Mai jos admiri și alte fotografii cu monumente de cultură și
arhitectură, vederi generale și trimiteri poștale din vremuri
diferite din localitatea italiană ALTAMURA, regiunea
APULIA, provincia BARI.
Biserica
Monumentul martirilor
Liceul Cagnazzi
Conventul Cagnazzi
Grădina publică și Teatrul
Poarta Bari
Piața Domului
Piața Federico II
Piața G.Zanardelli
Via Bari
Via Ottavio Serena și Palatul De Nora
Via Ottavio Serena
Arhitectură locală
Panoramă
Vedere generală
Trimiteri poștale
***
O VORBĂ DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI
O PASTILĂ DE UMOR
UN DIALOG EPIGRAMATIC
_________xxx_________
O MEDALIE,
CÂTEVA PLACHETE ȘI INSIGNE
DIN JUDEȚUL PRAHOVA
Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei
de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le
Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic, foarte
variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent
metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin
imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o
organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și
apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate
comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de
identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la
manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii
române), PLACHETA este o medalie pătrată
sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene,
basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă
ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de
recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din
categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele
comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint,
bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind
preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille)
şi spanioli (edala).
Insigna - Centrala electrică de termoficare - Brazi
În semn de prețuire pentru munca depusă
Centrala Electrica de Termoficare (C.E.T.) Brazi, este
producătorul și furnizorul de energie termică pentru tot orașul Ploiești. Dacă
până în prezent sursele producerii de energie termică erau cărbunii și păcura,
în ultima vreme s-a apelat la sursa alternativă – gazele naturale. Dalkia,
operatorul care asigură producerea,
transportul și distribuția agentului termic în Ploiesti, a inaugurat cea mai
mare investiție realizată de către societate în județul Prahova – turbina cu
gaz. Lucrările de montare a tuturor instalațiilor au durat 14 luni, iar investiția
a costat peste 15 milioane de euro. Turbina cu gaz are o putere instalată de 25
MW electrici și 30 MW termici. Ea va produce, în cogenerare, energie termică și
electricitate pe timpul verii și în intersezon, atunci când cererea de
furnizare de caldură este mult mai mică. Noua investiție de la C.E.T. Brazi va
duce la realizarea de economie de combustibili, dar și la reducerea emisiilor
de dioxid de carbon. Dalkia a preluat în concesiune, pe 15 ani, serviciului de
termoficare în Ploiești. Aproximativ 97% din apartamentele municipiului Ploiești
se încălzesc cu energie termică produsă și furnizată de C.E.T. Brazi. Puterea
instalată a C.E.T. Brazi este 860 de MW, depășind puterea unui reactor nuclear
de la Cernavodă și asigurând 10% din
producția de electricitate a României. Întrucât este extrem de flexibilă și
poate fi pornită și oprită rapid, centrala Petrom va fi folosită și pentru a
echilibra producția de energie eoliană a țării atunci când vântul nu bate.
Muzeul ceasului "Nicolae Simache" Ploiești
45 de ani de la înființare 1963 - 2008
Simpozionul național timpul și omul
Ediția a X-a 1991 - 2008
Muzeul Ceasului “Nicolae I. Simache” din Ploiești este
unicul muzeu de acest fel din România, care cuprinde o bogată colecție
de ceasuri făurite de meșteri vestiți din Europa, cele mai multe fiind
adevărate opere de artă. Organizat din inițiativa profesorului N.I. Simache, ca
secție a Muzeului de Istorie, el datează din 1963. A fost instalat mai întâi
într-o sală din Palatul Culturii, până când, prin achiziții, a căpătat un
patrimoniu atât de bogat încât a avut nevoie de un local propriu. I s-a pus
atunci la dispoziție Casa Luca Elefterescu, care a fost adaptată noului scop;
lucrările de amenajare sau terminat în anul 1971 și muzeul s-a deschis în
ianuarie 1972. În prezent, muzeul are o colecție de aproape 1000 de piese
(numai în parte expuse), printre care: cadran solar, pendul construit din lemn
în 1634, ceas pus în mișcare printr-o cădere de apă (Londra, 1654), primul ceas
de buzunar („oul de Nürnberg”), orologii de turn, o piesă din 1693 (realizare a
ceasornicarului Ralf Gout), ceasul de mână construit în același an de
Courvoisier (cu efigia lui Ludovic al XIV-lea), piese realizate de meșterii
londonezi Georg Prior, Edward Prior, Th. Whit, George Clarke, Markwich,
Markham, Jo Wightmann, Van Laure, de ceasornicari francezi (Benjamin Balber,
George Charle, Meuron), austrieci (Philipp Iacob, Beyr) sau elvețieni (Pres
Vaucher, A. Hess). Pot fi văzute ceasuri cu mecanisme muzicale care cântă
Marseilleza, Deșteaptă-te române!, valsurile lui Strauss. Sunt prezentate
prezentate ceasuri care au aparținut unor mari personalități române,
(Constantin Brâncoveanu, Al. I. Cuza, Mihail Kogălniceanu, Cezar Bolliac,
Păstorel Teodoreanu, Nicolae Iorga, Bogdan Petriceicu Hașdeu, I. L. Caragiale,
Duiliu Zamfirescu, etc.), ceasuri distractive (al morarului, fierarului,
frizerului, motanului etc.), ceasuri cu diverse indicații în afara orelor, ca și
alte obiecte legate de temă. Sus am postat logo-ul și o poză cu sediul Muzeului
ceasului - Ploiești.
Muzeul județea de istorie și arheologie Prahova
Rezervația arheologică Târgșoru Vechi
50 ani 1956 - 2006
Arheolog dr.Gheorghe Diaconu 1921 - 2001 fondatorul rezervației
Rezervația arheologică Târgșoru Vechi este situată la
aproximativ 8 km vest de municipiul Ploiești, pe partea dreaptă a șoselei Ploiești
- Târgșor, teritoriul său fiind străbătut de pârâul Leaota. Cercetarea
arheologică a perimetrului rezervației a început în 1956 (primul colectiv al șantierului
era format din: Dorin Popescu - responsabil, Gheorghe Cantacuzino, Gheorghe
Diaconu, Sebastian Morintz, Dinu V. Rosetti, Nicolae Simache, prof. Ion Ionașcu
- consilier pentru partea istorică, studenți: Al. Popeia, M. Sânpetru, M.
Zgâbea), când sunt trasate primele secțiuni în perimetrul curții voievodale. În
decursul celor peste 50 de ani de cercetări sistematice neîntrerupte și-au adus
contribuția o pleiadă de arheologi printre care îi menționăm pe Gheorghe
Diaconu (sufletul șantierului timp de 45 de ani), Gheorghe Cantacuzino, Victor
Teodorescu, Dinu V. Rosetti, Sebastian Morintz, Nicolae Constantinescu, Mircea
D. Matei, Radu Harhoiu, Magda Tzoni, Anca Păunescu, Venera Rădulescu, Nina
Grigore. La cercetările arheologice întreprinse la Târgșoru Vechi în ultima
perioadă au participat Dan Lichiardopol, Alexandru Niculescu, Bogdan Ciupercă,
Andrei Măgureanu, Dorin Sârbu, Alin Frânculeasa și Eugen Paveleț. În perimetrul
de peste 17 hectare au fost identificate și cercetate vestigii care de-a lungul
timpului s-au concretizat în valoroase contribuții privind înțelegerea
habitatului uman, situl arheologic de la Târgșoru Vechi fiind considerat în
anul 1991 de către Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor
Istorice “rezervație de interes public național”. Cercetările arheologice
întreprinse pe malurile pârâului Leaota au scos la lumină urme de locuire ce
definesc toate epocile istorice din paleoliticul superior și până în secolul al
XIX-lea D.Hr. Practic este locul ideal pentru cercetători de a studia relațiile
și interacțiunile dintre epoci, populații, mode. Unicatul descoperirilor îl
reprezintă însăși posibilitatea cercetării lor în paralel și ca atare
realizarea unei foarte importante comparații a datelor arheologice între
diferitele ansambluri care alcătuiesc situl. Importanța deosebită a acestui sit
este conferită de potențialul arheologic unic: prezența unor așezări pre- și
proto-istorice, unele dintre acestea constituind descoperiri reprezentative
pentru acestă zonă a Munteniei; termele și castrul sunt păstrate integral și
fac parte din seria de monumente romane din secolul II p. Chr., situate în zona
subcarpatică alături de castrele de la Drajna de Jos și Mălăești din județul
Prahova și Voinești din județul Argeș; necropola din secolele a III-lea – al IV-lea
D.Hr.este unul dintre cele mai importante situri pentru stabilirea cronologiei
culturii Sântana de Mureș - Cerneahov, pentru identificarea componentei etnice
dar și a comportamentelor ce țin de rit și ritual funerar ale purtătorilor
acestei culturi, cu atât mai mult cu cât starea de conservare este foarte bună;
faptul că așezări din secolele al II-lea – al III-lea, al V-lea – al VII-lea și
al VIII-lea – al X-lea D.Hr. au fost descoperite în același punct arheologic
face posibilă o comparație a vestigiilor absolut necesară înțelegerii istoriei
zbuciumate a primului mileniului creștin; curtea domnească este singurul
edificiu de acest tip accesibil unei cercetări integrale, nefiind suprapusă de
construcții moderne; târgul medieval este, de asemenea, nederanjat de construcții
moderne constituind un excelent potențial de comparație cu descoperirile
realizate în Orașul de Floci (Giurgeni, județul Ialomița).
Târgșoru Vechi este o comună din județul Prahova,
formată din satele Stăncești, Strejnicu, Strejnicu (reședința), Târgșoru Vechi și
Zahanaua. Comuna se află la vest de municipiul Ploiești, pe malul stâng al
râului Prahova, care formează limita sa de sud-vest. În partea de sud, comuna
este străbătută de șoseaua DN1A, unul din drumurile naționale care leagă Ploieștiul
de București. La recensământul din 2011 comuna număra 9117 locuitori, în creștere
față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 97,03% și
restul – necunoscută sau altă etnie. Din punct de vedere confesional structura
populației comunei se prezintă astfel: ortodocși – 84,99%, creștini după
evanghelie – 7,04%, penticostali – 2,85% și restul – altă religie sau
nedeclarată. Sus am postat o veche poză a primăriei localității.
Batalionul 102 Mentenanță - Bucov
Batalionul 102 Mentenanţă a luat fiinţă la data de 29
noiembrie 1954 sub denumirea de Compania 623 Reparaţii Maşini de Luptă.
Dislocată iniţial în cazarma Ghencea din Bucureşti, compania a fost mutată
pentru un an la Târgovişte apoi, în 1958, la Crângul lui Bot, iar din 1964, la
Bucov, unde funcţionează şi astăzi. Odată cu diversificarea şi creşterea
importanţei acesteia, din 1958 compania devine Atelierul 102 Reparaţii Tancuri
şi Auto, iar din 1969, Baza 102 Reparaţii Autotractoare. În unitate au fost
executate prototipuri ale tehnicii de blindate automobile şi tractoare, în
concepţie proprie sau după documentaţie elaborată de Institutul de Proiectare
al Armatei. După omologare, o parte dintre acestea au fost fabricate în serie
în unitate sau în alte unităţi productive ale armatei. Mai jos am postat fanionul de identificare al acestei structuri militare.
Câteva dintre produsele
fabricate în concepţie proprie, care poartă "marca Bucov", unele
dintre ele mai putând fi întâlnite şi astăzi în unităţile militare, sunt:
tractorul uşor de artilerie TAR – 76, tractorul mijlociu de artilerie TMA – 83,
macaraua hidraulică pe şenile MHS – 125, maşinile de săpat şanţuri MSS 600 şi
MSS 1.200, autoatelierele AIRA-U. Au mai fost asimilate în reparaţie
autotractoarele TATRA 813 şi 815, maşina de luptă a vânătorilor de munte,
agregatul energetic al maşinii de luptă a infanteriei, motorul V2, toată gama
de autovehicule militare pe roţi, cât şi autospeciale de stins incendii. Întrucât
a existat un colectiv de proiectare şi un sector dezvoltat de fabricaţii, au
fost realizate foarte multe piese de schimb pentru tehnica ce se repara aici sau
în alte unităţi productive. În anul
1997, unitatea a trecut din subordinea Statului Major al Forţelor Terestre, în
subordinea Comandamentului Logistic, iar din luna iulie 2002, Baza 102
Reparaţii Autotractoare a fuzionat cu Baza 257 Reparaţii Armament Antiaerian,
formând astfel "Centrul 102 Mentenanţă Tehnică Specială", fapt care a
mărit gama de produse şi servicii furnizate unităţilor armatei. În acest fel,
Centrul 102 Mentenanţă Tehnică Specială a devenit continuatorul tradiţiilor
celor două unităţi în domeniul mentenanţei. Începând cu 01.06.2004, Centrul 102
Mentenanţă Tehnică Specială a trecut în subordinea Brigăzii 1 Logistice, s-a
restructurat şi transformat astfel încât, cu data de 01.08.2004, putem vorbi
despre existenţa Batalionului 102 Mentenanţă. La ora actuală unitatea
participă la sprijinul logistic acordat unităţilor şi subunităţilor din cadrul
Diviziei 1 Infanterie "Dacica", al Statului Major al Forţelor
Terestre şi chiar al altor categorii de forţe, atunci când s-a apelat la
serviciile unităţii.
Batalionul 102 Mentenanță - Bucov
Istoria batalionului este destul de
bogată, plecând de la înfiinţarea primului atelier de reparat tancuri, din
1954, şi până acum. Unitatea a asimilat şi fabricat tehnică militară, plecând
de la cele mai reprezentative: TMA-ul, MHS-ul, ATN-ul. Apoi s-a asimilat în
reparaţie începând de la motoarele simple şi până la tehnica completă: TATRA,
MLI, MLVM.
Bucov este o comună din județul Prahova, formată din
satele Bighilin, Bucov (reședința), Chițorani, Pleașa și Valea Orlei. Comuna
Bucov este situatǎ în zona centrală a județului, la nord-est de municipiul
Ploiești, pe malul stâng al râului Teleajen și este străbătută de șoseaua națională
DN1B, care leagă Ploieștiul de Buzău. La recensămâtul din anul 2011 comuna
număra 10388 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002),
dintre care: români – 90,86%, romi – 5,1% și restul - necunoscută sau altă
etnie. Strucura confesională a populație se prezintă astfel: ortodocși – 93,1%,
adventiști de ziua a șaptea- 1,11% și restul – nedeclarată sau altă religie. Prima
atestare documentare sigură a Bucovului medieval parvine din 16 septembrie
1473, când este pomenit un boier ca având legătură cu Bucovul.
Placheta - Energopetrol S.A Câmpina
45 ani de activitate 1951 - 1996
S.C.Compania Energopetrol S.A. este situată în municipiul Câmpina,
pe strada Schelelor, la nr. 32, având mare tradiție în executarea si montarea
liniilor electrice, posturilor de transformare, lucrărilor de telecomunicații
si instalațiilor de automatizare. Prezint mai jos câteva repere calendaristice
în devenirea SC Energopetrol SA:
- 13 iunie 1898 – la București ia ființă Societatea Română pentru Întreprinderi Electrice și Industriale, care preia obligațiile Societății Electrice pe Acțiuni, fostă Lahneyer din Frankfurt pe Maine.
- 16 februarie 1921 – Societatea se transformă în Electrica – Societate Anonimă Română (S.A.R.)
- În anul 1931 S.A.R. Electrica își stabilește sediul la Câmpina.
- În anul 1937 S.A.R fuzioneaza cu "Concordia - Societate Anonimă Română pentru Industria Petrolului", activitatea desfășurându-se sub titulatura "Concordia - Departamentul Electrica".
- În anul 1939 are loc construcția sediului actual al societății.
- În anul 1951 societatea se transformă în "Trustul Energopetrol" Câmpina, iar în 30 ianuarie 1988 compania este cotată la Bursa de Valori București.
Câmpina este un municipiu în județul Prahova, situat pe Valea Prahovei,
care la recensământul din anul 2011 avea 32935 locuitori, în scădere față de
recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 93,3%, romi – 1,94% și
restul – necunoscută sau altă etnie. Din punct de vedere confesional structura
populației municipiului se prezintă astfel: ortodocși – 91,41%, adventiști de
ziua a șaptea – 1,26%, romano catolici – 1,02% și restul – nedeclarată sau altă
religie. Câmpina este atestată documentar pentru prima dată în anul 1503
figurând în registrele vigesmale ale negustorilor brașoveni care tranzitau
Valea Prahovei, o zonă folosită drept drum comercial. Enumăr mai jos câteva din
atracțiile turistice ale municipiului Câmpina: Biserica romano-catolică Sfântul
Anton de Padova construită în stil baroc – anul 1909, Biserica "de la Hann", numită și
"Biserica de la Brazi", construită în 1833, Castelul Iulia Hașdeu
construit de Bogdan Petriceicu Hașdeu în memoria fiicei sale – Iulia, Muzeul
Nicolae Grigorescu (casa mamorială), Ansamblul Parohial "Sfântul
Nicolae", "Lacul bisericii" și Complexul arhitectural Brebu - la
7 km depărtare.
Palatul administrativ
Rafinăria Vega
Halele
Catedrala ortodoxă Sf.Ioan Botezătorul
Muzeul de istorie
Muzeul Ion Luca Caragiale
Muzeul de artă
Palatul culturii
Banca Creditul Prahovei
Statuia Libertății
Biserica Sf.Vineri
Gara de sud
Hotelul Berbec
Liceul Petru și Pavel
Prahova este un județ aflat în regiunea istorică
Muntenia din România.Este cel mai populat județ din România (cu excepția
capitalei București, oraș aflat în vecinătatea sa, la sud) deși este doar
al 33-lea din țară ca suprafață. Județul se întinde pe o suprafață de 4716
km.p., numără aproximativ 830000 de locuitori și își are reședința în
municipiul Ploiești. Ca subunități administrative județul este compus din 2
municipii - Ploiești și Câmpina, 12 orașe - Azuga, Băicoi, Boldești - Scăieni,
Breaza, Bușteni, Comarnic, Mizil, Plopeni, Sinaia, Slănic, Urlași, Văleni de
Munte și 90 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă
și actuală ale județului Prahova precum, iar mai jos fotografiile câtorva
clădiri reprezentative pentru arhitectura și cultura prahoveană, din vremuri diferite, câteva trimiteri poștale dar și câteva splendide locuri
de vizitat în acest județ.
Fabrica de sticlă - Azuga
Castelul Peleș - Sinaia
Gara - Bușteni
Hotelul Palace - Bușteni
Fabrica de hârtie - Bușteni
Castelul Cantacuzino - Bușteni
Crucea de pe Caraiman
Valea Jepilor
Cota 2000 - Sinaia
Pârtia Kalinderu - Bușteni
Cota 1400 - Sinaia
Castelul Pelișor - Sinaia
Cascada Urlătoarea
Mănăstirea Caraiman - Bușteni
Muzeul Iulia Hașdeu - Câmpina
Stațiunea Slănic Prahova
Cramele Rotenberg - Ceptura
Mănăstirea Brebu
Băile Telega
Biserica domnească - Bușteni
Biserica Sf. Ștefan - Buștenari
Cabana Caraiman
Cabana Ciucaș
Cabana Piatra Arsă
Cabana Valea Dorului
Cascada Caraiman
Complexul turistic Gura Diham
Cabana Vârful cu Dor - Sinaia
Munții Bucegi - Vârful cu Dor
Lacul de acumulare Paltinu de pe râul Doftana
Liceul Grigore Tocilescu - Mizil
Biserica și Monumentul - Azuga
Fabrica de ciment - Azuga
Hotelul turistic Cota 1400 - Sinaia
Fabrica de postav - Azuga
Casa de cultură - Breaza
Castelul Foișor - Sinaia
Mănăstirea Suzana
Trimiteri poștale
__________ooOoo__________
PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII
Ghazi bin
Faisal a
fost suveranul Regatului Hașemit al Irakului din 1933 până în 1939. El a
trăit în perioada anilor 1912 – 1939.
DIN INTELIGENȚA
ȘI SPIRITUALITATEA
POPOARELOR LUMII
PROVERBE INDIENE
- Cât de slab ești la minte, atât de nervos ești la fire.
- Lacrima e arma femeii, aşa cum minciuna e arma hoţului.
- Nu vârsta ci înţelepciunea te face om întreg.
Câteva vignete de pe acțiuni franceze
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 07.08.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu