FILATELIE – CÂTEVA PLANTE MEDICINALE DIN ROMÂNIA

În de 7 august 2015 Romfilatelia împreună cu lanțul de farmacii Catena au lansat în circuitul filatelic internațional o emisiune de marci poştale dedicate domeniului sanataţii, proiect inscris in tematica Traieşte sanatos! Plantele medicinale, sanatatea casei tale! Emisiunea are ca subiect primordial vechea ştiinţa cunoscuta sub numele de Fitoterapie, ce consta in prevenirea şi combaterea bolilor cu ajutorul plantelor. La baza acestui concept de vindecare prin plante stau numeroase scrieri antice ce consemneaza proprietaţile terapeutice ale plantelor, proprietaţi folosite inca de atunci in medicina şi cosmetica. Descoperirile ştiinţifice din ultimele secole vin sa confirme şi sa intareasca valoarea curativa a plantelor medicinale şi aromatice, care indiferent de forma in care sunt folosite – ceai, sapun, tinctura sau crema – constituie un elixir pentru organismul uman şi un adevarat izvor de sanatate aflat la indemana oricui. Timbrele emisiunii Traieşte sanatos! Plantele medicinale, sanatatea casei tale! prezinta imagini ale celor mai cunoscute plante medicinale care se gasesc pe teritoriul ţarii noastre.
1.  Floarea de sunatoare, denumire alternativă – Pojarniţa, denumire științifică - Hypericum perforatum, ilustrata pe timbrul cu valoarea nominala de 1,20 lei, este o planta erbacee ce conţine uleiuri volatile, hiperina, acizi organici, taninuri, betacaroten şi alte componente benefice sanataţii. 

in scop medicinal, sunatoarea are acţiune antiseptica, antiinflamatoare, dezinfectanta, antidiareica şi cicatrizanta, fiind recomandata pentru afecţiuni digestive, hipertensiune arteriala, atacuri de panica, stari depresive, insomnie ori irascibilitate. Planta este administrată de cele mai multe ori sub forma de ceai, însă aceasta se găsește și în tincturi sau în capsule. Grație principiilor active pe care le conține, sunătoarea este folosită pentru ameliorarea mai multor simptome și îmbunătățirea stării de sănătate. Planta are o tulpină subtire, moale si, de regula, verde, crescând în Europa, America, Australia, Noua Zeelanda și Asia de Est, găsindu-se preponderent în zonele de câmpie și de deal. Aceasta poate fi recunoscută ușor grație florilor galbene, cu cinci petale în forma de stea, care se desfac larg, a frunzelor verzi, în forma ovală, și a tulpinii care ajunge, în general, la 30 de centimetri înaltime. Florile de sunătoare sunt culese, de obicei, în lunile de vară (iunie-iulie) și sunt lăsate la uscat într-un loc cu umbră, pe o bucată de hârtie sau de pânză. Printre compusii principali pe care ii contine sunatoarea se numara hipericina, un principiu activ despre care studiile au relevat ca are proprietati antiseptice, antivirale si antidepresive. De asemenea, sunatoarea este bogata și în hiperforină, o altă substanță cunoscută pentru proprietațile sale antidepresive, antibacteriene si calmante. Sunătoarea este bogată în flavonoide, taninuri și catehină, principii active antioxidante cu rol important in apararea organismului. In plus, aceasta contine acid clorogenic si uleiuri volatile, cu proprietati calmante si antiinflamatoare, dar si saponine, cunoscute pentru calitatile lor antibacteriene. Nu in ultimul rand, studiile vorbesc despre importanta uleiului de sunatoare macerata. Acesta se obtine prin lasarea florilor de sunatoare la macerat in ulei de floarea-soarelui sau de masline, intr-un loc insorit, pentru doua-trei saptamani. Gratie proprietatilor antiseptice, antiinflamatoare si antivirale, produsele din extract de sunatoare pot fi utilizate cu succes in ameliorarea problemelor digestive. Aceasta contribuie la eliminarea toxinelor din organism si la detoxifierea ficatului, regleaza tranzitul intestinal si calmeaza durerile de stomac. De asemenea, sunatoarea poate ajuta la ameliorarea starilor depresive, fiind o solutie de luat in calcul in perioadele de stres, irascibilitate, insomnie si agitatie. Totodata, planta este recomandata si in atacuri de panica, avand efect calmant. 

Sunt mai multe moduri in care putem administra sunatoarea, aceasta putand fi consumata si utilizata sub forma de ceai, ulei, tinctura sau capsule. Ceaiul de sunatoare este benefic in special seara, inainte de culcare, deoarece are efect calmant si combate starile de agitatie si insomnia. De asemenea, acesta amelioreaza durerile de stomac si asigura buna functionare a sistemului digestiv. Un alt lichid care se poate pregati chiar si acasa este uleiul de sunatoare. Acesta poate fi folosit in cazul ranilor, al eczemelor sau al pielii uscate. Pentru a prepara uleiul de sunatoare, este necesara o cantitate de flori de sunatoare, cat sa incapa intr-un borcan mai mare, de circa 800 de mililitri sau de un litru, peste care se toarna ulei de masline sau ulei de floarea-soarelui pana se umple borcanul. Se lasa amestecul la macerat in borcanul inchis, pentru doua-trei saptamani, intr-un loc cald si insorit, apoi se filtreaza uleiul de flori de sunatoare. 
Tinctura de sunatoare este un alt produs care se obtine din amestecul dintre planta si alcool lasat la rece. Aceasta este indicata atat pentru uz intern (pentru combaterea starilor depresive si tensionate. In acest caz se pot dilua doua lingurite de tinctura in jumatate de pahar cu apa si se bea amestecul), cat si pentru uz extern (se aplica sub forma de comprese pentru mentinerea sanatatii pielii). Se pun doua linguri de flori de sunatoare maruntite in 100 de mililitri de alcool (de 50 de grade) si se lasa continutul la macerat pentru aproape doua saptamani. Sunatoarea poate fi administrata si sub forma de comprimate, probabil fiind cel mai simplu si mai rapid mod de a profita de proprietatile ei. Desi ofera beneficii semnificative, sunt si situatii in care sunatoarea trebuie consumata si utilizata cu precautie. Aceasta planta poate cauza fotosensibilitate, asa ca, in perioadele de administrare a produselor din sunatoare, ar trebui evitata expunerea la soare. In felul acesta, este mai putin probabil sa apara diferite probleme ale pielii. Mai mult decat atat, sunt cateva medicamente care nu ar trebui luate niciodata impreuna cu sunatoarea (in orice forma a ei), pentru ca principiile lor active pot interfera si pot duce la inrautatirea starii de sanatate:

• Medicamentele antidepresive
• Pilulele contraceptive
• Medicamentele antihipertensive
• Medicamentele antiastmatice
• Medicamentele analgezice

In acelasi timp, ar trebui evitat consumul de sunatoare in paralel cu cel de bauturi alcoolice sau cu narcotice. Ceaiurile si capsulele din sunatoare sunt recomandate cu moderatie femeilor insarcinate si numai la recomandarea medicului. Sunt anumite principii active (de exemplu, cofeina din ceaiul negru, care este interzisa in sarcina) care pot influenta negativ evolutia sarcinii si dezvoltarea fatului. Drept urmare, inainte de alege anumite tipuri de ceai pentru consum, este indicat sa cerem sfatul medicului specialist. In cazul copiilor, ceaiul de sunatoare este recomandat doar dupa varsta de sase ani, deoarece poate provoca stari de greata sau constipatie. In concluzie, sunatoarea se numara printre cele mai bune plante medicinale, fiind utilizata pentru ameliorarea unor probleme ale sistemului nervos, ale celui digestiv sau a unor probleme ale pielii. Nu in ultimul rand, este un bun calmant, gratie ingredientelor pe care le contine, fiind indicata in special in perioadele de stres.
2.   Pe timbrul cu valoarea nominala de 2,00 lei este reprezentată Lavanda sau Levanţica, denumire științifică - Lavandula angustifolia - plantă aromatică și medicinală, cu tulpini ramificate care formeaza o tufă înaltă de 30 – 50 centimetri. 

Este o plantă perenă, considerată ca fiind arbust de talie mică, deoarece crengile capătă duritatea lemnului. Frunzele de culoare verde-argintiu și le pastreaza chiar și iarna. Plantele ating maturitatea în 2-5 ani și pot trăi fără probleme între 40-50 de ani. Levanțica obișnuită, cu frunze înguste, este un semiarbust originar din regiunea Mării Mediterane. A fost introdusă în Europa de către romani, care o foloseau în scopuri cosmetice. Florile, cu un parfum placut, proaspat se foloseau la prepararea săpunului sau se adăugau la apa de baie. În prezent, lavanda este adaptată cu succes și la clima din țara noastră, fiind rezistentă la secetă. Planta are cerințe mari față de lumină și căldură, dar rezistă foarte bine și la înghețuri. Cea mai populară și mai simplă metodă de înmulțire a lavandei este prin butași. Se recoltează butașii verzi, nelemnificați din tulpini ale plantei, care se culeg în aprilie-mai și apoi se plantează la distanțe de 25 – 40 centimetri mai mai mari. După ce butașii au fost puși în pamant, acestora va trebui să li se taie vârfurile și să li se dea o formă cât mai rotundă pentru a stimula creșterea rădăcinii dar și pentru estetică. Udarea lavandei sa va face în mod regulat, până când planta și-a dezvoltat suficient de bine rădăcinile. 

Ceaiul de levanțică are efect calmant asupra sistemului nervos și este folosit adeseori pentru tratarea stărilor de anxietate. Ceaiul se poate adăuga și în apa de baie, pentru îngrijirea pielii, având și în acest caz efect calmant. Se poate folosi și în tratamentul reumatismului. Pentru un somn liniștit, putem pune în pernă flori de levanțică uscate. De asemenea, din cele mai vechi timpuri, levanțica este folosită împotriva moliilor: se pun în dulap flori uscate, care țin la distanță moliile. Plantată printre trandafiri, levanțica alungă de pe aceștia păduchii de frunze. Levanţica are numeroase utilizari in aromaterapie şi medicina naturista. Intalnita sub forma de tinctura, oţet, ulei aromatic, sapun, planta este adjuvant in aritmia cardiaca, amelioreaza oboseala, stresul, insomniile sau migrenele şi favorizeaza creşterea parului, fiind totodata folosita şi pentru intreţinerea corporală.

3.   Pe timbrul cu valoarea nominala de 2,40 lei sunt ilustrate Galbenelele, denumire științifică - Calendula officinalis, plante cu acţiune decongestică, antimicrobiană, antiseptică, cicatrizantă, utilizate în reglarea funcţiei biliare, ulceraţii, gastrite, eczeme, cistite, tratamentul unor forme de cancer, afecţiuni dermatologice şi întreţinerea pielii, ce fac parte din familia compozitelor (Asteracacee). 

Galbenelele pot fi folosite sub forma de infunzie, tinctura, pulbere sau unguente, în cosmetica. Rădăcina este pivotantă, lungă de circa 20 centimetri și groasă de până la un centimetru. Tulpina este erectă, foliată, cu 5-25 ramificații. Frunzele sunt alterne, sesile, întregi, verde-viu, glabre; cele inferioare invers lanceolate, rotunjite la vârf, lungi până la 16 cm, iar spre partea superioară sunt din ce în ce mai îngustate și mai mici până la lanceolate. Florile sunt grupate în antodii terminale (20 - 50 pe o tufă); acestea au pe margine flori ligulate 15 - 40 la populațiile locale. Fructele sunt achene curbate în formă de seceră, cu mici țepi pe suprafață, fără papus. Planta conține saponozide triterpenice, având la bază derivați ai acidului glucuronil oleanolic. În terapii medicinale, gălbenelele se utilizează sub formă de infuzie, pentru uz intern în primul rând - ținta fiind ulcerul și gastritele. 

Preparatele fitoterapeutice din gălbenele sunt utile în tulburările de ciclu menstrual, în afecțiunile hepatice și afecțiunile biliare. Principiile active din gălbenele se pretează pentru tratarea locală a plăgilor de diverse origini, a înțepăturilor de insecte, a degerăturilor și arsurilor, a infecțiilor localizate ale pielii, a plăgilor care se vindecă greu - plăgile atone -, în terapia acneei precum și pentru ameliorarea tenurilor uscate. Extractul din gălbenele este folosit în tratamentul pe cale naturală al giardiozei, iar după unii autori este util ca adjuvant în tratamentul ulcerului gastric și ulcerului duodenal.
4.  Muşeţelul, denumirea științifică - Matricaria recutita, prezentat pe timbrul cu valoarea nominala de 14,50 lei, este o planta medicinala foarte populara, ale carei flori se folosesc la infuzii şi extracte sau soluţii.Cunoscut și sub denumirile populare -romaniță, mătrice, mătricea, morună, roman, romonel sau prin Transilvania românică, este o plantă erbacee anuală, medicinală, din familia Asteracee, cu frunze divizate și cu flori grupate în capitule terminale. 

Următoarele denumiri sunt sinonime pentru mușețel: Chamomilla chamomilla, Chamomilla recutita (nume acceptate în conformitate cu flora Europei), Matricaria chamomilla, și Matricaria suaveolens. Planta este mult ramificată și are înălțimea de 20 – 60 centimetri. Marginea fiecărui capitul este ocupată de flori albe, iar în regiunea lui centrală se găsesc numeroase flori tubuloase, galben-aurii. Receptaculul capitulului, plan la începutul înfloririi devine conic și gol la interior, ceea ce permite deosebirea florilor de mușețel adevărat de florile recoltate de la specii înrudite dar care nu au proprietăți terapeutice. Mușețelul este o plantă originară din sudul și sud-estul Europei, astăzi întâlnită în aproape întreaga lume. În România, are o mare arie de răspândire întâlnindu-se aproape peste tot, de la câmpie unde apare masiv pe solurile sărăturoase, pâna în toate locurile însorite și mai umede de pe lângă drumuri, căi ferate, pajiști, fânețe, cu predilecție pe solurile nisipoase ușoare.

Înflorește începând cu lunile aprilie-mai până la sfârșitul lunii august, uneori înflorește și a doua oară în septembrie. Momentul cel mai prielnic pentru recoltare este atunci când majoritatea inflorescențelor au petalele marginale dispuse orizontal, în această fază de înflorire, florile au cel mai mare conținut în ulei esențial. Recoltarea se face numai după ce s-a ridicat roua și numai pe timp însorit, de obicei o singură dată pe an, în lunile mai-iulie. Această plantă conține: ulei volatil bogat în chamazulenă, substanțe amare de natură sescviterpenică, flavonoide, substanțe de natură cumarinică, colină, mucilagii, acid salicilic, fitosterine, substanțe glicozidice, acid clorogenic, camilină, vitamine și săruri minerale. Mușețelul este un bun sedativ antispasmatic și stimulent în cistite, în tratamentul enterocolitelor, gastritelor, dismenoreelor, diareei, colicilor intestinale, infecțiilor renale, în boli ale ficatului, în unele stări alergice, în astmul bronșic al copiilor. Are multiple întrebuințări sub formă de cataplasme, gargară, clisme, băi în diferite afecțiuni: arsuri, hemoroizi, răni, dureri de gât, diferite ulcerații ale pielii, abcese dentare, calmează tenurile înroșite și iritate.Este contraindicat a fi utilizat în afecțiuni oculare, având efect iritant la nivelul ochiului. Muşeţelul este apreciat pentru acţiunea sa antispastica, antiinflamatoare ori antialergica, cicatrizanta şi imuno-stimulatoare. Este utilizat in tratarea balonarii şi afecţiunilor digestive, avand efect antidiuretic şi sedativ. In cosmetica, planta se regaseşte in produsele care vindeca inflamaţiile şi acneele.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

O MEDALIE ȘI CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa". 

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc. 

Bijuterie masonică pentagramă

Produsul medalistic de mai sus este o bijuterie masonică pentagramă (pentaclu) formată din numeroase triunghiuri. Piesa este prevăzută cu un lănțișor de prindere și are dimensiunile de 90 x 90 milimetri. Ea semnifică Lumina, Inteligența și Știința. Există și alte simboluri masonice care apar pe bijuterii, medalii și decorații masonice:

• Compasul, dedicat tuturor masonilor, semnifică Spiritul
• Echerul, dedicat Marelui Maestru, semnifică Materia, Spațiul și Echilibru
• Ramurile de accacia, semnifică Reînnoirea, Metamorfoza, Inocența
• Litera G se referea iniațial la Geometrie, știința sacră, azi cu ample și misterioase încărcături ezoterice

Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei. Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia. Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult, in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe, Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.

Pentru patrie - U.F.S.R.

(Uniunea federațiilor sportive din România)

In perioada 1920-1930, Romania a intrat in circuitul sportiv mondial, extinzandu-si relatiile sportive internationale sub conducerea FSSR (Federația Societăților Sportive din România). Sportul scolar, care pana in 1916 fusese baza activitatii sportive, a trecut pe locul doi, lasand intaietatea cluburilor sportive. Sistemul suedez de educatie fizica a inceput să capete amploare, culminand cu infiintarea Oficiului National de Educatie Fizica (O.N.E.F.) si, in cadrul acestuia, a Institutului National de Educatie Fizica (I.N.E.F.). F.S.S.R. și O.N.E.F. si-au dus fiecare activitatea separat si independent. F.S.S.R. exprima initiativa particulara si se ocupa cu activitatea sportiva, iar O.N.E.F. era institutie de stat care a pus accentul pe sistemul suedez de educatie fizica. Datorita centralizarii excesive, la un moment dat, F.S.S.R. nu a mai corespuns, din punct de vedere rganizatoric, necesitatilor dezvoltarii diferitelor ramuri de sport, care-si doreau acum autonomia. Drept urmare, prin noua lege din anul 1929, statul avea sa permita manifestarea initiativei private prin infiintarea de asociatii, care se vor grupa in federatii de specialitate. Astfel, in anul 1930, a avut loc infiintarea Uniunii Federatiilor Sportive din Romania (U.F.S.R.). În locul comisiilor pe ramuri de sport din F.S.S.R., au luat fiinta federatiile sportive. La data infiintarii sale, U.F.S.R. cuprindea numai trei federatii: box, tenis si fotbal. Ulterior au aparut federatii noi: baschet, volei, natatie. Criza economica din anii 1929-1933 a afectat si sportul romanesc, viata sportiva stagnand, in general. Dupa incetarea crizei economice, in anul 1934 UFSR s-a desființat, înființându-se Oficiul pentru Educatia Tineretului Roman (O.E.T.R.). care va prelua sarcini mult mai clare și mai complexe.

Uniunea medicală balcanică - Albania, Bulgaria,

Cipru, Grecia, România, Turcia, Iugoslavia 

Uniunea medicală balcanică - Sante, Amitie, Pax (Sănătate, Prietenie, Pace)

A XX-a săptămână medicală balcanică- 1988

A XXX-a reuniune a Consilului general  

Uniunea Medicală Balcanică (U.M.B.) este o organizaţie medicală internaţională non-guvernamentală, fondată în 24 octombrie 1932 la Bucureşti, având ca scop principal stabilirea de relaţii între medici, stomatologi, farmacişti, alţi oameni de ştiinţă şi impulsionarea cercetărilor ştiinţifice fundamentale în domeniul medical în ţările balcanice. Această organizaţie a funcţionat fără întrerupere de la momentul înfiinţării ei şi până în zilele noastre. Motto-ul nobil sub care activează UMB este “Santé-Amitié-Paix”. Fondatorul şi iniţiatorul tuturor colaborărilor UMB a fost Dr. M. Popescu Buzeu, secretar general internaţional până în anul 1988 şi preşedinte de onoare al UMB până la moartea sa, în 1988. Acesta şi-a dedicat viaţa dezvoltării UMB, pentru a-i asigura o poziţie internaţională, promovând sănătatea populaţiei balcanice şi prietenia dintre medicii acestor ţări. Calitatea de membru al UMB a facilitat, de-a lungul timpului, participarea medicilor la congrese internaţionale de specialitate, atunci când accesul acestora la astfel de evenimente internaţionale era restricţionat din cauza condiţiilor politice ale vremii. Ca forme de lucru, activitatea UMB a fost cuprinsă în Săptămâna Medicală Balcanică, ce se organizează la fiecare doi ani. În acest sens, UMB a primit un sprijin substanţial din partea Academiei de Medicină a Franţei, cu care are o veche şi solidă relaţie de colaborare. Obiectivele UMB constau în identificarea diferenţelor şi a atitudinilor curative şi profilactice regionale, furnizarea de asistenţă calificată procesului de promovare şi sporire a bunelor practici, ce asigură calitatea sănătăţii în aria geografică respectivă, extinderea şi aprofundarea activităţii ştiinţifice, menţinerea parteneriatului activ între organizaţiile naţionale membre, cultivarea unui spirit medical umanist şi umanitar. Prima Săptămână Medicală Balcanică a avut loc în Grecia, la Atena, în 1932, la care au participat din partea României Prof. J. Combiescu, Dr. A. Cantacuzino şi Dr. Magheru. Următoarea s-a desfăşurat la Belgrad (Serbia), în 1933, cu acest prilej având loc prima reuniune a Consiliului General al UMB. În sfârşit, a 3-a Săptămână Medicală Balcanică a avut loc în 1935, la Bucureşti, unde a apărut şi prima ediţie a „Buletinului Uniunii Medicale Balcanice“, care a inclus statutul UMB, organizarea secţiilor naţionale etc. În 1939, UMB a publicat revista „Archives Balkaniques de Médecine, Chirurgie et leurs specialités“, la editura Masson din Paris, care a fost transformată în „Archives de l’Union Médicale Balkanique“ în 1962. 

Din 1962 această revistă a apărut fără întrerupere până în zilele noastre, actualmente fiind indexată în numeroase baze de date internaţionale. În 2016, secţia naţională română a UMB a organizat la Bucureşti, la Academia Română, „A 34-a Săptămână Medicală Balcanică“, cu participarea reprezentanţilor tuturor secţiilor naţionale ale UMB şi a reprezentantului Academiei de Medicină a Franţei, Prof. Pierre-Francois Plouin. Această manifestare a evidenţiat încă o dată rolul important al României în coordonarea activităţii UMB, întrucât cea mai înaltă poziţie de conducere a UMB, cea de secretar general internaţional, este deţinută, conform statutului, de România.

Insigna - federația română de gimnastică - Categoria - II

Federația Română de Gimnastică (cunoscută și prin acronimul F.R.G.) este organismul național de conducere al gimnasticii din România. Este afiliată la Federația Internațională de gimnastică (cunoscută sub denumirea sa din limba franceză Fédération Internationale de Gymnastique, sau sub acronimul F.I.G). Federația Română de Gimnastică a fost fondată în anul 1904 la București. Sus am postat logo-ul Federației Române de Gimnastică. 

Gimnastica este un sport care implică o serie de mișcări ce necesită forță fizică, flexibilitate, echilibru, rezistență, grație și conștientizare chinestezică. Gimnastica artistică este cea mai cunoscută ramură a acestui sport. Probele la feminin sunt sărituri, paralele, bârnă, sol, iar la bărbați - sol, sărituri, cal cu  mânere, inele, paralele și bara  fixă. Alte ramuri ale gimnasticii de performanță sunt gimnastica ritmică, gimnastica aerobică, gimnastica acrobatică și săriturile la plasa elastică.

Jetonul - Fabrica motoare Diesel - 978

Piesa medalistică de mai sus este un jeton executat la comanda unei Fabrici de motoare Diesel. Piesa este confecționată din tablă de aluminiu, este rotundă, cu diametrul de 42 milimetri și are o singură față. În câmp, în interiorul unui cerc periferic continuu, este ștanțat numărul 978. Periferic circular este aplicată prin ștanțare inscripția: ”FABRICA MOTOARE DIESEL”. Ulterior confecționării jetonului, undeva la partea superioară, s-a practicat un orificiu pentru trecerea unei sfori. Nu se știe cărei fabrici de motoare Diesel aparține jetonul. Se crede că piesa este o marcă de identificare pe care orice lucrător o primește la angajarea într-o fabrică. La primirea/predarea sculelor și/sau a echipamentului de lucru muncitorul era obligat să prezinte marca personală. Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.

Insigna - Sub lege libertas

Nu există informații precise despre produsul medalistic de mai sus. Se pare totuși că este o insignă care a fost conferită personalului din justiție. Justiția este teoria legală sau filozofică prin care se administrează corectitudinea. Conceptul de justiție se bazează pe numeroase domenii și multe puncte de vedere și perspective diferite, inclusiv conceptele de corectitudine morală bazate pe etică, raționalitate, lege, religie, echitate și corectitudine. Adesea, dezbaterea generală a justiției este împărțită în domeniul justiției sociale, așa cum se găsește în filozofie, teologie și religie, și dreptatea procedurală, așa cum se găsește în studiul și aplicarea legii.

____________ooOoo_____________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII

Romancier și eseist, erou aviator francez 

Antoine de Saint Exupery, a trăit între anii 1900 - 1944

Detaliu vignetă de pe o felicitare franceză

Detaliu vignetă de pe un set de cupoane 

de raționalizare a bunurilor de larg consum

din vremea războiului civil spaniol

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 12.12.2021