Epaminonda's Blog.....: OERLINGHAUSEN

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea germană OERLINGHAUSEN,

districtul LIPPE, landul RENANIA DE NORD WESTFALIA,

câteva vechi trimiteri poștale ilustrate, un jeton și o medalie locale.

Turnul aerodromului

Muzeul arheologic în aer liber

Ruinele bisericii

Gara

Monumentul soldatului

Liceul Nikolas Luhmann

Sinagoga

Parcul

Centrala electrică pe lemne

Cimitirul evreiesc

Biserica Sfântul Alexandru

Pensionul Waldesruhe

Arhitectură locală recentă

Vederi generale

Trimiteri poștale

Un jeton local

O medalie locală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

O MEDALIE ȘI CÂTEVA

INSIGNE DIN JUDEȚUL GORJ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Ansamblul sculptural Brâncuși - Târgu Jiu - România

Constantin Brâncuși 1876 - 1957

Ansamblul sculptural Constantin Brâncusi de la Târgu-Jiu, cunoscut si sub numele de Ansamblul monumental Calea eroilor, este un omagiu adus eroilor cazuti in timpul primului razboi mondial, proiectat si construit de Constantin Brancusi. Cele patru componente sculpturale — Masa tăcerii, Aleea scaunelor,

Poarta sărutului și Coloana infinită - sunt dispuse pe aceeași axă, orientată de la apus spre răsărit, cu o lungime de 1275 metri. Realizarea monumentului „Calea Eroilor“ se datorează în bună parte soției primului ministru Gheorghe Tătărescu, Arethia Tătărescu. Opera a fost executată în anii 1937 - 1938.

Constantin Brâncuși se nãște la data de 19 febr./2 mart.1876, în localitatea Hobita, județul Gorj și moare la data de 16 martie 1957 la Paris. Începe scoala pimarã la Pestisani (1883), continuã la Brãdiceni; se angajeazã la Târgu Jiu, Slatina si Craiova; urmeazã cursurile scolii de Meserii din Craiova (1894-1898); scoala de arte frumoase din Bucuresti, clasa profesorului Ion Georgescu (din 1898). În vacanta de varã a anului 1897 pleacã la Viena unde se angajeazã în atelierul unei fabrici de mobilã. La întoarcere în Craiova, modeleazã bustul lui Gheorghe Chitu, fondatorul scolii. La Craiova sculpteazã un Cap de copil, bustul lui Vitellius (1898), Capul lui Laocoon si Studiu, iar cu sprijinul doctorului Dimitrie Gerota realizeazã un Ecorseu pentru care i se acordã medalia de bronz (1901). Consiliul Judetean al Prefecturii Dolj îi acordã o bursã (3 iul. 1900). În 1904 pleacã pe jos la Paris, fãcând popasuri la Budapesta, Viena si Munchen (unde se presupune cã frecventeazã cursurile Academiei Regale de Belle-Arte); practician în atelierul lui Rodin; îl întâlneste pe Modigliani. La Paris îsi desãvârseste pregãtirea artisticã devenind cel mai mare si cel mai cunoscut sculptor român, fiind unul dintre animatorii principali ai plasticii noi, întemeietor al scolii moderne de sculpturã. Lucrãrile sale se gãsesc în tarã si strãinãtate, în muzeele din Olanda, Tãrile Scandinave, Franta, Statele Unite ale Americii etc. Marele sculptor este decorat cu ordinul Steaua României (1923); ordinul Meritul Cultural, la propunerea lui Nicolae lorga (1931) și ales membru post-mortem al Academiei Române abia în anul 1990.

Coloana Infinită, cunoscută în mod greșit și sub denumirea "Coloana infinitului" este opera sculptorului român Constantin Brâncuşi, parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu , compus din Coloana Infinită, Poarta sărutului şi Masa tăcerii. Inaugurată la 27 octombrie 1938, coloana are o înălţime de 29,35 metri şi este compusă din 15 moduli octaedrici suprapuşi, respectiv având la extremităţile inferioară şi superioară câte o jumătate de modul. Modulii erau numiţi „mărgele” de către autorul lor. Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea originală era „Coloana recunoştinţei fără sfârşit” şi a fost dedicată soldaţilor români din primul război mondial, căzuţi în 1916 în luptele de pe malul Jiului. Privitor la geneza coloanei între celelalte sculpturi brâncuşiene, există dovezi că proiectul este mult mai vechi. Se pare că încă din 1909 în atelierul lui Brâncuşi ar fi existat"trunchiuri şi bârne, coloane truncheate de lemn", iar prima versiune expusă a unei coloane, intitulată "Proiect arhitectural", datează din 1918. Ulterior, în 1933, în expoziţia sa personală de la New York, Brâncuşi expune proiectul său sub numele devenit celebru, Coloană fără sfârşit. Brâncuşi însuşi o denumea "un proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească". Coloana a fost turnată în fontă în septembrie 1937 la Atelierele Centrale din Petroşani. Şeful proiectului a fost inginerul Ştefan Georgescu Gorjan,proiectul de executie şi calculele au fost făcute de inginerul Nicolae Hasnas , execuţia stâlpului central a fost coordonată de maistrul-şef Ion Romoşan iar execuţia modelului în lemn al mărgelelor a fost făcută de maistrul tâmplar Carol Flisec în colaborare directă cu Brâncuşi, care sosise de la Paris special pentru a supraveghea turnarea coloanei. Elementele componente ale coloanei sunt următoarele:

Nucleul metalic din ţeavă pătrată cu latura de 42 cm, asamblat din trei tronsoane cu lungimea de 8,93 m, 10 m şi 9,4 m
Fundația din beton, care ajunge la adâncimea de 5 m, cu o formă de trunchi de piramidă, cu baza mare de 4,5 , orientată în jos.
"Mărgelele" (cum le numea Brâncuşi) din fontă, "înşirate" pe nucleu, în număr de 17:
Un semielement de bază, cu înălţimea de 136 cm;
15 moduli octaedrici, cu înălțimea de 180 cm fiecare;
Un semielement la vârf cu înălţimea de 90 cm.

Alămirea coloanei s-a făcut la faţa locului, aplicând prin pulverizare sârmă de alamă. Aceasta tehnologie a fost utilizată la vremea respectivă pentru prima dată în România şi a fost adusă special din Elveţia. Greutatea totală a Coloanei (nucleu + "mărgele") este de 29173 kg. Cea care a comandat lucrarea a fost Aretia Tătărescu (prin Societatea "Liga Naţională a Femeilor Gorjene"), care i-a acordat lui Brâncuşi deplină libertate de acţiune şi l-a ajutat să obţină sprijinul financiar necesar. În anii '50, guvernul român, sub influenţa sovieticilor a plănuit să demoleze coloana, considerând că sculptura lui Brâncuşi ar fi un exemplu de sculptură burgheză. Cu toate acestea, planul n-a fost pus niciodată pus în aplicare.

Amplasata pe aleea de la intrarea in parcul orasului, Poarta Sărutului este daltuita din piatra poroasa, extrasa din carierele aflate in imprejurimi. Este alcatuita din coloane groase, paralelipipedice, care sprijina o arhitrava cu dimensiuni mai mari decat ale coloanelor, avand latimea de 6,45 m, inaltimea de 5,13 m si grosimea de 1,69 m. Pe fetele fiecarei coloane se regaseste simbolul sarutului, doua jumatati ale unui cerc, atat de caracteristic operei lui Brancusi. Arhitrava are de asemenea incrustat acest simbol, ca un fel de filigran. In plus, tot in filigran se afla incrustatii ce aduc cu un fel acoperis al portii, ca si cand poarta ar fi acoperita cu sindrila. Bolta portii are un ornament liniar delicat: este o continuitate de arcuri mici, iar mai sus, pe trei linii orizontale, intalnim continuarea unor forme ovale identice, de parca ar fi conturul fetei si al umerilor. Poarta sarutului arata ca un arc de triumf, simbolizand triumful vietii asupra mortii.

Masa tăcerii este lucrata in calcar, avand urmatoarele dimensiuni: diametrul tabliei – 2,15 metri cu o grosime de 0,43 metri, iar piciorul are un diametru de 2 metri si o grosime de 0,45 metri reprezinta masa dinaintea confruntarii in batalia la care urmeaza sa participe combatantii. Timpul este prezent, fiind reprezentat prin dispunerea circulara a celor 12 scaune-clepsidre, care il masoara, iar totul decurge in tacere. Potrivit exegetilor artei brancusiene, Masa Tacerii reprezinta masa la care stau soldatii inaintea confruntarii cu inamicul. In acelasi timp, scaunele reprezinta timpul dispus in clepsidre. Unii fac o analogie cu Cina cea de Taina a lui Leonardo da Vinci. Urmeaza apoi Aleea Scaunelor reprezentandu-i pe cei care participa fara sa se implice, asteptand finalul.

Aleea scaunelor este compusă din două bănci de piatră şi 30 scaune tot din piatră, pătrate (în formă de clepsidră) dispuse de o parte şi de alta a aleii în grupuri de câte trei, și face legătura între grupul Mesei tăcerii şi Poarta sărutului, situată spre est, la intrarea în parc. A fost realizată între anii 1937-1938.

Insigna sportivă - Pandurii Târgu Jiu

Pandurii Târgu Jiu este un club de fotbal profesionist din orașul Târgu Jiu, care azi evoluează în Liga a II-a. A fost fondat în 1962 prin fuziunea vechilor cluburi locale Flacăra-Unirea și CIL Târgu Jiu și a promovat pentru prima dată în Liga I în anul 2005.

Echipa este sponsorizată de către societatea Națională a Lignitului Oltenia. Din anul 2011 Pandurii au simțit o ușoară creștere în valoare, care i-a propulsat la finalul sezonului pe locul 7, acest lucru fiind cea mai mare performanță a gorjenilor în Liga I de până atunci. Performanțele nu s-au oprit la a șaptea poziție. Sezonul 2012-2013 a fost cel mai fructuos pentru Pandurii de la promovarea în Liga I încoace. Pandurii a reușit o performanță de 19 victorii, 6 egaluri și 9 înfrângeri din 34 de meciuri oficiale jucate și a devenit vice-campioana României, terminând pe poziția a doua, după Steaua. Totodată, gorjenii s-au calificat pentru prima oară în Europa League. Aici au reușit încă de la debut să impresioneze și s-au calificat în grupele Europa League, după ce au învins-o cu 2-0 pe Sporting Braga în retur, după ce în tur, gorjenii au fost învinși cu 1-0.

Echipa joacă meciurile de acasă pe stadionul Tudor Vladimirescu, prevăzut cu 10000 locuri pe scaune. Culoarea tradițională a echipamentului de joc pentru meciurile de acasă este albul iar pentru meciurile în deplasare – albastru.

Insigna - Stema județului Gorj

Produsul medalistic de mai reprezintă stema județului Gorj, aprobată de Guvernul României. Stema reprezintă un cerb din aur, care stă pe o terasă verde, având drept semnificaţie bogăţia cinegetică şi de păşuni a zonei. Aceste elemente au fost luate din vechea stemă a judeţului, atestată documentar încă din secolul al XVIII-lea. Această stema are contestatari, mai mulţi consilieri judeţeni consideră că aceasta nu mai este reprezentativă pentru judeţul Gorj, care este caracterizat de minerit, producerea de energie electrică şi operele lui Brâncuşi. Și eu apreciez că acești contestatari cam au dreptate.

Cerbul Carpatin, denumirea științifică - Cervus elaphus, este un mamifer ierbivor, trǎieşte aproximativ treizeci de ani şi face parte din familia cervidae şi categoria rumegǎtoare, fiind cel mai mare reprezentant al copitatelor. Este un animal sǎlbatic, timid, sfios care este vânat pentru carne, coarne şi piele. Cerbul carpatin este animalul cu înfǎţişarea mândrǎ, elegantǎ dar puternicǎ. Cerbul mascul este de talie mare, greutatea lui variazǎ între 150-300 kilograme, pe când greutatea cuitei este de numai 80-150 kilograme. Deşi cerbul are o greutate mare aleargǎ în trap cu gâtul lungit sau în galop cu capul pe spate, astfel cǎ poate alerga mai iute decât calul. Pieptul cerbului este lat, puternic, cu umeri rǎsǎriţi, gâtul mare niţel îndoit şi turtit lateral. Capul cerbului este lung cu ochi blânzi şi pǎtrunzǎtori, iar picioarele subţiri şi uşoare. Coarnele sunt mai mult sau mai puţin ramificate , cu o lungime de 2 metri, cu crengi, vârfurile lor fiind albe, strǎlucitoare asemǎnǎtoare fildeşului, cântǎrind 16 kilograme, iar la cerbul adult coarnele pot avea şi şapte ramificaţii. Greutatea coarnelor nu-l împiedicǎ la fuga prin pǎdure, ele nu sunt numai podoaba bǎrbǎteascǎ dar sunt şi o armǎ de apǎrare. Cornele se schimbǎ anual la masculi începând din luna februarie,la cei mai bǎtrâni, iar în luna aprilie la cei tineri. Aşa cum se ştie coarnele cu mai multe ramificaţii sunt vestite şi reprezintǎ decoraţia muzeelor. Cerbul carpatin coabiteazǎ în cârduri, aceste cârduri se formeazǎ dupǎ boncǎnit, adicǎ dupǎ împerechere, cârdurile de masculi sunt conduşi de un cerb tânǎr, iar cele de ciute merg separat şi sunt conduse de ciuta cea mai bǎtrânǎ. În cârdurile ciutelor se aflǎ viţeii şi cerbii de doi ani. Ciutele nasc dupǎ patruzeci de sǎptǎmâni de sarcinǎ la mijlocul verii câte unu sau doi viţei. La viţei primul rând de coarne sunt ca nişte suliţe lungi de douǎzeci-patruzeci centrimetri fǎrǎ rozete, care cad în luna mai a anului urmǎtor, adicǎ la vârsta de doi ani. Cerbii mai vârstnici sau cei mai Cerbii mai vârstnici sau cei mai puternici trǎiesc solitari. Cerbul trǎieşte în interiorul arcului carpatic, în zone bine împǎdurite dar cu multǎ linişte şi bǎlţi de apǎ pentru scǎldat. Hrana este formatǎ din muguri sau lǎstare tinere, scoarţǎ de copac, copaci tineri, sau frunze verzi acoperite de zǎpadǎ, ceea ce face sǎ deterioreze mult pǎdurea.Cel mai mare duşman al cerbului este omul care prin vânat a reuşit sǎ rǎreascǎ specia sau chiar sǎ-o stârpeascǎ, dar sǎ nu iutǎm şi de duşmanii de temut ca lupul, râsul şi ursul. În Germania cerbul a dispǎrut, iar în Scoţia şi Irlanda mai trǎiesc câteva exemplare. La noi în ţarǎ mai trǎiesc aproximativ treizeci şi şapte mii de exemplare de cerbi. Coarnele unui cerb din munţii Carpaţi cu o greutate de treizeci şi trei de kilograme şi patruzeci şi patru ramuri au fost prezentate de lordul Powercourt Societǎţii Zoologice din Londra.

Insigna sportivă - Minerul Motru

Minerul Motru a fost o echipă de fotbal din municipiul Motru, județul Gorj. Echipa a fost fondată în anul 1962 pentru ca în vara anului 2016 să se desființeze. Echipa a participat în campionatul regional între anii 1962–1968, iar apoi în Divizia C în perioada 1968–1973 (obținând primul loc în sezonul 1972–73). A ajuns în Divizia B unde a jucat un total de 15 sezoane între anii 1973–1974, 1975–1976, 1982–1985, 1988–1991, 1995–2000 și 2003–2005. Pe data de 27 noiembrie 2009, Minerul Motru a obținut cea mai clară victorie din istoria sa, 12–0 împotriva celor de la Juventus Bascov. Meciurile de acasă ale echipei se jucau pe Stadionul Minerul Motru ce avea o capacitate de 5000 locuri. Echipamentul tradițional d ejoc al echipei era: complet alb – pentru meciurile de acasă și complet negru – pentru meciurile în deplasare.

Motru este un municipiu din județul Gorj, care include și satele: Dealu Pomilor, Horăști, Însurăței, Leurda, Ploștina, Lupoița, Râpa și Roșiuța. Ziua de 18 octombrie 2000 este data la care orașul Motru a fost declarat municipiu, prin Legea nr. 180. La recensământul din anul 2011 municipiul Motru număra 19079 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 22967 locuitori), dintre care: români – 93,19% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului gorjean Motru, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 90,83%, penticostali – 1,07% și restul – nedeclarată sau altă religie. Atracțiile turistice ale municipiului sunt bisericile de lemn din Horăști, Lupoița și Motru-Leurda.

Insigna sportivă - Minerul Venus Motru

Echipa Minerul-Venus Motru este continuatoarea echipei Minerul Motru timp de nouă ani de zile (anii 1993 - 2002). In urma ratării promovării echipei Minerul Motru în Divizia B, conducerea clubului a luat decizia fuziunii echipei Minerul cu o altă echipă care activa la nivelul Diviziei "C". În vara anului 1993, Marcu Burtea preşedintele clubului Motru, reuşeşte cumpărarea locului de divizia „C” al echipei bănăţene Vulturii Lugoj, cele două cluburi fuzionând sub denumirea de Minerul Venus Motru şi activează sub această denumire aceasta până în anul 2002. Din anul 2002, urmare a schimbării legislaţiei în domeniul sportiv, prin apariţia Legii educaţiei fizice şi sportului, Minerul Venus Motru , se reorganizează ca structură sportivă în conformitate cu prevederile Legii educaţiei fizice şi sportului sub titulatura Clubul Sportiv Minerul Motru. Noua entitatea sportiva s-a constituit prin asocierea persoanelor juridice: Compania Naţională a Lignitului Oltenia SA Tg.Jiu, Federaţia Profesională a Sindicatelor Motru, Federaţia Sindicatelor Motru, Consiliul Local Motru şi Uzina de Reparaţii Motru. Începand cu anul 2007, Clubul Sportiv Minerul Motru, cumuleaza datorii si penalitati financiare foarte mari catre Administratia Fiscala, aceasta solicitand intrarea in faliment a entitatii sportiv, falimentul clubului fiind pronuntat in anul 2009. Municipiul Motru nu putea exista fără fotbal, astfel că în primăvara anului 2009, autorităţile locale împreună cu persoanele de decizie din Societatea Naţională a Lignitului Oltenia au decis creearea unei noi entitati sportive. Începând cu data de 17.06.2009 a luat fiinţă Clubul Sportiv Minerul Motru 2008, care s-a constituit ca structură sportivă non profit în conformitate cu prevederile Legii Educaţiei Fizice şi Sportului nr. 69/2000. Clubul Sportiv Minerul Motru 2008, s-a constituit prin asocierea persoanelor juridice: Societatea Naţională a Lignitului Oltenia SA(C E Oltenia SA)-reprezentată prin EMC Motru, Consiliul Local Motru, Sindicatul Liber Independent Cariera Lupoaia şi Sindicatul Liber Independent Cariera Roşiuţa.

Târgu Jiu (în maghiară Zsilvásárhely, în germană Tergoschwyl) este un municipiu, reședința și cel mai mare oraș al județului Gorj, din regiunea istorică Oltenia, sud-vestul României. Orașul, cu o populație de aproximativ 82000 de locuitori, este menționat pentru prima oară în anul 1406 sub numele de "Jiul", într-o poruncă dată mănăstirii Tismana de către voievodul Mircea cel Bătrân. Tot în secolul al XV-lea, localitatea apare pentru prima dată în documente având calitatea de târg.Cu timpul, în izvoarele istorice apar și mențiuni ce indică o cristalizare a vieții orășenești. Orașul pomenit ca atare, de un document din anul 1611 dat de Radu Mihnea, este atestat ca organizare municipală, având la conducerea treburilor orășenești un jude și mai mulți pârgari. În secolele XVI-XVII, istoria orașului consemnează unele lupte ale locuitorilor săi cu vecinii, pentru hotărnicirea proprietății Târgu Jiului. Starea economică înfloritoare a unora dintre ei le permitea în timpul domniei lui Neagoe Basarab să-și cumpere noi suprafețe de pământuri. Mai jos am postat câteva fotografii cu monumente de cultură și arhitectură din vremuri diferite din municipiul Târgu Jiu, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate din această parte de țară.

Strada Victoriei

Podul Ferdinand

Grădina Publică

Muzeul județean Alexandru Ștefulescu

Strada Unirii

Catedrala Sfinții Voievozi

Statuia lui Tudor Vladimirescu

Statuia și Liceul Tudor Vladimirescu

Strada Tudor Vladimirescu

Casa Popescu - Stănești

Primăria

Hotel Gheorghe Sichitiu

Gara

Bulevardul C.A.Rosetti

Biblioteca de Artă și Muzeul Memorial Iosif Keber

Vedere

Județul Gorj este unul dintre cele 41 de județe ale României cu reședința în municipiul Târgu Jiu. Izvoarele istorice atestă că încă din paleoliticul mijlociu purtătorii culturii și-au gasit adăpost în Gorj. Prima unitate administrativ-teritorială atestată documentar pe actualul teritoriu al județului a fost județul Jaleș. Teritoriul județului Gorj a fost o parte a regiunii istorice Oltenia de Nord. Acest județ a fost vreme îndelungată o unitate administrativă distinctă. Din secolul al X-lea până în secolul al XIII-lea județul a fost o parte distinctă a formațiunii politice condusă de Litovoi. Doar la sfârșitul secolului al XV-lea se poate vorbi de Gorj ca județ. Județul are azi o populație de aproximativ 334000 de locuitori și se întinde pe suprafața de 5602 kilometri pătrați. Ca subunități administrative județul este compus din: 2 municipii – Târgu Jiu și Motru; 7 orașe – Târgu Cărbunești, Turceni, Rovinari, Bumbești, Tismana, Novaci și Țicleni precum și 61 de comune. Mai jos am postat câteva fotografii cu monumente de cultură și arhitectură, din vremuri diferite, alte frumoase locuri de vizitat dar și trimiteri poștale ilustrate din județul Gorj.