Epaminonda's Blog.....: DRACHTEN

Mai jos admiri și alte poze reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea olandeză DRACHTEN, municipalitatea

SMALLINGERLAND, provincia FRIZIA, precum și o insignă locală.

Biserica De Oase

Biserica Verlosser

Pasarela

Peisagistică urbană

Podul cicliștilor

Biserica Zuider

Biserica Doopsgezinde

Monumentul Carillon

Muzeul

Monumentul muzicianului Stanbyld van Peije

Centrul

Arhitectură locală

Insignă locală

***

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx_________

CÂTEVA INSIGNE
ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Federația română de fotbal - fondată în anul 1909

Structura organizatorică conducătoare a fotbalului românesc a luat ființă în anul 1909 sub numele Asociația cluburilor de fotbal din România. În timp aceasta a evoluat primind și alte denumiri după cum urmează; 1912 – Federația societăților sportive din România, 1919 – Uniunea cluburilor de fotbal asociație, 1930 – Federația română de fotbal asociație și 1940 – Organizația sportului de fotbal și handbal. Din 1944 si până în prezent forul conducător al fotbalului autohton se numeste Federația romană de fotbal. Din anul 1930 este afiliată la Federaţia Internaţională de Fotbal Amator (F.I.F.A.) iar din anul 1955 este afiliată şi la Uniunea Europenă de Fotbal Amator (U.E.F.A.).

Ministerul Învățământului - 1970 (sărituri în apă)

Ministerul Educației Naționale este organismul Guvernului României care coordonează sistemul de învățământ din România, stabilește obiectivele sistemului de învățământ în ansamblul său, precum și obiectivele educaționale pe niveluri și profiluri de învățământ. În exercitarea atribuțiilor sale, Ministerul Educației consultă, după caz, societățile științifice naționale ale cadrelor didactice, federațiile sindicale reprezentative la nivel de ramură, structurile asociative ale autorităților administrației publice locale, ca parteneri sociali, și organizațiile studențești și de elevi, recunoscute pe plan național. Ministerul Educației decide anual prin ordin al ministrului structura anului de învățământ din România. De-a lungul vremii instituția a avut mai multe denumiri; Ministerul Educației Naționale, Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, Ministerul Educației și Cercetării Științifice, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Învăţământului, Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei, Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, Ministerul Învăţământului şi Culturii, Ministerul Învăţământului Public, Ministerul Instrucţiunii, Educaţiei, Cultelor şi Artelor, Ministerul Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor, Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Instrucţiunii Publice, Ministerul Instrucţiunii Publice, Cultelor şi Artelor, Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Fiecare guvern și fiecare ministru a schimbat denumirea instituției și doar așa se explică “calitatea învățământului românesc”. A se observa ghilimelele aplicate!

Săriturile în apă sunt un sport nautic care implică sărituri în apă de la o trambulină sau o platformă plasată la o anumită înălțime deasupra unui bazin și de a efectua o serie de exerciții înainte de a ajunge în apă. Săriturile în apă s-au dezvoltat din gimnastică în secolul al XVIII-lea, în Suedia și Germania. Au fost incluse prima dată în programul Jocurilor Olimpice din anul 1904 la Saint Louis, iar la Jocurile Olimpice de vară din 1908, au fost introduse săriturile de la trambulină și platformă. Apariția și organizarea primelor concursuri de sărituri în apă în România, sunt legate de evoluția înotului sportiv și de construirea de bazine de înot, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Săriturile de pe maluri și poduri au constituit o tentație, o placere, dar și un act de curaj. În București primele antrenamente ale săritorilor în apă au avut loc în anul 1916. În anul 1928 are loc primul campionat național numai la masculin, iar în anul 1937 și la feminin. Primul campion național a fost sportivul Torok, în 1928. Bazinele de înot care s-au construit în special după 1930, erau dotate și cu trambuline, ceeace a oferit condiții pentru practicarea și organizarea de competiții de sărituri în apă. Activitatea competițională internațională a debutat cu Balcaniada din 1946, desfășurată la Split – Iugoslavia. Probele de concurs pentru sărituri în apă sunt aceleași la masculin și feminin: trambulină 1 m, trambulină 3 m, platformă 10 m, sincron trambulină 3 m și sincron platformă 10 m, iar categoriile de vârstă sunt următoarele: juniori D: 10, 11 ani, juniori C: 12, 13 ani, juniori B: 14, 15 ani, juniori A : 16, 17, 18 ani și seniori: 19 ani.

