MEALHADA - PORTUGALIA

Aici admiri și alte fotografii reprezentând monumente de 

cultură și arhitectură din localitatea portugheză MEALHADA, 

regiunea CENTRU, dar și o insignă locală.  

Biblioteca

Teatrul

Hotelul Luso 

Monumentul 1000 de ani

Biserica

Parcul

Restaurantul Pedro dos Leitoes  

Arhitectură locală

Insignă locală

***

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

CÂTEVA MEDALII

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

 Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

F.R.A.M. - O.S.P.

Federația română de automobilism și motociclism

(Organizația sportului popular)

Marele premiu al Republicii Populare Române

București - 6 iunie 1946

Federația română de automobilism și motociclism s-a divizat în două federații distincte; Federația română de automobilism sportiv și Federația română de motociclism.   

Federația română de automobilism sportiv (F.R.A.S.) este responsabilă de organizarea competițiilor sportive de orice nivel, în disciplina sportivă automobilism., în țara noastră. Sus am postat logo-ul F.R.A.S..

Federaţia română de motociclism (F.R.M.) este forul naţional sportiv românesc care doreşte să revigoreze un sport vechi românesc care în perioada regimului comunist a cunoscut o perioadă neagră şi care a început să devină ceea ce a fost, abia după Revoluţia din Decembrie 1989. Cine deţinea o motocicletă în regimul comunist era desigur un privilegiat al soartei. FRM este responsabilă de organizarea calendarului sportiv în motociclismul românesc. Sus am postat logo-ul F.R.M..  

Armata română - Institutul medico-militar

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea Gen. Prof. Dr. Carol Davila pune bazele serviciului medical al armatei, din dorinta de a participa la limitarea efectelor epidemiilor de tuberculoza, holera, dizenterie, tuberculoza sau febra tifoida in contextul conflictelor armate ale vremii. Ulterior, se infiinteaza Societatea Stiintifica a Corpului Sanitar Militar Roman (infiintata la 21 august 1862, prin Inaltul Decret Romanesc nr. 4629, atestandu-se astfel, medicina militara ca element specializat pentru asigurarea sanatatii efectivelor militare, de altfel pe 21 august se sarbatoreste ziua Medicinei Militare). Astfel Romania intra in randul select al unor tari ca Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Germania, Franta, Italia, Turcia, state cu traditie in medicina militara. Dupa 1989 Medicina Militara romaneasca se remarca prin participarea cu spitale militare de campanile in cadrul fortelor de mentinere a pacii din diferite teatre de operatiuni din lume. In prezent institutia care guverneaza organizarea medico-militara este reprezentată de Directia Medicala din cadrul Ministerului Aparararii Nationale. Medicii militari sunt ofiteri ai Armatei Romane avand responsabilitati si beneficii caracteristice statutului  militar desfasurandu-si activitatea medico-militara in unitati si spitale ale Ministerului Apărării. Institutul Medico-Militar este institutia militara de invatamant superior subordonata Ministerului Apararii Nationale, care potrivit Hotararii de Guvern Nr. 585 din 21/05/1990 se ocupa impreuna cu Universitatile de Medicina si Farmacie din Bucuresti si Targu-Mures de pregatirea viitorilor medici militari. Sus am postat logo-ul și sediul Institului Medico-Militar din București. 

Ziua mărcii poștale românești - Poșta română

București 14 - 21 XI 1987

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică. Sus am postat o carte poștală emisă la a 35-a aniversare a Grupării de Filatelie Polară din România.   

Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece  funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de  mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.  

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.  

Academia militară generală 

Secția radioelectronică - Col. ing Ioniță Iulian

25 ani 1960 - 1985  

Universitatea Națională de Apărare „Carol I” este continuatoarea școlii de stat major fondate în anul 1889, de către generalul Ștefan Fălcoianu cu denumirea inițială Școala Superioară de Resbel. În anii 1889-1897, Școala Superioară de Război a funcționat în clădirea din strada Știrbei Vodă, unde își are acum sediul Direcția națională anticorupție. În toamna anului 1897, Școala Superioară de Război s-a mutat în clădirea din actualul bulevard Nicolae Bălcescu (vis-a-vis de Sala Dalles), unde a funcționat împreună cu Marele Stat Major, până în anul 1914, și de sine stătătoare până în decembrie 1939, când s-a mutat în actuala clădire, ale cărei lucrări de construcție au început în data de 16 august 1937, după planurile arhitectului Duiliu Marcu, constructor fiind antrepriza "Inginer Emil Prager". În 29 august 1948, prin Decretul nr. 1803 al Prezidiului M.A.N., Școala Superioară de Război a fost desființată, cu motivarea lui Emil Bodnăraș, ministrul Apărării Naționale, că este o "instituție învechită și depășită de mersul evenimentelor", iar în locul ei, pentru pregătirea superioară și politică a cadrelor armatei s-a înființat Academia Militară. În 14 septembrie 1949, prin Decretul nr. 371 al Prezidiului M.A.N., după modelul Academiilor militare sovietice, s-au înființat patru academii militare distincte: Academia Militară (de comandă și stat major), Academia Militară Politică, Academia Tehnică Militară și Academia Spatelui Armatei, ca instituții de învățământ superior distincte, cu structuri organizatorice separate. Această situație nu a durat mult. În 12 septembrie 1953, în baza Decretului nr. 368 al Prezidiului M.A.N. s-a desființat Academia Spatelui Armatei, care s-a contopit cu Academia Militară. În 19 august 1957, prin Decretul nr. 400 al Prezidiului M.A.N., a fost desființată și Academia Militară Politică, care s-a contopit cu Academia Militară sub noua titulatură de Academia Militară Generală (A.M.G.). În 13 iunie 1959, prin Decretul nr. 214 al Prezidiului M.A.N., Academia Militară Tehnică s-a contopit cu Academia Militară Generală, care astfel a devenit o instituție complexă, subordonata nemijlocit ministrului Forțelor Armate, cu cinci facultăți: Facultatea de arme întrunite și tancuri; Facultatea de arme (artilerie terestră, artilerie a.a., chimie, geniu, transmisiuni, aviație); Facultatea militară politică; Facultatea tehnică militară și Facultatea de servicii. În anul 1976, prin Hotărâre a Consiliului Apărării, s-a reînființat Facultatea Politică Militară, ce avea ca obiectiv pregătirea specialiștilor-ofițeri cu studii militare superioare în domeniul activității educative din unități, mari unități și comandamente. În 17 mai 1990, pin Hotărârea Guvernului României nr. 550 activitatea de învățământ din Academia Militară a fost reorganizată, precizându-se că aceasta "este o instituție de învățământ superior subordonată ministrului Apărării Naționale și pregătește ofițerii-studenți pentru a deveni comandanți și ofițeri în statele-majore (...)". Prin aceeași hotărâre, s-a reînființat Academia Tehnică Militară, ca instituție separată de Academia Militară. În 23 aprilie 1991, prin Hotărârea Guvernului României nr. 305, Academia Militară a primit o nouă denumire: Academia de Înalte Studii Militare. În data de 28 august 2003, prin Hotărârea Guvernului României nr. 1027, denumirea Academiei de Înalte Studii Militare a fost schimbată în Universitatea Națională de Apărare, pentru ca în data de 25 august 2005, prin Hotărârea de Guvern nr. 969 Universitatea Națională de Apărare să primească denumirea de Universitatea Națională de Apărare „Carol I". Sus am postat logo-ul și o fotografie cu sediul central al Universității naționale de apărare "Carol I".   

Academia tehnică militară 

A 40-a promoție - mai 1996

Academia Tehnică Militară a fost formată prin Decretul nr. 371 din 14 septembrie 1949, alături de Academia Militară, Academia Militaro-Politică și Academia Spatelui Armatei, prin reorganizarea Școlii de Război, o instituție de învățământ militar superior înființată de Regele Carol al II-lea în anul 1937. În Decretul 371 scria că Academia Tehnică Militară are ca scop să formeze ofițeri ingineri cu o pregătire corespunzătoare specificului tehnic al diferitelor arme, necesar pentru încadrarea comandamentelor, unităților, formațiunilor și instituțiilor militare de specialitate. Ulterior, Academia Tehnică Militară a fost comasată cu Academia Militară. În 17 mai 1990, prin Hotărârea de Guvern nr. 550 s-a procedat la reorganizarea Academiei Militare și reînființarea Academiei Tehnice Militare ca instituție de învățământ superior politehnic militar, cu sediul în municipiul București, bulevardul George Coșbuc, numerele 39-49, subordonată Ministerului Apărării Naționale. Sus am postat logo-ul și o fotografie cu sediul central a Academiei tehnice militare.   

 

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură bucureștene, dar și câteva trimiteri poștale, din vremuri diferite

Casa dotațiunii oastei

Biserica Radu Vodă

Biserica română unită Sf.Vasile

Casa generalului Rosetti

Strada Academiei și Hotelul Bristol

Arcul de triumf

Ateneul român

Academia tehnică militară

Băile Eforiei și Fântâna Sărindar

Azilul Ghiță și Elena Cantacuzino

Banca Marmorosch - Sediul 3 Lipscani

Biserica Bucur

Biserica Domnița Bălașa

Biserica rusă

Calea Rahovei

Cartierul Floreasca

Casa Scânteii

Gara Filaret

Hotelul Imperial și Cafeneaua Kubler

Ministerul lucrărilor publice

Ministerul de externe

Ministerul de finanțe

Restaurantul Monte Carlo - Lacul Cișmigiu

Palatul Liga culturală

Palatul arhiepiscopal catolic

Palatul regal

Palatul Societății Unirea Germanilor

Lacul Herăstrău

Piața Palatului RPR

Piața Universității

Statuia lui Lascăr Catargiu

Teatrul de vară 23 August

Teatrul național (sediul vechi)

Palatul Poștei

Statuia lui Mihai Viteazul

Sediul Comitetului Central al UTC

Palatul justiției

Trimiteri poștale

___________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

Faisal II a fost ultimul rege al Irakului, care a trăit între anii 1935 – 1958 și a domnit între anii 1939 – 1958. După moartea sa țara a devenit republică.

DIN INTELIGENȚA

ȘI SPIRITUALITATEA

POPOARELOR LUMII

PROVERBE ROMÂNEȘTI

• Lauda aduce pagubă.
• Pământului bun puţină apă îi trebuie.
• Scaunul pe care stai să nu fie niciodată mai înalt decât teancul de cărți pe care le-ai citit.

Două detalii vignetă de pe bancnote 

slovace fantezie

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 07.08.2017