Epaminonda's Blog.....: HUIZEN

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură și

arhitectură din localitatea olandeză HUIZEN, regiunea OLANDA DE

NORD, din vremuri diferite, câteva trimiteri poștale ilustrate dar

și un jeton local.

Strada Naarder

Hotelul Fletcher

Portul

Muzeul

Biserica Oude

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

Jeton local

xxx

O CARICATURĂ

DE MIHAI MATEI

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx________

UN JETON, CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL IAȘI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Jetonul - Comunitatea cultului israelit - Podu Iloaiei - 15

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Piesa de mai sus este un jeton realizat la comanda Comunității cultului izraelit din localitatea Podu Iloaiei, județul Iași. Jetonul este confecționat din zinc argintat, are forma rotundă și diametrul de 21 milimetri. Pe aversul jetonului, central, este inscripționat numele localității: “PODU -ILOI” deasupra având reprezentată Steaua lui David, iar dedesubt este aplicat un frumos ornament decorativ. Periferic circular, pe o bandă marcată prin două cercuri perlate, este aplicată inscripția: “ * COMUNITATEA CULTULUI ISRAELIT.” Pe revers, central, în interiorul unui cerc perlat exterior este marcat numărul: “15”. Nu am informații cam ce ar putea însemna acest 15 (probabil bani sau lei) și nici despre cum se folosea și la ce folosea acest jeton.

Podu Iloaiei este un oraș (din anul 2005) din județul Iași, care include și satele: Budăi, Holm, Coșițeni și Scobâlțeni, fiind situat în centrul județului, pe malurile râului Bahlui. Localitatea este străbătută de șoseaua națională DN28 (Iași - Roman). Orașul este un mic nod feroviar, având gară pe calea ferată Pașcani-Iași, de la această gară ramificându-se o linie secundară ce duce la Hârlău. La recensământul din anul 2011 orașul număra 9573 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 9739 locuitori), dintre care: români – 81,82%, romi – 9,1% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului ieșean Podu Iloaiei se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 86,43%, romano catolici – 1,64% și restul – nedeclarată sau altă religie. Târgușorul Podu Iloaiei s-a format în 1818, când mai mulți negustori evrei au obținut permisiunea domnitorului Scarlat Callimachi să înființeze un târg la podul peste Bahlui aflat la hotarul între mai multe moșii. Târgușorul a fost administrat de un comisar al guvernului până în 1864, când a fost organizat ca o comună rurală. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Podu Iloaiei avea acest statut de comună rurală, formată doar din târgușorul de reședință, făcând parte din plasa Bahluiul a județului Iași.Trei obiective din orașul Podu Iloaiei sunt incluse în lista monumentelor istorice:

Biserica Sfântu Nicolae (1832)
Spitalul (fost han - 1830)
Gara (sfârșitul secolului al XIX-lea)

Înființarea lojii masonice Zeul Marte - Iași - 29 aprilie 1772 (bronz)

Piesele postate aici sunt medalii masonice realizate cu ocazia înființării Lojii masonice Zeul Marte, la Iași, în data de 29 aprilie 1772. Medaliile au fost emise sub îndrumarea baronului Peter von Gartemberg – Sadogurski, în perioada când acesta era intendent al armatelor ruse de ocupație, în campania din anii 1769 - 1774, dar și Venerabil al Lojei Zeul Marte. Aversul, în interiorul unui cerc liniar continuu, prezintă două personaje purtând coif, cea din stânga parcă femeie, aplicând o inscripție pe un monument, iar cea din dreapta, parca bărbat, având sabie la brâu iar în mâini un echer și o coroană, doar privind. Periferic circular pe partea superioară și dreaptă este aplicată o inscripție, pare-se în limba latină (italiană) ce tradusă înseamnă - Nu mă tem de cel puternic, nu disprețuiesc pe cel umil – iar la partea de jos – Iași 29 aprilie 1772. Reversul, în interiorul unui cerc liniar continuu, prezintă o coroană formată din două ramuri de laur, legate la partea de jos cu o panglică și în interiorul ei o inscriptie pe zece rânduri orizontale, pare-se în limba latină (italiană) ce tradusă înseamnă - S-a realizat prezenta medalie pentru a fixa în memorie înființarea în cetatea Iași la 29 aprilie 1772 a noii loji masonice - Zeul Marte.

Înființarea lojii masonice Zeul Marte - Iași - 29 aprilie 1772 (argint)

Există și alte simboluri masonice care apar frecvent pe bijuterii, medalii și decorații masonice ca de exemplu:

Compasul – dedicat tuturor masonilor, semnificând Spiritul
Echerul – dedicat doar Marelui Maestru, semnificând Materia, Spațiul, Echilibrul, fără el masonii nu pot șlefui “piatra brută”
Steaua în cinci colțuri (pentaclul) – semnifică Lumina, Inteligența. Știința
Ramurile de accacia – semnifică Reînnoirea, Metamorfoza, Inocența
Litera G – se referea inițial la Geometrie - știința sacră transmisă, azi cu ample și misterioase încărcături ezoterice.

Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei. Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia. Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult, in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe, Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.

Insigna - Comisar regal

Curtea Superioară de Justiție - P.S. - Iași

Piesa medalistică de mai sus este o insignă regalistă ce se conferea Comisarilor Regali de la Curtea Supremă de Justiție Militară, în semn de reprezentare, identificare și recunoaștere a acestora. Insigna a fost purtată de un Comisar Regal de la Curtea Supremă de Justiție Militară de la P.S. din municipiul Iași. Cele două litere (PS) ar putea fi o prescurtare de la (Procuratura Superioară sau Parchetul Superior). Conform DEX, prin Comisar Regal se înțelege procuror la consiliul de război. Și tot conform DEX procurorul este un magistrat membru al Parchetului, care are rolul de a exercita acțiunea penală și de a susține acuzarea; membru al procuraturii, care decide trimiterea infractorilor în fața justiției, susține acuzarea în procesele judiciare, supraveghează justa aplicare a legilor și reprezintă interesele statului într-un proces. În câmpul central al insignei este redată stema mare a Regatului României.

Stema Regatului României, întregit cu țările surori unite, se compune din trei scuturi puse unul peste altul: scutul mare, scutul mediu și scutul mic, dinastic.Scutul mare – pe albastru, o acvilă de aur cu ciocul și ghiarele roșii, încoronată cu o coroană regală de aur, ținând în cioc o cruce pedată de aur, ascuțită la extremitatea inferioară, în ghiara dreaptă o spadă, în ghiara stângă un sceptru de aur cu vârful în formă de crin; acvila română, armele regalității române. Pe pieptul acvilei, scutul mediu, scartelat, cu insițiune între cartierele de jos, cuprinzând armele țărilor surori unite:

sus la dextra, armele vechiului Principat al Valahiei (cu Oltenia): pe albastru, o acvilă de aur cu ciocul și ghiarele roșii, ținând în cioc o cruce pedată de aur, însoțită de un soare de aur la dreapta și de o lună-nouă de aur la stânga.
sus la senestra, armele vechiului Principat al Moldovei (cu Basarabia și Bucovina): pe roșu, un cap de bour negru cu gura închisă, însoțit de o stea de aur cu cinci raze între coarne, de o roză de aur cu cinci petale la dreapta și de o semilună de aur la stânga.
jos la dextra, armele vechiului Banat românesc al Severinului: pe roșu, peste valuri naturale, un pod de aur cu două deschideri boltite, construite din piatră cioplită, din care iese un leu de aur cu limba și ghiarele roșii.
jos la senestra, armele vechiului Principat al Transilvaniei (cu Crișana și Maramureșul): albastru și aur, împărțit printr-o fâșie îngustă roșie, din care iese o acvilă neagră cu ciocul de aur, însoțită de un soare de aur la dreapta, de o semilună de argint la stânga; jos, șapte turnuri roșii, câte patru și trei, cu câte două rânduri de crenele și câte două ferestre, cu porțile închise.
în insițiune, armele vechiului Despotat al Dobrogei: pe albastru, doi delfini de aur afrontați, cu cozile ridicate în sus. Peste toate acestea, scutul mic, scartelat de argint și negru, armele Casei Domnitoare de Hohenzollern. Pe scutul mare, Coroana de Oțel a României. Scutul e ținut de doi lei de aur, stând pe arabescuri de aur. În jurul scutului mare, colanul Ordinului „Carol I”. Pe eșarfă albastră cu marginile de aur, de forma cordonului ordinului, deviza Casei Domnitoare de Hohenzollern, în litere latine de aur: „Nihil sine Deo”. Pavilionul de purpură, cu marginile de aur, căptușite cu hermină, timbrat cu Coroana Întregirii. SURSA – NET: Asociația de Heraldică și Vexilologie din Banat.

Domeniul coroanei de la Poeni la

Expoziția Universală de la Paris - anul 1900

Piesa de mai sus este o medalie realizată în anul 1900 pentru a celebra participarea Domeniului Coroanei Poieni la Expoziția Universală de la Paris. Medalia este confecționată din bronz aurit, este rotundă și are diametrul de 60 milimetri, ea aparținând prințesei Ileana a României, fiica Regelui Ferdinand I. Acest Domeniu al Coroanei era situat în satul Poeni, comuna Schitu Duca, din județul Iași. În centrul aversului pe fundal de vegetație (copac și ierburi) este redat din profil chipul Mariannei, figura alegorică a Republicii Franceze. Periferic circular pe părțile stângă și dreaptă ale medaliei este inscripționat numele statului: “REPUBLIQUE” – în stânga, și “FRANCAISE” - în dreapta. Pe revers este reprezentat un grup alegoric – bărbat cu făclie, femeie înaripată cu coroană de laur, în dreapta fiind marcat anul: “1900”. Mai jos sunt reprezentate câteva pavilioane ale expoziției. Periferic circular, pe părțile stângă, superioară și dreaptă este aplicată inscripția: ”EXPOSITION UNIVERSELLE INTERNATIONALE”. În cadrul unui cartuș, la partea inferioară, este aplicată pe trei rânduri orizontale inscripția: “ADMINISTRATION / DU DOMAINE ROYAL / DE POENI” – (Administrația Domeniului Regal Poeni).

Poieni este un sat de doar 859 locuitori din comuna Schitu Duca, județul Iași. Obiectivele turistice ale satului sunt:

Biserica Sfântu Nicolae - monument istoric datând din anul 1841; se află în cimitirul satului
Conacul Habsburg
Ansamblul spitalului (sfârșitul secolul al XIX-lea)

Schitu Duca (în trecut, Poiana Cârnului și Poieni) este o comună din județul Iași, care include și satele: Blaga, Dumitreștii Gălății, Pocreaca, Poiana, Poieni, Satu Nou și Slobozia, fiind situată în sud-estul județului, la limita cu județul Vaslui. Comuna este străbătută de șoseaua națională DN 24 (Iași - Vaslui). La recensământul din anul 2011 comuna număra 4354 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002 – 4337 locuitori), dintre care: români – 95,36% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei ieșene Schitu Duca astăzi s eprezintă aproximativ astfel: ortodocși – 95,24% și restul – nedeclarată sau altă religie. Alte obiective turistice ale comunei sunt:

Sit arheologic – satul Dumitreștii Gălății – tarlaua Răchiță I – II – așezări din culturi diferite
Sit arheologic – satul Dumitreștii Gălății – tarlaua Cimitir - așezări din culturi diferite
Biserica Adormirea Maicii Domnului – satul Schitu Duca (1830)
Biserica Sfântu Nicolae – satul Slobozia (1721)
Biserica Duminica Tuturor Sfinților – satul Pocreaca (secolul al XIX-lea)

Comitetul pentru ajutorarea ostașilor români răniți - Iași

Consolutrex Afflectorum 1877

Piesa de mai sus este o medalie realizată în anul 1877 ocazionată de înființarea Comitetului pentru ajutorarea ostașilor români răniți în războiul din 1877, Iași. Este o medalie premiu, cu toartă de prindere, din bronz argintat, de formă rotundă cu diametrul de 23 milimetri. În centrul câmpului aversului este reprezentată în centru monograma Reginei Elisabeta a României, consoarta Regelui Carol I, având dedesubt inscripția: “JASSI”. Periferic circular este aplicată următoarea inscripție, cu litere de mână: “Comitetul pentru Ajutorul Ostașilor Români Răniți*”. În centrul câmpului reversului este reprezentată Crucea Roșie, iar periferic circular este aplicată inscripția: “Consolutrex Afflectorum 1877”(???), anul 1877 fiind încadrat de două ornamente decorative identice.

Elisabeta de Neuwied (cunoscută ca Regina Elisabeta sau Elisaveta a României, nume complet: Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, născută în data de 29 decembrie 1843 în Neuwied, Germania şi decedată la 18 februarie 1916 la Curtea de Argeş) a fost întâia regină a României, soţia lui Carol I, primul rege român din renumita dinastie germană Hohenzollern, a fost o patroană a artelor, fondatoare a unor instituţii caritabile, poetă, eseistă şi scriitoare. Mai este deasemenea cunoscută sub numele de Principesa Elisabeth von Wied, iar ca patroană a artelor Carmen Sylva, şi ca fondatoare de instituţii caritabile a fost supranumită de oamenii din popor Mama răniţilor.

Insigna - Combinatul de fibre sintetice - Terom Iași - 20 ani

Terom Iași (fost Combinatul de Fibre Sintetice) a fost cel mai mare combinat românesc de fibre sintetice. La sfârșitul anului 2002, cetățeanul român de origine siriană Nanaa Hassan a achiziționat pachetul majoritar de acțiuni deținut de APAPS. În anul 2005, acesta a părăsit țara, fiind suspectat că ar fi devalizat fabrica pentru a finanța terorismul internațional. Dacă în anul 1989 combinatul avea 2298 angajați, cinci ani mai târziu mai avea doar 700. Contractul dintre AVAS și sirian a fost reziliat, iar secțiile combinatului Terom au fost vândute separat, în primăvara anului 2006. Compania italiană BiVaFil a preluat secția de fire contra sumei de 1,8 milioane euro. În august 2016, după 16 ani de anchetă și judecată, Tribunalul București l-a condamnat pe Ammar Nanaa la 11 ani și jumătate de închisoare.

Municipiul Iași este reședința județului Iași și principalul centru urban din nord-estul României. Orașul a fost capitala Moldovei în perioada 1564 - 1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 - 1862 și capitala României între 1916 - 1918. Conform datelor recensământului din anul 2011 municipiul Iași număra 263410 locuitori și era astfel al patrulea oraș ca mărime din România. Orașul este centrul cultural, economic și academic al Moldovei. Peste 60000 de studenți trec pragul universităților din oraș. Aici a fost fondată și funcționează prima universitate din România, Universitatea Al.I. Cuza, astăzi una dintre cele mai prestigioase instituții academice din țară, precum și alte patru universități publice și șapte particulare. Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial emis în 1408 de către domnul Moldovei, Alexandru cel Bun. Totuși, deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu presupusa Biserică armeană construită în anul 1395), se crede că orașul este mult mai vechi, cel puțin cu câteva decenii înainte de această dată. Sus am postat stemele interbelică, comunistă, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Iași, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Aleea Copou

Biblioteca Universități - interior

Biserica Sfântu Nicolae

Institutul Agronomic

Gara

Biserica Trei Ierarhi

Bulevardul Carol I (Copou)

Comandamentul Corpului IV Armată

Creditul urban

Palatul mitropolitan

Iași este un județ în Moldova, cu reședința în orașul cu același nume. Orașul Iași își trage numele de la vechiul trib al iașilor. Județul Iași se întinde pe suprafața de 5476 kilometri pătrați și numără aproximativ 826000 de locuitori. Județul are următoarele subdiviziuni administrative; 2 municipii - Iași și Pașcani, 3 orașe - Târgu Frumos, Hârlău, Podu Iloaiei și 92 de comune. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală, harta județului Iași, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Iași, dar și alte locuri de vizitat în acest județ.