Insigna - Festival - Mistral

Mistral este o navă de croazieră franceză în serviciu, înregistrată în portul Mata-utu, din teritoriile franceze de peste mări, undeva în Oceanul Pacific. Nava a fost construită în anul 1999 în șantierul naval de la Saint Nazaire, de la Oceanul Atlantic, și face parte din compania de croazieră Festival. Nava are un deplasament de 48200 de tone, o lungime de 216 metri, înălțimea de la suprafața apei de 32 de metri, viteza de deplasare de 19 noduri și poate primi la bord maxim 1670 pasageri în afara echipajului.

Maica Domnului, Sf.Stelian, Sf.Parascheva, Sf.Mina

Maica Domnului sau Fecioara Maria a fost, conform scrierilor Noului Testament, mama lui Iisus din Nazaret (Hristos). În momentul conceperii lui Iisus Hristos, fapt ce i-a fost revelat de către Arhanghelul Gabriel, ea era logodnica lui Iosif din Nazaret. În tradiția creștină ortodoxă, catolică, anglicană și luterană, precum și în cea musulmană, a rămas prin minune fecioară în timpul conceperii și nașterii lui Iisus.

Aceasta femeie cu adevarat mare si vestită, pe numele ei Parascheva, (devenită Sf. Paracheva) s-a nascut într-un sat al Traciei, numit si din vechime si acum Epivata. Parintii ei erau din neam mare si bun, bogati, dar cel mai mult îi imbogatea drept cinstirea lui Dumnezeu si mandria de a fi si a se numi crestini. Dupa implinirea varstei de 10 ani, a inceput sa mearga deseori la biserica unde a ascultat pentru prima data cuvintele: "Cel ce voieste a veni dupa Mine, sa se lepede de sine si sa ridice crucea sa si sa urmeze Mie".O data, la iesirea din biserica, întâlnind un sarac, ascunzându-se de maica sa, si-a dezbracat hainele stralucite si luminate pe care le purta si i le-a dat lui, ea imbracandu-le pe cele ponosite ale saracului. Dupa ce a venit acasa si au vazut-o parintii într-un astfel de chip, s-au îngrozit si au batut-o, ca sa nu mai faca asa. Ea însa nu numai de doua ori, ci de trei ori, si de multe ori, se zice ca dezbracând hainele sale, le-a dat saracilor, întru nimic socotind pentru aceasta, ocarile, îngrozirile si nesuferitele batai ale parintilor. Apoi fiindca nu mai putea suferi durerea duhului în suflet, fara stirea parintilor si al celor de un sânge cu ea, si a multimii slugilor, a ajuns la Constantinopol si apoi la Iraclia din Pont, calatorind numai pe jos. Parintii au cautat-o, dar fara succes. La Iraclia din Pont, intr-un sfant locas, intrand cu bucurie duhovniceasca, s-a asezat pe pamânt si l-a udat cu lacrimi; apoi s-a sculat si prin ruga sa umplându-se de har, cinci ani întregi a petrecut cu rabdare aici. Intr-un tarziu i se indeplineste ruga si ajunge la Ierusalim, bucuroasa ca merge pe pamantul unde "si blândele picioare ale Mântuitorului meu Hristos au calcat". Multi ani rabdând în mânastirea saracacioasa a calugaritelor de la Ierusalim, implinind al douazeci si cincilea an al vârstei, a plecat la Ioppe ca mai apoi sa ajunga la Constantinopol si apoi Calicratia, unde isi gaseste sfarsitul pamantesc. Dupa ce moastele sale s-au depus la biserica din sat, a inceput a se produce multe minuni. Se vindecau schiopi, surzi, ciungi, ologi si tot felul de boli aducatoare de moarte. Neputinta nevindecata se indeparta doar prin atingerea raclei in care erau depuse sfintele moaste. Sfintele moaste ale cuvioasei Parascheiva au odihnit diferite perioade de timp in cetatea Târnovei, la Belgrad si apoi la Constantinopol. Izvoarele istorice spun ca domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, a cumparat de la sultanul Murad al IV-lea al Constantinopolelui, pentru suma de 290 si apoi inca 300 pungi cu aur, sfintele moaste ale cuvioasei, pe care le-a adus la Iasi. Toata povestirea aceasta a stramutarii este zugravita pe peretele de sud al bisericii Sfintilor Trei Ierarhi, unde se afla depuse sfintele moaste ale cuvioasei. In sedinta sa din 28 februarie 1950, Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat canonizarea unor sfinti romani, precum si generalizarea cultului unor sfinti ale caror moaste se gasesc in tara noastra. Hotararea respectiva a fost transpusa in fapta in cadrul unor mari festivitati bisericesti in cursul lunii octombrie 1955. In cazul Cuvioasei Parascheva, generalizarea cultului ei s-a facut in catedrala mitropolitana din Iasi, la 14 octombrie 1955, in prezenta a numerosi ierarhi romani, precum si a unor reprezentanti ai Bisericilor ortodoxe rusa si bulgara.

Sf. Mucenic Mina era egiptean de neam iar cu credinţa creştin şi cu slujba ostaş, pe timpul împărașilor păgâni Diocleţian şi Maximian, care au dat poruncă să fie uciși toți creștinii care nu se închină idolilor. Vâzând acestea Mina a părăsit ostășia și s-a dus în pustietatea munților voind a vorbi cu fiarele decât cu poporul care se lepăda de Dumnezeu. Odată, cu ocazia unei sărbători păgâne, Mina coboară din munte, și în fața mulțimii, își declară iubirea de Dumnezeu. Pentru “sfidarea” mulțimii este prins, reținut și se încearcă convingerea sa în a se lepăda de Domnul. Dar el fericit și cu mândrie refuză orice ofertă, ulterior fiind supus unor cazne de neînchipuit. Într-un final i se cere să aleagă rapid dacă alege să fie al păgânilor sau al lui Hristos. Sfântul Mina a răspuns cu mare glas: "Al lui Hristos am fost, sunt şi voi fi!". La primirea acestui răspuns trupul sfântului este sfârtecat cu sabia și aruncat în foc. După stingerea focului niște credincioși au adunat moaștele sfântului, le-au înfășurat într-o pânză albă, le-au dus în țara sa, și le-au pus la loc de cinste. În amintirea sfântului s-a construit o biserică iar acolo se întâmplau minuni celor care se rugau pentru sfântul Mina, curajosul.

Sf. Stelian Paflagonul, ocrotitorul pruncilor si al familiei crestine, este praznuit pe 26 noiembrie. Sfantul Stelian s-a nascut in secolul al VI-lea, la Adrianopolis, in provincia Paflagonia din Asia Mica (pe teritoriul Turciei de astazi), intr-o familie foarte bogata. Sfantul Stelian, cunoscut indeobste ca ocrotitor al pruncilor, a fost sfintit si s-a facut locas al Duhului Sfant inca din pantecele maicii sale. Intru toate era curat si plin de dragoste. Pentru aceasta, la vremea potrivita, si-a impartit bogatia pe care o avea saracilor si s-a facut monah. Dorind sa se adanceasca in rugaciune si in cunoasterea lui Dumnezeu, a plecat in pustie. A intrat intr-o pestera in care primea hrana de la dumnezeiescul inger. Primeste puterea de vindeca poporul de diverse boli. Din viata sa aflam ca intr-o zi, a venit in popor o boala aducatoare de moarte si mureau intr-una pruncii, iar parintii ramaneau fara de copii. Stiind mai multi de nevoitorul si pustnicul Stelian, au inceput a-l lua mijlocitor inaintea lui Dumnezeu, pentru vindecarea copiilor. Maicile care s-au rugat Sfantului Stelian au dobandit alti prunci, iar pruncii bolnavi au fost tamaduiti. Sfantul Cuvios Stelian Paflagonul este pictat in mod obisnuit cu un copil in brate, pentru neobosita sa misiune de a-i apara pe cei mici, ajutandu-i in mod special pe copiii bolnavi. Moaștele sale sunt păstrate cu sfințenie la Biserica Sf.Stelian (Lucaci) din București.

Biserica Sf. Stelian, numită și "Lucaci”, din Bucuresti, strada Logofăt Udriște, nr.6, este mult iubita de credinciosi, acestia gasundu-si adesea alinare la racla cu Moastele Sfantului Stelian. Biserica, zidita in anul 1736, de catre mitropolitul Stefan al Tarii Romanesti, a fost refacuta peste ceva vreme, ramanand in picioare pana astazi. Dintre vechile odoare de la biserica mitropolitului Stefan, biserica a mostenit moastele Sfantului Cuvios Stelian, dar si ale Sfintilor Haralambie, Elefterie si Onufrie. Cu trecerea timpului, crescand evlavia crestinilor fata de Cuviosul Stelian, pe langa hramul Sfantul Nicolae, biserica a mai capatat inca un hram, si anume pe Sfantul Stelian. Astfel, aceasta este singura biserica din Bucuresti cu acest hram.

Insigna - Centenarul sistemului metri în România

București 1966

Sistemul metric de unităţi de măsură a fost creat din dorinţa de a se pune capăt haosului care domnea în domeniul măsurărilor. Înaintea sistemului metric, pe teritoriul ţării noastre, ca şi în majoritatea ţărilor Europei existau o mulţime de unităţi de măsură care aveau denumiri şi valori foarte diferite, funcţie de regiunea şi perioada istorică la care ne referim, ca şi funcţie de utilizatorii acestora. Astfel, în Ţara Românească se utiliza la un moment dat atât stânjenul lui Constantin Vodă (stânjen C.V.), cât şi stânjenul lui Şerban Vodă (stânjen Ş.V), care aveau lungimi diferite. Începând cu 1844 stânjenul lui Constantin Vodă nu mai era în vigoare, fiind folosit pe scară largă stânjenul lui Şerban Vodă. După înfăptuirea unirii Moldovei cu Ţara Românească, introducerea Sistemului metric ca unic sistem de măsuri, s-a înscris în rândul acţiunilor menite să desăvârşească, pe plan economic, Unirea Principatelor. Ca urmare, în data de 15 septembrie 1864, a fost adoptată Legea pentru Adoptarea Sistemului metric de măsuri şi greutăţi în România, care a fost prezentată şi susţinută în parlament de Mihail Kogălniceanu şi semnată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. La 28 februarie 1875 s-a adoptat Legea pentru aplicarea Sistemului metric de măsuri şi greutăţi. La articolul 2 al acestei legi se prevedea că până la data de 1 ianuarie 1879 se vor întocmi tabele comparative de măsuri şi greutăţi care să stabilească corespondenţa dintre unităţile de măsură metrice şi unităţile vechi, pe care le numim unităţi arhaice. La articolul 4 al legii de aplicare a Sistemului metric se prevedea că la 1 ianuarie 1879 Sistemul metric de măsuri şi greutăţi va deveni obligatoriu în tranzacţii, iar de la 1 ianuarie 1881 va deveni obligatoriu în toată întinderea teritoriului României.

100 ani de la introducerea sistemului metric în România

Metru, kilogram, litru - Sistemul metric 1866 - 1966

Sistemul internațional

Metru, amper, kilogram, grad Kelvin, secunda, candela

Sistemul internațional de unități (pe scurt Sistemul Internațional

sau S.I.) este un sistem de unităţi de măsură şi conține șapte unități fundamentale: metrul, kilogramul, secunda, amperul, kelvinul, molul şi candela. Din cele șapte unități de măsură fundamentale pot deriva un număr nelimitat de unități secundare, care pot acoperi tot domeniul fenomenelor fizice cunoscute. Sistemul internațional este sistemul de unități de măsură legal în ţara noastră, în cazuri justificate este admisă folosirea în paralel și a altor unități de măsură, adoptate prin lege.Iată cum se definesc cele şapte unităţi fundamentale;

Lungime – metru – m - Metrul este lungimea drumului parcurs de lumină în vid în timp de 1/299 792 458 dintr-o secundă
Masa – kilogram – kg - Kilogramul este masa prototipului internațional al kilogramului confecționat dintr-un aliaj de platină şi iridiu (90 % - 10 %) și care se păstreaza la Biroul Internațional de Măsuri si Greutăți (BIPM) de la Sèvres - Franța.
Timp – secunda – s - Secunda este durata a 9 192 631 770 perioade ale radiației care corespunde tranziției între două nivele de energie hiperfine ale stării fundamentale a atomului de cesiu 133 la temperatura de 0 K.
Curent electric – amper – A - Amperul este intensitatea unui curent electric constant care, menținut în două conductoare paralele, rectilinii, cu lungimea infinită și cu secțiunea circulară neglijabilă, așezate în vid, la o distanță de 1 metru unul de altul, ar produce între aceste conductoare o forță de 2×10⁻⁷ dintr-un newton pe o lungime de 1 metru.
Temperatura termodinamică – kelvin – K - Kelvinul, unitate de temperatură termodinamică, este fracțiunea 1/273,16 din temperatura termodinamică a punctului triplu al apei.
Cantitatea de substanță – mol – mol - Molul este cantitatea de substanţă a unui sistem care conține atâtea entități elementare câți atomi există în 0,012 kilograme de carbon C-12 (¹²C). De câte ori se întrebuințează molul, entitățile elementare trebuie specificate, ele putând fi atomi, molecule, ioni, electroni, alte particule sau grupuri specificate de asemenea particule. Acest număr de unități elementare se numește numărul lui Avogadro.
Intensitatea luminoasă – candela – cd - Candela este intensitatea luminoasă, într-o direcție dată, a unei surse care emite o radiație monocromatică cu frecvenţa de 540×10¹² hertzi și a cărei intensitate energetică, în această direcție este de 1/683 dintr-un watt pe steradian. Steradianul este egal cu unghiul solid cu vârful în centrul unei sfere şi care decupează pe aceasta o arie egală cu pătratul razei acesteia.

____________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

Faisal I bin Hussein bin Ali al-Hashimi, s-a născut la data de 20 mai 1885 și a decedat la data de 8 septembrie 1933. A fost rege al Irakului între anii 1921 – 1933.

DIN INTELIGENȚA

ȘI SPIRITUALITATEA

POPOARELOR LUMII

PROVERBE ALBANEZE