Epaminonda's Blog.....: TABLETA CU ȘTIRI NECONVENTIONALE

DANIEL GHIȚĂ – P.S.D.:

“Ne este interzis să mergem

la biserică, că altfel murim.

Este un plan diabolic de dezumanizare!

România nu mai are bărbați,

doar fătălăi?.”

GHEORGHE COMAN – P.C.:

“Deci, meseria mea

înainte de a fi parlamentar,

dom'ne, să vă spun sincer, auto.

Meseria mea este auto.“

ADRIEAN VIDEANU – P.D.:

“Chiar vreau să începem să demarăm.“

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL PRAHOVA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Întreprinderea mecanică Câmpina 1911 - 1986

Peste șapte decenii de existență - A.C.C. (?) 1911 Câmpina

Întreprinderea (Uzina) mecanică, denumire actuală Cameron România, este o societate comercială situată în municipiul Câmpina, județul Prahova, având sediul principal pe Strada Bogdan Petriceicu Hașdeu, la nr.1. Societatea este membră al Grupului Cameron, lider mondial pentru producătorii de echipamente de foraj pentru petrol și gaze. Cameron România face parte din divizia Surface specializată în producția de experți în cap de sondă, supape și arbori. Acum, Cameron România are două unități de producție, una mai veche în orașul Câmpina și alta nouă în municipiul Ploiești. Cameron România S.A. produce si comercializează echipament pentru industria de petrol si gaze:

echipamente pentru gura sondei (inclusiv capete de eruptie și capete de coloana);
robinete cu sertar paralel pentru echipamentele de suprafata;
pompe de adâncime acționate cu prăjini (tije) de pompare; mufe si accesorii; piese de schimb;
prăjini de pompare.

Toate produsele Cameron România SA sunt certificate API si ISO 9001.

Insigna - Muzeul Ceasului Ploiești - A 25-a aniversare

Muzeul Ceasului “Nicolae I. Simache” din Ploiești este unicul muzeu de acest fel din România, care cuprinde o bogată colecție de ceasuri făurite de meșteri vestiți din Europa, cele mai multe fiind adevărate opere de artă. Organizat din inițiativa profesorului N.I. Simache, ca secție a Muzeului de Istorie, el datează din 1963. A fost instalat mai întâi într-o sală din Palatul Culturii, până când, prin achiziții, a căpătat un patrimoniu atât de bogat încât a avut nevoie de un local propriu. I s-a pus atunci la dispoziție Casa Luca Elefterescu, care a fost adaptată noului scop; lucrările de amenajare sau terminat în anul 1971 și muzeul s-a deschis în ianuarie 1972. În prezent, muzeul are o colecție de aproape 1000 de piese (numai în parte expuse), printre care: cadran solar, pendul construit din lemn în 1634, ceas pus în mișcare printr-o cădere de apă (Londra, 1654), primul ceas de buzunar („oul de Nürnberg”), orologii de turn, o piesă din 1693 (realizare a ceasornicarului Ralf Gout), ceasul de mână construit în același an de Courvoisier (cu efigia lui Ludovic al XIV-lea), piese realizate de meșterii londonezi Georg Prior, Edward Prior, Th. Whit, George Clarke, Markwich, Markham, Jo Wightmann, Van Laure, de ceasornicari francezi (Benjamin Balber, George Charle, Meuron), austrieci (Philipp Ia-cob, Beyr) sau elvețieni (Pres Vaucher, A. Hess). Pot fi văzute ceasuri cu mecanisme muzicale care cântă Marseilleza, Deșteaptă-te române!, valsurile lui Strauss. Sunt prezentate prezentate ceasuri care au aparținut unor mari personalități române, (Constantin Brâncoveanu, Al. I. Cuza, Mihail Kogălniceanu, Cezar Bolliac, Păstorel Teodoreanu, Nicolae Iorga, Bogdan Petriceicu Hașdeu, I. L. Caragiale, Duiliu Zamfirescu, etc.), ceasuri distractive (al morarului, fierarului, frizerului, motanului etc.), ceasuri cu diverse indicații în afara orelor, ca și alte obiecte legate de temă. Sus am postat logo-ul și o poză cu sediul Muzeului ceasului - Ploiești.

Nicolae I. Simache (născut la data de 5 noiembrie 1905 și decedat la data de 6 ianuarie 1972) a fost un profesor, publicist și istoric român.

Insigna - Forum '86 - Telega - Prahova

Organizația Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8-14 ani). Era precedată de apartenența la organizația Şoimii Patriei și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist. La sfârșitul celui de al doilea război mondial ia naștere organizația „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”.

Insigna - Membru al Organizației de Pionieri

Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadrați în UAER - Uniunea asociațiilor de elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe atunci Palatul cultural Gheorghe Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier. În perioada 1949-1966 mișcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist.Mai jos e reprezentată o revistă Star spre viitor a pionierilor și șoimilor patriei, editată de Consiliul Național al Organizației Pionierilor. C.C. al P.C.R. va adopta, la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătățirea activității Organizației Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pionierești la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Național al organizației).

În luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc prima conferință națională a Organizației Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităților și detașamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” și „Regulamentul Consiliilor Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România”. În 1984, la aniversarea a 35 de la crearea organizației, aceasta avea 2695000 membri. În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia. "Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului." Intrarea în cadrul organizației se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor." Imnul (neoficial al) organizației era "Am cravata mea, sunt pionier". În orașele mari s-au constituit case ale pionierilor. La București Palatul Cotroceni a fost Palat al Pionierilor în perioada 1949-1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul naţional al copiilor). Organizația Pionierilor acorda distincții individuale și colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaș în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” și insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntașă”, „Detașament fruntaș” și „Grupă fruntașă”.

Deasupra am postat uniforma, ecusonul, cravata, centura, eghileții și drapelele Organizației de pionieri, iar mai jos o diplomă de grupă pionierească fruntașă și un carnet de evidențiere a activității pionierului (cls. V-VIII)

Primii care au avut ideea inregimentarii ideologice a copiilor si chiar au pus-o in practica au fost fascistii italieni. In "Noua Roma" anuntata de Mussolini dupa preluarea puterii in Italia la 22 octombrie 1922, baietii au fost inregimentati pe categorii de vârsta in patru organizatii fasciste, toti fiind purtatori de uniforme si insigne si trebuind sa se supuna unor ritualuri specific militare: "Fiii lupului" pentru baieteii de la patru la opt ani, "Ballila" pentru cei intre opt si 14 ani, "Avantguardisti" pentru adolecentii intre 14 si 18 ani si, in fine, "Giovanni Fascisti" pentru tinerii peste 18 ani, inainte de a deveni membrii ai partidului fascist italian. Cei ce si-au trait copilaria si adolescenta in anii comunismului vor recunoaste cu usurinta cum "Fiii Lupului" au devenit "Soimii Patriei", "Ballila" s-au numit "Pionieri", iar "Avantguardisti" si "Giovanni Fascisti" au fost sursa de inspiratie a viitorilor utecisti, care, spre deosebire de modelul fascist italian, nu au avut o uniforma proprie.

Orice clasa forma un detasament de pionieri, la fel cum orice scoala generala forma o unitate de pionieri, iar structurile se esalonau ierarhic pâna sus, in umbra "conducerii superioare" a partidului comunist. Desigur, nu doar comunistii români au preluat si amplificat modelul fascist de indoctrinare a tinerilor: nazistii au creat mult mai celebra organizatie "Hitlerjugend", care a dat jertfe perfect fanatizate chiar si pe ruinele fumegânde ale Berlinului, iar sovieticii au dat fenomenului inrolarilor comsomoliste o dimensiune de masa si un caracter obligatoriu. In România comunista, a nu fi mai intâi pionier ("Soimii patriei" au aparut ulterior) si apoi membru al UTC echivala cu o cvasiexcludere de facto din comunitatea scolara, cu povara unui paria, stigmatizat pentru intreaga cariera viitoare. Sigur, era ceva foarte, extrem de grav in privinta respectivului daca nu era membru sau, si mai rau, fusese exclus din rândul pionierilor sau al utecistilor, deoarece chestia asta ramânea definitiv "la dosarul" nefericitului. Uniforma de pionier, cu toate accesoriile si eghiletii specifici diferitelor functii ierarhice de "conducere" (comandant de detasament, comandant de unitate etc.), ceremoniile ritualice cu trompete si formule de raport, juramintele de credinta si angajamentele urlate in public, defilarile si serbarile in fata parintilor, taberele de vara cu regim preferential si program special, muncile patriotice prestate ostentativ au fost ingredientele menite sa transpuna in viata retetele leniniste de "spalare a creierului". In conditiile in care orice alternativa era interzisa in epoca, sistemul a functionat cateva decenii bune, dar, contrar tezelor leniniste, doar pe moment: liderii politici actuali ai fostelor tari cu regim comunist au fost inevitabil pionieri, utecisti si majoritatea chiar membri ai partidului comunist. (Sursa Net – Calin Hentea)

Telega este o comună din județul Prahova, care include și satele: Boșilcești, Buștenari, Doftana, Melicești și Țonțești, ce este situată în apropiere de orașele Câmpina și Breaza și de localitatea Brebu. Prin comună trece șoseaua județeană DJ100E, care o leagă spre vest de Câmpina și spre est de Scorțeni și Bâicoi. Comuna a cunoscut perioade de dezvoltare și declin, strâns legate de exploatarea resurselor subsolului: la început sarea, pe urmǎ petrolul. Extracția de petrol din satul Buștenari a fost prima din România și una din primele din lume. Dupǎ terminarea celui de-al Doilea Rǎzboi Mondial, rezervele de petrol au început sǎ scadǎ, în contextul exploatării excesive, pânǎ la epuizarea / depletarea lor, în anii '50 de cǎtre sovietici. În momentul de fațǎ, schelele petroliere din Telega sunt în stare de semi-conservare, extrǎgând petrol doar în cantitǎți reziduale. La recensământul din anul 2011 comuna număra 5523 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 6465 locuitori), dintre care: români – 98,18% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei prahovene Telega astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 97,66% și restul – nedeclarată sau altă religie. Telega este atestată documentar pentru prima dată din anul 1562, din vremea domnitorului Petru cel Tânăr (1559 - 1568 ). Încǎ din anii '30, Telega era renumită pentru băile sale ("Băile Telega"). În jurul acestor bǎi s-a dezvoltat turismul balneoclimateric. Caracteristicile fizico-chimice ale lacului central Telega, gradul ridicat de concentrație al sării (clorură de sodiu și altele) și stabilitatea apei conferă acțiuni terapeutice pentru boli ale aparatului locomotor după cum urmează: manifestări reumatismale degenerative, incluzând artroze (gonartroză, cocsartroză, manifestări artrozice la nivelul coloanei vertebrale) și periarticulare (periartrită la umăr, șold, genunchi, bursite, tendinite); sechele post-traumatice; sindroame dureroase de tip neurologic; boli ginecologice (anexită, scleroză chistică, sterilitate) afecțiuni vasculare periferice: arteriopatie obliterantă-stadiul I și II, insuficiență veno-limfatică (varice la membrele inferioare, edem limfatic); afecțiuni ale căilor respiratorii superioare (rinite, rinosinuzită, faringită) sau bronșită cronică.Telega a devenit cunoscutǎ în trecut și pentru închisorile sale. La început, oamenii erau trimiși la muncǎ silnicǎ la exploatarea sǎrii („la ocnǎ”). Acest tip de pedeapsǎ a fost aplicat pânǎ în secolul XIX. Ocna Telega avea pe lângǎ ea și o închisoare cu douǎ despǎrțituri: una pentru cei cu condamnǎri limitate, alta pentru cei condamnați la moarte sau la muncǎ silnicǎ pe viațǎ. Între 1894 și 1896 în zona satului Doftana, pe un platou situat deasupra râului Doftana, a fost construitǎ închisoarea cu același nume. Închisoarea Doftana a funcționat pânǎ în 1940, când a fost grav avariatǎ de cutremur. Închisoarea este cunoscutǎ mai ales pentru perioada interbelicǎ, ani în care la închisoarea Doftana au fost întemnițați o serie de deținuți politici, unii capi ai mișcǎrii comuniste, printre ei Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu. Localitatea deține nouă monumente istorice de interes județean. Șapte dintre ele sunt clasificate ca monumente de arhitectură: casele Joița Ținteanu (1894–1898), Maria Turcu, Maria Brebeanu (sfârșitul secolului al XIX-lea), Virginia Stăncioiu (1902), Nicolae Bucătaru, Gheorghe Mocanu (1920) și Tinca Brebeanu (1930). Celelalte două, clasificate ca monumente memoriale sau funerare, sunt două cruci de piatră: una datând din secolul al XVIII-lea, aflată pe Ulița Stoienilor în curtea lui Stoian T. Gheorghe; și alta din 1853 aflată pe terenul lui Drăghicescu Ioan din cartierul Lambeștii de Jos.

Jetonul - Fabrica Breaza - 1 lei

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Piesa de mai sus este un jeton executat la comanda unei fabrici din comuna Breaza, județul Prahova. Piesa este confecționată din bronz, are forma rotundă cu diametrul de 22,5 milimetri. Pe avers, în interiorul unui cerc perlat la exterior se grupul de litere mari F și B monogramat, iar jur împrejur este aplicată inscripția: “FABRICA BREAZA *” Pe revers, și tot în interiorul unui cerc perlat la exterior este marcat pe două rânduri valoarea de 1 LEI, cuvântul LEI fiind scris curbat. Deasupra cifrei 1 se distinge poansonat, ulterior realizării jetonului, grupul de litere și cifre 8S2. Nu sunt informații precise despre ce fabrică din Breaza ar fi vorba sau cum s-ar fi folosit jetonul. Se crede că o parte a salariului muncitorilor acestei fabrici era compus din astfel jetoane. La nevoie muncitorul putea să cumpere din magazinul (cantina fabricii) cele necesare traiului, plătind cu astfel de jetoane. Și astfel jetoanele se întorceau la fabrică, iar muncitorul era fidelizat să cumpere ce avea nevoie doar de la magazinul fabricii.

Breaza este un oraș din județul Prahova, zona subcarpatică. Localitatea a fost declarată stațiune balneo-climaterică încă din anul 1928. Prima atestare documentară a localității parvine din anul 1503, când în Registrele Brașovului este amintit negustorul Neagoe din Breaza. La Breaza a funcționat vamă cu Ardealul între anii 1834 până în anul 1852, când a fost mutată la Predeal. La recensământul din anul 2011 populația orașului număra 15938 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 96,84% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională aproximativă a populației orașului se prezintă astăzi astfel: ortodocși – 95,98% și restul – nedeclarată sau altă religie.

Întreprinderea carotaj și perforare - Ploiești

Despre produsul medalistic de mai sus nu am găsit niciun fel de informații în lumea internetului, dar totuși m-am documentat la un prieten petrolist și am aflat că Întreprinderea carotaj și perforare a fost o importantă unitate economică ploieșteană din vremea comunismului. Carotajul este activitatea de studiere și cartografiere a unui zăcământ petrolier, după ce s-a făcut forajul sondei. Perforarea urmează după carotaj și constă într-un grup de activități pentru punerea în producție a zăcământului petrolier carotat. Astăzi activitățile de carotaj și perforare se fac de către întreprinderea mamut UPETROM, fostă “1 MAI“. Conform DEX Carotajul este operația de determinare prin foraj a structurii și compoziției stratelor scoarței terestre, bazată pe analiza probelor carotelor. Și totuși astăzi în Ploiești există o companie de carotaj, foraj și extracție în industria petrolieră. Este vorba de Atlas Gip o societate prestatoare de servicii petroliere specializată mai ales în activități de carotare, perforare, precum și servicii geologice și de foraj direcțional. Acționarul majoritar al companiei este Weatherford International Eastern Europe SRL, care a cumpărat 86% din acțiunile firmei de la Grupul Tender, în iulie 2008.

Municipiul Ploiești este unul dintre marile orașe ale României și reședință a județului Prahova, fiind situat la 60 de kilometri depărtare de București. Municipiul Ploiești se găsește în apropierea regiunii viticole Dealul Mare-Valea Călugărească și are acces direct la Valea Prahovei, cea mai importantă zonă de turism alpin din România. Ploieștiul este un important nod de transport, situându-se pe drumurile care leagă capitala București de provinciile istorice Transilvania și Moldova. este supranumit „capitala aurului negru”, orașul fiind vechi centru al industriei petroliere, având patru rafinării și alte industrii legate de această ramură (construcții de mașini, echipamente electrice, întreținere). Prezența unor ploieșteni pe piețele unor orașe din Ardeal denotă faptul că localitatea avea un nume și o bază economică ce-i permiteau să intre în relații comerciale cu centre de peste munți. Numele mai apare într-un hrisov din anul 1567, semnat de către domnitorul Țării Românești, Petru cel Tânăr, prin care se întărea o vânzare a "cinci răzoare" de vie între un anume Avruț din Ploiești și logofătul Coresi din Bărcănești. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului Ploieșți precum și fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din Ploiești, din vremuri diferite.

Gara de Sud

Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena

Casa Pionierilor

Biserica Sfânta Vineri

Banca Creditul Prahovei - Bulevardul Regele Ferdinand

Foișorul

Liceul Sfinții Petru și Pavel

Strada Lipscani

Calea Câmpinei

Hotelul Carol - Strada Romană

Palatul culturii

Hipodromul

Monumentul vânătorilor

Baia Municipală

Bulevardul Independenței

Vedere

Prahova este un județ aflat în regiunea istorică Muntenia din România.Este cel mai populat județ din România (cu excepția capitalei București, oraș aflat în vecinătatea sa, la sud) deși este doar al 33-lea din țară ca suprafață. Județul se întinde pe o suprafață de 4716 kilometri pătrați, numără aproximativ 830000 de locuitori și își are reședința în municipiul Ploiești. Ca subunități administrative județul este compus din 2 municipii - Ploiești și Câmpina, 12 orașe - Azuga, Băicoi, Boldești - Scăieni, Breaza, Bușteni, Comarnic, Mizil, Plopeni, Sinaia, Slănic, Urlași, Văleni de Munte și 90 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Prahova precum, iar mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură, din județul Prahova, și câteva cărți poștale ilustrate din acest județ.