Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO FRANCEZE DE COLECȚIE

1. Moneda euro franceză de colecție de mai jos omagiază Crucișătorul militar francez Le Colbert. Pe aversul monedei, în interiorul unui cerc periferic continuu este reprezentată silueta de profil a acestui crucișător, pe fundalul unui pod, deasupra căruia se observă un ornament decorativ elevat. În partea dreaptă a monedei se distinge silueta unei catedrale iar în partea stângă sunt inscripționate literele majuscule: “R și F” (inițialele numelui statului francez – Republique Francaise). La partea inferioară a monedei este inscripționat numele crucișătorului – Le Colbert. Pe revers, în interiorul unui cerc periferic continuu, sunt redate următoarele reprezentări: mai multe nave din profil plutind, un segment de ancoră si sub el este marcat anul emiterii monedei: “2015”, încadrat de două ornamente decorative abia vizibile reprezentând monogramele gravorului monedei și a monetăriei unde s-a emis moneda. Deasupra, periferic, pe un sector circular, este aplicată inscripția: ”LES GRANDS NAVIRES FRANCAIS“ (numele seriei – Marile nave franceze). Sub acest sector este reprezentat gulerul bluzei marinărești tradiționale, și în centrul acestuia central pe două rânduri este aplicată inscripția: “10 EURO” – valoarea de circulație a monedei.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: seria – Marile nave franceze, anul emiterii – 2015, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 37 milimetri, greutatea – 22,2 grame, material compoziție – argint, calitate – proof, tiraj – 3000 exemplare și preț unitar de achiziție de la magazinele monetăriei franceze – 50 euro.

Crucișătorul Le Colbert al Marinei militare franceze a fost construit la șantierele navale din Brest între 1953 și 1956, fiind în serviciu între anii 1959 până în 1991. Cea mai importantă misiune de luptă la care a participat acest crucișător a fost la Operațiunea Salamander (al doilea război din golul Piersic). După încheierea actvității crucișătorul a devenit monument istoric (muzeu), din anul 1993 la cheiurile portului Bordeaux. O zonă situată pe cheiurile din apropiere a împrumutat numele Colbert, devenind o piață de duminică foarte vizitată. Datorită marilor cheltuieli de întreținere muzeul a fost închis în anul 2006. După ce a părăsit portul Bordeaux în mai 2007, a fost tras în cimitirul marin din Landévennec, un loc în care sunt depozitate navele marinei franceze propuse pentru casare. Navei i s-a retras numele oficial, a primit numărul de carenă Q 683 și își așteaptă dezmembrarea. Această navă a fost a șasea din istoria marinei militare franceze care a purtat numele onorabil Le Colbert, după numele ministrul marinei al lui Ludovic al XIV-lea – Jean-Baptiste Colbert. Nava a fost destinată războiului antiaerian. Le Colbert a fost o navă puternică, capabilă să contracareze toate amenințările aeriene cu puterea de foc a artileriei sale: fiind dotată cu tunuri antiaeriene de calibrele 57 și 127 milimetri ce realizau o cadență de foc de o lovitură pe secundă. Aceasta a fost nava amiral a flotei franceze mediteraneene. Motto-ul crucișătorului a fost: „ Perite et recte ” (Cu pricepere și dreptate).
2. Moneda euro franceză de colecție de mai jos omagiază nava franceză Belem. Pe avers, în interiorul unui cerc liniar continuu, dublat de altul-șnur răsucit, este reprezentată o navă cu pânze, orientată spre dreapta. La partea superioară, pe o mică porțiune cercul-șnur răsucit este întrerupt fiind aplicată inscripția: “BELEM” (numele navei). În partea dreaptă a monedei sunt inscripționate literele majuscule: “R și F” (inițialele numelui statului francez – Republique Francaise). Pe revers, în interiorul unui cerc periferic continuu, sunt reprezentate două vele, pe una dintre ele fiind reprezentat un interesant ornament decorativa. În stânga velelor, pe două rânduri orizontale, este marcată valoarea monedei:”10 EURO” și undeva foarte jos este marcat anul baterii monedei: ”2016”. Deasupra anului este reprezentat un segment de timonă, iar în dreapta lui abia se disting două ornamente decorative vizibile reprezentând monogramele gravorului monedei și a monetăriei unde s-a emis moneda. Periferic circular, pe partea stângă, pe un sector marcat de cercul liniar continuu și un șnur răsucit este aplicată inscripția: ”LES GRANDS NAVIRES FRANCAIS“ (numele seriei – Marile nave franceze).

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: seria – Marile nave franceze, anul emiterii – 2016, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 37 milimetri, greutatea – 22,2 grame, material compoziție – argint, calitate – proof și tiraj – 3000 exemplare și preț unitar de achiziție de la magazinele monetăriei franceze – 50 euro.

Nava Belem a fost construită în Franța și a fost lansată la apă în data de 10 iunie 1896. În timp ea a aparținut unor armatori din Franța, Anglia dar și din Italia. Câteva dintre caracteristicile tehnice inițiale ale navei sunt (au fost):

lungime – 58 metri
lățime – 8,8 metri
înălțime – 34 metri

La începuturi Belem a fost o simplă navă comercială cu trei catarge din lemn și o coca din oțel. În primii 18 ani nava a traversat Oceanul Atlantic de 33 cu sarcini utile diferite. În martie 1914, Belem a primit un nou proprietar – Ducele de Westminster devenind o navă de lux. Catargele din lemn fost înlocuite cu altele din oțel și au fost instalate două elice, fiecare alimentată de câte un un motor. In anul 1921, nava a fost cumpărat de Arthur Ernest Guinness și redenumită - Fantome II. În timpul celui de-al doilea răzbi mondial, nava a fost grav avariată de un bombardament în largul Insulei Wight. În anul 1951 nava trece în posesia contelui italian Vittori Cini, fiind transformată într-o navă școală pentru 600 de orfani ai marinarilor și pescarilor și primind numele unuia dintre fii contelui. In 1976 nava a fost vândută unui șantier naval venețian, recondiționată și scoasă la vânzare. În anul 1977 nava a revenit în serviciul maritim francez fiind renovată și echipată cu dispozitive moderne de siguranță a navigației. Astăzi este folosită ca navă comercială de antrenament. Câteva dintre caracterisiticile tehnice actuale ale navei sunt:

deplasament – 750 tone
pescaj – 3,6 metri
înălțimea catargului deasupra apei – 34 metri
suprafața velei – 1000 metri pătrați

3. Moneda euro franceză de colecție de mai jos omagiază Portavionul militar francez Le Charles De Gaulle.Pe aversul monedei, în interiorul unui cerc periferic continuu este reprezentată silueta din față și puțin spre stânga a acestui portavion iar deasupra se distinge silueta, în zbor spre dreapta, a unui avion militar. Deasupra portavionului se observă trei linii curbe care ar putea însemna traiectoria unor alte eventuale avioane. Sub burta portavionului pe două orizontale este aplicată inscripția: “LE CHARLES / DE GAULLE” (numele portavionului). În stânga acestei inscripții sunt marcate literele majuscule: “R și F” (inițialele numelui statului francez – Republique Francaise), iar în dreapta este reprezentată o ancoră. Pe revers, în interiorul unui cerc periferic continuu, sunt redate următoarele reprezentări: mai multe nave din profil plutind, un segment de ancoră si sub el este marcat anul emiterii monedei: “2016”, încadrat de două ornamente decorative abia vizibile reprezentând monogramele gravorului monedei și a monetăriei unde s-a emis moneda. Deasupra, periferic, pe un sector circular, este aplicată inscripția: ”LES GRANDS NAVIRES FRANCAIS“ (numele seriei – Marile nave franceze). Sub acest sector este reprezentat gulerul bluzei marinărești tradiționale, și în centrul acestuia central pe două rânduri este aplicată inscripția: “10 EURO” – valoarea de circulație a monedei.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: seria – Marile nave franceze, anul emiterii – 2016, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 37 milimetri, greutatea – 22,2 grame, material compoziție – argint, calitate – proof, tiraj – 3000 exemplare și preț unitar de achiziție de la magazinele monetăriei franceze – 50 euro.

Charles de Gaulle este numele navei amiral a Marinei militare franceze – portavion cu propulsie nucleară. Și-a primit numele după președintele Franței generalul Chales de Gaulle, cu toate că inițial avea numele de Richelieu după (cardinalul Richelieu, numele purtat în general de navele amiral al Marinei militare franceze), numele actual îl are doar din 1987. Acest portavion este semnificativ mai mic față de portavioanele americane cu propulsie nucleară, dar președintele Francois Mitterand a considerat necesară punerea în serviciu a unui astfel de portavion. Portavionul Charles de Gaulle a participat cu succes la războaiele din Afganistan și Libia. Iată câteva curiozități despre nava amiral a flotei militare oceanice franceze:

Construcția a început în data de 14 aprilie 1989
S-a lansat la apă în dat de 7 mai 1994
A intrat în serviciu în data de 18 mai 2001
În anul 1993 s-a scris în presă că niște agenți ai serviciului MI 6 ar fi sustras planurile reactoarelor nucleare.
În anul 2020 circa 60% din personal a fost infectat cu virusul Covid, ceea ce a însemnat reținerea din misiuni a portavionului pentru o vreme.
Lungime – 261,5 metri
Lățime – 31,5 metri
Pescaj – 11,9 metri
Deplasament – 40000 tone
Sistem de propulsie – 2 reactoare nucleare K 15
Viteză – 27 noduri (50 kilometri/oră)
Autonomie – nelimitată
Echipaj – 1150 marinari și 600 aviatori
Armament – 4 lansatoare de rachete Aster, 2 lansatoare de rachete Mistral și 8 tunuri calibru 20 milimetri
Aeronave – maximum 40 avioane Rafale M, 2 avioane E-2 C Hawkeye, 2 elicoptere NFH Caiman Marine, 1 elicopter Panther ISR și 2 elicoptere S 365 F Dauphin Pedro.

xxx

O CARICATURĂ

DE COSTEL PĂTRĂȘCAN

O EPIGRAMĂ PROPRIE

DIN INTELIGENȚA

ȘI SPIRITUALITATEA

POPOARELOR LUMII

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL ARAD

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

A.M.T.E - 50 km - locul I - 1947 (ciclism)

(Aradi Munkas es Testedzo Egyes)

(Asociația generală a muncitorilor din Arad)

Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut, sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR).Se pare că AMTE este o prescurtare de la Aradi Munkas es Testedzo Egyes ceea ce în traducere aproximativă ar putea însemna Asociația generală a muncitorilor din Arad.

Studiind netul am aflat că în data de 1 iulie 1870 la Arad s-a înființat “Asociaţia Generală a Muncitorilor din Arad”, una dintre primele asociaţii de luptă a proletariatului din acest oraş, clădirea de pe strada Gheorghe Barițiu, nr.37, azi într-o stare avansată de degradare, dar încă frumoasă, ce poate fi încă admirată. Asociaţia Generală a Muncitorilor din Arad a fost printre primele organizaţii de masă a proletariatului socialist din România, care şi-a bazat programul politic pe ideile marxiste. Pe fațada clădirii din Piața Catedralei, pe o placă de marmură albă, astăzi stau scrise următoarele cuvinte: “În această clădire s-a constituit la 1 iulie 1870 “Asociația Muncitorilor din Arad”, afiliată la Internaționala I-a condusă de către fondatorii socialismului științific K. Marx și Fr. Engles”. Sub egida acestei asociații se organizau diferite activități sportive.

Insigna - O.S.P. - F.R.F.A. - A - Arad

(Organizația Sportului Popular)

(Federația Română de Fotbal Amator)

În decembrie 1912 se infiinteaza Federatia Societatilor Sportive din Romania (FSSR), reunind Uniunea Societatilor Romane de Sporturi Atletice, Asociatia cluburilor de fotbal, Federatia societatilor de sporturi de iarna precum si alte asociatii si cluburi sportive individuale ce existau la acea vreme. In 1915 se recunoaste personalitatea juridică a FSSR, aceasta transformandu-se apoi in UFSR, (Uniunea Federatiilor Sportive din Romania). In anul 1933 existau 11 federatii sportive. În anul 1929 apare Legea educatiei fizice si se înfiinţează Oficiul National de Educatie Fizica (ONEF) ca institutie de stat. In 1940 UFSR structura de drept privat este desfiintata, patrimoniul si activitatea fiind preluate de OSR (Organizarea sportului românesc), institutie de stat subordonata initial presidentiei consiliului de ministri si apoi subsecretariatului de stat al educatiei extrascolare. OSR este desfiintată prin lege în 1944 si se reînfiinteaza UFSR, persoana juridica de drept privat care va functiona pe lângă Ministerul Culturii. UFSR a fost desfiintată în 1946, înfiinţându-se apoi O.S.P. (Organizatia sportului popular), institutie de stat care se va restructura şi ea in 1948, federatiile sportive devenind sectii ale directiei tehnice in 1949. CC al PMR desfiinteaza OPS si creeaza CCFS (Comitetul de cultura fizica si sport). Iată o parte a framântărilor organizatorice ale sportului românesc. Să ne mai întrebăm de ce întârzie să apară rezultate mari în sportul nostru?

Federația Română de Fotbal - (F.R.F.) este forul conducător oficial al fotbalului în România, fondat în anul 1909. Sediul F.R.F. este situat în Casa Fotbalului din Parcul Naţional - Bucureşti. Din anul 1930 este afiliată la Federaţia Internaţională de Fotbal Amator (F.I.F.A.) iar din anul 1955 este afiliată şi la Uniunea Europenă de Fotbal Amator (U.E.F.A.). Istoria fotbalului românesc începe cu o menţiune ambiguă. Se spune că la Arad, în anul 1888, “un grup de tineri bătea mingea”, contrar informației înscrie pe insigna de mai sus. Aradul nu era în graniţele României atunci şi nici cuvântul “fotbal” nu era specificat clar în respectivul articol publicat în presa vremii. Eu am postat deasupra o poză memorabilă pentru istoria fotbalului arădean, din anul 1970, cu echipa fanion a orașului - U.T.A. - înainte de fluierul de început al meciului cu echipa Feyenoord Roterdam din Olanda, pe care de fapt a eliminat-o din competiția Cupa campionilor europeni, cu scorurile de 0 -0 acasă și 1 - 1 în deplasare. Sunt informații că pe teritoriile românești s-a jucat fotbal chiar și mai demult. Marinarii englezi jucau fotbal în zona Dunării în anul 1865, cu 23 de ani înainte ca tinerii arădeni să înceapă “să bată mingea”! Acest amănunt reiese dintr-un document din arhivele marinei militare britanice. Este vorba despre un raport al comandantului navei militare H.M.S. “Cockatrice”, locotenentul de marină Gillson, adresat amiralului Lord Paget, comandantul Flotei mediteraneene din cadrul “Royal Navy”. Actul de naştere al fotbalului românesc este datat 1888, fapt menţionat în toate cărţile de istorie şi statistică din ţara noastră. În presa vremii s-a notat că în împrejurimile Aradului, în zonele Ceala şi Pădurice, “se bătea mingea”. Peste doi ani, tot la Arad, doctorul Iuliu Weiner (a studiat stomatologia la Londra) a adus în ţară o minge şi regulile scrise pe o hârtie. La Arad, pe 15 august 1899, pe terenul viran de lângă Uzina de Vagoane s-a desfăşurat primul meci susţinut de jucătorii înscrişi la “Societatea de fotbal din Arad”. Tot la Arad, pe 25 octombrie a avut loc primul meci internaţional, între o formaţie locală şi echipa Politehnicii din Budapesta, întâlnire câştigată de maghiari cu scorul de 10-0. ?! Sus am postat logo-ul F.R.F..

Insigna - Primăvara arădeană '74

Primăvara arădeană este numele unui festival cultural artistic ce se desfășura anual în municipiul și județul Arad sub egida Comitetului de Cultură și Educație Socialistă județean. Consiliul Culturii și Educației Socialiste (CCES) a fost un organ de partid și de stat, aflat sub conducerea nemijlocită a Comitetului Central al Partidului Comunist Rom\n și a Consiliului de Miniștri, cu scopul de a asigura înfăptuirea politicii partidului și statului în domeniul culturii și educației socialiste, de a conduce și îndruma întreaga activitate cultural - educativă desfășurată în Republica Socialistă România, înființat prin Decretul nr. 301 din 21 septembrie 1971, pentru punerea în practică a Tezelor din Iulie. Cu această ocazie a fost desființat Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă (Ministerul Culturii), ale cărui atribuții au fost preluate de CCES. În timpul regimului comunist se organizau anual concursuri și festivaluri ale formatiilor artistice de amatori în toate școlile, liceele și instituțiile de învățământ superior, chipurile pentru a pune în valoare valențele cultural-artistice ale poporului român, scopul ascuns fiind acela de preamărire a conducătorilor statului și a realizărilor socialismului. Punctul culminant al acestor manifestări l-a constituit Festivalul național Cântarea României. În acest sens regimul a instituit un amplu ansamblu de măsuri de convingere-impunere-schimbare a conștiinței cetățenilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului.”Se cerea astfel o eficiență sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel, la sânge”. În acest scop s-a instituit un sistem stufos de insigne și decorații pentru distingerea oamenilor cu merite în aceste domenii. Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate de metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste. În acest sens s-au organizat festivaluri și concursuri ale elevilor și pionierilor prin care se preamăreau realizările partidului comunist la putere. Din această categorie face parte și insigna de mai sus.

Insigna - Aniversarea a 80 de ani de fotbal muncitoresc

ARAD 1909 - 1989

C.S.M. Vagonul (Clubul sportiv muncitoresc)

Vagonul Arad a fost o echipă de fotbal din Arad afiliată la compania de cale ferată Astra. S-a desființat în anul 2006. Alte denumiri ale echipei au fost: AMEFA (Asociația Muncitorilor pentru Educație Fizică Arad), UVA - AMEFA (1948), Metalul Arad (1955), Energia Arad (1957), AMEFA (1959), Vagonul Arad (1962), Unirea Arad (1973), Rapid Arad (1974), CSM Rapid Arad (1985), CSM Vagonul Arad (1987), Astra Arad(1991), FC Arad (1994), FC Arad Telecom (1996), Telecom Arad (1997) și Romtelecom Arad (2005). Clubul a fost format în anul 1911 când AMEF (Asociația Muncitorilor pentru Educație Fizică) a fuzionat cu Clubul Sportiv Al Fabricii De Vagoane păstrând prima denumire până în 1948. Între anii 1932 - 1940 echipa a jucat în Divizia A. Cea mai bună performanță obținută a fost locul secund în sezonul 1935 – 1936. Istoria fotbalului românesc începe cu o menţiune ambiguă. Se spune că la Arad, în anul 1888, “un grup de tineri bătea mingea”. Sunt informații că pe teritoriile românești s-a jucat fotbal chiar și mai demult. Marinarii englezi jucau fotbal în zona Dunării în anul 1865, cu 23 de ani înainte ca tinerii arădeni să înceapă “să bată mingea”! Acest amănunt reiese dintr-un document din arhivele marinei militare britanice. Este vorba despre un raport al comandantului navei militare HMS “Cockatrice”, locotenentul de marină Gillson, adresat amiralului Lord Paget, comandantul Flotei mediteraneene din cadrul “Royal Navy”. Actul de naştere al fotbalului românesc este datat 1888, fapt menţionat în toate cărţile de istorie şi statistică din ţara noastră. În presa vremii s-a notat că în împrejurimile Aradului, în zonele Ceala şi Pădurice, “se bătea mingea”. Peste doi ani, tot la Arad, doctorul Iuliu Weiner (a studiat stomatologia la Londra) a adus în ţară o minge şi regulile scrise pe o hârtie. La Arad, pe 15 august 1899, pe terenul viran de lângă Uzina de Vagoane s-a desfăşurat primul meci susţinut de jucătorii înscrişi la “Societatea de fotbal din Arad”. Tot la Arad, pe 25 octombrie a avut loc primul meci internaţional, între o formaţie locală şi echipa Politehnicii din Budapesta, întâlnire câştigată de maghiari cu scorul de 10-0. ?! Sunt informații că pe teritoriile românești s-a jucat fotbal chiar și mai demult. Marinarii englezi jucau fotbal în zona Dunării în anul 1865, cu 23 de ani înainte ca tinerii arădeni să înceapă “să bată mingea”! Acest amănunt reiese dintr-un document din arhivele marinei militare britanice. Este vorba despre un raport al comandantului navei militare HMS “Cockatrice”, locotenentul de marină Gillson, adresat amiralului Lord Paget, comandantul Flotei mediteraneene din cadrul “Royal Navy”. Actul de naştere al fotbalului românesc este datat 1888, fapt menţionat în toate cărţile de istorie şi statistică din ţara noastră. În presa vremii s-a notat că în împrejurimile Aradului, în zonele Ceala şi Pădurice, “se bătea mingea”. Peste doi ani, tot la Arad, doctorul Iuliu Weiner (a studiat stomatologia la Londra) a adus în ţară o minge şi regulile scrise pe o hârtie. La Arad, pe 15 august 1899, pe terenul viran de lângă Uzina de Vagoane s-a desfăşurat primul meci susţinut de jucătorii înscrişi la “Societatea de fotbal din Arad”. Tot la Arad, pe 25 octombrie a avut loc primul meci internaţional, între o formaţie locală şi echipa Politehnicii din Budapesta, întâlnire câştigată de maghiari cu scorul de 10-0. ?!

Insigna sportivă - Rapid Arad

Rapid Arad a fost un club de fotbal al orașului cu o istorie foarte frământată. Acest club a purtat mai multe nume printre care cel mai cunoscut a fost Vagonul Arad. Echipa de fotbal "Rapid Arad" a fost înființată în anul 1911 sub numele de AMTE (Aradi Munkás Testedző Egyesület), redenumită ulterior AMEFA (Asociaţia Muncitorilor pentru Educaţie Fizică Arad). Alte denumiri cunoscute ale echipei au fost "Vagonul" și "Astra Arad". Stadionul a fost demolat în anul 2006, pe locul acestuia fiind construit supermarketul Kaufland din Cartierul Funcționarilor. Ea a fost afiliată la compania de cale ferată Astra și în anul 2006 s-a desființat. De-a lungul vremii clubul a purtat mai multe denumiri: AMEFA (Asociația Muncitorilor pentru Educație Fizică Arad), UVA - AMEFA (1948), Metalul Arad (1955), Energia Arad (1957), AMEFA (1959), Vagonul Arad (1962), Unirea Arad (1973), Rapid Arad (1974), CSM Rapid Arad (1985), Vagonul Arad (1986), CSM Vagonul Arad (1987), Astra Arad(1991), FC Arad (1994), FC Arad Telecom (1996), Telecom Arad (1997) și Romtelecom Arad (2005). În anul 1911 clubul s-a format când AMEF (Asociația Muncitorilor pentru Educație Fizică) a fuzionat cu Clubul Sportiv Al Fabricii De Vagoane păstrând prima denumire până în 1948. După primul război mondial s-a calificat pentru campionatul național de 3 ori, dar nu a trecut niciodată de semifinale. Între anii 1932-1940 echipa a jucat în Divizia A, cea mai bună performanță obținută a fost locul secund în sezonul în sezonul 1935 – 1936. În 1940 AMEF a fost dizolvată de regimul legionar, dar după al doilea razboi mondial a evoluat două sezoane (1946-1948) în Divizia B. În 1948 s-a unit cu Astra Arad, noua echipă s-a numit UVA - AMEFA, și a jucat un sezon în Divizia C, după care a jucat în campionatul regional până în anul 1955 . Sub denumirea Metalul, joacă pentru un an în Divizia B (1955-1956) și unul în Divizia C (1956-1957). Cu un nou nume Energia, evoluează un sezon în Liga a II-a (1957-1958). În 1958 clubul revine la numele tradițional AMEF Arad, și joacă în Divizia B până în 1962. În perioada 1962 – 1989 clubul are un nou nume, Vagonul, după sponsorul principal Întreprinderea de Vagoane Arad. Evoluează în Divizia B în sezonul 1962-1963, în Divizia C în sezonul 1963-1964, și înapoi în divizia secundă până în 1968, când clubul promovează în Divizia A. În același an ajunge în semifinalele Cupei României După un sezon retrogradează în al doilea eșalon, apoi în al treilea. Echipa putea ajunge în campionatul regional, dar a fost salvată de fuziunea cu CFR Arad. Noua echipă s-a numit Unirea și apoi Rapid și a jucat în Liga a II-a până în anul 1977. Din anul 1977 și până în anul desființării (2006), echipa pendulează sub diverse denumiri între ligile a II-a și a III-a. Desființarea echipei s-a produs în anul 2006 odată cu retrogradarea în liga a IV-a.

Insigna sportivă - Gloria Arad

CSS Gloria, denumire actuală - CS Gloria CTP Arad este un club de fotbal din Arad, România, care evoluează în Liga a IIII-a. Gloria Arad a luat ființă în 1913, pentru ca în 1922 să fuzioneze cu proaspăt-înființata echipă CFR Arad și să ia denumirea Gloria CFR. În sezonul 1922 – 1923 câștigă campionatul regional și ajunge în premieră în turneul final național al Diviziei A, unde însă este eliminată în sferturile de finală de Chinezul Timișoara. În sezonul 1929 – 1930 reușește prima mare performanță a clubului, promovarea în finala națională, sub conducerea antrenorului Virgil Economu. Pierde însă ultimul act în fața echipei Juventus București. Sus am postat logo-ul clubului de fotbal Gloria Arad. Din 1932, odată cu apariția campionatului divizionar, Gloria Arad evoluează în Divizia A până la întreruperea campionatului din cauza celui de-al doilea război mondial, cu o singură excepție, în 1939 - 1940 a jucat în Divizia B. Din 1934, echipa s-a numit doar Gloria, despărțindu-se de căile ferate. După război, Gloria joacă în Divizia B, în anul 1949 joacă sub numele în ICA Arad. În 1969, echipa revine la numele Gloria și în 1971 promovează în divizia C, dar nu reușește să mai facă saltul spre fruntea fotbalului românesc. Culorile de joc ale echipei sunt albastru - acasă și galben - în deplasare.

Municipiul Arad este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Arad, situat pe cursul inferior al râului Mureş, în vestul României. El numără aproximativ 150000 de locuitori. Municipiul Arad constituie pentru vestul României un punct important în ceea ce privește industria, și este de asemenea un nod important în transporturile feroviare, rutiere, având și aeroport. Istoria Aradului este una îndelungată care începe cu primele așezări umane pe actuala vatră a orașului, în nordul râului Mureș și mai apoi cu apariția primei cetăți de pământ situată la Vladimirescu, în jurul secolului al X-lea. Prima atestare documentară a zonei Aradului ne parvine din anul 1028. Sus am postat drapelul şi stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Arad, iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură arădeană din vremuri diferite.

Colegiul național pedagogic "Dimitrie Țichindeal"

Sinagoga

Palatul Fischer Eliz, azi Spitalul matern

Palatul de finanțe

Orfelinatul evreiesc

Liceul Moise Nicoară

Gara de motor

Gara

Hotel Kozponti

Academia comercială

Banca Cenădana

Mănăstirea franciscană

Județul Arad este situat în vestul României și cuprinde teritorii din Crișana și din Banat. Județul se întinde de o parte și de alta a râurilor Mureș și Crișul Alb. Se învecinează cu județul Bihor la nord și nord-est, cu județul Alba la est, cu județul Hunedoara la sud-est, cu județul Timiș la sud și cu statul Ungaria, la vest. Suprafața pe care se întinde este de 7754 kilometri pătrați. Din punct de vedere al organizării administrative cuprinde; 1 municipiu – Arad, 10 orașe; Pecica, Sântana, Vladimirescu, Lipova, Ineu, Chișinău-Cris, Nădlac, Pâncota, Curtici și Sebiș, 68 de comune și 270 de sate. Sus am postat drapelul și stema județului și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Arad, din vremuri diferite, dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate.