Epaminonda's Blog.....: NOUA CALEDONIE

5 franci 1934

NOUA CALEDONIE

Este un teritoriu francez de peste mări, situat

în regiunea Malaezia din vestul Oceanului Pacific,

în fapt un grup de insule având o populație de

0,237 milioane de locuitori și o

întindere de uscat de 18575 kilometri pătrați.

Centrul administrativ al teritoriului este orașul Noumea.

Cum e și firesc, acest teritoriu nu are

o deviză națională.

Stema oficială:

Steagul oficial local:

Mai jos admiri câteva fotografii reprezentând aspecte

din capitala teritoriului francez Noua Caledonie - Noumea.

Mai jos admiri o acțiune, o obligațiune, o insignă, o medalie

și o monedă emise în teritoriul francez - Noua Caledonie.

Acțiune

Obligațiune

Insignă

Medalie

Monedă

***

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE RÂS

__________xxx__________

O PLACHETĂ, O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insigna - Progresul tehnologic și mediul înconjurător

S.U.A. - (Statele Unite ale Americii)

Insigna de mai sus s-a emis probabil cu ocazia vreunui seminar sau simpozion susținut de către specialiști americani în țara noastră pe tema influienței progresului tehnologic asupra mediului. Conform DEX prin progres se înțelege o dezvoltare, în linie ascendentă, mers înainte, evoluție prin care se urmărește obținerea unui rezultat scontat sau a unui scop stabilit din timp. Tot DEX-ul ne lămurește prin tehnologie se înțelege ansamblul proceselor, metodelor, operațiilor etc. utilizate în scopul obținerii unui anumit produs. Dorinața omului de a avansa pe linia descoperirii de noi metode de obținere a scopurilor și produselor finite aduce atingere mediului. Mediul, precizat la nevoie drept mediul înconjurător, mediul ambiant sau mediul natural, este o noțiune care se referă la totalitatea condițiilor naturale de pe Pământ sau dintr-o regiune a sa, în care evoluează ființele sau lucrurile. Dintre aceste condiții fac parte atmosfera, temperatura, lumina, relieful, apa, solul precum și celelalte ființe vii și lucruri. Mediul are un rol foarte important în procesul evoluției ființelor vii, care, la rândul lor, sunt un factor de transformare a mediului. Se poate concluziona că mediul înconjurător reprezintă totalitatea factorilor naturali şi a celor creaţi prin activităţi umane (antropici) care determină într-o strânsă interacţiune condiţiile pentru existenţa omului şi dezvoltarea societăţii. Expresia este considerată a fi pleonastică, drept pentru care în legislaţia dedicată acestui domeniu se foloseşte doar termenul mediu.

Insigna - Societatea de științe agricole din R.P.R. - I.V.Micurin

Societatea de științe agricole din R.P.R. “I.V. Miciurin” era situată în București, pe strada Dionisie Lupu, nr.37, fiind o unitate nou creată de Ministerul Agriculturii și Silviculturii având menirea de a contribui la răspândirea cunoștințelor avansate de lucru prin conferințe și alte forme și mijloace de propagandă agricolă. Această societate a funcționat în perioada de început a comunismului în România. Societatea era subvenționată și bineînțeles îndrumată și controlată de minister având 11 secții de specialitate cu profil agricol, horticol, zootehnic, veterinar, silvic, apicol, etc. Societatea avea filiale și subfiliale în toate regiunile țării, iar primul ei președinte a fost dr. Nicolae Teodoreanu, membru corespondent al Academiei Române, director de secție al Institutului de Cercetări Zootehnice și laureat al Premiului de Stat.

Ivan Vladimirovici Miciurin (1855 – 1935) a fost un botanist rus, practician al selecției plantelor, membru de onoare al Academiei Sovietice de Științe. În România a rămas cunoscut sub denumirea de „Grădinarul Miciurin”. În URSS a fost larg popularizată declarația lui că „Nu ne putem aștepta la favoruri din partea naturii. Să i le luăm - asta e sarcina noastră”. De-a lungul vieții Miciurin a creat peste 300 noi soiuri de plante.

Sfântul Nicolae

Sfântul Nicolae din Mira a fost un episcop care s-a născut în jurul anului 280 la Patara, Lichia și a decedat în jurul anului 345 la Mira, astăzi Kocademre, în apropiere de Kale, în Turcia. Osemintele sale sunt depuse la Biserica San Nicola din Bari, Italia. Numele său este comemorat anual în data de 6/19 decembrie. El este cunoscut ca patron al Rusiei, Scoției și Serbiei.

Veronica Micle

Veronica Micle, nume de fată Câmpeanu, (născută la data de 22 aprilie 1850 în Năsăud şi decedată la data de 3 august 1889 la Văratec) a fost o poetă română. A publicat poezii, nuvele şi traduceri în revistele vremii şi un volum de poezii. E cunoscută publicului larg în special datorită iubirii care a legat-o de poetul naşional Mihai Eminescu.Tatăl ei, Ilie Câmpeanu, a murit înainte de naşterea fiicei sale, iar mama, Ana, s-a mutat în 1850, împreună cu cei doi copii, la Târgu Neamţ, iar în 1852 se stabileşte în Iaşi. După cursurile primare Veronica se înscrie la Şcoala Centrală de fete pe care o absolvă în 1863 cu calificativul „eminent”. La examenul de absolvire din comisie făceau parte, printre alţii, Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul ei soţ, atunci în vârstă de 43 de ani. La 7 august 1864 se căsătoreşte cu Ştefan Micle care pe atunci era profesor universitar, iar mai târziu a rector al Universităţii din Iaşi. În anul 1866 se naşte primul copil al soţilor Micle, Valeria, pe care mama ei o alinta „Greiere”, iar în 1868 se naşte Virginia Livia, alintată „Fluture”. În 1869 contribuie la înfiinţarea şi bunul mers al unei şcoli profesionale de fete, se implică în îndrumarea unor şcoli de fete din Iaşi şi începe să fie activă în viaţa literară. În primăvara anului 1872 face o călătorie la Viena pentru un tratament medical, ocazie cu care îi este prezentat Mihai Eminescu. La 1 septembrie 1874 Eminescu e numit director al bibliotecii Centrale din Iaşi. Va locui aici până în octombrie 1877, timp în care are cu Veronica o relaţie tumultoasă. În 1875 Ştefan Micle e îndepărtat de la conducerea Universității şi numit director al Şcolii de Arte şi Meserii, în localul căreia s-a mutat împreună cu familia. În timpul Războiului de independenţă a fost soră de caritate, a făcut parte din „Comitetul central pentru ajutorul oastaşilor români răniţi” şi i-a ajutat cu bani pe invalizi să se întoarcă pe la casele lor. La 4 august 1879 moare soţul ei, Ştefan Micle. Rămasă văduvă Veronica reia legătura cu Eminescu. Cei doi încearcă, fără să reuşească, să-şi întemeieze o familie. În 1886 Veronica locuieşte la Bucureşti, la fiica sa, Valeria, studentă la Conservatorul din Bucureşti. Cealaltă fiică îmbrăţișează cariera tatălui său şi devine profesoară de fizică. Veronica donează casa din Târgu Neamţ, moştenită de la mama ei, Mănăstirii Văratec. La 3 august 1889 se sinucide cu arsenic la Mănăstirea Văratec.

Internaționale - înot - România

Natația este înotul practicat ca sport. Înotul este mișcarea de deplasare a oamenilor sau animalelor prin apă, de obicei fără niciun fel de asistență. Tipurile sau stilurile de înot sunt craul, bras, fluture sau spate, dar și anumite derivate ale acestora, de exemplu bras lung, spate dublu etc. Natația este un sport nautic și disciplină sportivă în care sportivii se întrec în mai multe probe care implică deplasarea în apă prin înot. Natația cuprinde mai multe ramuri sportive: înotul sportiv, polo pe apă, sărituri în apă și înot sincron. Pe lângă aceste ramuri ale natației ar mai putea fi incluse și altele, cum ar fi: înotul de fond (maratonul nautic), înotul subacvatic, înot masters. Unele probe de înot sunt incluse și în competițiile de triatlon și pentatlon modern.

_________ooOoo_________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

Abdullah II bin al-Hussein s-a născut la data de 30 ianuarie 1962 și, începând din 7 februarie 1999, este actualul rege al Regatului Hașemit al Iordaniei.

DIN INTELIGENȚA

ȘI SPIRITUALITATEA

POPOARELOR LUMII

PROVERBE SPANIOLE