Epaminonda's Blog.....: SCHARDING

Mai jos am postat și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea austriacă SCARDING,

bundes landul AUSTRIA SUPERIOARĂ, din vremuri diferite

câteva vechi trimiteri poștale ilustrate, vederi generale,

o bancnotă locală fantezie și o insignă locală.

Oficiul de turism

Palatul de cură

Biserica

Pod peste râul Inn

Hotelul

Piața centrală

Fântâna cu monument

Vederi generale

Trimiteri poștale

Arhitectură locală

Bancnotă locală fantezie

O insignă locală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

________xxx________

CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL HARGHITA

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - O.J.T. Harghita (Oficiul județean de turism)

Tușnad - Lacu Roșu - Borsec

La nivelul fiecărui județ a existat un Oficiu Județean de Turism (O.J.T.), ca structură județeană a Oficiului Național de Turism (O.N.T.) care în anul 2011 și-a declarat falimentul. O.N.T. Carpați (Oficiul Național de Turism Carpați) a fost o companie hotelieră de stat din România înființată în anul 1936.După înființare, ONT a patronat o parte dintre asociațiile turistice care au fondat în 1934 „Federația Societăților de Turism și Alpinism”. Până la declanșarea celui de-al doilea război mondial, O.N.T a avut înfăptuiri cum ar fi:

clasarea și amenajarea stațiunilor balneare și turistice
inițiativa construirii de hoteluri la Mamaia, Turnu Severin, Sarmizegetusa, Predeal, Delta Dunării, etc.
terminarea construcțiilor începute sau ridicarea de noi case de adăpost în zonele de munte Rânca, Obârșia Lotrului, Babele, Ciucaș etc;
a încurajat sporturile de iarnă și în special skiul prin amenajarea de pârtii de bob sau trambuline de schi, în unele stațiuni
editarea revistei O.N.T. România
popularizarea, prin imagine și sunete, a frumuseților naturale și bogățiile țării.

Amintesc câteva cabane construite în acea perioadă: Marele Voievod Mihai (Piatra Arsă) - 1933-1934, Vârful cu Dor – 1936, Babele - 1937 – 1939, Caraiman – 1937, Padina – 1929 și Bolboci – 1929. În județul Harghita există două unități administrativ teritoriale cu denumire apropiate: orașul Băile Tușnad și comuna Tușnad.

Băile Tușnad, în limba maghiară – Tusnádfürdő, este un oraș-stațiune balneoclimaterică din județul Harghita care include și satul Carpitus. Are o populație de 1641 locuitori, fiind orașul cu cel mai mic număr de locuitori din România, fiind situat în partea sudică a Depresiunii Ciucului, între Munții Ciucului și Bodoc. Data cea mai probabilă pentru fondarea stațiunii este anul 1842. Vindecarea miraculoasă a unui fiu de cioban a atras atenția asupra efectului terapeutic al apelor minerale, după care s-au pus bazele unei societăți pe acțiuni în vederea exploatării stațiunii în anul 1845. Cu ocazia revoluției din anul 1849 stațiunea este distrusă; reconstrucția începând abia în anul 1852. Stațiunea este recomandată în următoarele indicații terapeutice:

Afecțiuni cardiovasculare (stări după infarct miocardic, tulburări circulatorii, afecțiuni valvulare ale miocardului, hipertensiune arterială, tulburări circulatorii);
Afecțiuni ale sistemului nervos (nevroză astenică, distonii neurovegetative, stări astenice secundare, stări de oboseală fizică și intelectuală);
Afecțiuni digestive (boli ale stomacului, tulburări funcționale ale colonului, gastrite cornice, enterocolite, dischinezii biliare);
Afecțiuni endocrine (hipertiroidie ușoară, insuficiență suprarenală

În stațiune se resimt următorii factori naturali de cură:

Ape minerale carbogazoase, cloruro-sodice, bicarbonatate;
Mofete;
Bioclimat de tip subalpin, stimulant, tonifiant.

Despre apele minerale din zona Tușnadului există dovezi scrise încă din sec XVIII, în care se menționează existența unor izvoare de ape minerale cu efecte curative folosite de către localnicii satelor din apropiere. Denumită “Perla Ardealului”, Tușnad este una dintre cele mai frumoase așezări balneare din țara noastră. Activitatea balneară în Băile Tușnad se desfășoară încă de la jumătatea secolului XIX. Prima bază de tratament de la Băile Tușnad a fost realizat după proiectele lui Bela Kuklai și s-a finalizat în anul 1890, sub denumirea “Ștefania” (mai târziu “Sfânta Ana”). În anul 1968, Băile Tușnad a fost declarat oraș turistic.

Tușnad, în limba maghiară – Tusnád, este o comună din județul Harghita care include și satele: Tușnadu Nou și Vrabia. La recensământul din anul 2011 comuna număra 2147 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002 – 2114 locuitori), dintre care: români – 1,53%, maghiari -90,87%, romi – 5,54% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei harghitene Tușnad, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 1,44%, romano catolici – 94,45%, reformați – 1,02% și restul – nedeclarată sau altă religie.

Borsec, în limba maghiară - Borszék, în limba germană - Bad Borseck, este un oraș-stațiune balneoclimaterică din județul Harghita, situat în partea de N-E a județului, într-o depresiune situată la interferența Giurgeului, Bistriței și Călimani. Orașul este situat limitrof DN15 ce leagă orașele Piatra Neamț, Bacău cu Târgu Mureș. Borsec față de alte orașe este situat la următoarele distanțe: Reghin – 80 km, Târgu Mureș - 119 km, Miercurea Ciuc – 125 km și Piatra Neamț - 119 km. La recensământul din anul 2011 orașul număra 2585 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 2864 locuitori), dintre care: români – 21,74%, maghiari – 76,28% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului harghitean Borsec astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 21,08%, romano catolici – 71,72%, reformați – 3,79% și restul – nedeclarată sau altă religie. Localitatea își datorează renumele resurselor de ape minerale cu bogate calități terapeutice, ape care au primit medalia Târgului Internațional de la Viena (1873) - apa de Borsec fiind numită "Regina Apelor Minerale", medalia de argint și Diploma de Onoare la expozițiile organizate în 1876 la Berlin și respectiv, Trieste, Diploma de Onoare a Expoziției de la Paris (1878). La mijlocul secolului al XIX-lea se construiesc primele băi și se pune accent pe infrastructură, realizându-se legătura cu Toplița peste masivul Creanga. Prima întreprindere balneară ia ființă în 1918, un reviriment masiv având loc în perioada interbelică. Localitatea a primit rang de Oraș stațiune balneo-climaterică în anul 1953. Izvoarele de apă minerală sunt numeroase, având compoziție chimică apropiată și stabilă în timp, cu debite variabile dar suficiente pentru a putea fi utilizate economic și sunt actual principalul motor economic al stațiunii. Caracterele de mineralizare le încadrează în grupa apelor minnerale mixte bicarbonatate, calcice, magneziene, carbogazoase și hipotone. Astăzi activitatea de Recuperare Medicală este sistată, ca efect al închiderii Bazei de Tratament. Enumăr câteva dintre atracțiile turistice ale orașului Borsec:

zona carstică a Dealului Scaunul Rotund, care este cea mai importantă depunere de travertin din țară și în care sub acțiunea hidrogeologică s-au format mai multe formațiuni carstice.
Poiana Zânelor este un ansamblu de izvoare minerale amenajate sub formă de bazine în aer liber cu garderobă și puncte de repaos, folosite în principal în cură externă.
Izvorul Străvechi (Ősforrás) este o locație unde actual se află o mofetă (acum 150 de ani a fost aici un mic lac și aici a fost construit primul ștrand, "Tündérkert". )
Cetatea Bufniței - o zonă aflata pe o pantă abruptă și înaltă unde pot fi vizitate ruinele unor construcții militare din primul război mondial.
Muzeul Apelor Minerale - aflat în centrul stațiunii
Biserica ortodoxă de lemn - construită în 1847 (fostă inițial catolică, devenită greco-catolică și la final ortodoxă). Este considerată a fi un monument cultural și arhitectural.

Lacul Roșu (cunoscut și sub numele de Lacul Ghilcoș) este un lac de baraj natural format în 1837, la poalele Muntelui Hășmașul Mare, în apropierea Cheilor Bicazului, la distanța de 26 kilometri de orașul Gheorgheni, în județul Harghita. La ultimele măsurători, efectuate în anul 1987, dimensiunile acestuia sunt: perimetru - 2830 metri, aria - 114676 metri pătrați și volumul apei – 587503 metri cubi. Lacul s-a format la altitudinea de 983 m, într-o depresiune cu un climat predominant subalpin. Numele său provine de la Pârâul Roșu care traversează straturi de culoare roșie cu oxizi și hidroxizi de fier. În limba germană se cheamă Mördersee ("Lacul ucigaș"); în maghiară, gyilkos = ucigaș, deoarece, potrivit legendei, surparea de teren ar fi acoperit un sat, omorându-i locuitorii si animalele. Apa adunată a avut culoarea roșie din cauza sângelui, încât numele lacului a devenit atât Lacul Rosu, cât și Lacul Ucigaș. În anul 1864 apare

denumirea Lacul Pietrei Roșii, mai târziu denumit Lacul Ucigaș. Din 1936 este denumit oficial Lacul Roșu. În jurul lacului, într-un peisaj de vis, s-au construit vile, hoteluri, pensiuni, restaurante, terase și alte locuri de agrement, astfel că regiunea a devenit o stațiune foarte căutată și apreciată de turisti, denumita firesc Lacu Roșu, care este arondată municipiului Gheorgheni, și numără doar 94 locuitori permanenți.

Insigna - A.S.M.M. - Odorheiu Secuiesc

(Asociația sportivă municipală Matrița)

Asociația sportivă municipală Matrița Odorheiul Secuiesc, denumire alternativă - Progresul Odorheiu Secuiesc, denumire actuală A.F.C. Odorheiul Secuiesc (asociația fotbal club) este un club de fotbal afiliat (sponsorizat) Întreprinderii de matrițe și piese de schimb din localitate.
Sediul clubului este situat pe Strada Pantofarilor la nr.1-6. Meciurile de pe teren propriu au loc pe stadionul Municipal ce numără 5000 locuri pe scaune.

Odorheiu Secuiesc (în limba maghiară - Székelyudvarhely, în limba

germană - Oderhellen, alternativ Hofmarkt, în limba latină - Areopolis) este un municipiu din județul Harghita. Într-un document din 1301 este amintită existența aici a unui castru regal,Castram Vduord,alături de o așezare românească cu numele Villa Olachalis. În anul 1558 regina Isabella a acordat Odorheiului (atestat ca târg din 1485) statutul de oraș liber, cu drept de folosire a sigiliului și stemei, scutit de orice alte obligații, cu excepția tributului datorat otomanilor. La începutul secolului al XVII-lea (1613) în numele localității a apărut și atributul Secuiesc. În anul 1876 a devenit reședința comitatului Odorhei, care a luat ființă prin unirea a trei scaune secuiești. În perioada interbelică a fost reședința

județului Odorhei. În timpul regimului comunist orașul a făcut parte mai întâi din Regiunea Stalin (1950-1960), apoi din Regiunea Mureș Autonomă Maghiară, pentru ca din 1968 să fie afiliat județului Harghita. La recensământul din anul 2011 localitatea număra 34257 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 2,51%, maghiari – 92,43%, romi – 1,48% și restul – necunoscută sau altă etnie.Componența confesională a municipiului Odorheiu Secuiesc astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 2,34%, romano catolici – 49,29%, reformați – 28,25%, unitarieni – 14,12%, martorii lui Iehova – 1,06% și restul – nedeclarată sau altă religie. Enumăr câteva dintre atracțiile turistice ale orașului: Capela romano catolică (sec.13-15), Ruinele cetății Szekely Tamadt (sec.16), Biserica iezuiților (sec.17-18), Fostul sediu al comitatului Odorhei (1896) și Cimitirul eroilor români din ambele războaie mondiale de pe dealul Cuvar. Orașul se află situat la 105 km sud-est de Târgu Mureș și este străbătut de râul Târnava Mare. Într-un document din anul 1301 este amintită existența aici a unui castru regal, Castram Vduord, alături de o așezare românească cu numele Villa Olachalis. Deasupra am postat stema și poza primărie orașului Odorheiul Secuiesc.

Insigna - C.S.S. M. Ciuc

(Clubul sportiv școlar Miercurea Ciuc)

Clubul Sportiv Școlar - Miercurea Ciuc a fost fondat in anul 1968 la propunerea Supervizorului de specialitate al provinciei Ákos Bálint. Institutia a sărbătorit 50 de ani de existență în anul 2018 si in aceasta perioada a trecut printr-o călătorie dificilă. S-au format și au dispărut secțiuni, sediul a fost mutat de mai multe ori, insa mii de tineri sportivi din Ciuc au obtinut medalii la campionatele naționale, au intrat în echipele de tineret și adulți, care au adus renume clubului, orașului și țării. În cei cincizeci de ani, școala a avut opt directori. Postul actual de director este ocupat de Márton Simon. În zilele noastre există cursuri / traininguri la următoarele discipline sportive: schi alpin, judo, patinaj artistic, patinaj viteză, schi fond, biatlon și hochei pe gheață.

Insigna - Sport club - M.Ciuc

Sport Club Miercurea Ciuc este principalul club sportiv al municipiului Miercurea Ciuc susținut financiar de către Primăria și Consiliul Local Municipal Miercurea Ciuc. Principalele discipline sportive practicate la acest club sunt sporturile de iarnă rezultatele cele mai importante rezultate obținându-se la schi, patinaj și hochei.

Insigna - I.T. - M.Ciuc - Minerul

Produsul medalistic de mai sus se pare că a fost realizat la comanda Asociației sportive “Minerul” din municipiul Miercurea Ciuc. Nu am găsit niciun fel de informații despre această insignă sau club (asociație) sportivă din Miercurea Ciuc. Peste toate mă derutează literele majuscule I și T inscripționate pe insignă. Dacă cineva dintre cititori deține informații despre această insignă sau asociație sportivă este rugat să ni le împărtășească la rubrica “comentarii” de la subsolul acestui articol. Cu mulțumiri!

Miercurea Ciuc (în limba maghiară Csíkszereda, în limba germană Szeklerburg) este un municipiu, reședința de județ și cel mai mare oraș al judeșului Harghita, Transilvania, România. Numele orașului este atestat pentru prima dată sub forma Csíkszereda într-o scrisoare din anul 1558, cu referire la târgurile săptămânale ținute aici în zilele de miercuri. Până în perioada interbelică denumirea românească a orașului a fost Sereda Cicului, după care numele a fost tradus în forma actuală. Săpăturile arheologice au scos la iveală în zona cartierului Jigodin urmele fortificației dacice de la Jigodin, din secolul I. Primul document autentic cunoscut care atestă existența orașului ca „oraș de câmpie” este scrisoarea de privilegii eliberată de către regina Izabella, mama lui Ioan Sigismund, principele Transilvaniei, datată 5 august 1558, în care scutește locuitorii orașului de biruri în afara birurilor cuvenite porții otomane. Sus am postat drapelul și stema actuală a municipiului Miercurea Ciuc iar mai jos pozele unor monumente de cultură și arhitectură din vremuri diferite dar și câteva trimiteri poștale ilustrate din acest oraș.

Palatul de justiție

Primăria

Școala economică

Castelul Miko

Școala de fete

Strada Brătianu

Biserica romano catolică

Strada Vânătorilor

Strada Apafy

Poșta

Cinematograf

Clădirea Băncii

Cazarma

Prefectura

Vedere

Județul Harghita este situat în partea de est a provinciei istorice Transilvania, România și are reședința în municipiul Miercurea Ciuc. Județul se întinde pe suprafața de 6639 kilometri pătrați și are o populație de aproximativ 305000 de locuitori, din care aproximativ 85% sunt de naționalitate maghiară. Ca subunități administrativ teritoriale este compus din 4 municipii - Miercurea Ciuc, Odorheiul Secuiesc, Gheorgheni și Toplița, 5 orașe - Borsec, Bălan, Vlăhița, Băile Tușnad și Cristuru Secuiesc precum și 58 de comune. Deasupra am postat stema actuală și harta județului Harghita, iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Harghita, dar și unele trimiteri poștale ilustrate.