ALICANTE - SPANIA

Mai jos am postat și alte fotografii reprezentând monumente de 

cultură și arhitectură din orașul spaniol ALICANTE, provincia

ALICANTE, comunitatea autonomă VALENCIA, si câteva 

trimiteri poștale din vremuri diferite, o insignă, un jeton, o 

medalie și o monedă locală din carton de uz provizoriu.

Universitatea

Aeroportul

Castelul

Piața Martirilor

Plaja San Juan

Spitalul general universitar

Piața Santissima Faz

Piața Isabel II

Grădina Isabel II

Fântâna din Piața Isabel II

Monumentul Canalejas

Clubul de regate Real

Interiorul Bisericii Sfânta Maria

Grădinile Esplanadei

Portul

Bulevardul Zorrilla

Esplanada Spania

Auditoriul Concha

Calea Martirilor

Gara

Metroul

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

Insignă locală

Medalie locală

O monedă locală

O monedă locală de carton 

de folosință provizorie

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

CÂTEVA 

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

Insigna - Parcul Național Retezat

Retezat este numele unui masiv muntos și parc național din România. 

Munții Retezat sunt majoritatea de origine glaciară, din care 40 lacuri mari și mijlocii, 18 lacuri mărunte, toate permanente. Dintre acestea cele mai importante din punct de vedere turistic sunt: Biliboaca, Bucura, Zănoaga, Galeșu, Florica, Viorica, Ana, Peleaga, etc.

Parcul Național Retezat s-a înființat în anul 1935 la inițiativa profesorului Alexandru Borza, fondatorul Grădinii Botanice din Cluj Napoca şi Emil Racoviţă. În prezent parcul are statut de arie naturală protejată de interes național şi internațional, fiind recunoscut ca Rezervație a Biosferei începând cu 1979. Parcul Național Retezat – Rezervație a Biosferei se află în partea de vest a Carpaților Meridionali, cuprinzând o suprafață de 38138 ha din Masivul Retezat - Godeanu. În interiorul său există douăzeci de vârfuri de peste 2000 m și peste 80 de lacuri glaciare, între care Lacul Bucura, care este cel mai mare lac glaciar din țară. Parcul este renumit pentru diversitatea floristică și faunistică, adăpostind aproape 1.190 specii de plante superioare, 90 taxoni endemici, 130 de plante rare sau vulnerabile, 50 specii de mamifere, 168 specii de păsări, 9 specii de reptile, 5 specii de amfibieni. În rezervație se întâlnesc multe plante ocrotite de lege: garofița, floarea de colţ, smirdarul, ghintura galbenă, zâmbrul etc. Dintre animale enumăr: capra neagră, ursul, râsul, cerbul, căpriorul, mistreţul etc. iar dintre păsări: cocşul de munte, ciocănitoarea neagră, etc.

Acvila de munte (Aquila chrysaetos) este una dintre păsările de pradă cele mai cunoscute şi mai răspândite pe pământ. La fel ca și alte specii de acvilă aparţine genului Aquila şi familiei Accipritidae. Aria de răspândire cuprinde mare parte din America de nord, Europa, Asia şi nordul Africii.

Insigna sportivă - F.R.S.N. - Categoria II

(Federația română a sporturilor nautice)

Sporturile nautice sau sporturile acvatice sunt sporturi individuale sau pe echipe care sunt practicate pe apă, în apă, sau sub apă. În funcție de locul de practicare, sporturile acvatice se pot desfășura în piscină, ape curgătoare naturale sau artificiale, lacuri naturale sau artificiale, mări și oceane. 

Enumăr câteva exemple de sporturi nautice pe apă; kaiac canoe, canotaj, iahting, rafting, scuter acvatic, schi nautic, surfing, windsurfing. Enumăr câteva sporturi nautice în apă: înot, pentatlon modern, polo, sărituri. Enumăr câteva sporturi nautice sub apă: fotbal subacvatic, hochei subacvatic, orientare subacvatică, rugby subacvatic, scufundări, tir subacvatic, vânătoare subacvatică. 

Insigna - Festivalul național Cântarea României

Festivalul național "Cântarea României" a fost un ansamblu de manifestări culturale din perioada regimului comunist, organizate sub egida Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. A fost inaugurat în anul 1976, după primul Congres al culturii și educației socialiste din 2-4 iunie, același an. Denumirea a fost inspirată de eseul omonim „Cântarea României”, al lui Alecu Russo. Cântarea României era definită ca un „festival al educației și culturii socialiste…, amplă manifestare educativă, politico-ideologică, cultural artistică de creație și interpretare, menită să îmbogățească și să diversifice viața spirituală a țării, să sporească aportul geniului creator al poporului român la patrimoniul cultural național și universal.” Implicația directă era că orice creație artistică, dar și tehnică, orice manifestare culturală, spectacol de amatori sau folcloric, reprezentație teatrală, etc. trebuiau să obțină aprobarea „activiștilor” responsabili cu Cântarea României, prezenți în fiecare întreprindere și în fiecare sat. Motivul real al înființării festivalului a fost promovarea artiștilor „populari” și înlocuirea artei culte cu arta populară, singura care, în viziunea conducătorului, ar fi trebuit sprijinită. Sus am postat un steag cu logo-ul Festivalului naţional "Cântarea României". 

Insigna - G.M.A. (Gata pentru muncă și apărare)

Printr-o scrisoare deschisă, (C.C.) Comitetul Central al U.T.M. (Uniunea Tineretului Muncitor) a propus C.C.F.S. (Comitetului pentru cultură fizică și sport) de pe lângă Consiliul de Miniștri al României introducerea Complexului polisportiv G.M.A. (Gata pentru muncă și apărare), menit a satisface interesul popular. Pe baza moțiunilor și telegramelor primite din teritoriu, ședința plenară a C.C. al U.T.M. din 2-3 martie 1950, de la București, a făcut primii pași spre instituționalizarea modelului sovietic G.T.O. Introducerea  Complexului polisportiv G.M.A. era privită ca o contribuție la “educarea tineretului în spiritul dragostei nemărginite față de Partidul Muncitoresc Român, față de scumpa noastră Patrie” și, nu în ultimul rând, față de “conducătoarea lagărului păcii și socialismului și al ei genial învățător și conducător al omenirii muncitoare, I.V. Stalin”.  G.M.A. urma să devină “baza activității sportive românești”, o unificare a eforturilor competiționale populare cuprinzând “masele de oameni ai muncii” și nu doar “o simplă întrecere”. Asigurarea condițiilor materiale era de asemenea o problemă a “colectivelor sportive din întreprinderi, dela sate și din școli”, fiind vorba despre “amenajarea terenurilor, de procurarea echipamentului sportiv, precum și de confecționarea materialelor pentru cursa cu obstacole”, folosindu-se uneori și munca “voluntară” a detașamentelor de pionieri. Instrucțiunile de la centru îndemnau la folosirea tuturor resurselor locale (“atelierul de tâmplărie la confecționarea obstacolelor, atelierele de pielărie la repararea materialelor sportive”), iar “cea mai importantă sumă din cotă” provenită din fondul directorial, precum și taxele din înscrieri și cotizații urmau a asigura “buna desfășurare a concursurilor G.M.A.”.  

Insigna - Crucea Roșie Română

România a devenit Parte semnatară la prima Convenție de la Geneva din anul 1864 și a ratificat-o în anul 1874. Doi ani mai târziu, la data de 4 iulie 1876, a luat ființă Societatea Crucea Roșie din România și și-a început activitatea în actualul sediu al Spitalului Colțea din București. Printre semnatarii actului de înființare a Crucii Roșii Române, se regăsesc importante personalități ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr.G. Cantacuzino și Dr. Carol Davila. Sus am postat logo-ul Societății de Cruce roșie din România precum și un Carnet de membru elev al Crucii roșii a Republicii Populare Române din anul 1963. 

Primul președinte al Crucii Roșii Române a fost Prințul Dimitrie Ghica, în perioada 1876-1897. 

La nici trei săptămâni de la înființare, în ziua de 20 iulie 1876, prima ambulanță a Crucii Roșii Române a plecat într-o misiune umanitară pe frontul sârbo-turc de la sud de Dunăre. Pe baza solidarității ce unește Societățile Naționale surori, prima misiune a Crucii Roșii Române avea menirea de a acorda ajutor medical militarilor răniți, indiferent de tabăra din care făceau parte. Sus am postat poza lui Dimitrie Ghica și un Brevet de soră infirmieră voluntară din anul 1942.  

Deasupra am postat o Diplomă de Post școlar fruntaș de Cruce roșie, din anul 1960. 

Sus am postat o Diplomă "Gata pentru apărarea sanitară" a Crucii roșii a Republicii Populare Române din anul 1958. 

Sus am postat un Carnet de Medic evidențiat în munca medico-sanitară din anul 1960.  

Insigna pionierească - Fruntaș în munca patriotică gradul II

Organizația Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8-14 ani). Era precedată de apartenența la organizația Şoimii Patriei și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist. La sfârșitul celui de al doilea război mondial ia naștere organizația „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”.  

 

Insigna de membru al Organizației de Pionieri

Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadrați în UAER - Uniunea asociațiilor de elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe atunci Palatul cultural Gheorghe  Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier. În perioada 1949-1966 mișcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist.

 

C.C. al P.C.R. va adopta, la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătățirea activității Organizației Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pionierești la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Național al organizației). În luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc prima conferință națională a Organizației Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităților și detașamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” și „Regulamentul Consiliilor Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România”. În 1984, la aniversarea a 35 de la crearea organizației, aceasta avea 2695000 membri. În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia. "Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului." Intrarea în cadrul organizației se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: 

„Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor." Imnul (neoficial al) organizației era "Am cravata mea, sunt pionier". În orașele mari s-au constituit case ale pionierilor. La București Palatul Cotroceni a fost Palat al Pionierilor în perioada 1949-1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul naţional al copiilor). Organizația Pionierilor acorda distincții individuale și colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaș în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” și insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntașă”, „Detașament fruntaș” și „Grupă fruntașă”.

Deasupra am postat uniforma, ecusonul, cravata, centura, eghileții și drapelele Organizației de pionieri, iar dedesubt un carnet de evidențiere a activității pionierului din clasele V -VIII și o diplomă de grupă fruntașă de pionieri. 

 

Primii care au avut ideea inregimentarii ideologice a copiilor si chiar au pus-o in practica au fost fascistii italieni.  In "Noua Roma" anuntata de Mussolini dupa preluarea puterii in Italia la 22 octombrie 1922, baietii au fost inregimentati pe categorii de vârsta in patru organizatii fasciste, toti fiind purtatori de uniforme si insigne si trebuind sa se supuna unor ritualuri specific militare: "Fiii lupului" pentru baieteii de la patru la opt ani, "Ballila" pentru cei intre opt si 14 ani, "Avantguardisti" pentru adolecentii intre 14 si 18 ani si, in fine, "Giovanni Fascisti" pentru tinerii peste 18 ani, inainte de a deveni membrii ai partidului fascist italian. Cei ce si-au trait copilaria si adolescenta in anii comunismului vor recunoaste cu usurinta cum "Fiii Lupului" au devenit "Soimii Patriei", "Ballila" s-au numit "Pionieri", iar "Avantguardisti" si "Giovanni Fascisti" au fost sursa de inspiratie a viitorilor utecisti, care, spre deosebire de modelul fascist italian, nu au avut o uniforma proprie. 

Orice clasa forma un detasament de pionieri, la fel cum orice scoala generala forma o unitate de pionieri, iar structurile se esalonau ierarhic pâna sus, in umbra "conducerii superioare" a partidului comunist. Desigur, nu doar comunistii români au preluat si amplificat modelul fascist de indoctrinare a tinerilor: nazistii au creat mult mai celebra organizatie "Hitlerjugend", care a dat jertfe perfect fanatizate chiar si pe ruinele fumegânde ale Berlinului, iar sovieticii au dat fenomenului inrolarilor comsomoliste o dimensiune de masa si un caracter obligatoriu. In România comunista, a nu fi mai intâi pionier ("Soimii patriei" au aparut ulterior) si apoi membru al UTC echivala cu o cvasiexcludere de facto din comunitatea scolara, cu povara unui paria, stigmatizat pentru intreaga cariera viitoare. Sigur, era ceva foarte, extrem de grav in privinta respectivului daca nu era membru sau, si mai rau, fusese exclus din rândul pionierilor sau al utecistilor, deoarece chestia asta ramânea definitiv "la dosarul" nefericitului. Uniforma de pionier, cu toate accesoriile si eghiletii specifici diferitelor functii ierarhice de "conducere" (comandant de detasament, comandant de unitate etc.), ceremoniile ritualice cu trompete si formule de raport, juramintele de credinta si angajamentele urlate in public, defilarile si serbarile in fata parintilor, taberele de vara cu regim preferential si program special, muncile patriotice prestate ostentativ au fost ingredientele menite sa transpuna in viata retetele leniniste de "spalare a creierului". In conditiile in care orice alternativa era interzisa in epoca, sistemul a functionat cateva decenii bune, dar, contrar tezelor leniniste, doar pe moment: liderii politici actuali ai fostelor tari cu regim comunist au fost inevitabil pionieri, utecisti si majoritatea chiar membri ai partidului comunist. (Sursa Net – Calin Hențea)

____________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII

Lingvistul francez Claude Favre de Vaugelas,

a trăit între anii 1585 - 1650

Detaliu vignetă de pe o felicitare românească

Detaliu vignetă de pe un set de cupoane 

de raționalizare a bunurilor de larg consum 

din vremea războiului civil spaniol

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 02.12.2021