Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO FRANCEZE DE COLECȚIE

1. Moneda euro franceză de colecție de mai jos omagiază fregata L’Hermione. În centrul aversului, în interiorul unui cerc periferic continuu este reprezentată o navă plutind pe apă și în dreapta ei sunt marcate literele mari de tipar R și F reprezentând inițialele numelui statului francez – Republique Francaise. În partea stângă sus pe conturul monedei este aplicată inscripția: “L’HERMIONE” – numele navei, iar pe restul coroanei circulare este reprezentă o parâmă sub forma unei frânghii răsucite. La partea inferioară este reprezentată o stemă (poate un logo). În câmpul reversului, în interiorul unui cerc periferic continuu, sunt următoarele reprezentări: două pânze de navă, o parte de timonă și inscripția pe două rânduri orizontale : “10 EURO” – valoarea monedei. La partea cea mai de jos este marcat anul emiterii monedei – 2012. Pe partea stângă și superioară, între cercul periferic continuu exterior și un capăt de parâmă (frânghie răsucită), este aplicată inscripția:”LES GRANDS NAVIRES FRANCAIS”, tradus – Marile nave franceze (numele seriei).

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: seria – Marile nave franceze, data emiterii – 6 iulie 2012, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 37 milimetri, greutatea – 22,2 grame, material compoziție – argint, calitate – proof, tiraj – 10000 exemplare și pretul oficial unitar de achiziție - 65 E.

Hermione a fost o fregată cu 32 tuturi din clasa Concorde, aparținând Marinei Franceze. Concepută pentru viteză, a fost una dintre primele nave ale Marinei Franceze care a primit o înveliș de cupru. La începutul războiului anglo-francez (1778), ea a patrulat în Golful Biscaya, escortând convoaie și urmărind corsari. Ea a devenit faimoasă transportându-l pe generalul La Fayette în Statele Unite în 1780, în sprijinul rebelilor din războiul civil american. Nava a fost construită în șantierul naval Rochefort, lansată la apă în data de 28 aprilie 1779, pentru ca în data de 20 septembrie 1793 să eșueze din cauza unei erori de navigației a pilotului comandant. Pe 22 iulie 1984, în timp ce căuta rămășițele a două nave britanice, arheologul subacvatic amator Michel Vazquez a găsit epava lui Hermione. În anul 1997 s-a lansat un proiect de reconstrucție a navei Hermione tot în șantierul Rochefort. Pe data de 18 aprilie 2015, replica la dimensiunea reală a lui Hermione a început o călătorie în Statele Unite, ea ajungând în bună stare pe coasta americană în iuie 2015. Redau mai jos câteva dintre caracteristicile tehnice ale acestei nave:

sarcina suportată – 1160 tone
lungime – 44,2 metri
lățimea – 11,24 metri
viteza maximă – 13 noduri
echipaj – 6 ofițeri, 10 paznici și 282 marinari
armament – 26 tunuri de 12 mm și 6 tunuri de 6 mm

2. Moneda euro franceză de colecție de mai jos omagiază transatlanticul Le France. În centrul aversului, în interiorul unui cerc periferic continuu, este reprezentată partea din față a unei nave plutind pe apă și în stânga ei sunt marcate literele mari de tipar R și F reprezentând inițialele numelui statului francez – Republique Francaise. Pe botul navei, la partea inferioară este aplicată insripția pe două rânduri: “LE FRANCE” – numele navei. În câmpul reversului, în interiorul unui cerc periferic continuu, sunt următoarele reprezentări: două coșuri de navă scoțând fum, o parte a panoului de comandă și inscripția pe două rânduri orizontale : “10 EURO” – valoarea monedei. La partea cea mai de jos este marcat anul emiterii monedei – 2012. Orizontal pe centrul monedei, între două linii paralele continui este aplicată inscripția:”LES GRANDS NAVIRES FRANCAIS”, tradus – Marile nave franceze (numele seriei).

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: seria – Marile nave franceze, data emiterii – 9 noiembrie 2012, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 37 milimetri, greutatea – 22,2 grame, material compoziție – argint, calitate – proof și tiraj – 10000 exemplare.

Le France a fost un transatlantic al Companiei Generale Transatlantic (C.G.T. sau French Line), construit în șantierul naval din Saint Nazaire și lansat la apă în februarie 1962. La momentul construcției sale nava de 316 m era cea mai lungă navă de pasageri construită vreodată, un record care a rămas necontestat până la construcția navei Queen Mary, de 345 m. în anul 2004. Călătoria inaugurală a navei a fost spre New York în data de 3 februarie 1962 cu multe vedete de film și aristocrație franceză la bord. În anul 1979 nava a fost achiziționată de compania norvegiană NCL, la prețul de 18 milioane de dolari SUA, suferind modificări semnificative pentru amenajarea ca navă de croazieră. A fost redenumită SS Blue Lady și a fost vândută pentru a fi casată în 2005, iar casarea a fost finalizată la sfârșitul anului 2008. La 25 mai 2003, după acostarea în Miami la ora 5:00 dimineața, Norvegia a fost grav avariată de o explozie a cazanului la ora 6:37 dimineața, care a ucis opt membri ai echipajului și a rănit șaptesprezece, deoarece aburul supraîncălzit a inundat camera cazanului și explodat în spațiile echipajului de deasupra printr-o punte ruptă. După efectuarea reparațiilor nava Norvegia a fost vândută în aprilie 2006 către Bridgend Shipping Limited din Monrovia, Liberia, și a fost redenumită Blue Lady în vederea casării, procedură ce s-a terminat în anul 2008. Câteva părți mici ale navei au fost răscumpărate și expuse la Paris Yacht Marina, Port de Grenelle, Paris 15 și Muzeul Malraux din Le Havre. Important de reținut este faptul că interioarele navei au fost locul în care nava și-a afișat scopul ca o vitrină a artei și designului francez modern. Decorul camerelor a fost considerat în sine ca artă, mulți designeri și artiști francezi de seamă însărcinați să creeze cele mai uimitoare spații de pe mare. Dincolo de aceasta, multe lucrări de artă au fost comandate în mod special pentru a împodobi pereții sălilor de mese, saloanelor și cabinelor. O zonă care i s-a acordat o atenție neobișnuită a fost bucătăriile navei; O suprafață de 1500 de metri pătrați și amplasată aproape la mijlocul navei, între cele două săli de mese pe care le deservea singura bucătărie deservită de 180 de persoane. Bucătăriile erau echipate cu cele mai avansate mașini disponibile, precum și cu multe ajutoare tradiționale de gătit, inclusiv o sobă care avea 12 metri lungime și 2,5 metri lățime. Un nivel mai jos era Pont Promenade, puntea principală a clasei Turistice. Principalele saloane și încăperi de aici au fost Biblioteca, Camera pentru fumatori, Marele Salon și nivelul orchestrei ale teatrului. Câteva dintre caracteristicile tehnice ale navei au fost:

sarcina suportată - aproximativ 52000 tone
lungime – 316 metri
lățime – 33,7 metri
înălțime – 67,66 metri (chilă până la catarg)
adâncime - 28,1 metri (chilă până la puntea principală)
punți – 12
putere instalată – 160000 CP
propulsie - Turbine CEM-Parsons cu angrenaje elice cvadruplă
viteză – 56 km / oră
capacitate – clasa I – 407, clasa turistică – 1271
echipaj - 1104

3. Moneda euro franceză de colecție de mai jos omagiază transatlanticul L’Amazone. În centrul aversului, în interiorul unui cerc periferic continuu, este reprezentat profilul unei nave plutind pe apă și sub ea este aplicată inscripția: “L’AMAZONE” – numele navei. La partea cea mai de jos sunt marcate literele mari de tipar R și F reprezentând inițialele numelui statului francez – Republique Francaise. În câmpul reversului, în interiorul unui cerc periferic continuu, sunt următoarele reprezentări: două coșuri de navă scoțând fum, o parte a panoului de comandă și inscripția pe două rânduri orizontale : “10 EURO” – valoarea monedei. La partea cea mai de jos este inscripționat anul emiterii monedei – 2013. Orizontal pe centrul monedei, între două linii paralele continui este aplicată inscripția:”LES GRANDS NAVIRES FRANCAIS”, tradus – Marile nave franceze (numele seriei).

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: seria – Marile nave franceze, data emiterii – 2013, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 37 milimetri, greutatea – 22,2 grame, material compoziție – argint, calitate – proof și tiraj – 10000 exemplare.

Amazon este numele un transatlantic francez lansat la apă în data de 8 noiembrie 1896. Imediat după lansare nava a fost folosită pe linia Orientului Îndepărtat sub numele de Laos. Nava putea transporta 530 de pasageri repartizați în patru clase de confort. În anul 1903 nava a fost alocată liniei maritime Bordeaux – La Plata (America de Sud) primind numele Amazon. După desfiintarea liniei maritime sud americane (anul 1913) nava a reintrat pe linia maritimă Orientul Îndepărtat. Nava a fost distrusă de un incendiu în data de 23 august 1976 lângă Port Kelang și casată în anul 1977. Câteva dintre caracteristicile tehnice ale navei au fost:

lungime – 163,6 metri
lățime – 22 metri
sarcină suportată - 12200 tone
greutate proprie – 6400 tone
propulsie – două turbine Parsons încălzite de trei cazane pe ulei
putere – 24000 CP
viteza maximă – 23 noduri

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

CÂTEVA

INSIGNE ȘI MEDALII

DIN JUDEȚUL TIMIȘ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Electro Motor Timișoara - 75 de ani

Bega Electromotor este cel mai mare producator de motoare electrice de putere medie in Romania. In prezent, activitatea principala este reprezentata de productia si reparatia de motoare electrice de uz general in cea mai larga gama de puteri din Romania. S.C. Bega Electromotor S.A. infiintata in anul 1900, are o experienta indelungata in constructia motoarelor electrice, fiind la ora actuala cel mai mare producator de motoare electrice de medie putere in Romania. In anul 2000 firma a fost complet privatizata si a devenit parte din grupul de firme Bega. In prezent, activitatea principala este reprezentata de productia motoarelor trifazate si monofazate de uz general in cea mai larga gama de puteri din Romania. Sus am postat 2 logo-uri ale Întreprinderii Electromotor Timișoara.

Eliberarea Cetății Timișoara de sub dominația otomană - 1716

Produsul medalistic de mai sus s-a realizat în anul 1716 pentru a celebra Eliberarea Cetății Timișoara de sub dominația otomană. Produsul este confecționat din bronz argintat, are forma rotundă și cântărește 8,8 grame. În centrul aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este prezentat bustul împăratului spre dreapta, laureat, cu inscripția semicirculară periferică superioară: “CAROLVS VI. D. G. ROM. IMP. SEMP.AVG” – tradus aproximativ: “Împăratul roman Carol VI prin grația lui Dumnezeu, veșnic august”, dedesubt fiind marcată litera R (?). Pe revers, în interiorul unui cerc liniar continuu, pe fundal, sunt reprezentate Cetatea Timișoarei, cu minaretele moscheilor turcești, deasupra nori, în prim plan două cursuri de apă și o zonă mlăștinoasă. Periferic circular, pe partea superioară, este aplicată pe două rânduri inscripția: “CESSIT VICTRICIBUS ARMIS./ DE TVRCIS. CAPITO TEMESWARO”. – tradus aproximativ “Timișoara aparține biruitorilor”

Cetatea Timișoara, în limba latină Castrum Temesiensis sau Castrum Temesvariensis este o cetate istorică storică pe locul și în jurul căreia a fost construit actualul oraș Timișoara. Se presupune că a existat o cetate de pământ avară, dar primele mențiuni datează din secolul al XIII-lea. Carol Robert de Anjou a construit la începului secolului al XIV-lea prima cetate de piatră (cetatea angevină). Ioan de Hundeoara a refăcut cetatea distrusă în urma unui cutremur din anul 1443. În anul 1552 cetatea a fost cucerită de turci, care au stăpânit-o până în anul 1716, când a fost cucerită de habsburgi. Cetatea habsburgică a fost așa de puternică încât a fost asediată o singură dată, în anul 1849, în timpul Revoluției Maghiare din anul 1848, asediu la care a rezistat. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea progresele în domeniul artilerie au făcut ca zidurile să nu mai poată asigura apărarea orașelor. Zidurile și spațiul liber din jurul lor împiedicau dezvoltarea orașului, astfel că Timișoara a fost defortificată, zidurile fiind demolate și șanțurile umplute. Actual, din fortificațiile cetății habsburgice mai există Castelul Huniade, bastionul Therezia - important punct turistic, o cazemată din ravelinul porții Vienei, un rest din bastionul Eugeniu și o mică bucată din curtina dintre bastioanele Eugeniu și Elisabetha.

Carol al VI-lea a fost împăratul Sfântului Imperiu Roman din data de 12 octombrie 1711 și până la moartea sa. El s-a născut la data de 1 octombrie 1685 la Viena și a decedat la data de 20 octombrie 1740 tot la Viena. Totodată a fost regele Ungariei sub numele de Carol al III-lea, rege al Boemiei sub numele de Carol al II-lea, principe al Transilvaniei etc. După Pacea de la Passarowitz (1718) și până la Tratatul de la Belgrad (1739) a fost și suveran al Olteniei. A făcut parte din Casa de Habsburg, fiind fiul împăratului Leopold I și tatăl împărătesei Maria Tereza.

Insigna Societății de luntrișoare Regatta din Timișoara - 1864

Produsul medalistic de mai sus este o insignă realizată la comanda Societății de luntrișoare “Regatta” fondată în anul 1864 în municipiul Timișoara. Un grup de studenţi entuziaşti întorşi acasă de la studii, din Europa vestică şi care au fost captivaţi de pasiunea canotajului, împreună cu oameni umblaţi prin lume, cu sprijinul sponsorilor, respectiv familiile: Brandl, Török, Uhrman, Goldner şi Pendl au fondat o asociaţie sportivă, construind iniţial prima barcă sportivă din lemn şi amenajând şi locaţia Clubului Regata, pe un braţ al Canalului Bega, de fapt Canalul morii (astăzi str. Pestalozzi). Numele clubului provine din Europa de vestică şi centrală unde competiţiile nautice se reuneau sub numele generic de Regate. Prima clădire a clubului este semnalizată prin 1900 în Planul de regularizare a Canalului Bega. În anul 1905 clădirea clubului este mutată lângă Podul Traian din cauza lucrărilor de regularizare din cartierul Fabrică. Ulterior asociaţia primeşte teren în amonte de Podul Mitropolit Şaguna (actualul Laborator al Facultăţii de Hidrotehnică) şi între 1910 - 1912 pe baza proiectului întocmit de arhitectul Laszlo Szekely (membru al asociaţiei, arhitectul şef al oraşului Timişoara) se construieşte un complex de imobile (sediul asociaţiei – o clădire cu două etaje, utilizată ca şi hotel, restaurant şi salon de reuniuni pentru comercianţi şi protipendada timişoreană; hangarul bărcilor,vestiare şi atelier de reparaţii; adăpost pentru căruţe şi grajduri, asociaţia autofinanţându-se. După primul război mondila activitatea asociaţiei s-a diminuat. Autoritățile locale au rechiziționat clădirea principală pentru a înfiinţa un internat pentru cei 145 de elevi români din Banatul iugoslav şi Valea Timocului plus 15 bursieri din Vechiul Regat şi 53 de bursieri de la Politehnica Timişoara, bursieri ai primăriei în anii 1920-1921, clădirea fiind administrată de Eforia Şcoalelor. În schimbul clădirii rechiziţionate Asociaţia ,,REGATTA - ÎNAINTE” primeşte de la autorităţile locale bani şi teren în aval de Podul Traian la 150 metri, peste drum de Spitalul CFR, construindu-şi hangarul pentru bărci, ponton pe malul Canalului Bega, vestiare, birouri, terenuri de handbal şi ştrand după 1920. În anul 1923 Internatul pentru băieţi a fost preluat de primărie, în anul 1924 a fost predat eforiei pentru ca în data de 26 iunie 1926 să intre în proprietatea Reuniunii Femeilor Române. În clădirea solidă a hangarului de bărci în anul 1930 s-a instalat Automobil Clubul Regal Român Banat – Crişana, iar în 1948 s-a amenajat terenul de sport al Şcolii Medii Tehnice de Cultură Fizică şi Sport, iar o parte a hangarului s-a predat artiştilor plastici (sculptori) funcţionând cu această destinaţie până recent. Paralel cu alte cluburi în 1930 se înfiinţează Clubul German de Canotaj din iniţiativa bancherului Johan Schmaller ajutat de Erich Metzenrath, Dr. Josef Philips, Dr. J.Riess, Anton Knopf, Adam Herzog, P. Lindacher, închiriind un teren în amonte de Podul Episcopilor, construind un hangar de lemn cu acoperiş semicilindric. Clubul a primit din Germania 5 schifuri mărindu-şi astfel numărul de membrii, ajungând ca în anul 1939 să aibă 114 membri. De la Clubul german de canotaj, Asociaţia sportivă ,,Înainte” preia barca 4+1 clinuri ,,BRUNHILDE”, după 1953 barca este folosită de clubul sportiv ,,ŞTIINŢA” iar din 1956 de Şcoala Sportivă nr.2 Timişoara. Produsul medalistic prezentat aici este una dintre primele insigne cunoscute ale Societății de luntrișoare din Timișoara. Insigna a fost confecționată în jurul anului 1900 fiind de fapt un steag în falduri cu suliţa scurtă (mâner), având pe diagonala maximă dimensiunea de 20 milimetri. Ea este ralizată din metal emailat în culorile roșu și alb. Mânerul steagului este înfăşurat cu un fir de cupru - simbol specific oamenilor de pe ape. Aversul steagului în falduri are în stânga fixarea de mâner şi pe orizontala onduleului blând, trei câmpuri. Câmpul de jos cu email roşu are în colţul din dreapta jos milesimul 1864 în relief; câmpul central este din email alb anepigraf; câmpul superior cu email roşu are în colţul din stânga în relief litera ,,R” de tipar. Reversul insignei este anepigraf fără marca producătorului, existând două variante de prindere: cu ac cositorit şi cu talpă alămită.

Insigna sportivă - Politehnica Timișoara

F.C. Politehnica Timișoara (cunoscut anterior și sub alte nume, printre care FC Politehnica AEK Timișoara, FCU Politehnica Timișoara, Poli Timisoara și FC Politehnica 1921 Știința Timișoara) este un club de fotbal din Romania, fondat in anul 1921, care evoluează în a doua divizie a fotbalului românesc, în urma deciziei Comisiei de Licențiere a Ligii Profesioniste de Fotbal din mai 2011. Sus am postat siglele clubului de fotbal Poli Timisoara, de-a lungul timpului.

CS Poli Timișoara, denumire alternativă ACS Poli Timișoara este un club profesionist de fotbal din Timișoara. Clubul este succesorul FC Politehnica Timișoara, fondat în anul 1921, care a dat faliment și a fost dizolvat, în urma sezonului 2011-2012. Clubul a fost format prin mutarea echipei ACS Recaș la Timișoara și redenumirea ei în ACS Poli Timișoara. Noua echipă refondată în 2012 are suportul Primăriei Timișoara, a Consiliului Județean Timiș și a Universității Politehnice Timișoara. Echipa joacă meciurile de acasă pe stadionul Dan Păltinișanu (32972 locuri pe scaune), iar culorile tradiționale ale echipamentului de joc ale echipei sunt alb și violet.

Camera de agricultură - Județul Timiș - Torontal

Faună - Expoziția 1932 - Puti Chaki

Produsul medalistic de mai sus s-a realizat în anul 1932 cu ocazia Expoziției agricole organizate de Camera de Agricultură a județului Timiș - Torontal. Camera de Agricultură județeană a fost o instituție de stat, ce a precedat actuala Direcție județeană pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, cu misiuni în dezvoltarea sănătoasă a agriculturii în plan teritorial.

Județul Timiș - Torontal a fost o veche unitate administrativ teritorială situată aproximativ în zona județului Timiș de astăzi, având reședința în orașul Timișoara. În anul 1930 acest județ se întindea pe 7600 kilometri pătrați și număra 500416 locuitori dintre care 243200 bărbați. De-a lungul vremii acest județ a cunoscut o puternică dezvoltare a industriei și agriculturii.

Insigna - Primul carnaval internațional est european

Timișoara 1991

Produsul medalistic de mai sus este o insignă realizată pentru a celebra desfășurarea Primului carnaval internațional est-european ce a avut loc la Timișoara în anul 1991. A fost o amplă manifestare culturală unde s-au prezentat, costume, măsti, obiceiuri și dansuri populare din mai multe țări est-europene. Insigna s-a realizat în diverse nuanțe de culori și s-a oferit participanților la carnaval dar și publicului.

Municipiul Timișoara (în graiul bănățean Cimișoara, în germană Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, în maghiară Temesvár, în sârbă Темишвар/Temišvar, în limba bulgarilor bănățeni Timišvár; în traducere (lb. maghiară): „Cetatea de pe Timiș”) este reședința și cel mai mare oraș al județului Timiș din regiunea istorică Banat, vestul României. În anul 2010, având 303708 locuitori, era al treilea oraș, ca număr de locuitori, din România. Numele localității vine de la râul Timiș (trecând actualmente la sud de municipiu), numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus. âÎncepând din anul 553 teritoriul actual al Timișoarei a fost timp de două secole sub dominație avara. Aceștia au construit pe ruinele fostei fortărețe romane Zambara o nouă așezare cu numele de Beguey, poziționată strategic intre râurile Timiș si Bega (Tisa). După avari teritoriul a fost invadat de pecenegi, cumani, bulgari, valahi și apoi maghiari. Fortăreața Timișoara a fost foarte probabil construita în sec. X, în stil avar, înconjurată de un canal cu apă, fiind situata pe locul actual al Operei. După invaziile tătare și distrugerea completă din 1241, regele maghiar Bèla al IV-lea a colonizat zona cu germani, care au reclădit cetatea. Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiști în anii 1212 sau 1266. În anul 1175 este menționat comitatul Timiș, dar sursele nu menționează care este centrul economic și administrativ al acestuia. Deasupra am postat stemele veche, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Timișoara, iar dedesubt pozele câtorva inconfundabile monumente de cultură și arhitectură din frumosul oraș de pe Bega, din vremuri diferite.

Banca de economii

Piața Axente Sever

Palatul Ștefania

Biserica sârbă - Piața Traian

Palatul Loffler

Piața Jeno

Prima banca de economii - Piața Sfântu Gheorghe

Gara

Piața Operei

Banca de păstrare - cartierul Iozefin

Piața Maria - cartierul Iozefin

Palatul episcopului sârb

Podul Ștefan cel Mare peste canalul Bega și Palatul Ancora

Podul Huniade

Piața Losonczy

Palatul Szecheny

Vechea Piață Sfântu Gheorghe

Piața Weiss

Palatul Apelor

Palatul Karl Kuncz

Județul Timiș este situat în vestul țării, în regiunea istorică Banat, România. Numele său provine de la râul Timiș care îl traversează. Județul se întinde pe o suprafață de 8697 kilometri pătrați, fiind cel mai mare din țară, numără aproximativ 660000 de locuitori și are reședința în municipiul Timișoara.Din punct de vedere administrativ județul se compune din 2 municipii - Timișoara și Lugoj, 8 orașe - Sânnicolaul Mare, Jimbolia, Buziaș, Făget, Deta, Gătaia, Recaș, Ceacova și 89 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Timiș, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură și trimiteri poștale din vremuri diferite, din acest județ.