Epaminonda's Blog.....: CORNESSE

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând vechi monumente de

cultură și arhitectură din localitatea belgiană CORNESSE,

municipalitatea PEPINSTER, provincia LIEGE, regiunea VALONIA,

Vila Closset

Marginea localității cu Vila Closset

Strada Golettes

Primăria și Școala

xxx

"AGRO-PARADOX"

O CARICATURĂ DE

MARGARETA CHITCATII

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx___________

CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL HUNEDOARA

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - A.J.V.P.S. Hunedoara

(Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi)

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S.) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate.

Capra neagră este o adevarată mândrie a țării noastre, a fost declarată monument al naturii și sălășluiește pe crestele alpine, greu accesibile chiar și celor mai experimentați alpiniști. Despre ea Eugen Jebeleanu spunea; “Au plămădit-o înălțimile muntelui – acolo unde creștetele poartă ocalele nevăzute ale cerurilor – din cutezanțe și din gingășii, au întărit-o stâncile din crită; au agerit-o vânturile și au săgetat-o piscurile și hăurile. Așa a ajuns să împartă cu vulturii împărăția neprihănirilor. Suișurile ei pieptișe, săriturile cele mai pline de cerbicie te țin cu sufletul la gură…” Capra neagra este cel mai „vechi“ mamifer din Romania: ea traia in perioadele glaciare cuaternare, alaturi de mamut si de rinocerul linos. A supravietuit incalzirii climatului retragindu-se in zonele montane inalte, ce constituie si habitatul ei actual: golul alpin si padurile adiacente. In schimb, ceea ce s-a schimbat drastic este distributia caprelor negre pe teritoriul Romaniei. Denumit stiintific Rupicapra rupicapra carpathica, acest animal ierbivor este gregar: traieste in ciopoare de 5-30 exemplare, conduse de femele batrine. Masculii adulti de peste cinci ani duc o viata solitara, retrasi in zone greu accesibile. Vârsta unui exemplar poate fi aflata numarind inelele de pe coarne. Durata de viata este estimata la 15-20 de ani. Capra neagra se distinge prin agilitate, putind face salturi de pâna la 2 metri inaltime si 6 metri lungime. Chiar si pe stinci abrupte, poate atinge o viteza de 50 km/ora. La nevoie poate inota, dar traversarea lacurilor alpine o epuizeaza. Printre dusmanii caprelor negre se numara ursii, lupii, râsii si acvilele de munte, dar numarul exemplarelor nu este periclitat de pradatori ci de braconieri.

Peștele este un animal vertebrat, craniat, ce trăiește în mediu acvatic. El respiră oxigen dizolvat în apă. Se cunosc aproximativ 29000 de specii de pești. Știința ce se ocupă cu studiul peștilor se numește ihtiologie. Peștii sunt animalele cele mai puțin dezvoltate dintre craniate. Corpul este fusiform, are forma hidrodinamică, dar poate fi turtit dorsoventral. Este alcătuit din 3 părți: cap, trunchi și coadă. Peștii au 2 tipuri de înotătoare: Perechi (pectorală și abdominală) și neperechi (dorsală, codală și anală). Cele perechi au o structură stabilă, fiind formate din piesele osoase ale centurii scapulare și pelviene. Ele ajută peștii să se scufunde în apă, să facă rotații, să mențină corpul într-o poziție normală. Cele neperechi sunt pliuri ale pielii, susținuți de raze osoase externe. Înotătoarea codală participă la propulsarea înainte a peștelui, înotătoarele anale și dorsale participă la menținerea echilibrului în timpul înotului. Pielea este acoperită cu un mucus secretat de celulele glandulare tegumentare. Corpul este acoperit cu solzi protectori sau plăci osoase de origine dermică. Colorația este determinată de cromatofori, celule care se află sub piele și conțin granule de pigmentare.

Set 4 insigne - Drumeții veterani - Câmpu lui Neag 1997

Turismul este o activitate relaxantă, mult apreciată de locuitorii Văii Jiului - mari amatori de drumeţii şi buni cunoscători ai frumuseţilor naturii. În anul 1986, la sfârşitul verii, un grup de pasionaţi şi împătimiţi ai drumeţiilor montane, în frunte cu Aurel Dula şi Vasile Pollak, propun organizarea unei întâlniri anuale a veteranilor în ale drumeţiilor montane. La prima întâlnire care a avut loc în 1986 s-a hotărât ca următoarele să aibă loc la o cabană din munţii care înconjoară cu dărnicie Valea Jiului; întâlnirile nu erau însoţite de competiţii sportive, iar spre amintire veteranii vor primi câte o insignă, al cărei desen să reproducă o floare din bogata floră a munţilor noştri. Cu excepţia unei singure variante, toate piesele au fost bătute la Monetăria Statului Bucureşti, sunt ovale şi au dimensiunile 36/26 mm şi, cum este normal, unele piese sunt mai reuşite, în schimb, altele lasă de dorit. Aceste piese insignografice au fost gndite și proiectate de către: Nicolae Lazăr, Ion Liciu, Viorel Stroie, Dumitru Antonoiu, Tiberiu Kelemen și Iuliu Hornak. Ediţia a XII-a a avut loc la Cabana Câmpu lui Neag, iar floarea redată a fost papucul doamnei. Insigna s-a realizat în şase variante de culoare. Pe chenar este înscrisul DRUMEŢII VETERANI - CÂMPU LUI NEAG 1997

Papucul doamnei, denumire științifică - Cypripedium calceolus, s-a raspandit pe scara larga, din Asia pana in Europa si Oceanul Pacific. Cu toate acestea, in Europa planta a devenit tot mai rara, iar in unele locuri a disparut complet. Din acest motiv, in prezent multe tari o considera planta protejata. In Romania, papucul doamnei este o planta protejata inca din 1938. Gratie unor organizatii, au fost realizate proiecte de inmultire "in vitro" pentru repopularea zonelor in care aceasta a fost distrusa. Papucul doamnei este o planta anuala, care rasare primavara. Tulpina prezinta numai 3-5 frunze si o singura floare in varf, asemanatoare unui mocasin, aspect care i-a adus si numele de "papuc". Planta creste pana atinge o inaltime de maxim 20-30 cm. Orhideea infloreste din iulie pana in septembrie. Plantele formeaza un grup mic de frunze de verde deschis. Tulpina poarta in varf floarea de un galben intens. Floarea apare de obicei spre sfarsitul primaverii si inceputul verii. Dupa ănflorire, plantele intra intr-un proces de hibernare. Papucul doamnei este considerat ana dintre cele mai fermecatoare plante, dar este rar intalnit in gradini. Floarea nu este bine sa fie mutata deoarece exista riscul de a o distruge. De aceea, se recomanda sa fie lasata sa se dezvolte netulburata in locul in care a crescut. Planta prefera sa fie expusa complet sau partial la soare, dar rezista si in zonele ceva mai umbroase. Este bine ca floarea sa beneficieze de soare in orele mai reci ale zilei, dar sa aiba un oarecare adapost. Planta poate fi crescuta direct in gradina, fiind rezistenta la temperaturile de afara. Floarea creste in special in zonele cu soluri calcaroase, usor acide, in regiuni insorite sau in apropierea padurilor de fag. Floarea creste atat in zonele joase, apropiate de nivelul marii, cat si in regiunile inalte din Alpi. Planta a fost intalnita in zonele cu sol cu pH netru, dar si acid. Pentru intretinere, orhideea are nevoie de un sol cu un nivel de umiditate mediu spre umed. Cresterea are loc lent.

Situata la poalele Muntilor Retezat, in localitatea Campu lui Neag, Pensiunea Retezat pune la dispozitie: 14 camere, 1 apartament, piscina, pastravarie, restaurant, terasa, doua parcuri de aventura, perete de catarare, pista de tubing, plimbari cu trasura, echitatie, loc de joaca pentru copii, traseu tematic, teren de tenis, biciclete pentru plimbari, foisoare (filigorii), parcare auto proprie, internet wireless.Câmpu lui Neag este o localitate componentă a orașului Uricani din județul Hunedoara. Arăt aici câteva atracții turistice din vecinătatea localității:

Peștera cu Corali, rezervație naturală speologică pe Valea Scorotei, în Retezatul calcaros (suprafață 0,5 ha).
Peștera Zeicului, rezervație naturală speologică pe râul Jiul de Vest, care prezintă o mare varietate de formațiuni stalagmitice și un bogat material paleontologic.
Lacul Valea de Pești, un lac de acumulare cu suprafața 31 ha, adâncime maximă 53 m și o lungime de 2,5 km, la altitudinea de 830 metri. Lacul are un volum de 4,5 milioane m c și are ca scop principal alimentarea cu apă în Valea Jiului, iar în perioadele de ape mari are și scop de producere a energiei electrice și de atenuare a undelor de viitură.
Lacul Câmpu lui Neag, care a luat locul unei foste cariere de huilă exploatată timp de 10 ani, este folosit pentru agrement. Lacul are peste 70 de metri adâncime și este permanent alimentat de două izvoare care mențin nivelul ridicat. Toate galeriile subterane sunt inundate și curenții de apă sunt puternici, reprezentând pericol de înec.

Insigna - I.M.V. (Intreprinderea Minieră Vulcan) 150 ani 1857 - 2007

Piesa medalistică prezentată mai sus a fost realizată în anul 2007 la comanda Exploatării miniere Vulcan din Valea Jiului cu ocazia împlinirii a 150 de ani de activitate a acesteia. Ea s-a realizat de către firma “Bograve Advertising” din municipiul București, din tombac emailat. Piesa s-a realizat într-un tiraj de 120 exemplare și are următoarele dimensiuni: înălțime – 30 milimetri și lățime – 12 milimetri.

Mina Vulcan face parte din Complexul Energetic Hunedoara (CEH), alături de exploatările miniere Lupeni, Lonea şi Livezeni şi de termocentralele Mintia şi Paroşeni. Mina Vulcan asigură undeva la 700 tone zilnic în ”coșul” CEH. Extracția cărbunelui în această zonă a început în anul 1850.

Vulcan (mai demult numit Jiu-Vaidei-Vulcan, în germană -Wolkersdorf, în maghiară - Vulkán sau Zsilyvajdejvulkán) este un municipiu din județul Hunedoara, care include și satele: Dealu Babii ;i Jiu-Paroșeni. Localitatea Vulcan este situată la poalele Munților Vâlcan și este traversată de drumul național DN 66A, (Vulcan – Valea de Brazi). Orașul se află la o distanță de circa 12 km de municipiul Petroșani și de circa 110 km de municipiul Deva, reședința județului Hunedoara. La recensământul din anul 2011, municipiul număra 24160 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 29740 locuitori), dintre care: români – 87,95%, maghiari – 4,78%, romi – 5,62% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului hunedorean Vulcan astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 79,24%, romano catolici – 6,26%, reformați – 2,92%, penticostali – 2,25%, martori ai lui Iehova – 1,18% și restul – nedeclarată sau altă religie.

Insigna - (U.P.C.) Uzina de Preparație Coroești 1963 - 2003

Piesa medalistică de mai sus este o insignă realizată în anul 2003, la comanda Uzinei de Preparare a Cărbunelui (U.P.C.) din Coroiești, Valea Jiului, pentru a marca cei 40 de ani de existență ai uzinei. Preparaţia Coroeşti-Vulcan a început să fie construită în anul 1961 şi a fost terminată în anul 1965. În luna septembrie 1963 Preparaţia Coroeşti îndeplineşte primele ,,sarcini de plan” iar între 1963 – 1965 se montează a doua respectiv a treia linie de spălare. Ca o noutate în fluxul tehnologic al preparaţiei apare în anul 1970 secţia de brichetaj. Doi ani mai târziu are loc o retehnologizare de mare amploare. Preparaţia Coroeşti, alături de preparaţiile Petrila şi Lupeni, va face parte începând cu 1 aprilie 1972 din nou înfiinţata Întreprindere de Preparare a Cărbunelui Valea Jiului, întreprindere ce avea statutul de unitate componentă a Combinatului Minier Petroşani. La 1 ianuarie 1985 se schimbă denumirea din Preparaţia Coroeşti – Vulcan în Uzina de Preparare Coroeşti – Vulcan. Din punct de vedere administrativ, începând cu 15 februarie 2008 Uzina de Preparare a Cărbunelui Coroeşti – Vulcan este desfiinţată. Ca urmare a procesului de reorganizare a activităţii de preparare din cadrul C.N.H. SA tot acum este înfiinţată Exploatarea de preparare a cărbunelui Valea Jiului cu sediul la Vulcan. Secţia de brichetaj înfiinţată în 1970 se va închide în 1994. Insigna are o formă circulară cu diametrul de 25 mm şi este confecţionată din tombac, fiind executată în tehnica emailării la cald. Piesa a fost realizată la Monetăria Statului Bucureşti în 500 de exemplare. Sistemul de prindere este cu broşă.

Insigna minieră - Petrila 150 ani

Produsul medalistic de mai sus este o insignă realizată în data de 4 decembrie 2009 de către firma Accesorii Prod din municipiul Oradea, la comanda Exploatării miniere Petrila cu ocazia manifestărilor prilejuite de împlinirea a 150 ani de exploatare a cărbunelui la Petrila. Insigna s-a realizat din material compozit turnat și aurit și are forma dreptunghiulară cu dimensiunile de 18 / 19 milimetri. Insigna are un sistem de prindere la rever de tip pin.

Mina Petrila a fost cea mai mare și mai adâncă o exploatare minieră din România, aici se cobora până la adâncimea de aproape 1000 de metri. Ea a fost înființată în anul 1859 de un consorțiu format de prinții Maximilian și Egon Fürtenberg, contele Otto Chotek, baronii Luis și Moricz Haber și s-a închis în anul 2015. Din cei peste 5000 de lucrători în mină, în anul 1990, la închidere mai lucrau doar 30 de oameni. Vârful de producție al minei s-a înregistrat în anul 1983, când exploatarea de la Petrila a livrat – dacă o fi fost adevarat – 1,2 milioane de tone de huilă spre deosebire de ultimul an când a extras doar 110000 tone. În acest an s-a trecut la vinderea la fier vechi a echipamentelor și demolarea clădirilor. Trist, dar adevărat! De-a lungul vremii aici s-au întâmplat numeroase și tragice accidente de muncă:

12 decembrie 1872: 17 mineri decedați în urma unei explozii provocate de o acumulare de metan amestecat cu praf de cărbune
1982: 14 mineri decedați și 15 au fost răniți
15 noiembrie 2008: 13 muncitori decedați și 12 răniți grav
12 iunie 2012: doi mineri au fost răniți într-o deflagrație

Petrila este un oraș din județul Hunedoara, Transilvania, România. Străveche așezare situată la 675 m altitudine pe malul Jiului de est, la intersecția pârâului Jieț cu pârâul Taia este atestată, în documente din anul 1493. Teritoriul administrativ al orașului Petrila este mărginit la est de masivul Șurianu, la nord de Vârful lui Pătru, la sud de masivul Parâng, iar la vest de teritoriul municipiului Petroșani. Conform recensământului din anul 2011 populația orașului Petrila se ridică la 22692 de locuitori. Sus am postat stema actuală a orașului și o poză cu primăria localității Petrila.

Deva este un municipiu și reședință a județului Hunedoara, România. Are o populație de aproximativ 57000 de locuitori. S-a presupus că numele Deva este în legătură cu anticul cuvânt dac dava, care însemna „cetate”. Alte teorii susțin că numele s-ar trage de la o legiune romană care s-a transferat pe locul actualului municipiu de la Castrum Deva. Există argumente de ordin lingvistic care arată că toponimul Deva provine din cuvântul slav deva, care înseamnă „fecioară”.Prima atestare documentară a existenței localității Deva datează din anul 1269, fiind menționată prin cuvintele latine castro Dewa. Pe hărțile medievale, ea apare fie sub numele de Deva sau Dewan. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Deva, iar dedesubt pozele câtorva monumente reprezentative pentru arhitectura locală, precum și câteva trimiteri poștale ilustrate, din vremuri diferite.

Oficiul poștal

Ocolul silvic

Fabrica de conserve

Catedrala ortodoxă Sfântu Nicolae

Castelul Gavriil Bethlen

Strada Dorvszki (6 Septembrie)

Cantonul silvic - Strada Carmen Sylva

Căminul de ucenici - Piața Barițiu

Camera de muncă - Str. A.Iancu

Județul Hunedoara este situat în provincia istorică Transilvania, România, pe cursul mijlociu al râului Mureș, în vecinătatea Munților Apuseni. Specific acestui județ este faptul că își are reședința în municipiul Deva și nu în Hunedoara. Județul se întinde pe o suprafață de 7063 kilometri pătrați și numără aproximativ 486000 de locuitori. Ca subdiviziuni administrative județul este compus din 7 municipii - Deva, Brad, Hunedoara, Lupeni, Orăștie, Petroșani și Vulcan, 7 orașe - Aninoasa, Călan, Geoagiu, Hațeg, Petrila, Simeria, Uricani și 55 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Hunedoara și dedesubt câteva poze reprezentând monumente de cultură și arhitectură, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate din vremuri diferite din județul Hunedoara.