Epaminonda's Blog.....: MINUNI ALE ARHITECTURII MONDIALE

Clădirea Parlamentului European de la Strasbourg, denumire alternativă Clădirea Louise Weiss are un futurist, care dă impresia celor ce o privesc, că nu ar fi finalizată. Unii au interpretat acest lucru ca fiind întruchiparea ideii că nici „Uniunea Europeană nu ar fi încă terminată”. Edificiul așa cum arată acum se aseamănă foarte mult cu „Turnul Babel”, pictat de Pieter Brueghel în 1563 - clădire care voia să ajungă până la cer. Turnul Babel, construit la porunca tiranului rege Nimrod, pare să îşi găsească oglindirea în construcţia care simbolizează democraţia şi libertatea în continentul nostru. Istoria biblică spune că Dumnezeu, văzând intenția regelui și a celor ce doreau să construiască turnul, le-a dat fiecărei persoane câte o altă limbă, astfel încât ei să nu se mai înțeleagă între ei. Să se întâmple oare acelaşi lucru şi cu Parlamentul European? Adepţii teoriilor conspiraţiei susţin că locul care găzduieşte Parlamentul European ar avea și numeroase simboluri malefice.

Parlamentul European funcționează în trei orașe ale Uniunii Europene: Strasbourg, Luxemburg și Bruxelles. Sediul central este la Strtasbourg, acest oraș fiind simbolul reconcilierii germano-franceze, după cel de-al doilea război mondial, fiind așezat la granița dintre Franța și Germania. La Strasbourg au loc cel 12 ședințe anuale care durează câte 4 zile. Instituția a fost fondată în anul 1952 sub numele Adunarea Comună a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, începând cu anul 1958 s-a numit Adunarea Parlamentară Europeană iar începând cu anul 1962 – Parlamentul European. Clădirea Parlamentului European de la Strasboug a fost inaugurată în anul 1999, fiind cunoscută și sub denumirea de Louise Weiss – jurnalistă și politiciană franceză care a trăit în perioada anilor 1893 – 1983. Clădirea are 15 etaje și o arhitectură modernă, construită din sticlă și oțel, având ca inspirație tabloul pictorului flamand Pieter Brughel (1525-1569), denumit turnul Babel, idea construirii turnului fiind aceea de a unific aoamenii – acesata fiind una din preocupările Uniunii Europene. Clădirea poate fi vizitată individual dar mai ales în grupuri de 20 – 45 persoane. Vizitele sunt gratuite și beneficiază de ghid competent. Vizitatorii pot asista chiar și la lucrările parlamentului.

Complexul Aula Medica este situat în orașul suedez Solna, la nord de capitala Stockholm. El este parte componentă a Institutului Karolinska, permițând organizarea unor seminarii, conferințe și simpozioane publice importante, cum ar fi conferințele Nobel. Planurile de realizare a edificiului au fost finalizate încă din anul 1937 de către arhitectul Ture Rydberg, dar realizarea propriu-zisă a proiectului s-a amânat din cauza lipsei de fonduri. În septembrie 2010 au început lucrările la noul complex de cursuri cu o finanțare făcută prin donație privată din partea Fundației Erling-Persson.

Clădirea a fost finalizată în vara anului 2013 și găzduiește un salon de 1000 locuri, spațiu de birouri pentru 90 de angajați, 100 de locuri de conferințe, două restaurante și o cafenea. Forma și geometria edificiului contrastează cu clădirile tradiționale de cărămidă joasă din campus. Realizarea construcției a beneficiat cele mai recente descoperiri în domeniu, rezultând o construcție ecologică care protejează la maximum energia. Sala de spectacole s-a realizat într-un mix armonios de culor, creând un sentiment general de intimitate. Complexul are 10 săli de conferinte pentru 8 – 30 persoane, toate dotate cu aparatură de ultimă oră audio, video și înregistrare.

Nakagin Capsule Tower este o clădire turn de birouri - capsule, proiectată de arhitectul Kisho Kurokawa, situată în cartierul Shimbashi din capitala japoneză Tokyo. Construcția a fost finalizată în anul 1972, ea reprezentând Metabolismul japonez – o mișcare arhitecturală emblematică a renașterii culturale postbelice din Japonia. A fost primul exemplu de arhitectură de capsulă din lume, construit pentru utilizare permanentă și practică. Clădirea poate fi admirată și astăzi când unele dintre capsule au devenit spații de locuit, altele spații de depozitare și altele fără vreo destinație anume. Clădirea este compusă din două turnuri de beton și oțel interconectate, respectiv unsprezece și treisprezece etaje, care găzduiesc 140 de capsule prefabricate autonome. Fiecare capsulă măsoară 2,3 x 3,8 x 2,1 metri și funcționează ca un mic spațiu de locuit sau de birou. Capsulele pot fi conectate și combinate pentru a crea spații mai mari. Fiecare capsulă este conectată la una din cele două turnuri doar cu cu patru șuruburi de înaltă rezistență. Capsulele au fost echipate cu utilități și accesorii interioare înainte de a fi atașate la turnurile de beton. Fiecare capsulă este atașată independent, în consolă, ea putând fi îndepărtată cu ușurință, fără a le afecta pe celelalte. Capsulele sunt cutii de oțel cu structură ușoară, îmbrăcate în panouri din oțel zincate, armate cu nervuri. După prelucrare, panourile au fost acoperite cu vopsea preventivă împotriva ruginii și au fost finisate cu un strat de spray lucios Kenitex. Aceste capsule au fost destinate inițial salariaților burlaci. Capsulele sunt apartamentele compacte ce au inclus pe un perete aparate și dulapuri, sobă, frigider, televizor. Baia are dimensiunea unei toalete de avion. Deasupra patului se află o fereastră circulară mare.

În 2006 s-a pus problema demolării turnului cu capsule întrucât renovarea unei capsule ar costa în jur de 6,2 milioane. După ce 80% din proprietarii capsulelor au fost de acord cu demolarea, s-a deschis calea demolării totale a edificiului. În interesul conservării designului său, Kurokawa a propus să profite de designul flexibil prin "deconectarea" cutiilor existente și înlocuirea acestora cu unități actualizate, mai moderne, un plan susținut de asociațiile arhitecturale importante din Japonia, inclusiv Institutul japonez de arhitectură. Kurokawa a murit în 2007, iar al continuator al proiectului său nu s-a găsit. Eliminându-se ideea de demolare Nicolai Ouroussoff, critic de arhitectură, a declarat pentru The New York Times că Nakagin Capsule Tower are o arhitectura superbă și reprezintă cristalizarea unui ideal cultural de anvergură. În anul 2010 s-a oprit alimentarea cu apă caldă a clădirii. Astăzi se încearcă salvarea monumentului arhitectonic prin obținerea de donații din întreaga lume pentru a cumpăra toate capsulele și a eficientiza clădirea.

***

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

______xxx______

O PLACHETĂ

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL CONSTANȚA

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Matricea sigilară reprezintă obiectul confecţionat din material dur care, care are gravată o reprezentare şi un text ce-l individualizează pe posesor și care servește pentru realizarea amprentei sigilare. Sigiliul este amprenta rămasă pe suportul documentului (în ceară, hârtie, soluţie de aur, tuş sau fum) în urma aplicării unei matrici sigilare. Sigiliul este principalul mijloc de garantare a unor secrete şi de asigurare a autenticităţii unor acte. Sigilile rotunde reprezintă autoritatea unei instituții. Gravarea sigiliilor se poate face în adâncime (incizie), pentru sigilarea în ceară sau cocă, ori în relief (excizie), pentru sigilarea în tuş sau fum. Sigilografia (nume alternativ - sfragistica) a fost fondată în secolul al XVII-lea de Dom Mabillon, părintele erudiției moderne și dezvoltată în secolul al XIX-lea de către Louis-Claude Douët d'Arcq, un mare arhivist și istoric care, împreună cu echipa sa, a scos lucrarea Collection des sceaux des Archives de l'Empire. Franceză la origine, această disciplină nu a întârziat să se extindă în toată Europa, pretutindeni unde, încă din Evul Mediu, se impunea obiceiul de a valida documentele cu sigiliu. Câmpul sigilar este suprafaţa pe care se gravează reprezentarea grafică și textul unui sigiliu. Exerga este spaţiul de la marginea câmpului sigilar, de obicei cuprins între două sau mai multe cercuri (ce pot fi liniare, şnurate, perlate, etc.), în care se gravează textul matricei sigilare. Este important de reținut a nu se confunda sigilografia cu heraldica. Heraldica este disciplina auxiliară a istoriei care studiază stemele, blazoanele, etc.

Deasupra este reprezentată matricea sigilară a Poliției orașului Kiustenge (Constanța de astăzi), de pe vremea Regatului României, care este rotundă, are diametrul de 41 milimetri, este confecționată din alamă, gravată în excizie. Voin încerca să descriu această matrice sigilară cu termeni proprii sigilografiei, sau cu ajutorul DEX-ului. Pe ea este reprezentat în emblemă un scut francez modern, dreptunghiular, cu talpa în acoladă, scartelat, încărcat în cartierul 1, cu acvila cruciată, redată din faţă, cu capul conturnat, cu aripile deschise şi orientate în jos, flancată în partea stângă superioară de soare, în cartierul 2, cu capul de bour cu stea între coarne, flancat în partea dreaptă superioară de semilună, în cartierul 3, capul de bour cu stea între coarne, în cartierul 4, cu acvila cruciată, redată din faţă, cu capul conturnat, cu aripile deschise şi orientate în jos. Peste tot sunt aplicate armele familiei de Hohenzollern: scut polonez, dreptunghiular, cu marginea superioară și cea inferioară în acolade orientate cu vârful în sus, respectiv, în jos, sfertuit, având în cartierele 1 şi 4 argint, în cartierele 2 şi 3 negru. Scutul mare, așezat cu vârful pe două arabescur, timbrat de o coroană închisă, fără tocă, compusă dintr-un cerc împodobit cu pietre preţioase, surmontat de opt cruciuliţe (dintre care cinci sunt vizibile), intercalate de perle, din vârful cărora pornesc opt arce ornate cu perle care se reunesc în partea de sus şi se termină printr-un glob crucife, cu cruce labată (cu braţele de formă concavă), are ca tenanţi: la dextra o femeie dacă redată din faţă, cu capul întors spre stânga şi privind la coroana care timbrează scutul, stând pe un arabesc, purtând veşminte lungi, ţinând în mâna dreaptă sica aşezată în pal, cu mâna stângă pe marginea de sus a scutului, iar la senestra un leopard lionat, stând cu piciorul stâng posterior pe un arabesc, cu cel drept sprijină partea de jos a scutului, ţinând cu laba stângă anterioară scutul de flancul stâng, pătrunzând în dreptul liniei orizontale despărţitoare, iar pe cea dreaptă o ţine pe marginea de sus a scutului. Sub scut, deviza „ NIHIL SINE DEO” (NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU). Întreaga compoziţie este inclusă sub un pavilion, căptuşit cu hermină, dotat cu franjuri şi ciucuri, prins, în partea de sus, sub o coroană închisă asemănătoare cu cea care timbrează scutul, dar de dimensiuni mari decât aceasta. În exergă, mărginită de un cerc liniar la exterior este aplicată inscripția: * ROMÂNIA * POLIŢIA ORAŞULUI KIUSTENGE, JUDEȚUL KIUSTENGE.

Bricul Mircea

Consiliul județean Constanța - România

Bricul Mircea este numele a două nave din dotarea marinei române. Întâiul Bric Mircea, o corabie de tip goeletă construită integral din lemn, a funcţionat între 1882 şi 1944, iar cel de-al doilea „Bric Mircea”, o navă barc clasă A, construită din metal, dotat atât cu pânze cât şi cu un motor Diesel, a fost lansat în 22 septembrie 1938 la ora 15.48 şi se mai află în funcţiune şi astăzi ca navă-şcoală. La data de 17 mai 1939 a sosit în ţară şi a intrat în serviciul Marinei Militare nava-şcoală „Mircea”, velier de tip barc triarborat (cu trei catarge), construit în anii 1938 – 1939 la Şantierul Naval Blohm und Voss din Hamburg, Germania. Nava a fost botezată „Mircea” ca şi înaintaşul său „Bricul Mircea”, purtând numele domnitorului Mircea cel Bătrân, întregitorul Ţării Româneşti până la „Marea cea mare”. Figura lui Mircea formează galionul navei. După reparaţiile capitale şi modernizările făcute în anul 1966 - la acelaşi şantier naval unde a fost construită - şi între anii 1994 – 2002, la Şantierul Naval Brăila, a devenit nava cea mai modernă dintre „surorile” ei („Eagle”- SUA, „Gorch Fock” - Germania, „Tovarișci” – Ucraina şi „Sagres (III)” – Portugalia.

Insigna - Școala 37 Constanța

Școala Gimnazială nr.37 Constanța este o instituție de învãtãmânt cu 980 de elevi, 54 de cadre didactice și peste 36 de ani de activitate instructiv-educativã. Începând cu toamna anului 2011, Gradinița nr. 38 a intrat în structura acestei școli. Cei aproximativ 980 elevii ai școlii invață în două locații: corpul A- Str. Arcului nr.8 și corpul B - Șoseaua Mangaliei nr. 128, unde funcționează și Grădinița Nr. 38. Sălile de clasă și laboratoarele sunt în stare deosebit de bună amenajate și dotate cu material didactic corespunzător. În fiecare corp de clădire există o bibliotecă iar în corpul A se află Centrul de Documentare și Informare. Când elevii nu au cursuri, ei pot utiliza centrul de documentare și informare pentru a împrumuta sau restitui o carte, pentru a consulta și exploata resursele documentare din curiozitate personală sau în vederea pregătirii unei lucrări solicitate de către un cadru didactic. Școala pune la dispoziția elevilor și un cabinet de consiliere psihologică. De-a lungul timpului, generațiile de elevi care au trecut pragul școlii ne-au reprezentat cu onoare in concursuri si competii artistice.Ca urmare a pregatirii lor serioase și-au continuat studiile in licee si universitati de prestigiu. corpul profesoral al școlii este alcatuit din profesori, invatatori si educatoare cu o buna pregatire didactica si cu rezultate notabile in activitatea didactica si de management al clasei.

Placheta - Festivalul național de muzică ușoară românească

Mamaia '91 - 28 august - 2 septembrie

Festivalul național de muzică ușoară de la Mamaia este unul din cele mai vechi festivaluri de acest gen din România. Se desfășoară anual la Teatrul de Vară din Mamaia. În luna februarie a anului 1963, în cadrul unei dezbateri organizate la Consiliul muzicii din Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă, s-a hotărât organizarea unui concurs și un festival de muzică ușoară în scopul de a promova muzica ușoară românească. Acesta a fost primul an al festivalului. Inițial, festivalul fost strict unul de creație. La cele mai multe ediții, piesele din concurs au fost prezentate în două variante de interpretare. În 1976, festivalul a fost întrerupt și s-a reluat abia în 1983, cu două secțiuni, Creație și Interpretare. Din 1991 s-a introdus și secțiunea Șlagăre. Din 2006, Festivalul a revenit la două secțiuni, iar din 2011 a fost introdusă și secțiunea rock Teo Peter.

Set 2 insigne - Batalionul 911 Infanterie "Capidava"

Batalionul 911 Infanterie "Capidava", indicativ numeric U.M. 01377, este dislocat în garnizoana Medgidia din județul Constanța.

Insignă - Batalionul 911 Infanterie "Capidava"

Această unitate militară a fost înființată la data de 1 decembrie 2009 și este subordonată Brigăzii 9 Mecanizată “Mărășești”, cu comandamentul în Constanța, din structura Diviziei 2 Infanterie “Getica”. cu comandamentul la Buzău. Deasupra am postat fanionul și steagul de identificare al acestei structuri militare.

Municipiul Constanța este situat pe coasta Mării Negre, în partea de sud-est a României, în regiunea istorică Dobrogea, reședință a judeţului cu acelaşi nume şi cel mai mare oraș al regiunii de dezvoltare Sud-Est. Alături de oraşul Cluj Napoca, Constanța este orașul cu cel mai ridicat standard de viață din România. Conform recensământului din anul 2011, Constanța avea 254693 locuitori. Constanța este orașul cel mai vechi atestat de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din anul 657 Î.E.N., când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă, numită Tomis. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, precum şi pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură constănțene, frumoase locuri de vizitat, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Plaja Trei Papuci

Banca Românească

Hotelul Carol

Plaja Duduia

Gara maritimă

Farul genovez

Moscheea Carol I

Cazinoul

Colegiul național Mircea cel Bătrân

Cercul militar

Gara

Grand Hotel

Hotelul Continental

Statuia lui Mihai Eminescu

Stația de petrol

Statuia lui Ovidiu

Vedere din port cu silozurile

Vestigii tomitane

Muzeul de artă

Primăria

Delfinariul

Vedere Constanța

Județul Constanța este județul cel mai urbanizat din România, populația care locuiește în orașe numărând puţin peste 500000 de locuitori din totalul de aproximativ 760000 de locuitori. Județul este situat în extremitatea SE a României, are o suprafaţă de 7071 kilometri pătrați, iar capitala judeţului este oraşul cu acelaşi nume, Constanţa. Ca subunităţi administrative judeţul are 3 municipii - Constanța, Medgidia și Mangalia, 9 oraşe - Băneasa, Eforie, Cernavodă, Hârșova, Murfatlar, Năvodari, Negru Vodă, Techirghiol, Ovidiu şi 58 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură, alte frumoase locuri de vizitat, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate, din acest județ.