și Berești precum și 61 de comune. Sus am postat stemele comunistă și actuală precum și harta județului Galați, iar mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din județ, din vremuri diferite.