Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

1. Cu ocazia aniversării a 200 de ani de la declararea independenţei faţă de Spania, Banca centrală a statului Mexic a pus în circulaţie la data de 24 septembrie 2021 o bancnotă comemorativă de 20 Peso, respectiv la data de 27 septembrie 2021, o monedă comemorativă de 20 Peso, dedicate evenimentului.

Bancnota, tipărită pe polimer, are dimensiunea de 120 x 65 mm iar culorile predominante sunt roşu şi verde.

Aversul bancnotei, cu orientare orizontală, prezintă un fragment din pictura intitulată: “Solemne y pacífica entrada del Ejército de las Tres Garantías a la Ciudad de México el día 27 de septiembre del memorable año de 1821” în traducere - Intrarea solemnă şi paşnică a Armatei celor Trei Garanţi în Mexico City pe data de 27 septembrie a memorabilului an 1821”. Pictura, realizată de un artist necunoscut, se află la Muzeul Naţional de Istorie din Mexico City. În fundalul picturii, sunt prezentate steagurile Armatei celor Trei Garanţi (stânga), respectiv steagul Mexicului (dreapta). În partea de sus este menţionata denumirea băncii naţionale şi numele evenimentului căruia îi este dedicată bancnota.Reversul bancnotei, de orientare verticală, este dedicat Rezervaţiei Biosferei Sian Ka'an, parte a patrimoniului mondial UNESCO din anul 1986. Rezervația naturală Sian Ka’an este situată pe coasta Caraibelor din statul Quintana Roo și se întinde pe 528147 hectare. Caracteristica principală a rezervației este planeitatea reliefului. Pe partea de coastă a rezervației există plaje largi de nisip și golfuri mici. Aici afluxul de turiști este limitat deoarece se consideră că aceștia amenință echilibrul ecologic din zonă.

Pe fundalul unei păduri de mangrove, observăm în prim-plan un crocodil mexican (cunoscut şi sub numele de crocodilul lui Morelet). Crocodilul mexican sau Crocodilul de mlaștină, denumire științifică - Crocodylus moreletii, este una dintre cele trei specii de crocodili care trăiește în Mexic. Este cunoscut sub numele de șopârlă, crocodil negru, crocodil maro sau crocodil de mlaștină. Trăiește în bazine de apă dulce sau cu concentrație salină scăzută. Este o specie de crocodil de aproximativ 3,5 metri lungime, are o culoare pe spate care poate varia de la verde la maro, cu pete galbene. Este un crocodil cu botul larg și scurt și cu solzi uniformi.

Lopătarul roz, denumire științifică - Platalea ajaja, este o pasăre de mal cu picioare lungi din familia Threskiornithidae, ce trăiește în America. Lopătarul roz are o lungime de 71–86 cm, o anvergură a aripilor de 120–133 cm și o masă corporală de 1,2–1,8 kg. Adulții au un cap verzui și fără pene și gâtul, spatele și pieptul alb-rozaliu (cu un smoc de pene roz când se reproduc), și în rest de un roz intens. Ciocul lui este gri. Lopătarul roz cuibărește în arbuști sau copaci, adesea mangrove, unde depun două - cinci ouă, care sunt albicioase cu marcaje maronii.
2. Loteria națională a statului european Spania a emis o serie de bilete de loterie prin care popularizează farurile spaniole.

Aici se prezintă un bilet de loterie din data de 9 septembrie 2006 prin care se popularizează Farul Cabo de Creus.

Cabo de Creus este un far spaniol situat la sud de Capul Creus, la Marea Mediterană, în localitatea Cadaques, regiunea Alto Ampurdan, pe Costa Brava, provincia Gerona, comunitatea autonomă Catalonia. A fost ultimul dintre farurile din primul plan de iluminare, care a fost aprins pentru prima dată în anul 1853, asigurând o vizibilitatea de 20 mile. În timpul războiului civil spaniol a fost stins din ordinul autorităților militare de la Cadaqués. În prezent farul este categorisit un bun de interes cultural. Actualul far a fost construit în anul 1953. Înălțimea farului de la sol este de 12 metri iar altitudinea focală este de 87 de metri. Farul este al doilea cel mai vechi far din Catalonia, fiind înconjurat de o frumusețe naturală incredibilă. Astăzi edificiul îndeplinește rolul de birou de informare turistică în zonă. În apropierea farului există un restaurant unde se servesc produse tradiționale, dar și câteva golfuri precum: Fredosa și Jugadora.

3. Banca Centrală a statului sud american Peru a pus în circulaţie începând cu data de 22 iulie 2021, bancnota de 10 sol din noua serie.

Bancnota este tipărită pe hârtie şi are dimensiunea de 140 x 65 milimetri. Design-ul noii bancnote este făcut de celebra companie De la Rue şi se axează, pe de o parte, pe personalităţi peruviene marcante din secolul XX, iar pe de altă parte, pune în lumina reflectorului elemente de floră şi faună specifice statului sud-american. Bancnota de 10 Soli are culoare verde, cu fundal predominant cu motive geometrice. Pe avers regăsim portretul artistei María Isabel Granda y Larco, cunoscută la nivel mondial sub pseudonimul de Chabuca Granda (1920 – 1983).

A fost un cunoscut textier, cântăreț și folclorist peruan. Artista şi-a început cariera solo în 1952, ajungând la un repertoriu de peste 100 de cântece originale, bazate pe folclorul şi istoria peruană. Faima internaţională i-a fost adusă de cântece precum “La Flor de la Canela”, „Fina Estampa” și „José Antonio”. A întreprins mai multe turnee rămânând perioade mai lungi la Madrid, Mexico City și Buenos Aires. Prin arta sa a influiențat numeroși artiști peruvieni, piesele sale fiind preluate și de alți interpreți internaționali. În 2017 a fost declarată Patrimoniu Cultural Naţional, iar în 2019 a fost decorată cu cea mai înaltă disticţie a statului Peru, Orden del Sol del Peru. Reversul, orientat vertical, este dedicat Vicunei, un ierbivor din familia camelidae, simbol al bogăţiei faunei peruane.

Vicunia, vicuña sau vigonia, denumire științifică - Vicugna vicugna, este un animal rumegător domestic dar care trăiește și în sălbăticie în regiunile înalte din America de Sud (3500 – 5500 metri). Animalul are înălțimea la greabăn de 150 centimetri și o greutate de 50 kilograme. Partea superioară a corpului este de culoare brun deschis, iar partea ventrală (inferioară) de culoare albă. O caracteristică anatomică o prezintă dinții incisivi de pe maxilarul inferior care, asemănător rozătoarelor, cresc continu, ceva asemănător neîntâlnindu-se la alte rumegătoare. Vicuña trăiește în grupuri sub formă de harem sub conducerea unui mascul care apără teritoriul.

Flora este reprezentată prin floarea de Amancaes, specifică statului Peru, ce înfloreşte o dată de an. Amancaes, denumire alternativă - Amancay, denumire științifică - Ismene amancaes, este o specie de plantă erbacee din familia Amaryllidaceae, originară de pe dealurile de coastă din Peru (altitudine maximă – 1500 metri). Planta este o specie cu bulbi sferici de 3,5 – 5 centimetri în diametru, ce are frunze verzi, lungi de 25-50 centimetri și late de 2,5-5 centimetri. Cele 2–6 flori galbene pedicelate sunt dispuse la capătul unui scape de până la 33 cm lungime. Tubul floral este galben verzui și are o lungime de 5 – 7,5 centimetri. Coroana florală este în formă de pâlnie, galbenă cu dungi verzi, de 5–6 cm lungime, 6–8,5 cm lățime, purtând staminele îndreptate spre interior.
4. Loteria națională a statului european Spania a emis o serie de bilete de loterie prin care popularizează automobilele lumii.

Aici se prezintă un bilet de loterie din data de 24 aprilie 2003 prin care se popularizează automobilul Austin 7 - 1926.

