Epaminonda's Blog.....: MINUNI ALE ARHITECTURII MONDILAE

1. Cristo Rey este unul dintre cele mai emblematice monumente din regiune, fiind orientat cu fața spre capitala statului portughez – Lisabona, pe care o îmbrățișează. Arhitectura acestui monument iese în evidență în peisaj, fie prin măreția sa, fie prin simbolismul său inerent.

Ideea de a construi Sanctuarul Național Cristo Rei a venit în anul 1934 de la Cardinalul Cerejeira, Patriarhul Lisabonei, după o vizită în Brazilia, unde l-a văzut pe impozantul Hristos Mântuitorul pe stânca Corcovado din Rio de Janeiro. Întors în Portugalia, a vrut să construiască o figură asemănătoare cu cea pe care o văzuse, cu arhitectură de António Lino. Declanșarea celui de-al doilea război mondial a ajuns să stimuleze dorința de a construi Cristo Rei. La data de 20 aprilie 1940, la Fátima, episcopii portughezi s-au întâlnit cu un scop: „Dacă Portugalia ar fi cruțată de război, un Monument al Inimii Sacre a lui Isus ar fi ridicat peste Lisabona, un semn vizibil al modului în care Dumnezeu, prin iubire, dorește să cucerească întreaga umanitate pentru Sine”. În anul 1941 terenul a fost cumpărat și prima piatră a fost pusă pe data de 18 decembrie 1949. Copiii portughezi au participat intens la campania de strângere de fonduri, într-o inițiativă numită „Pequeninas Pequeninas”, care s-a desfășurat între 1939 și 1958, în care cei mai mici au păstrat, pe tot parcursul anului, banii care li s-au oferit, iar apoi, i-au dăruit pentru ridicarea monumentului. Construcția monumentului a durat 10 ani, din 1949 până în 1959, iar în acest scop au fost folosite aproximativ 40 de mii de tone de beton. Figura lui Hristos, este opera sculptorului Francisco Franco de Sousa, care a realizat-o manual în structura însăși, înaltă de peste o sută de metri. Monumentul Cristo Rei se ridică la o înălțime totală de 215 metri. Structura de susținere a sculpturii are 82 de metri înălțime, iar statuia măsoară 28 de metri. Distanța dintre mâinile lui Cristo Rei este de 28 de metri, aceeași înălțime ca și corpul, iar inima statuii lui Cristo Rei măsoară 1,89 metri. Monumentul a fost inaugurat pe 17 mai 1959, de Ziua Rusaliilor, iar la inaugurare au participat întregul episcopat portughez, cardinalii din Rio de Janeiro și Lourenço Marques (acum Maputo) și peste 300000 de oameni. A luat cuvântul cardinalul Cerejeira, care a rostit fraza: „Acesta va fi întotdeauna un semn de recunoștință națională pentru darul păcii”. În 1999, monumentul, considerat Sanctuar Național, a intrat sub tutela Episcopiei de Setúbal, care și-a asumat ca prioritate restaurarea structurii, iar lucrările de îmbunătățire au fost efectuate în 2001. În interiorul monumentului, există o nișă cu Îngerul Portugaliei care dă Împărtășania Micilor Păstori din Fátima.

În holul de la intrare în Cristo-Rei, se poate admira un tablou înfățișând Consacrarea Lumii la Inima Neprihănită a Mariei, dăruit de Papa Ioan Paul al II-lea la 25 martie 1984, în Sfânta zi de Cădere a Zidului Berlinului pe 9 noiembrie 1989. Există, de asemenea, o sală dedicată Fericitului Papă Ioan al XXIII-lea și Capela Maicii Domnului a Păcii din Sanctuar. Tot aici se află Capela Încrezătorilor Inimii lui Isus, unde se găsesc moaștele Sfintei Margarida Maria Alacoque, Beatei Maria do Divino Coração și Sfintei Faustina Kowalska.

2. La Cité du Vin este un spațiu expozițional pe tema vinului situat în cartierul Bacalan din orașul francez Bordeauax.

Inaugurarea complexului a avut loc în data de 31 mai 2016 în prezenţa primarului Alain Juppe și a președintelui statului francez – Francois Hollande. Ideea realizării acestui proiect arhitectonic pentru un centru cultural și turistic al vinului s-a lansat în anul 2009. Scopul acestui proiect a fost de a asigura, prin construirea unui monument, un intermediar între universul muzeului și cel al parcului tematic, „transmiterea, punerea în valoare și salvgardarea patrimoniului cultural, universal și viu al vinului”. Proiectul s-a bucurat de finanțare mixtă: publică – 81% și privată – 19%. Costul estimat s-a ridicat la aproape de 81,1 milioane de euro fără taxe. Piatra de temelie a construcției a fost pusă în anul 2013 de scenograful Eric le Collen, în cadrul Vinexpo 2013.Taxa de intrare (20 euro) include vizita traseului permanent însoțit de ghid și dă dreptul de a degusta un pahar de vin la belvedere. Amplasamentul ales pentru clădire se află pe locul vechilor forje ale marelui port maritim Bordeaux, în noul district Bassins a Flot, pe insulița dintre cheiul Bacalan, intrarea în ecluze și râul Garona. Forma clădirii, totul în curbe, atât în exterior, cât și în interior, a fost proiectată de arhitecții agenției XTU (Anouk Legendre și Nicolas Desmazières) și de agenția engleză de scenografie Casson Mann Limited care au dorit să realizeze o clădire emblematică cu vizibilitate ridicată. Cele două agenții au fost selectate prin concurs de management de proiect în mai 2011. Structura are forma unei vițe noduroase pentru a aminti atât vinul învolburat într-un pahar, cât și vârtejurile din râul Garona, care mărginește locația. Clădirea din beton de 9000 m³ se sprijină pe 300 de piloți de beton care coboară până la o adâncime de 30 de metri. Structura este acoperită cu 918 panouri de sticlă în trei culori: sticlă transparentă, gri (vopsită în masă) și auriu și 2300 de panouri din aluminiu de diferite dimensiuni. Fațada sa este realizată din panouri de sticlă serigrafiate și panouri perforate din aluminiu lăcuit iridescent. Turnul se ridică la 55 de metri, iar cladirea are o suprafata de 13350 m², structurată pe 8 nivele diferite. La parter, un spațiu rotunjit de 4 metri înălțime, cu acces liber, adăpostește o vinotecă de 14000 de sticle, reprezentând șaptezeci de regiuni viticole. Sunt posibile achiziții și degustări la fața locului în zonele de catering adiacente unui magazin de suveniruri, operat de La Cité du Vin. La primul etaj se află spații de expoziție temporară, o sală de lectură, ateliere de descoperire (degustare, asociere mâncăruri și vinuri etc.) și un auditoriu de 250 de locuri care găzduiește evenimente și spectacole. Etajul doi, inima vizitei, găzduiește traseul permanent, o călătorie imersivă prin timp și spațiu pentru a descoperi vinul ca moștenire culturală, universală și vie: douăzeci de spații tematice constituie un traseu de vizită cu durata estimată la două ore, însoțit de Travel Companion, un instrument tehnologic inovator care asigură declanșarea conținutului multimedia, traducere pe buze în 8 limbi și accesibilitate pentru toate categoriile de public. La etajul 7 se află un restaurant panoramic (Le 7), iar la etajul 8 este un spațiu care oferă, de la înălțimea de 35 de metri, o vedere panoramică asupra orașului și a portului. Cu un design bioclimatic performant, constructia compacta optimizeaza ventilatia cladirii. Prizele de aer din punctele joase profită de vânturile dominante.

În timp ce terasele și punctele înalte evacuează căldura, generând un curent de aer care permite - de la sine - să câștige 5 grade de prospețime vara și să limiteze utilizarea aerului condiționat. În plus, acoperișul este protejat de soare printr-o „umbră ventilată” care ajută la controlul temperaturii, la fel ca și utilizarea energiei geotermale. Această clădire nu seamănă cu nicio formă cunoscută pentru că este menită să evoce sufletul vinului, între râu și oraș. Fiecare detaliu al arhitecturii evocă sufletul vinului și elementul lichid: „ o rotunjime fără sudură, imaterială și senzuală ” (au spus cei de la compania XTU architects).
3. Podul Jacques Chaban-Delmas, denumire alternativă – Podul Bacalan-Bastide, este un pod vertical peste râul Garonne din orașul Bordeaux, Franța, ce a fost inaugurat la data de 16 martie 2013 de către președintele statului francez - François Hollande și Alain Juppé, primarul orașului Bordeaux.

Începând cu anul 2013, este cel mai lung pod vertical din Europa având deschiderea de 110 metri. Este un pod de beton și oțel, având lungimea totală de 575 metri, lungimea punții principale – 433 metru, lungimea secțiunii mobile – 117 metri, lățimea maximă – 45 metri, înălțimea de 87 metri, iar greutatea secțiunii centrale este de aproximativ 2600 tone. Podul este destinat circulației automobilelor și tramvaielor. Acest pod este al cincilea din cele construite peste râul Garonne, fiind situat între podurile Achitania și Pierre. Când se lasă noaptea, podul este iluminat și constituie încă o fațetă frumoasă a Portului Lunii, spre satisfacția localnicilor dar și a turiștilor. Culoarea albastră a stâlpilor corespunde mareei înalte, în timp ce verdele indică reflux. Menținerea traficului naval către centrul istoric al orașului a fost întotdeauna un imperativ, ceea ce a dus la construirea acestui pod maiestuos. Podul emană o impresie de forță liniștită, în timp ce linia sa clară, lansată, cu cei patru stâlpi de beton și sticlă, pare să exprime un gest de bun venit navelor în trecere. Secțiunea centrală a podului este realizată dintr-o singură bucată și se ridică vertical până la 110 m pentru a lăsa navele înalte să treacă pe dedesubt. Cei patru piloni sunt susținuți de baze de beton care au 44 m lungime, 18 m lățime și 16,5 m înălțime. Fiecare secțiune de bază cântărește aproximativ 1,5 tone. Operația de ridicare și coborâre a podului durează doar 11 minute.

Podul a fost construit de compania italiană Vinci Construcion în baza unui proiect realizat de compania Egis-JMI. Realizarea acestui obiectiv a costat 156 milioane de euro.

xxx

O CARICATURĂ

DE COSTEL PĂTRĂȘCAN

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Minitehnicus 1972

Minitehnicus a fost și este un concurs prin care se doreşte dezvoltarea deprinderilor practice, a îndemânării și a creativităţii elevilor. Pentru început el s-a organizat sub egida Revistei pionierești Cutezătorii. Concursul se adresează elevilor cu aptitudini si îndemânare pentru crearea/modernizarea de jucării şi realizarea acestora în timpul orelor desfăşurate în cadrul cercurilor din palate şi cluburi ale elevilor. Concursul pune accent tocmai pe acest obiectiv, propunându-şi să trezească interesul elevilor de a cunoaşte prin descoperire experimentală legile naturii. Experimentul este un mod de abordare a cunoaşterii ştiinţifice foarte atractiv pentru elevi, mai ales atunci când aceştia au posibilitatea de a fi implicaţi direct în efectuarea lui. Manifestarea are ca scop promovarea comunicării între elevii din şcoli, cluburi, din zone şi judeţe diferite; realizarea de experimente cu obiecte de uz curent, întâlnite de ei în viaţa cotidiană; dezvoltarea imaginaţiei şi creativităţii elevilor. Concursul are următoarele scopuri; descoperirea elevilor pasionaţi de tehnică, de electronică, dezvoltarea inventivităţii elevilor, realizarea unui schimb de experienţă între scolile generale şi cluburile elevilor precum și stimularea lucrului în echipă și formarea de deprinderi. Acest concurs a dus la publicarea unei reviste cu caracter mai tehnic, denumită chiar Minitehnicus, puiul revistei Cutezătorii.

Încă de pe atunci se vorbea despre poluare, exista o preocupare pentru informatică, automobilism, se realizau Expedițiile Cutezătorii, etc. Revista Minitehnicus beneficia de colaborarea cu nume cunoscute ale științei și culturii precum; poetul Petre Ghelmez, fizicianul Șerban Țițeica sau dramaturgul Radu F. Alexandru.

Medalie masonică - Societatea cooperativă

a constructorilor și meseriașilor români

Fondată la 14 martie 1882

Produsul medalistic de mai sus este o Medalie masonică care marcheză fondarea Societății cooperative e constructorilor și meseriașilor români, ce a avut loc în anul 1882. Piesa este confecționată din bronz, are forma rotundă cu diametrul de 23 milimetri, cântărește 3,87 grame și poate fi admirată în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României. În câmpul central ala aversului este aplicată o inscripție pe patru rânduri orizontale: “FONDATĂ / LA / 14 MARTIE / 1882”. Periferic circular, pe o bandă marcată de de un cerc interior liniar continuu și un cerc perlat exterior, este aplicată inscripția: “ * SOC. COOPERATIVĂ A CONSTR. ȘI MESER. ROMÂNI”. În câmpul central al reversului, în interiorul unui cerc perlat exterior se prezintă un scut timbrat cu o coroană regală. Pe scut sunt trei reprezentări de sus în jos: simbolul general al masoneriei (compasul și echerul întrepătrunse), o căciulă de dorobanț și două mâini împreunate (alt simbol masonic ce reprezintă într-ajutorarea). Scutul este încadrat de două ramuri (de stejar și laur) legate cu o panglică la partea de jos. Această societate cât și fondatorul ei, Constantin Butculescu, nu se regăsesc în listele de masoni, dar numeroasele simboluri masonice de pe medalie au făcut ca aceasta să fie încadrată în grupul medaliilor masonice românești.

Există și alte simboluri masonice care apar frecvent pe bijuterii, medalii și decorații masonice ca de exemplu:

Compasul – dedicat tuturor masonilor, semnificând Spiritul
Echerul – dedicat doar Marelui Maestru, semnificând Materia, Spațiul, Echilibrul, fără el masonii nu pot șlefui “piatra brută”
Steaua în cinci colțuri (pentaclul) – semnifică Lumina, Inteligența. Știința
Ramurile de accacia – semnifică Reînnoirea, Metamorfoza, Inocența
Litera G – se referea inițial la Geometrie - știința sacră transmisă, azi cu ample și misterioase încărcături ezoterice.

Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei. Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia. Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult, in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe, Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.

Insigna - Campion Județean (handbal)

Handbalul este un sport de echipă care se joacă cu o minge. Meciul are loc între două echipe a 7 jucători (6 jucători de câmp și un portar) pe durata a două reprize a câte 30 de minute. Scopul jocului este de a marca cât mai multe goluri în poarta echipei adversare. Echipa care a marcat mai multe goluri câștigă meciul. Primul meci de handbal din România menționat în presă (în ziarul Hermannstädter Tageblatt) a fost probabil cel care a avut loc la începutul verii 1921, la puțin după un an de la primul meci de handbal din lume (la Berlin în februarie 1920). Profesorul de educație fizică din Sibiu Wilhelm Binder (care a predat la școli din Sibiu între 1910-1948) a fost în tribună la acel prim meci de handbal și a introdus handbalul în Sibiu. Binder se familiarizase în 1912 la Leipzig cu sportul premergător handbalului numit Raffball, sport pe care l-a introdus la Sibiu în 1913.În 1928 se organizează la Sibiu prima școală de arbitri de handbal. Federația Română de Handbal se constituie la 7 aprilie 1933, mai întâi ca filială a Federației de Baschet și Volei. După trei ani, devine independentă. Primul meci internațional al României a avut loc în 7 aprilie 1936, împotriva Poloniei, meci pe care România l-a câștigat cu 6 - 4. Primul meci de handbal în sală a avut probabil loc în Sala Obor în 1934.

Insigna - Jocurile balcanice - România 1973

Jocurile Balcanice sau Balcaniadele - sunt turneele sportive regulate la care iau parte selecționate naționale ale țărilor din Peninsula Balcanică și din vecinătatea acesteia. Aceste competiții se desfășoară în special în următoarele sporturi: atletism, handbal, baschet, fotbal, ciclism și se numesc Campionate Balcanice sau Cupe Balcanice. Competițiile balcanice în aer liber, probe de stadion, pentru seniori, au demarat în anul 1929, la Atena, cu o ediție experimentală. Până la jumatatea ultimului deceniu al secolului al secolului al XX-lea, concursurile destinate exclusiv atleților din arealul geograﬁc respectiv s-au numit ,,Jocuri Balcanice”, primind ulterior titulatura de ,,Campionate Balcanice”. La Istanbul (1940), s-a disputat ultima competiție înaintea celui de-al doilea Razboi Mondial. Întrecerile s-au reluat în 1946 (Tirana-Albania) și la București (1947), dar au fost neoﬁciale. La masculin, primul concurs oﬁcial s-a consumat în anul 1953, la Atena. Cu toate că au fost incluse în programul de la Tirana și Bucuresti, competițiile adresate atletelor au fost oﬁcializate de abia în anul 1957.

În general se consideră că țările care fac parte din Balcani sunt: Albania, Bosnia Herțegovina, Bulgaria, Grecia, Muntenegru, Republica Macedonia (în totalitate) și Serbia, Kosovo, Croația, Slovenia, România. Turcia, Italia (parțial).

Ordinul și medalia Meritul Sportiv

Prin Decretul nr.333 din mai 1966, se instituie Ordinul şi Medalia “Meritul Sportiv”, prima decoraţie românească destinată exclusiv recompensării sportivilor şi a celor care ajută la realizarea performanţelor sportive, precum şi diferitelor asociaţii sau organizaţii sportive. Ordinul era organizat pe trei clase iar medalia pe două. Însemnul ordinului se prezenta sub forma unei plăci circulare pe care era aplicată, marginal, o cunună din frunze de lauri care, la partea superioară, era suprapusă de steagul emailat tricolor al Republicii Socialiste România; la clasa I, cununa era aurită, la clasa a II-a, argintată şi la clasa a III-a, bronzată. Pe centru era un medalion emailat albastru înconjurat de un inel care purta inscripţia MERITUL SPORTIV; la clasa I, inelul era emailat roşu, la clasa a II-a, era emailat galben iar la clasa a III-a, albastru. În centrul medalionului era figurată statuia discobolului, realizată din metal auriu Medalia era circulară. Pe avers, între două ramuri de lauri plasate marginal, se afla o cupă – trofeu şi deasupra ei erau siglele “R S R “; pe revers era înscris textul MERITUL SPORTIV. Clasa I a medaliei era aurită iar clasa a II-a, argintată. Panglica era albastru deschis şi avea pe centru una sau două dungi roşii, în funcţie de clasa medaliei. Ca toate decoraţiile acelei perioade, nu avea limită numerică de conferire şi nu existau criterii regulamentare pentru acordarea diferitelor clase. Prin Legea nr. 9 din anul 2003 s-au stabilit normele actuale de conferire acestor distincții. În această lege se precizează:

Ordinul Meritul Sportiv este o decorație ce se acordă atât cetățenilor români cât și celor străini, sportivi amatori sau profesioniști, cât și cluburilor românești și străine, care au obținut rezultate deosebite în întrecerile sportive de nivel internațional și național. El este structurat pe trei clase și se acordă pe viață.
Medalia Meritul Sportiv este o decorație ce se acordă atât cetățenilor români cât și celor străini, sportivi amatori sau profesioniști, care au obținut rezultate deosebite în întrecerile sportive de nivel național și local. Ea este structurată pe trei clase și se acordă nelimitat.

De-a lungul secolelor, marii artisti ai lumii au lasat omenirii mosteniri culturale nepretuite. Arta sculpturii a dat nastere unor capodopere care, prin maretia, valoarea si spectaculozitatea lor, au devenit faimoase. Discobolul lui Miron este o capodopera a Antichitatii grecesti, ce dateaza din perioada 460-450 I.Hr. Din pacate, originalul grecesc din bronz nu mai exista, insa a devenit celebru prin numeroasele copii realizate in marmura de artistii Imperiului Roman, atat la scara reala, cat si redimensionate. Celebra sculptura exprima forta si energia atletica in cel mai armonios si echilibrat mod. Desi, in prezent, se considera ca pozitia aruncatorului este nefireasca si reprezinta o maniera ineficienta de a arunca discul, sculptura constituie un model de rigurozitate in redarea fiecarui muschi incordat de pe corpul atletului.

___________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII