Epaminonda's Blog.....: MEMORIA CĂRȚII POȘTALE - FAȚADA MANEA, BISERICA PRECISTA DIN BACĂU ȘI CASA RABINULUI ISRAIL FRIEDMAN DIN BUHUȘI

1. Clădirea Manea din Bacău a cărei fațadă este redată în tandemul de mai sus a fost situată în anul 1904 pe strada Voievod Mihai, stradă care făcea legătura între strada Ioniță Sturdza și Piața Porumbaru.

După 110 ani se mai pot recunoaşte particularităţile constructive ale faţadei, una dintre rarisimile frânturi ale arhitecturii laice de altădată. Astăzi zona este denumită de către băcăuani Pasajul Revoluției.

2. Biserica „Precista” din Bacău, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, parte componentă a Complexului arhitectonic al Curţilor domneşti din Bacău, a fost construită încă din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, de către fiul său, Alexandru, fiind sfinţită pentru prima dată în ziua de 1 ianuarie 1491. Edificul este construit din piatră şi cărămidă aparentă, în stilul ctitoriilor domneşti din această perioadă și este situat pe strada 9 Mai, la nr. 48. Ctitorul bisericii, Alexandru Voievod, a dăruit lăcaşul orașului cu proprietăţi şi bunuri materiale, între acestea putând fi enumerate un Tetraevanghel, un Panaghiar precum şi alte obiecte sfinte. La porunca lui Alexandru, în anul 1494 – s-a aşezat în interiorul bisericii o piatră de mormânt, atribuită unui fiu al voievodului, descoperită în anul 1911 de către arhitectul Virgil Drăghiceanu, decorată în stil gotic şi aflată în prezent în custodia Complexului Muzeal din Bacău. Biserica Precista a suportat de-a lungul anilor o serie de transformări și reparaţii; unele dintre acestea au fost întreprinse în vremea domnitorului Vasile Lupu, care de altfel a dăruit atât biserica Precista cât şi satele Letea şi Poporul mănăstirii Trei Ierarhi din Iaşi. Ulterior biserica Precista va fi închinată Sfintelor mănăstiri de la Athos. Din vremea domnitorului Vasile Lupu datează o piatră de mormânt de la anul 1636, aparţinând domniţei Cristina, soţia panului Mihai Fotena Postelnic, unul dintre ctitorii bisericii. În secolul al XVII-lea, prin contributia enoriaşilor şi slujitorilor bisericii s-au efectuat lucrări de întreţinere a bisericii, refăcându-se catapeteasma, uşile împărăteşti şi cele diaconeşti iar icoanele au fost pictate în stilul renaşterii.

În secolele XVIII-XIX, biserica a fost completată cu icoane valoroase dăruite de asemenea de enoriaşi. În secolul al XIX-lea, la 1854, se vor produce transformări în arhitectura monumentului, denaturându-i astfel forma sa originală. În curtea bisericii au fost restaurate, în aer liber, ruinele Casei Voievodale și a Turnului de apărare a Curții domnești. În acest sens, Arhimandritul Nilos de la mănăstirea Esfigmenos din Athos a adăugat un pridvor, a construit o turlă deasupra pronausului, a pictat interiorul bisericii în tempera şi a pardosit-o cu dale de piatră. Alte lucrări de reparaţii au fost menţionate în anii 1871, 1884 şi 1890. La data de 1 iulie 1907 biserica Precista va fi declarată monument istoric, iar în anul 1924 Comisiunea Monumentelor Istorice a început lucrări de restaurare la acest monument în vederea refacerii ei în forma sa originală, sub conducerea arhitectului George Sterian, terminate în anul 1933. Pictura bisericii a fost realizată prima oară în anul 1854 și a fost refăcută de mai multe ori de-a lungul timpului. Deoarece pictura din interiorul bisericii nu a mai rezistat, între anii 1986 - 1989, s-au efectuat lucrări de repictare a bisericii în tehnica fresco, de către pictorii Vasile cel Mare (interiorul bisericii) şi Constantin Apostol (exterior). Alte lucrări de mai mare amploare s-au întreprins şi între anii 2001 - 2004. În zona exterioară a bisericii, în partea de est, cu sprijinul Direcţiei Monumentelor Istorice au fost restaurate în aer liber, ruinele Casei Voievodale şi a Turnului de apărare a Curţii domneşti. Efectuarea lucrărilor de restaurare şi conservare precum şi comemorarea a 500 de ani de la trecerea în nefiinţă a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt au fost suficiente motive pentru a resfinţi biserica Precista la data de 27 iulie 2004.
3. În orașul băcăuan Buhuși a existat în perioada interbelică o comunitate de aproximativ 5000 de evrei, oameni cunoscuți și apreciați, dintre aceștia remarcându-se în mod special liderii lor spirituali – rabinii, am spus s-au remarcat pentru că astăzi în urbe nu mai există niciun evreu. Câțiva dintre rabinii buhușeni au fost Menachem Mendel (ultimul care a slujit în Buhuși), tată său – David Friedman, bunicul său Yitzchoc Friedman, Yisroel Shulem Yosef – primul rabin al Buhușului. Evreii europeni izgoniți de politicile naziste au găsit adăpost adăpost în comunitatea buhușană, la curtea rabinului sau în casele unor scriitori, ziariști și profesori din oraș, asta până când și aici au început persecutarea lor. Dovadă că la Buhuși a fost cândva o mare comunitate evreiască este faptul că periodic urmași ai evreilor buhușeni revin la origini, se reculeg își amintesc de vremuri apuse, la cimitirul și sinagoga orașului (vezi poza atașată).

Casa rabinului Israil Friedman era situată pe strada Olteni, la numărul 38, fiind o gazdă spațioasă și primitoare pentru semenii aflați în nevoie. La mijlocul secolului al XIX-lea, rabinul de Buhusi, Isac Fridman a întemeiat pe strada Alexandu Ioan Cuza, o curte rabinică.

În anul 1858 el a construit în cadrul curții rabinice Sinagoga orașului care dăinuiește și astăzi. În fosta Curte rabinică (5400 metri pătrați) a funcționat școala rabinică și o baie rituală. Astăzi curtea rabinică mai măsoară doar 1516 metri pătrați.

***

O VORBĂ DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

____________xxx____________

CÂTEVA INSIGNE,
O PLACHETĂ ȘI O INSIGNĂ
DIN JUDEȚUL CLUJ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Placheta - Divizia 4 Infanterie "Gemina"

Divizia 4 Infanterie „Gemina” este o mare unitate de nivel tactic-operativ a Armatei Române, subordonată SMFT (Statului Major al Forțelor Terestre), care are comandamentul general în Cluj-Napoca. Unitatea este continuatoarea tradițiilor istorice și de luptă ale ale Armatei de Nord din primul război mondial și Armatei a 4-a din cel de-al doilea război mondial. De-a lungul timpului a purtat mai multe denumiri: Armata de Nord (aug.- dec.1916), Corpul 6 Armată (1921 - 1939), Armata a 4-a (1939 – 1947 și 1979 - 1990), Regiunea 3 Militară (1947 - 1960), Armata a 3-a (1960 - 1979), Armata a 4-a “Transilvania” (1990 - 2000), Corpul 4 Armată Teritorial Mareșal Constantin Prezan (2000 – 2008) și Divizia 4 Infanterie “Gemina” (începând din anul 2008). Armata de Nord s-a înfiinţat în noaptea de 14/15 august 916 prin Înaltul Decret nr. 2784, semnat de regele Ferdinand I al României, având punctul de comandă la Bacău. Primul comandant a fost generalul de divizie Constantin Prezan (1861–1943), cel care, în 1930, a fost distins cu gradul suprem de mareşal. Pe data de 5 decembrie 1916, Comandamentul Armatei de nord şi-a încetat activitatea, marile unităţi şi unităţi din subordine fiind repartizate Armatelor 1 şi 2 Române. Unități din fosta Aramtă de Nord s-au acoperit de glorie la Mărăști (11 – 17 iulie 1917; D. 8 Inf. repartizată Armatei a 2-a.), Mărășești (24 iulie – 6 august 1917; D.14 Inf. repartizată Armatei a 1-a). În perioada interbelică, în Transilvania a funcţionat Inspectoratul General de Armată nr. 3, care avea în subordine Corpurile 6 si 7 Armată. Din C. 6 A. făceau parte D. 16 Inf. (Dej), D. 17 Inf. (Oradea) şi D. 20 Inf. (Târgu-Mures). În condiţiile agravării rapide şi accentuate a situaţiei internaţionale, cu deosebire în vecinătatea României, la 22 septembrie 1939, Armata a 4-a, recent înfiinţată, a devenit Comandamentul Grupului de Armate nr. 1 din Transilvania. Sus am postat logo-ul iar mai jos steagul de identificare al acestei structuri militare.

Insigna - Divizia 4 Infanterie "Gemina"

Armata a 4-a Română a fost singura structură operativă care s-a aflat neîntrerupt pe front, de la Prut la Volga şi de la Stalingrad în Munţii Boemiei, lângă Praga, din iunie 1941 până în mai 1945. Comandamentul Armatei a 4-a s-a desfiinţat la 5 iunie 1947, în baza Ordinului M.St.M. nr. 40.500, iar unităţile au fost redistribuite. Prin Înaltul Decret Regal nr. 1346 din 28 iunie 1947, începând din 1 iulie a luat fiinţă Regiunea a 3-a Militară, cu sediul la Cluj, prin transformarea Comandamentului 6 Teritorial. Regiunea a 3-a Militară avea în compunere: D. 1 Munte (Sinaia), D. 2 Munte (Dej), D. 18 I. (Oradea), 5 regimente de artilerie, pionieri şi călăraşi, 18 cercuri teritoriale şi alte structuri de armată. Aria de responsabilitate cuprindea 18 judeţe. La 30 aprilie 1960, Regiunea a 3-a Militară îşi schimbă denumirea în Armata a 3-a şi se restructurează. În timpul celor aproape 20 de ani de existenţă a Comandamentului Armatei a 3-a, pregătirea cadrelor şi a trupei s-a făcut în noua concepţie de apărare a ţării şi a doctrinei militare naţionale. Mii de militari au participat an de an la construcţia Transfăgărăşanului, a metroului, a canalului Dunăre – Marea Neagră, la vastul program de îndiguiri, desecări şi irigaţii, la strângerea recoltei agricole etc. În aceşti ani însă, în unităţi au fost realizate complexele de poligoane şi „platformele de instrucţie în flux continuu”, iar militarii, cu miile, au fost solicitaţi să participe la înlăturarea efectelor inundaţiilor catastrofale din anii 1970 şi 1975 şi ale cutremurului din 1977. Intervenţia unor state ale Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia (cu excepţia României) şi ocuparea acestei ţări în august 1968 au determinat schimbări profunde în structura Armatei a 3-a, care, cu toate componentele ei, a intrat în stare operativă. În epocă, s-a apreciat că în toamna anului 1968, capacitatea de luptă a sporit din punctul de vedere al efectivelor cu peste 75%, iar al dotării cu tehnică militara cu circa 55%. Raţiuni de ordin doctrinar, dar şi situaţia politico-militară încordată din anii ’80 au avut drept urmare organizarea trupelor terestre pe patru comandamente de armată. Începând cu 5 aprilie 1980, Armata a 3-a îşi schimbă denumirea în Armata a 4-a, sediul Comandamentului fiind la Cluj-Napoca. După revoluţia din decembrie 1989, la fel ca întreaga societate românească, Armata a intrat într-un lung proces de reformă şi restructurare, cu schimbări fără precedent în toate componentele instituţiei militare. Din 17 octombrie 1990, Armata a 4-a a primit şi denumirea onorifică de „TRANSILVANIA”, pe care a avut-o şi în anii 1918 – 1919, după realizarea Marii Uniri, în campaniile din Munţii Apuseni şi din Câmpia Tisei. În primavara anului 1994, România a fost prima ţară care a aderat la programul „Parteneriat pentru Pace”, participând în următorii ani la zeci de exerciţii multinaţionale, în ţară sau în străinatate, în cadrul programelor „PfP”, „Mil-to-Mil” şi „Inspectorul”. Din toamna anului 1995, o direcţie constantă de acţiune a constituit-o realizarea interoperabilităţii cu structurile similare din ţările membre NATO. În toamna anului 1997 s-au pus bazele creării Batalionului Mixt Româno-Ungar, acţiune inedită şi complexă, incluzând numeroase eforturi organizatorice şi diplomatice, care s-au finalizat în anul 1999, unitatea nominalizată fiind B. 191 / Bg. 19 Mc. din Arad. În baza art. 13, alin. 1, din O.G. nr. 41/1999 privind organizarea şi funcţionarea M.Ap.N. şi a Planului-cadru privind desfăşurarea procesului de restructurare şi modernizare a Armatei României în anul 2000, aprobat de CSAT, şi a Ordinului nr. MS 33/30.03.2000, Armata a 4-a „TRANSILVANIA” s-a transformat în Corpul 4 Armată Teritorial, care, prin Decretul prezidential nr. 645/10 august 2001, a primit noul Drapel de luptă şi denumirea onorifică a primului comandant, din 1916, „Mareşal CONSTANTIN PREZAN”. Începând cu data de 15.06.2008, Corpul 4 Armată Teritorial „Mareşal CONSTANTIN PREZAN” se transformă în Divizia 4 Infanterie, prin intrarea în vigoare a unui nou stat de organizare în baza Dispoziţiei Statului Major General nr. G. 2 / S. 729 din 29.04.2008, structură care a primit denumirea onorifică de „GEMINA” (aprobarea nr. H-2566 din 24.05.2008). Comandamentul Diviziei 4 Infanterie „GEMINA” este situat în capitala istorică şi culturală a Transilvaniei, municipiul Cluj-Napoca. El este organizat şi funcţionează în sistem modular constituind organul operativ de conducere a structurilor subordonate marii unităţi, fiind subordonat nemijlocit Statului Major al Forţelor Terestre. Aria sa de responsabilitate, reprezintă aproape un sfert din suprafaţa totală a României. Structura de azi a Diviziei 4 Infanterie „Gemina” este următoarea: Comandamentul diviziei (Cluj-Napoca), Bg. 61 V.M. “Gl. Virgil Bădulescu” (Miercurea Ciuc), Bg. 81 Mc. “Gl. Grigore Bălan” (Bistrița), Bg. 15 Mc. “Podu Înalt” (Iași), Baza 4 Logistică “Transilvania” (Dej), R. 69 Artilerie mixtă “Silvania, (Șimleul Silvaniei)” R.50 R.A.A. “Andrei Mureșianu” (Cluj-Napoca), R. 317 ISR “Vlădeasa” (Cluj-Napoca), B. 400 Sprijin “Feleacu” (Cluj-Napoca), B. 55 Comunicații și Informatică “Napoca” (Cluj-Napoca), B. 72 Apărare C.B.R.N. “Negru Vodă” (Sighișoara), și B. 53 Geniu “Scorillo” (Deva).

Expoziția filatelică - Filiala A.F.R. Cluj

(Asociația filateliștilor din România)

Casa armatei - Cluj Napoca - 25 octombrie 1988

Aniversarea Zilei Armatei Republicii Socialiste România

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică. Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii.Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza.

Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Iniţial Crearea Forţelor Armate ale României se serba la data de 15 noiembrie şi însemna crearea Regimentului Tudor Vladimirescu la 15 noimebrie 1943, în URSS, din rândul prizonierilor români. Ulterior Crearea Forţelor Armate ale României cât şi Ziua armatei se serba şi se serbează încă pe data de 25 octombrie, însemnând eliberarea ultimei palme de pământ românesc de sub ocupaţia fascistă.

Insigna - Batalionul 3 Apărare Antiaeriană "Potaissa"

Batalionul 3 Apărare Antiaeriană ”Potaissa”, este o unitate militară cunoscută şi prin indicativul său U.M. 01381, care este dislocată în garnizoana clujană Turda. Iată mai jos câteva repere calendaristice în devenirea acestei unități militare românești; Divizionul 216 Artilerie Antiaeriană s-a înfiinţat la 1 octombrie 1968. În certificatul său de naştere, Ordinul ministrului Forţelor Armate nr. M-61, din 24 septembrie 1968, se preciza că noua unitate, cu dislocare permanentă în garnizoana Turda, avînd indicativul U.M 01381, intra în subordinea Diviziei 6 Tancuri ”Horea, Cloşca şi Crişan”. După Revoluţia din decembrie 1989, ca urmare a declanşării procesului de restructurare a armatei române, în 1994 divizionul de artilerie a trecut în subordinea Brigăzii 5 Tancuri ”Potaissa” pentru ca în anul 2000 să treacă în subordinea Brigăzii 6 Tancuri ”Horea, Cloşca şi Crişan”. Transformată în Divizionul 3 Artilerie Antiaeriană, la 1 august 2004 unitatea a trecut în subordinea Regimentului 50 Rachete Antiaeriene, din Brigada 6 Rachete Antiaeriene. În acea perioadă, unitatea a fost înzestrată cu tehnică de luptă de tip ”Ghepard”. Resubordonat, din 15 ianuarie 2007, Brigăzii 282 Infanterie Mecanizată ”Unirea Principatelor” Batalionul 3 Artilerie Antiaeriană a început procesul de certificare ca structură destinată N.A.T.O. În 27 septembrie 2007 unitatea a primit denumirea onorifică ”Potaissa”. Din 1 iunie 2013, Batalionul 3 Apărare Antiaeriană ”Potaissa” face parte din Brigada 81 Mecanizată ”General Grigore Bălan” a Diviziei 4 Infanterie ”Gemina”, cu comandamentul general în Cluj-Napoca. Unitate de sprijin de luptă, structură dislocabilă, destinată N.A.T.O, Batalionul 3 de Apărare Antiaeriană ”Potaissa” a participat la misiuni ale forţelor militare ale Pactului Nord-Atlantic, ONU sau OSCE, în Balcani, Irak şi Afganistan.

Turda (în latină Potaissa, în germană Thorenburg, în maghiară Torda) este un municipiu din județul Cluj, Transilvania, România, cu o populație de 43472 locuitori (la 20 octombrie 2011). Orașul se situează la circa 30 km sud-est de municipiul Cluj-Napoca. Turda a fost fondată ca o așezare dacică sub numele probabil de Turdava. A fost cucerită de romani și redenumită Potaissa. Pe aceste locuri s-ar fi descoperit mai multe vestigii paleocreștine. În Evul Mediu s-au ținut în total la Turda 127 Diete ale Transilvaniei (adunări ale stărilor). În anul 1568 Ioan al II-lea Sigismund Zapolya, principe al Transilvaniei, a emis aici Edictul de la Turda, primul decret de libertate religioasă din istoria modernă a Europei. Turda a fost în timpul Regatului Ungariei reședința comitatului Turda, iar din anul 1876 reședința comitatului Turda-Arieș. Între anii 1925 - 1950 a fost reședința județului Turda. Sus am postat stemele veche, interbelică, comunistă și actuală ale orașului Turda precum și o poză cu Primăria din localitate.

Insigna - A.S.S.Câmpia Turzii - S.Moto

Federaţia română de motociclism (F.R.M.) este forul naţional sportiv românesc care doreşte să revigoreze un sport vechi românesc care în perioada regimului comunist a cunoscut o perioadă neagră şi care a început să devină ceea ce a fost, abia după Revoluţia din Decembrie 1989. Cine deţinea o motocicletă în regimul comunist era desigur un privilegiat al soartei. F.R.M. este responsabilă de organizarea calendarului sportiv în motociclismul românesc. Raliurile de motociclism se organizează pe mai multe clase în funcție de capacitatea cilindrică a motorului (125, 250 sau 500 centimetri cubi). Ele se organizează pe diferite categorii de drumuri. Motociclismul este o disciplină sportivă ce atrage în mod special tinerii dar și foarte mulți spectatori pe marginile traseului de concurs.

Câmpia Turzii (în limba maghairă Aranyosgyéres, în limba germană Jerischmarkt sau Gieresch) este un municipiu din județul Cluj, situat pe lunca râului Arieș, la câțiva kilometri sud-est de municipiul Turda și la 40 km de municipiul Cluj Napoca. Localitatea a fost înființată prin decret regal în anul 1925, prin unirea satelor Ghiriș-Arieș și Ghiriș-Sâncrai. În anul 1219 este atestată documentar pentru prima dată localitatea Ghiriș-Sâncrai sub denumirea Villa Sancti Regis (satul regelui sfânt), dar cele mai vechi dovezi ale prezenței omului pe aceste meleaguri datează din Neoliticul timpuriu (6500-3000 Î.Hr.). La recensământul din anul 2011 localitatea număra 22233 locuitori dintre care: români – 80,93%, maghiari – 6,65%, romi – 5,06% iar restul – necunoscută sai altă etnie. Din punct de vedere confesional structura populației se prezintă astfel: ortodocși – 75,75%, reformați – 5,98%, penticostali – 3,99%, martorii lui Iehova – 2,35%, greco catolici – 1,51% și restul – necunoscută sau altă religie. Iată câteva monumnete istorice din municipiul Câmpia Turzii: Biserica reformată-calvină, Conacul Bethlen, Conacul Betegh, Conacul Paget, Prima școală românească, Casa de cultură “Ionel Floașiu”, Biserica ortodoxă, etc.

Primăria municipiului Cluj Napoca

(Lupa capitolina și împăratul Traian)

Eroilor neamului (Monumentul Cetățuia)

Lupoaica de pe Capitoliu (lupa capitolina) este o statuie de bronz din secolul al VI-lea î.e.n., actualmente păstrată la Muzeul Conservatorilor din Roma. Romulus şi Remus (fondatorii mitici ai Romei, copiii zeului războiului Marte şi ai vestalei Rhea Silvia) au fost adăugaţi de Antonio del Pollaio, în anul 1509. Lupoaica împreună cu Romulus şi Remus simbolizează originea legendară a Romei şi totodată caracterul sacru şi etern al oraşului şi al puterii sale. Imaginea lupoaicei apare pe multe monede romane antice. Statul italian a făcut cadou României cinci copii ale grupului statuar, între 1906 şi 1926. Acestea au fost instalate la Bucureşti (1906), Cluj (1921), Chişinău (1921), Târgu Mureş (1924) şi Timişoara (1926) ca simboluri ale latinităţii şi unităţii românilor din toate provinciile româneşti.

Împăratul Traian, nume complet, Marcus Ulpius Nerva Traianus (născut la data de 18 septembrie 53 în localitatea Italica Santiponce şi decedat la dat de 9 august 117 în localitatea Selinus Cilicia), împărat roman între anii 98 – 117, a fost al doilea dintre cei aşa-zişi cinci împăraţi buni ai Imperiului roman (Dinastia Antoninilor) şi unul dintre cei mai importanţi ai acestuia. În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă. Titlul său complet era IMPERATOR • CAESAR • DIVI • NERVAE • FILIVS • MARCVS • VLPIVS • NERVA • TRAIANVS • OPTIMVS • AVGVSTVS • FORTISSIMVS • PRINCEPS • GERMANICVS • DACICVS • PARTHICVS • MAXIMVS.

Crucea de pe Cetățuie, proiectată de către arhitectul Virgil Salvanu, a fost înălțată în perioada 2000-2002 pe colina Cetățuia din Cluj-Napoca și are o înălțime de aproape 23 m, iar greutatea monumentului este de 60 tone. Crucea de pe Cetățuie, numită și Monumentul Eroii Neamului, este dedicată memoriei martirilor Revoluției de la 1848 – 1849. Monumentul a fost dezvelit și sfințit la data de 1 decembrie 1997 de către I.P.S. Bartolomeu Anania și I.P.S. George Guțiu. Crucea a fost ridicată în locul celei din lemn de stejar care a fost ridicată între 1936-1937 prin grija episcopului greco-catolic Iuliu Hossu și a ministrului Valer Pop și care a fost dinamitată în 1948 din dispoziția comuniștilor. Crucea originară fusese înălțată în memoria celor întemnițați în această temută fortăreață. Cetățuia (în maghiară Fellegvár) este o fortificație construită in perioada habsburgică în vârful dealului cu același nume din Cluj-Napoca, în cartierul Gruia. Cetățuia a fost clădită între anii 1715 - 1735 cu ziduri sub formă de stea, o redută, un turn și era înconjurată de bastioane, conform cu planurile arhitectului militar Giovanni Murando Visconti, în exterior fiind înconjurată de un val de pământ. Porțile de acces dinspre vest și sud nu mai există, au mai rămas în picioare doar cele din sud-est si nord.

Deasupra porților și în interiorul incintei se aflau diferite clădiri care adăposteau spații administrative, o garnizoană și un depozit de armament. Fortificația a fost ridicată cu scopul principal de a asigura controlul asupra orașului, după trecerea Transilvaniei sub stăpânire austriacă, dar a fost folosită de multe ori și ca închisoare, îndeosebi în perioada Revoluției de la 1848. Aici a fost întemnițat și executat la 11 mai 1849 pastorul sas Stephan Ludwig Roth, unul dintre eroii Revoluției. Din vechea cetățuie a mai rămas puțin: o parte din ziduri, patru clădiri, iar reduta a fost transformată în Turnul Parașutiștilor. Întregul ansamblu a fost profund afectat de alunecările de teren din zonă.

Cluj Napoca (până în 1974 Cluj; în germană Klausenburg, în maghiară Kolozsvár, în dialectul săsesc Kleusenburch, în latină Claudiopolis) este un municipiu reședință de județ și cel mai mare oraș al judeţului Cluj, ce numără aproximativ 310000 locuitori. În trecut a fost reședința comitatului Cluj și una dintre capitalele istorice ale Transilvaniei. Numele de Cluj provine, cel mai probabil, din latinescul Castrum Clus, folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a desemna cetatea orașului medieval de aici. Toponimul Clus are semnificația de „închis” în latină și se referă la dealurile care înconjoară orașul. O altă ipoteză acceptată este aceea a provenienței numelui topic din germanul Klaus sau din cuvântul Klause (însemnând «trecătoare între munți» sau din clusa «stăvilar, baraj»). Prima atestare documentară a unei așezări pe teritoriul de astăzi al Clujului a fost făcută de către geograful grec Ptolemeu, care a menționat aici una dintre cele mai însemnate localități din Dacia, cu numele Napuca. Cea dintâi atestare a Napocii romane datează din perioada imediat următoare războaielor de cucerire a Daciei,din anii 107 - 108, și constă dintr-o bornă militară, descoperită la Aiton, rezultată de la construcția unui drum strategic imperial. Prin decretul Consiliului de Stat nr. 194 din 16 octombrie 1974, semnat de Ceaușescu, municipiului Cluj i-a fost atribuit numele Cluj-Napoca, "pentru a eterniza denumirea acestei străvechi așezări - mărturie a vechimii și continuității poporului român pe aceste meleaguri. Sus am postat stema orașului și fotografiile câtorva frumoase monumente arhitectonice și de cultură clujene, din vremuri diferite.

Banca austro-ungară

Camera de Comerț și Industrie

S.C. Carbochim S.A

Biblioteca universitară

Biserica Sf. Mihail

Cazinoul

Casa de păstrare și Banca de credit

Prima societate ardeleană de asigurări generale

Colegiul unitarian

Monumentul eroilor sovietici

Hotelul New York

Arena

Teatrul național

Întreprinderea Terapia

Palatul Szeky

Prefectura

Primăria

Statuia lui Mihai Viteazu

Sinagoga

Universitatea

Județul Cluj este un județ situat în partea central-vestică a României, în centrul provinciei istorice Transilvania, întins pe 6674 kilometri pătrați și numărând aproximativ 692000 de locuitori. Capitala județului se află în orașul Cluj - Napoca. Ca subdiviziuni administrativ-teritoriale județul se compune din 5 municipii - Cluj Napoca, Dej, Turda, Câmpia Turzii și Gherla, 1 oraș - Huedin și 74 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului și mai jos fotografiile câtorva locuri de vizitat în acest județ, monumente de cultură și arhitectură din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Cheile Turzii

Castelul Goga - Ciucea

Mănăstirea Nicula

Stațiunea Beliș - Fântânele

Lacul de acumularea Drăgan - Floroiu

Moara și vâltoarea - Bologa

Salina - Turda

Vedere Băile Băița

Fabrica de cuie - Câmpia Turzii

Baia sărată - Cojocna

Biserica romano catolică - Dej

Cazarma - Dej

Gara - Dej

Gimnaziul Andrei Mureșanu - Dej

Hotelul Europa - Dej

Monumentu Milenium - Dej

Palatul Voith - Dej

Prefectura - Dej

Primăria - Dej

Sinagoga - Dej

Spitalul Rudolf - Dej

Tribunalul - Dej

Teatrul - Dej

Cetatea - Dăbâca

Liceu Ferdinand I - Turda

Palatul finanțelor - Turda

Tribunalul - Turda

Muzeul satului - Biserica Turea

____________ooOoo____________

România - Certificat de botez - anul 1956

DIN INTELIGENȚA
ȘI SPIRITUALITATEA
POPOARELOR LUMII
PROVERBE IRAKIENE

Parfumul se apreciază după miros nu după vorbele vânzătorului.
Femeia este o fortăreață în care bărbatul este prizonier.
Urechea unui ac este destul de mare pentru doi prieteni, lumea e prea mică pentru doi dușmani!