Automobilul Austin 7 a fost produs din 1923 până în 1939 , în Marea Britanie de către compania Austin. A fost supranumit „Baby Austin” și era la acea vreme una dintre cele mai populare mașini produse pentru piața britanică și vândută bine în străinătate (Franța, SUA și Japonia). În anul 1920, Sir Herbert Austin a început să lucreze la conceptul unei mașini mai mici, în principal pentru a satisface nevoile familiilor tinere care aspiră să dețină o mașină cu motor la prețuri accesibile. Această idee a fost stimulată de introducerea taxei pe cai putere în anul 1921. Conceptul său de design a marcat o îndepărtare de la trecutul conservator al automobilelor al companiei sale, iar Austin a primit o opoziție considerabilă din partea consiliului său de administrație și a creditorilor. Deoarece compania era în administrare judecătorească, Austin a decis să realizeze singur proiectul, iar în 1921 a angajat un desenator de 18 ani, Stanley Edge, de la fabrica Austin din Longbridge, Birmingham, pentru a ajuta la elaborarea planurilor detaliate. Această lucrare a fost efectuată în sala de biliard din casa lui Austin.Edge l-a convins pe Austin să folosească un motor mic cu patru cilindri.Designul original al motorului cu supape laterale prezenta o capacitate de 696 cmc (55 mm x 77 mm), oferind o putere RAC de 7,2 CP, blocul cilindric turnat avea un cap detașabil și era montat pe un carter din aluminiu. Arborele cotit a folosit o rolă și doi rulmenți cu bile, iar capetele mari au fost unse prin stropire. Proiectul a fost finalizat în 1922 și trei prototipuri au fost construite într-o zonă specială a fabricii Longbridge și anunțate publicului în iulie 1922. Austin a investit o sumă mare din banii săi în proiectare și a brevetat multe dintre inovații în nume propriu. În schimbul investiției sale, i s-a plătit o redevență de două guinee pentru fiecare mașină vândută. Aproape 2500 de masini au fost realizate în primul an de producție (1923) pentru ca în 1939 au fost fabricate 290000 de unități. Motorul original Austin Seven din 1922 cu patru cilindri avea un alezaj de 2,125" (54 mm) și o cursă de 3" (76 mm), oferind o capacitate de 696 cmc și o capacitate RAC de 7,2 CP. Din martie 1923, alezajul a fost mărit la 2,2" (56 mm) dând 747 cmc și 10,5 CP. Motorul cu supape laterale era compus dintr-un carter din aluminiu, bloc cilindric din fontă și chiulasă din fontă. Răcirea a fost prin termosifon, fără pompă de apă, iar dinamul a fost acționat din angrenajele de sincronizare. Rulmenții de capat mare au fost lubrifiați cu jeturi dintr-o galerie de ulei din carter, uleiul lovind inelele arborelui cotit care au fost găurite în consecință. Inițial, diametrul jurnalului era de 1,125"; acesta a fost ulterior mărit la 1,3125". Motorul cu trei rulmenți (din 1936) folosea un rulment central din metal alb. Arborele cotit lubrifiat cu stropire (alimentat cu presiune la unele modele sport) a funcționat la început în doi rulmenți (doi rulmenți cu bile în față, rolă în spate) trecând la trei în 1936. Din noiembrie 1923 a fost montat un demaror electric. Primele mașini foloseau aprindere cu magneto, dar aceasta a fost schimbată în bobină în 1928. Cutia de viteze cu 3 trepte și marșarier era fixată în spatele motorului și avea o varietate de rapoarte în funcție de aplicație: turism, sport, curse și trial. Ginerele lui Herbert Austin, Arthur Waite, a început curând să obțină succese sportive remarcabile începând cu Brooklands în martie 1923 și luna următoare la Monza . Un alt pilot, EC Gordon England, l-a convins pe Sir Herbert să-i ofere un 7 de curse. Și astfel constructorul s-a reprofilat pe construcția mașinilor de curse.
5 Banca națională a statului centr-american Bahamas (stat insular situat la nord de Cuba) procedează la înlocuirea bancnotelor aflate în circulație. Se încearcă emiterea unor bancnote mai rezistente, cu un design mai atrăgător și cu mai multe elemente de siguranță împotriva contrafacerilor. Aici se prezintă babnotele vechi și noi având valoarea de 100 de dolari.

Pe aversul bancnotei vechi este reprezentat chipul reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii.

Elisabeta a II-a (nume complet Elizabeth Alexandra Mary) este regină a şaisprezece state suverane, cunoscute sub numele de Commonwealth. Aceste state sunt Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de nord, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Genada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vincent şi Grenadinele, Antigua şi Barbuda, Belize şi Sfântul Kitts şi Newis. Este al doilea monarh în viaţă după numărul de ani de domnie, domnind din 6 februarie 1952. Primul monarh în viaţă după numărul de ani de domnie este regele Thailandei Bhumibol Adulyadej care este rege din 9 iunie 1946. În istoria Marii Britanii domnia sa de 60 de ani este a doua ca lungime; numai regina Victoria care a avut o domnie mai lungă. Elisabeta s-a născut la Londra la 21 aprilie 1926, fiind primul născut al Prinţului Albert, Duce de York (viitorul rege George al VI-lea şi al Ducesei de York. Familia o alinta spunându-i "Lilibet".A avut o relaţie strânsă cu bunicul său, George al V-lea, pe care l-a ajutat să se refacă după boala sa din anul 1929. Elisabeta avea treisprezece ani, când a început cel de al doilea război mondial, iar ea şi sora ei mai mică, Prinţesa Margaret, au fost evacuate la Castelul Windsor în Berkshire. A existat o sugestie ca cele două prinţese să fie evacuate în Canada la castelul Hatley. La acestă sugestie, regina a replicat: „Copiii nu vor pleca fără mine. Eu nu-l voi părăsi pe rege. Iar regele nu va pleca niciodată.” La vârsta de 13 ani l-a cunoscut pe viitorul său soţ, Prinţul Filip. S-a îndrăgostit de el şi a început să-i scrie, cât timp acesta era în Marina Regală. Elisabeta s-a căsătorit cu Filip la 20 noiembrie 1947. După căsătorie, cuplul şi-a ales ca reşedinţă Casa Clarence din Londra. Elisabeta a născut primul copil al cuplului, Prinţul Charles la 14 noiembrie 1948. În vara anului 1951, după ce se naşte al doilea lor copil, Anne (născută 15 august 1950), cei doi pornesc într-un turneu oficial în Canda şi SUA. Intenţia de a vizita Australia şi Noua Zeelandă este anulată de starea gravă a tatălui său. Regele George VI se stinge din viaţă în anul 1952, iar Elisabeta devine regină. Încoronarea oficială a avut loc la Westminster Abbey la 2 iunie 1953 iar ceremonia solemnă a fost condusă de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbury. La ceremonie au fost prezenţi reprezentanţii nobilimii britanice, alături de publicul larg, reprezentaţii străini şi cei ai Commonwealth-ului. Toţi cei prezenţi au asistat la întreaga procesiune în ciuda ploii torenţiale. Ceremonia a fost transmisă la radio în întreaga lume şi, pentru prima oară, la cererea reginei, la un astfel de eveniment este prezentă şi televiziunea. Noua regină şi Ducele de Edinburgh s-au mutat la Palatul Buckingam. Ca monarh constituţional, regina nu îşi exprimă propriile opinii politice în public. Ea are un profund sentiment al datoriei religioase şi civice şi ia în serios jurământul de la încoronare. Deţine rolul oficial de guvernator suprem al Bisericii Angliei. Pe aversul bancnotei noi este reprezentat chipul omului politic Arthur Dion Hanna.

Arthur Dion „AD” Hanna a fost un politician din Bahamas, care a fost al șaptelea guvernator al statului în perioada anilor 2006 - 2012. El s-a născut la data de 7 martie 1928 și a decedat la data de 3 august 2021. În perioada anilor 1960 – 1992 a fost deputat în parlamentul național. În acest timp, Hanna a asumat o serie de posturi importante în cabinet, inclusiv vice prim-ministru (1967 - 1984) și ministru al finanțelor (1973 - 1984). Pe reversul ambelor bancnote este reprezentat un Marlin albastru, având în fundal o scenă din adâncurile oceanului.

Marlinul albastru este un pește special renumit în rândul pescarilor cu undița pentru rezistența pe care o opune. Prins, marlinul face salturi spectaculoase. Este cel mai mare membru al familiei; unele exemplare depășesc greutatea de 900 kiliograme și lungimea de 4,5 metri. El trăiește în apele tropicale, subtropicale și temperate. Maxilarul superior este lung şi se pare că servește la lovirea sau uciderea prăzii. Carenele laterale de la baza cozii şi dispunerea în șănțulețe a înotătoarelor pelviene fac din acest pește un înotător puternic şi rapid, capabil de episoade de accelerație explozivă şi de înot pe distanțe mari. Deși poate ajunge la adâncimi mari, marlinul preferă căldura apelor de suprafață, unde se hrănește cu scrumbii, ton, pești-delfin şi sepii. La o singură depunere de icre sunt produse milioane de ouă, fiecare având diametrul de 1 milimetru.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx___________

CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEȘTI

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Parcul național Retezat

Retezat este numele unui masiv muntos și parc național din România. Munții Retezat sunt majoritatea de origine glaciară, din care 40 lacuri mari și mijlocii, 18 lacuri mărunte, toate permanente. Dintre acestea cele mai importante din punct de vedere turistic sunt: Biliboaca, Bucura, Zănoaga, Galeșu, Florica, Viorica, Ana, Peleaga, etc.

Parcul Național Retezat s-a înființat în anul 1935 la inițiativa profesorului Alexandru Borza, fondatorul Grădinii Botanice din Cluj Napoca şi Emil Racoviţă. În prezent parcul are statut de arie naturală protejată de interes național şi internațional, fiind recunoscut ca Rezervație a Biosferei începând cu 1979. Parcul Național Retezat – Rezervație a Biosferei se află în partea de vest a Carpaților Meridionali, cuprinzând o suprafață de 38.138 ha din Masivul Retezat - Godeanu. În interiorul său există douăzeci de vârfuri de peste 2000 m și peste 80 de lacuri glaciare, între care Lacul Bucura, care este cel mai mare lac glaciar din țară. Parcul este renumit pentru diversitatea floristică și faunistică, adăpostind aproape 1.190 specii de plante superioare, 90 taxoni endemici, 130 de plante rare sau vulnerabile, 50 specii de mamifere, 168 specii de păsări, 9 specii de reptile, 5 specii de amfibieni. În rezervație se întâlnesc multe plante ocrotite de lege: garofița, floarea de colţ, smârdarul, ghințura galbenă, zâmbrul etc. Dintre animale enumăr: capra neagră, ursul, râsul, cerbul, căpriorul, mistreţul etc. iar dintre păsări: cocoşul de munte, ciocănitoarea neagră, etc.

Capra neagră este o adevarată mândrie a țării noastre, a fost declarată

monument al naturii și sălășluiește pe crestele alpine, greu accesibile chiar și celor mai experimentați alpiniști. Despre ea Eugen Jebeleanu spunea; “Au plămădit-o înălțimile muntelui – acolo unde creștetele poartă ocalele nevăzute ale cerurilor – din cutezanțe și din gingășii, au întărit-o stâncile din crită; au agerit-o vânturile și au săgetat-o piscurile și hăurile. Așa a ajuns să împartă cu vulturii împărăția neprihănirilor. Suișurile ei pieptișe, săriturile cele mai pline de cerbicie te țin cu sufletul la gură…” Capra neagra este cel mai „vechi“ mamifer din Romania: ea traia in perioadele glaciare cuaternare, alaturi de mamut si de rinocerul linos. A supravietuit incalzirii climatului retragindu-se in zonele montane inalte, ce constituie si habitatul ei actual: golul alpin si padurile adiacente. In schimb, ceea ce s-a schimbat drastic este distributia caprelor negre pe teritoriul Romaniei. Denumit stiintific Rupicapra rupicapra carpathica, acest animal ierbivor este gregar: traieste in ciopoare de 5-30 exemplare, conduse de femele batrine. Masculii adulti de peste cinci ani duc o viata solitara, retrasi in zone greu accesibile. Vârsta unui exemplar poate fi aflata numarind inelele de pe coarne. Durata de viata este estimata la 15-20 de ani. Capra neagra se distinge prin agilitate, putind face salturi de pâna la 2 metri inaltime si 6 metri lungime. Chiar si pe stinci abrupte, poate atinge o viteza de 50 km/ora. La nevoie poate inota, dar traversarea lacurilor alpine o epuizeaza. Printre dusmanii caprelor negre se numara ursii, lupii, râsii si acvilele de munte, dar numarul exemplarelor nu este periclitat de pradatori ci de braconieri.

Insigna sportivă - F.R.S.N. - Categoria - I

(Federația română a sporturilor nautiice)

Sporturile nautice sau sporturile acvatice sunt sporturi individuale sau pe echipe care sunt practicate pe apă, în apă, sau sub apă. În funcție de locul de practicare, sporturile acvatice se pot desfășura în piscină, ape curgătoare naturale sau artificiale, lacuri naturale sau artificiale, mări și oceane. Enumăr câteva exemple de sporturi nautice pe apă; kaiac canoe, canotaj, iahting, rafting, scuter acvatic, schi nautic, surfing, windsurfing.

Enumăr câteva sporturi nautice în apă: înot, pentatlon modern, polo, sărituri. Enumăr câteva sporturi nautice sub apă: fotbal subacvatic, hochei subacvatic, orientare subacvatică, rugby subacvatic, scufundări, tir subacvatic, vânătoare subacvatică.

Crosul popular de schi - Organizația Sportului Popular

În decembrie 1912 se infiinteaza Federatia Societatilor Sportive din Romania (FSSR), reunind Uniunea Societatilor Romane de Sporturi Atletice, Asociatia cluburilor de fotbal, Federatia societatilor de sporturi de iarna precum si alte asociatii si cluburi sportive individuale ce existau la acea vreme. In 1915 se recunoaste personalitatea juridică a FSSR, aceasta transformandu-se apoi in UFSR, (Uniunea Federatiilor Sportive din Romania). In anul 1933 existau 11 federatii sportive. În anul 1929 apare Legea educatiei fizice si se înfiinţează Oficiul National de Educatie Fizica (ONEF) ca institutie de stat. In 1940 UFSR structura de drept privat este desfiintata, patrimoniul si activitatea fiind preluate de OSR (Organizarea sportului românesc), institutie de stat subordonata initial presidentiei consiliului de ministri si apoi subsecretariatului de stat al educatiei extrascolare. OSR este desfiintată prin lege în 1944 si se reînfiinteaza UFSR, persoana juridica de drept privat care va functiona pe lângă Ministerul Culturii. UFSR a fost desfiintată în 1946, înfiinţându-se apoi O.S.P. (Organizatia sportului popular), institutie de stat care se va restructura şi ea in 1948, federatiile sportive devenind sectii ale directiei tehnice in 1949. CC al PMR desfiinteaza OPS si creeaza CCFS (Comitetul de cultura fizica si sport). Iată o parte a framântărilor organizatorice ale sportului românesc. Să ne mai întrebăm de ce întârzie să apară rezultate mari în sportul nostru?

Schiul este un sport de iarnă care constă în coborârea unor pante înzăpezite pe schiuri prinse de ghetele echipamentului individual. El cuprinde mai multe discipline sportive din care amintesc; schi fond, schi alpin, slalom, sărituri cu schiurile etc.

Insigna - G.M.A. reconfirmare gradul II

(Gata pentru muncă și apărare)

Printr-o scrisoare deschisă, (C.C.) Comitetul Central al U.T.M. (Uniunea Tineretului Muncitor) a propus C.C.F.S. (Comitetului pentru cultură fizică și sport) de pe lângă Consiliul de Miniștri al României introducerea Complexului polisportiv G.M.A. (Gata pentru muncă și apărare), menit a satisface interesul popular. Pe baza moțiunilor și telegramelor primite din teritoriu, ședința plenară a C.C. al U.T.M. din 2-3 martie 1950, de la București, a făcut primii pași spre instituționalizarea modelului sovietic G.T.O. Introducerea Complexului polisportiv G.M.A. era privită ca o contribuție la “educarea tineretului în spiritul dragostei nemărginite față de Partidul Muncitoresc Român, față de scumpa noastră Patrie” și, nu în ultimul rând, față de “conducătoarea lagărului păcii și socialismului și al ei genial învățător și conducător al omenirii muncitoare, I.V. Stalin”. G.M.A. urma să devină “baza activității sportive românești”, o unificare a eforturilor competiționale populare cuprinzând “masele de oameni ai muncii” și nu doar “o simplă întrecere”. Asigurarea condițiilor materiale era de asemenea o problemă a “colectivelor sportive din întreprinderi, dela sate și din școli”, fiind vorba despre “amenajarea terenurilor, de procurarea echipamentului sportiv, precum și de confecționarea materialelor pentru cursa cu obstacole”, folosindu-se uneori și munca “voluntară” a detașamentelor de pionieri. Intrucțiunile de la centru îndemnau la folosirea tuturor resurselor locale (“atelierul de tâmplărie la confecționarea obstacolelor, atelierele de pielărie la repararea materialelor sportive”), iar “cea mai importantă sumă din cotă” provenită din fondul directorial, precum și taxele din înscrieri și cotizații urmau a asigura “buna desfășurare a concursurilor G.M.A.”.

Insignă Crucea Roșie Română

România a devenit Parte semnatară la prima Convenție de la Geneva din anul 1864 și a ratificat-o în anul 1874. Doi ani mai târziu, la data de 4 iulie 1876, a luat ființă Societatea Crucea Roșie din România și și-a început activitatea în actualul sediu al Spitalului Colțea din București. Printre semnatarii actului de înființare a Crucii Roșii Române, se regăsesc importante personalități ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr.G. Cantacuzino și Dr. Carol Davila.

Sus am postat logo-ul Societății de Cruce roșie din România precum și un Carnet de membru elev al Crucii roșii a Republicii Populare Române din anul 1963.

Primul președinte al Crucii Roșii Române a fost Prințul Dimitrie Ghica, în perioada 1876-1897.

La nici trei săptămâni de la înființare, în ziua de 20 iulie 1876, prima ambulanță a Crucii Roșii Române a plecat într-o misiune umanitară pe frontul sârbo-turc de la sud de Dunăre. Pe baza solidarității ce unește Societățile Naționale surori, prima misiune a Crucii Roșii Române avea menirea de a acorda ajutor medical militarilor răniți, indiferent de tabăra din care făceau parte. Sus am postat poza lui Dimitrie Ghica și un Brevet de soră infirmieră voluntară din anul 1942. Deasupra am postat o Diplomă de Post școlar fruntaș de Cruce roșie, din anul 1960.

Sus am postat o Diplomă "Gata pentru apărarea sanitară" a Crucii roșii a Republicii Populare Române din anul 1958.

Sus am postat un Carnet de Medic evidențiat în munca medico-sanitară din anul 1960.

Insigna pionierească - Fruntaș în munca patriotică

Organizația Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8-14 ani). Era precedată de apartenența la organizația Şoimii Patriei și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist. La sfârșitul celui de al doilea război mondial ia naștere organizația „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”.

Insigna - Membru al Organizației de Pionieri

Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadrați în UAER - Uniunea asociațiilor de elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe atunci Palatul cultural Gheorghe Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier. În perioada 1949-1966 mișcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist.Mai jos e reprezentată o revistă Star spre viitor a pionierilor și șoimilor patriei, editată de Consiliul Național al Organizației Pionierilor. C.C. al P.C.R. va adopta, la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătățirea activității Organizației Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pionierești la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Național al organizației).CÎn luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc prima conferință națională a Organizației Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităților și detașamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” și „Regulamentul Consiliilor Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România”.

În 1984, la aniversarea a 35 de la crearea organizației, aceasta avea 2695000 membri. În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia. "Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului." Intrarea în cadrul organizației se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor." Imnul (neoficial al) organizației era "Am cravata mea, sunt pionier". În orașele mari s-au constituit case ale pionierilor. La București Palatul Cotroceni a fost Palat al Pionierilor în perioada 1949-1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul naţional al copiilor). Organizația Pionierilor acorda distincții individuale și colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaș în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” și insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntașă”, „Detașament fruntaș” și „Grupă fruntașă”.

Deasupra am postat uniforma, ecusonul, cravata, centura, eghileții și drapelele Organizației de pionieri, iar mai jos o Diplomă a unei grupe pionierești fruntașe și un Carnet de evidențiere a activității pionierului (cl.V-VIII).

Primii care au avut ideea inregimentarii ideologice a copiilor si chiar au pus-o in practica au fost fascistii italieni. In "Noua Roma" anuntata de Mussolini dupa preluarea puterii in Italia la 22 octombrie 1922, baietii au fost inregimentati pe categorii de vârsta in patru organizatii fasciste, toti fiind purtatori de uniforme si insigne si trebuind sa se supuna unor ritualuri specific militare: "Fiii lupului" pentru baieteii de la patru la opt ani, "Ballila" pentru cei intre opt si 14 ani, "Avantguardisti" pentru adolecentii intre 14 si 18 ani si, in fine, "Giovanni Fascisti" pentru tinerii peste 18 ani, inainte de a deveni membrii ai partidului fascist italian. Cei ce si-au trait copilaria si adolescenta in anii comunismului vor recunoaste cu usurinta cum "Fiii Lupului" au devenit "Soimii Patriei", "Ballila" s-au numit "Pionieri", iar "Avantguardisti" si "Giovanni Fascisti" au fost sursa de inspiratie a viitorilor utecisti, care, spre deosebire de modelul fascist italian, nu au avut o uniforma proprie.

Orice clasa forma un detasament de pionieri, la fel cum orice scoala generala forma o unitate de pionieri, iar structurile se esalonau ierarhic pâna sus, in umbra "conducerii superioare" a partidului comunist. Desigur, nu doar comunistii români au preluat si amplificat modelul fascist de indoctrinare a tinerilor: nazistii au creat mult mai celebra organizatie "Hitlerjugend", care a dat jertfe perfect fanatizate chiar si pe ruinele fumegânde ale Berlinului, iar sovieticii au dat fenomenului inrolarilor comsomoliste o dimensiune de masa si un caracter obligatoriu. In România comunista, a nu fi mai intâi pionier ("Soimii patriei" au aparut ulterior) si apoi membru al UTC echivala cu o cvasiexcludere de facto din comunitatea scolara, cu povara unui paria, stigmatizat pentru intreaga cariera viitoare. Sigur, era ceva foarte, extrem de grav in privinta respectivului daca nu era membru sau, si mai rau, fusese exclus din rândul pionierilor sau al utecistilor, deoarece chestia asta ramânea definitiv "la dosarul" nefericitului. Uniforma de pionier, cu toate accesoriile si eghiletii specifici diferitelor functii ierarhice de "conducere" (comandant de detasament, comandant de unitate etc.), ceremoniile ritualice cu trompete si formule de raport, juramintele de credinta si angajamentele urlate in public, defilarile si serbarile in fata parintilor, taberele de vara cu regim preferential si program special, muncile patriotice prestate ostentativ au fost ingredientele menite sa transpuna in viata retetele leniniste de "spalare a creierului". In conditiile in care orice alternativa era interzisa in epoca, sistemul a functionat cateva decenii bune, dar, contrar tezelor leniniste, doar pe moment: liderii politici actuali ai fostelor tari cu regim comunist au fost inevitabil pionieri, utecisti si majoritatea chiar membri ai partidului comunist. (Sursa Net – Calin Hențea)

__________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII