Epaminonda's Blog.....: BAD GASTEIN

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură, alte locuri frumoase, vedere generale și

trimiteri poștale din vremuri diferite, dar și câteva insigne

din localitatea austriacă stațiune montană BAD GASTEN,

din bundeslandul SALZBURG.

Biserica Sf. Ion

Cascada

Hotelul Mirabell

Hotelul Mozart

Hotelul Salzburger

Hotelul Sanotel

Hotelul Kaiserhoff

Hotelul Lindehoff

Hotelul Osterreichischer

Hotelul Grand Europe

Sanatoriul

Telecabina

Trimiteri poștale

Vederi generale

Arhitectură locală

Set 4 insigne locale

***

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

______________xxx______________

CÂTEVA MEDALII
ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Crucea patriarhală

Crucea Patriarhală a fost instituită de către patriarhul Miron Cristea şi înscrisă ca însemn heraldic special în Stema Patriarhiei Române, aprobată prin Legea nr. 70, votată în Senatul României la 28 martie 1928, în Adunarea Deputaţilor la 6 aprilie 1928 şi promulgată prin Decretul Regal nr. 1.148 din 25 aprilie 1928, publicat în "Monitorul oficial", Partea I, nr. 96 din 3 mai 1928. Acest însemn este format dintr-o cruce greacă, având cele patru braţe egale, de culoare aurie. La jumătatea celor patru braţe ale primei cruci se formează încă o cruce, în total patru cruci cu braţe egale, de mărime mijlocie. La capetele exterioare ale celor patru cruci mijlocii se formează alte 12 cruci mai mici, cu braţe egale, numărul total al crucilor mari, mijlocii şi mici fiind 17, iar împreună cu crucea însăşi formează 18 cruci; simbolic, cifra 1 reprezintă unitatea, iar cifra 8 reprezintă infinitatea. Multiplicarea numărului de cruci dă acestei distincţii caracterul de cruce infinită, simbol al dinamicii vieţii bisericeşti în mărturisirea iubirii infinite a Preasfintei Treimi. Acest simbol arată, de asemenea, că posesorul acestui însemn heraldic, adică Patriarhul, este primul slujitor al comuniunii eparhiilor din Patriarhia Română, păstorite de ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi reprezentantul acesteia în comuniunea ortodoxă universală. Crucea Patriarhală pentru clerici şi mireni este cea mai înaltă distincţie care se conferă de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea ierarhilor eparhioţi, clericilor şi mirenilor cu o activitate meritorie îndelungată pe tărâm pastoral-misionar, administrativ-bisericesc, didactic-educativ şi social-filantropic. Crucea Patriarhală simbolizează identitatea Bisericii Ortodoxe Române Autocefale înălţată la rang de Patriarhie, în comuniune spirituală cu toate celelalte Biserici Ortodoxe din lume.

Insigna - Lector fruntaș în învățământul agrozootehnic 1963

După instaurarea comunismului în România, regimul a instituit un amplu ansamblu de măsuri de convingere-impunere-schimbare a conștiinței cetățenilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului.”Se cerea astfel o eficiență sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel, “la sânge”. În acest scop s-a instituit un sistem stufos de insigne și decorații pentru distingerea oamenilor cu merite în aceste domenii.

Insigna - Lector fruntaș învățământul agrozootehnic 1963

Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate de metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste. Și insigna Lector fruntaș (în) învățământul agrozootehnic face parte din acest ansamblu de distincții. De pe insignă nu lipsesc simbolurile grafice comuniste care redau bogățiile patriei; roata dințată – industria țării, spicele de grâu – agricultura țării, cartea deschisă – cultura națională, soarele – viitorul luminos al țării precum și culorile drapelului național – roșu, galben și albastru.

Este știu că imediat după colectivizare sătenii erau invitați (obligați) să participe la cursuri agrozootehnice unde erau puși la curent cu tehnologiile avansate de cultivare a plantelor și creștere a animalelor.

Federația română de kaiac-canoe

Istoria canotajului romanesc a inceput in secolul XIX, in anul 1864 cand un grup de tineri studenti din Timisoara, intorsi din strainatate de la studii au infiintat pentru placerea lor, "Societatea de luntrisoare". In anul 1925 se infiinteaza la Arad, Comisia de Sporturi Nautice din Romania. Aceasta depune, in anul 1927, cererea de afiliere la Federatia Internationala de Canotaj. Congresul din 19 august 1927 aproba afilierea Federatiei Societatilor Sportive din Romania ca membru extraordinar al FISA. Prima participare romaneasca la o competitie oficiala internationala este semnalata in anul 1932 la Campionatul European de la Belgrad, ca apoi in 1933 la Campionatul European de la Budapesta, Romania a fost prezenta prima data la Jocurile Olimpice de la Helsinki 1952. Sus am postat logo-ul Federaţiei române de canotaj.

Caiacul este o ambarcațiune de sport pentru o persoană sau mai multe,ascuțită la ambele capete, cu suprafața de alunecare netedă sau în clinuri. Sportivii stau pe fund în ambarcațiune, pe care o propulsează cu una sau două padele (vâsle).

Canoea este o ambarcațiune sportivă ușoară, fără cârmă, cu prora și pupa ascuțite și înălțate, condusă cu ajutorul bagaielor. În canoe pot fi unul sau mai mulți sportive stând în genunchi. Disciplina sportivă care cumulează cele două sporturi se numește caiac-canoe.

Consiliul Europei

Comisia europeană pentru democrație prin drept

Consiliul Europei este o organizație internațională, interguvernamentală și regională. A luat naștere la data de 5 mai 1949 și reunește toate statele democratice ale Uniunii Europene , precum și alte state din centrul și estul Europei. Este independent de Uniunea Europeană, este diferit și de Consiliul European sau de ConsilIul Uniunii Europene și are sediul la Strasbourg, în Franța. Consiliul Europei are două dimensiuni: una federalistă, reprezentată de "Adunarea Parlamentară", alcătuită din parlamentari proveniți din parlamentele naționale, și cealaltă, interguvernamentală, întruchipată de Comitetul Miniștrilor, alcătuit din miniștrii de externe ai statelor membre. Comitetul Miniștrilor reprezintă organismul de decizie al Consiliului Europei. România a aderat la Consiliul Europei (C.E.) ca urmare a deciziei de la 4 octombrie 1993, formulată prin rezoluţia nr. 37/1993 a Comitetului de Miniştri al C.E., privind invitarea ţării noastre de a deveni membru al Consiliului Europei. La data de 7 octombrie 1993, România a semnat documente statutare şi Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, cu ocazia primului Summit al C.E. de la Viena. Aderarea la C.E., organizaţie fondată pe principiile respectului pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, pentru valorile democraţiei şi ale statului de drept, a constituit o etapă obligatorie în promovarea demersurilor României de aderare la Uniunea Europeană (U.E.) şi la Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic (N.A.T.O.). România a deținut președinția Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei în perioada noiembrie 2005 - mai 2006.

Insigna - Prietenii Scânteii

P.M.R. - (Partidul Muncitoresc Român)

Scînteia a fost organul de presă al Partidului Comunist Român, înainte de căderea lui în decembrie 1989. În zile de 22 și 23 decembrie 1989 au apărut două numere speciale ale ziarului, sub titlul Scînteia poporului, tipărit pe o singură față a paginii. Au apărut două numere și după aceea s-a trecut la titlul Adevărulu, comitetul redacțional rămânând inițial același. Ziarul Scânteia (după ortografia vremii, devenit Scînteia în urma reformei ortografice din 1953) a apărut ilegal între 15 august 1931 și octombrie 1940 în condițiile regimului burghezo-moșieresc. Începând din 21 septembrie 1944 activitatea acestui tip de presă a fost acceptată, prin „Scînteia” înțelegându-se acel „factor mobilizator în lupta oamenilor muncii pentru înfăptuirea hotărârilor guvernului, pentru victoria socialismului în patria noastră”. La ziarul Scânteia au lucrat reporteri și fotoreporteri calificați, plătiți pentru munca lor specială, dar și reporteri și corespondenți locali, proveniți din rândul muncitorimii și țărănimii, care scriau benevol, făcând din aceasta un motiv de mândrie personală.

_____________ooOoo____________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

Reșah Shah Pahlavi a fost șahul Iranului (Persiei) din 1925 până în 1941 și a trăit în perioada 1878 – 1944.

DIN INTELIGENȚA

ȘI SPIRITUALITATEA

POPOARELOR LUMII

PROVERBE JAPONEZE

După ce ai gândit – hotărăște-te, după ce te-ai hotărât – nu te mai gândi.
Să întrebi e o rușine pentru un minut, să nu știi e o rușine pentru o viață.
O vază perfectă niciodată nu va ieși din mâinile unui meșter nepriceput.