Epaminonda's Blog.....: CHIEVRES

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea belgiană CHIEVRES,

municipalitatea AIGEN-CHIEVRES, provincia HAINAUT,

regiunea VALONIA, din vremuri diferite, dar și o trimitere

poștală și un ecuson din aceiași localitate.

Reședința Egmont

Proprietatea Jean Baptiste Dooms

Turnul Gavre și Biserica

Capela Sfântul Ioan Botezătorul

Gara

Conventul benedictinilor

Capela N.D. de la Fontaine

Arhitectură locală

Trimitere poștală

Ecuson local

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DUEL EPIGRAMATIC

_________xxx_________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Alexandru D. Xenopol 1847 - 1920

Produsul medalistic de mai sus s-a realizat în anul 2022, de către Monetăria statului și el marchează trecerea a 175 de ani de la nașterea lui Alexandru D. Xenopol, savantul apreciat ca fiind una dintre cele mai inteligente minți naționale și universale în domeniul istoriei. Iată o declarație a marelui savant: „Am căutat apoi eu, cel dintâi, a da un loc însemnat dezvoltării culturale și aceleia a așezămintelor, și a nu îneca întreaga istorie numai în fapte politice. Sunt cel dintâi care am cercetat, în tot lungul istoriei românilor, dezvoltarea boierimei, a producției și bogăția țărilor, starea țăranilor, așezămintele juridice și sociale, ca breslele, modul ocârmuirii, starea financiară, moravurile și deprinderile, literatura lumească și bisericească, căutând totdeauna a forma și legătura asemenea dezvoltării cu mersul obștesc al poporului”. Medalia este realizată în două variante de metal compoziție și are următoarele caracteristici: metal compoziție – argint cu puritatea de 99,9% sau aliaj de cupru, forma – rotundă, diametrul – 60 milimetri, greutatea – 128 grame (cea de argint), calitatea – patinată, tiraje – 60 bucăți (cea de argint) și 40 bucăți (cea de aliaj de cupru) și prețurile unitare de achiziție de la magazinele Monetăriei – cu TVA inclus – 1027 lei (cea de argint) și 337 lei (cea de aliaj de cupru).

Alexandru D. Xenopol a fost unul dintre cei mai mari istorici români, un filosof, om politic și un adevărat iubitor de neam, care a luptat cu îndârjire pentru afirmarea și omogenizarea valorilor istorice, naționale ale societății românești. El s-a născut la Iași în data de 23 martie 1847 și a decedat la data de 27 februarie 1920 la București. A studiat intens si a reusit sa se transfere la Viena 23 de ani mai tarziu pentru a se dedica dreptului si apoi la Berlin, filozofiei. Imediat dupa ce implinise 20 de ani a debutat in Convorbiri Literare ceea ce, pe vremea respectiva, era o realizare notorie. Aprofundase traditiile romanesti si institutiile statului modern. Pana la sfarsitul secolului XIX era destul de greu pentru un invatat apusean sa aiba o buna vedere de ansamblu asupra a ceea ce se numea de catva timp Romania. Abia in 1893 se incheia marea sinteza „Istoria romanilor din Dacia Traiana” de A. D. Xenopol. Avea 6 volume si a fost rezumata pentru straini in numai doua, aflam intr-o consemnare din 2005 a Instuitutului European. Alexandru Dimitrie este primul născut dintre cei şase copii ai Măriei şi ai lui Dimitrie Xenopol. Tatăl său, probabil autodidact, dar cu o remarcabilă cultură şi cunoscând câteva limbi europene, nu a avut o situaţie materială sigură, fiind, după stabilirea sa în Iaşi, dragoman la Consulatul Prusiei, proprietar de pension, preceptorul copiilor marelui ban Iordache din Bacău şi, în sfârşit, director, aproape douăzeci de ani, al penitenciarului din Iaşi, conform unei note de subsol din Istorii Regasite. După întoarcerea de la studii, activitatea lui Xenopol este strâns legată de Junimea. La inceputul anilor 1870 era, fie si numai pentru câteva luni, secretarul societăţii în locul lui Iacob Negruzzi. Vreme de patru ani (din 1871 pana in 1874) redactează procesele verbale ale şedinţelor junimiste. Până în anul 1880, este un pasionat conferenţiar la „prelecţiunile populare” junimiste. „Convorbirile literare” îl au colaborator mai bine de două decenii, ultima dată în 1892. Totuşi, el nu a fost niciodată un junimist. Opoziţia la ideologia grupării se manifestă din anii perioadei berlineze. Scrisorile către Iacob Negruzzi, articolele publicate în „Convorbiri literare” (Cultura naţională, Studii asupra stării noastre actuale) îl arată în dezacord mai ales cu unele idei ale lui Titu Maiorescu privind evoluţia politică şi culturală a societăţii româneşti. Din anul 1878, se desprinde şi politic de junimişti, pentru a adera la gruparea liberalilor moderaţi, împreună cu Vasile Conta, şi, ceva mai târziu, la partidul liberal. Convingerile sale îşi au rădăcinile în paşoptism. Ca orientare politică, mai ales în chestiunea naţională şi în cea ţărănească, îl precede pe Nicolae Iorga. Cu deosebire creator şi original, AD Xenopol se manifesta activ pe terenul studiilor istorice şi filozofice. Am evocat deja Istoria românilor din Dacia Traiană si sinteza domniei lui Cuza. La Theorie de l’histoire îl situează în rândul fondatorilor filozofiei istoriei, ridicând, în acelaşi timp, ştiinţa istorică românească la nivelul celei europene. Aici, Xenopol, aproape în acelaşi timp cu filozofii germani Windelband şi Rickert, demonstrează caracterul ştiinţific şi sistematic al istoriei.

Insigna - Facultatea de chimie industrială XX 1960 -1980

Chimia industrială este acea ramură a chimiei care se ocupă cu transformarea la scară industrială a materiilor prime pentru producerea de substanțe chimice, amestecuri și materiale de diferite tipuri, a proceselor chimice și a plantelor

utilizate și a impactului lor economic asupra industriei și asupra costului de produse finite.Domeniile de studiu ale chimiei industriale sunt, pe lângă diferitele ramuri ale chimiei aplicate proceselor industriale (chimie generală, anorganică, organică, analitică și fizică), studiul proiectării plantelor și a proceselor chimice, științele și reacțiile macromoleculare organice și anorganice industrial.Chimia industrială este în continuă evoluție; domeniile clasice de lucru ale acestei discipline științifice sunt studiul și implementarea proceselor care conduc la formarea unei mărfi. Chimia industrială se ocupă și de dezvoltarea proceselor durabile, de analiza, prin legile termodinamicii și cineticii chimice,a condițiilor de funcționare a reacțiilor chimice (presiunea și temperatura de funcționare, tipul cel mai potrivit de reactor și catalizator care trebuie utilizat, întotdeauna luând în considerare costurile globale), a cercetării științifice și a operațiunilor de producție în cadrul realității industriale. Chimia industrială acordă o atenție deosebită instalațiilor pilot (modele la scară mică) și operațiunilor unitare de laborator. Cu acestea poate seta modele predictive ale tuturor variabilelor implicate în procesul chimic și fizic, poate efectua dimensionarea finală și alegerea materialelor și echipamentelor pentru ceea ce va fi instalația industrială.

Insigna - Cupa U.T.C. (Uniunea Tineretului Comunist) 1989

Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român. Sus am aplicat stema Uniunii Tineretului Comunist din România, iar mai jos carnetul de membru și drapelul U.T.C..

În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României. Prin Uniunea Tineretului Comunist s-a urmărit înregimentarea tineretului din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. Tineretul era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. Ideologii comunişti împărtăşeau credinţa că orice ființă umană poate fi transformată radical în urma unui intens proces de manipulare prin propaganda de masă. Această credinţă a comuniștilor era întărită de supoziţii sumbre despre natura umană şi a societăţii. Exista siguranța că, pe scară largă, la nivel social, utilizând instrumente coercitive şi de control, omul poate fi schimbat, supus, subordonat, mai ales tineretul în formare. Marxism-leninismul amesteca fascinaţia faţă de mulţime cu teama şi neîncrederea faţă de aceasta. Acest lucru se observă foarte bine în atitudinea faţă de tineri. Din cauza legăturilor slabe cu vechiul regim, aceștia apăreau ca ipostazierea perfectă a „omului nou” şi ca masă de manevră ideală. Totuși, erau trataţi cu infinită suspiciune. Reţeaua de organizaţii comuniste s-a întins cu precădere spre categoriile de populaţie de care regimul îşi lega interesele. Totodată, acestea erau suspectate ideologic: tinerii, ţăranii, intelectualii, soldaţii şi muncitorii. După spusele lui Lenin, pentru regimul comunist, aceste organizaţii aveau menirea de a funcţiona pe post de „curele de transmisie” între Partidul Comunist şi popor. Stalin a adoptat aceleaşi idei. El considera că, din rândul organizaţiilor de masă, trebuie să facă parte: asociaţiile fără partid ale femeilor, organele de presă, uniunile de tineret, sindicatele, cooperativele, organizaţiile de fabrică şi uzină. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist a fost o organizație de tineri creată de către Partidul Comunist din România. Prin aceasta se urmărea înregimentarea tineretului român, din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. În cadrul UTC, tineretul român era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. În mai toate scrierile din perioada comunistă, cu privire la Uniunea Tineretului Comunist, se evidenția importanța pe care aceasta o juca în rândul tuturor tinerilor. UTC se afla sub conducerea Partidului Comunist Român. Conducerea comunistă aprecia UTC ca fiind acea organizație care reușește mereu să-și găsească loc în fruntea luptei maselor de tineri. Aceștia, alături de întregul popor, au acţionat pentru afirmarea năzuinţelor de unitate şi independenţă naţională, de progres social şi prosperitate economică a patriei.

Tenisul de câmp modern a apărut inițial în Anglia, la sfârșitul secolului al XIX-lea ca si “tenis de camp”. Dupa crearea sa, tenisul s-a raspandit mai intai in clasa superioara a lumii engleze, apoi, incet-incet, in intreaga lume. Tenisul este acum un sport olimpic si este practicat de toate clasele sociale, indiferent de bani si de varsta, inclusiv de persoanele aflate in scaun cu rotile. In mod remarcabil regulile sale de bază au ramas neschimbate din anul 1890. In 1874, maiorul Walter Wingfield a achizitionat drepturile de brevet pentru echipamente si reguli de joc. In acelasi an, primele instante judecatoresti de tenis au aparut in Statele Unite. Jocul s-a raspandit curand in diferite parti ale lumii cum ar fi Rusia, Canada, China si India. Terenurile de crochet au servit ca terenuri de tenis in acea perioada. Primul teren de tenis a fost conceput de Wingfield si a fost in forma de clepsidra. Acest a fost mai scurt decat terenul modern pe care il avem astazi. Cel mai vechi turneu de tenis a a vut loc în anul 1877 la Wimbledon-Anglia, câștigat de Spencer Gore.

Insigna - F.R.C. - (Federația română de ciclism) - Categoria I

Federatia Româna de Ciclism a fost fondata la 26 Aprilie 1931 si s-a reorganizat în conformitate cu Legea Educatiei Fizice si Sportului nr. 69/2000 la data de 16 Noiembrie 2001. Federatia Româna de Ciclism este structura sportiva de interes national, constituita prin asocierea tuturor cluburilor cu sectii de ciclism si asociatiile judetene de ciclism si a Municipiului Bucuresti, afiliate sau recunoscute de aceasta. Federatia Româna de Ciclism este singura autorizata sa organizeze si sa controleze activitatea de ciclism din România. Federatia Româna de Ciclism organizeaza sau tuteleaza competitiile oficiale de ciclism cu caracter national si cele internationale care au loc pe teritoriul României. Federatia Româna de Ciclism are sediul în Bucuresti, str. Academiei, nr. 2, sector 3. Federatia Româna de Ciclism este afiliata la Uniunea Ciclista Internationala (UCI) si la Uniunea Europeana de Ciclism (UEC) si respecta, în activitatea ei, statutele si reglementarile celor doua organisme internationale. Federatia Româna de Ciclism are ca scop principal organizarea si controlul practicarii ciclismului în România, extinderea ciclismului pe întreg teritoriul României, precum si aplicarea unui sistem organizat de selectie, pregatire si participare la competitii, în vederea dezvoltarii activitatii de performanta si obtinerea unor rezultate de prestigiu, pe plan national si international. Obiectivele Federatiei Române de Ciclism sunt:

asigura reprezentarea României în competitiile sportive si în organismele internationale la care este afiliata, stabileste si intretine relatii de colaborare si schimburi sportive cu federatii similare din alte tari si cu alte organisme internationale;
organizeaza sistemul competitional intern;
militeaza pentru promovarea, de catre sportivi, antrenori, arbitrii si alti tehnicieni din domeniu a spiritului de “fairplay”, cinste, corectitudine, munca, întrajutorare în pregatire si competitii;
actioneaza impotriva practicii de folosire a substantelor si metodelor interzise în sport, în conformitate cu reglementarile interne si internationale;
actioneaza pentru formarea si perfectionarea continua a specialistilor din domeniu, în corelatie cu nevoile activitatii de ciclism;
se preocupa de dezvoltarea bazei materiale de interes national destinate ciclismului;
sprijina moral si material membrii federatiei sau fosti sportivi si tehnicieni aflati în situatii de necesitati deosebite;

Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut, sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR).

Jetonul - OBI

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Produsul de mai sus este confecționat din material palstic de culoare orange, are forma rotundă, cu diametrul de 23 milimetri având o singură față. În câmp, în interiorul unui cerc liniar continuu este aplicată inscripția: “OBI”. Având în vedere dimensiunea acestui jeton (aproximativ egală cu diametrul monedei de 50 bani), cred că este un jeton publicitar, folosit la deblocare – blocare cărucioarelor de cumpărături în mall. OBI este un lanț de magazine de bricolaj german înființat în anul 1970 și care deține peste 523 magazine în Europa. OBI aparține grupului Tengelmann, care a mai inclus și fosta companie de supermarketuri cu discount Plus. Compania a deschis primul magazin din România în 2008 și având deschise un total de șapte magazine. Lanțul de magazine OBI s-a retras din România în anul 2014, magazinele fiind preluate de alte lanțuri de magazine.

Insigna - Conferința tehnico-științifică 1974 - X - 1984

Produsul medalistic de mai sus este o insignă ce s-a realizat cu ocazia celei de-a zecea Conferințe tehnico-științifice din anul 1984. Înțelegem de aici că anual, începând cu anul 1974, se organizau astfel de conferințe, dar nu cunoaștem domeniul concret al acestei conferințe și nici localitatea în care a avut loc. Cei doi “A” din centrul câmpului insignei ar putea însemna Armată și am putea trage concluzia că este vorba despre Conferințe tehnico-științifice în domeniul militar, știut fiind că regimul de tristă amintire acorda o mare atenție acestui domeniu de activitate.

__________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII