Epaminonda's Blog.....: MONEDE COROANĂ CEHĂ DE COLECȚIE

Moneda coroană cehă de colecţie de mai jos celebrează Viaductul Negrelli din Praga. Moneda prezintă pe avers o arcadă pe care sunt încorporate animale heraldice din stema de stat a Republicii Cehe, valoarea monedei, marca monetăriei și înscrisurile PODURI și REPUBLICA CEHĂ, desigur în limba cehă. Reversul prezintă o poză a viaductului, anul emiterii, inițialele gravorului și inscripția circulară VIADUCTUL NEGRELLI DIN PRAGA, desigur în limba cehă.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 5000 coroane, data emiterii – 13 noiembrie 2012, seria – poduri, forma - rotundă, diametrul – 22 milimetri, greutatea – 7,78 grame, metalul – aur, pritatea – 99,9%, calitatea – BU (3900 exemplare) și proof (12200 exemplare) și designer – sculptorul Zbyněk Fojtů.

Viaductul Negrelli din Praga are o lungime de 1111 metri, fiind unul dintre cele mai mari poduri de cale ferată din Europa. El traversează râul Vltava, având 87 arcade de piatră și 8 din granit. Lățimea totală a podului este de 9 metri, iar fără balustarde măsoară 7,6 metri.Podul leagă stațiile de cale ferată Masaryk Praha cu Bubny peste insula Štvanice. Viaductul a fost conceput ca parte a liniei de cale ferată Olomouc - Praga - Dresden. Podul a rezistat cu succes puternicelor inundații din ultimii ani, care au fost în centrul Europei. Din 2005 se pune serios problema consolidării podului deoarece este tranzitat cu trenuri foarte grele de mărfuri.

Moneda coroană cehă de colecţie de mai jos celebrează Podul de lemn din Lenora. Aversul monedei prezintă interiorul podului, trei reprezentări de animale heraldice din stema statului ceh, valoarea nominală și inscripțiile circulare PODURI și REPUBLICA CEHĂ, desigur în limb cehă. Reversul monedei prezintă o vedere exterioară de ansamblu a podului, stema localității Lenora, inițialele gravorului și inscripția circulară 2013 PODUL DE LEMN DIN LENORA, desigur în limba cehă.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 5000 coroane, data emiterii – mai 2013, seria – poduri, forma - rotundă, diametrul – 22 milimetri, greutatea – 7,78 grame, metalul – aur, pritatea – 99,9%, calitatea – BU (2600 exemplare) și proof (11300 exemplare) și designer – arhitectul Miroslav Hric.

Podul din Lenora este un pod acoperit din lemn situat la marginea localității de munte Lenora, situat peste râul Vltava caldă. Podul a fost construit în anul 1870, primind numele soției proprietatului moșiei locale – Jana Adolfa II Schwarzenberg. Podul era folosit de deținuți care transportau de pe un mal pe altul lemne din pădurea Boubin la fabrica de hârtie din apropiere. Podul-pasarelă este lung de 25 de metri, lat de 1,8 metri și înălțimea de trecere de 3 metri. Construcția se sprijină pe 3 piloni de piatră, înalți de 6 metri de la nivelul răului. Podul este un monument turistic și cultural atractiv, protejat ca monument tehnic, destinat să amintească istoria lemnului pe râul Vltava.

Moneda coroană cehă de colecţie de mai jos celebrează Podul de cale ferată din Zampach. Aversul monedei prezintă o vedere de sub arcada centrală a podului, trei reprezentări de animale heraldice din stema statului ceh, marca monetăriei, valoarea nominală și inscripțiile PODURI și REPUBLICA CEHĂ, desigur în limb cehă. Reversul monedei prezintă o vedere exterioară din lateral a podului, inițialele numelui gravorului și inscripția circulară 2013 PODUL DE CALE FERATĂ DIN ZAMPACH, desigur în limba cehă.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 5000 coroane, data emiterii – 3 octombrie 2013, seria – poduri, forma - rotundă, diametrul – 22 milimetri, greutatea – 7,78 grame, metalul – aur, puritatea – 99,9%, calitatea – BU (2200 exemplare) și proof (9700 exemplare) și designer – sculptorul Zbynek Fojtu.

Viaductul Žampach este un pod de cale ferată în arc, situat în apropierea satului Žampach, districtul Praga-Vest. Acesta este cel mai mare pod de piatră din Cehia având înălțimea maximă de 41,73 metri și lungimea de 109,3 metri. Construcția este formată din șapte arcade fiecare având lățimea de 12 metri. Podul a fost construit între anii 1898-1900 în principal de către muncitori italieni.

***

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx_________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Campionatele europene de tir - București - 1983

Federaţia română de tir sportiv este forul tutelar care conduce, organizează şi dezvoltă acest jos sportiv în România. Această federaţie este responasibilă de organizarea tuturor competiţiilor sportive de tir, la toate nivelurile de vârstă şi pregătire, în toate structurile societăţii româneşti. Pe data de 7 februarie 1934 se înființează Federația Română de Tir (F.R.T.), urmând ca doi ani mai târziu, F.R.T. să se afilieze Uniunii Internaționale de Tir (U.I.T.). În data de 29 iunie 1946 Banca Națională a României cumpără de la Societate, terenurile donate de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza și donează Societății de Dare la Semn 65 de hectare din Pădurea Băneasa, ceea ce va deveni mai târziu poligonul Tunari, în prezent Poligonul de Tir Sportiv "Iosif Sârbu". La Jocurile Olimpice de la Helsinki (1952 - ediția a XII- a) au participat 69 de țări, România fiind la a treia participare unde trăgătorul Iosif Sîrbu avea să deschidă drumul medaliilor de aur olimpic pentru țara noastră. În anul 1955, România organizează primul Campionat European de Tir la Poligonul Tunari. F.R.T. își schimbă denumirea în Federația Română de Tir Sportiv (F.R.T.S.) în anul 1999. Sus am aplicat logo-ul Federaţiei române de tir sportiv.

După descoperirea utilizării prafului de pușcă la armele de foc, începând cu secolul al XII- lea, perfecționarea tehnicilor de mânuire a armelor a fost o preocupare primordială în rândul militarilor și, implicit, a aristocrației momentului. Armele de foc nu au fost folosite doar pe plan militar ci și în activitățile de agrement și vânătoare. În acest fel, apare o preocupare permanentă pentru îmbunătățirea calităților tehnice și de manevrabilitate ale armelor, fapt ce a dus la crearea unor structuri organizatorice ce aveau ca rol formarea deprinderilor specifice utilizării eficiente a acestora. La jumătatea secolului al XVII- lea, în anul 1640, la Lucerna în Elveția, se înființează prima Societate de Tir din lume. Ulterior, numărul societăților, organizațiilor și al cluburilor de gen, în care își desfășurau activitatea de pregătire majoritatea trăgătorilor, începe să crească considerabil în toate regiunile din Europa. În anul 1741 sunt organizate primele concursuri de tir organizate de către Regimentul Regal de Infanterie în câmpia de nord a Aradului, pentru ofițerii regimentului. În anul 1831 s-a constituit Asociația Cetățenescă de Tir din Municipiul Arad. În ceea ce privește dezvoltarea sportivă a tirului, în afară de contribuția laturii militare, un deosebit aport la această dezvoltarea a venit din partea unor societăți de vânătoare, în cadrul cărora erau organizate cursuri de pregătire a vânătorilor și care își desfășurau activitatea pe mai multe domenii de vânătoare de la Arad, Săvârșin, Șiria, Șiman, Chișinău-Criș și Pecica. Pe data de 5 mai 1862, ia ființă prima societate de tir, la nivel național, denumită : "Societatea Română de arme și dare la semn" având sediul stabilit la București, iar la numai un an de la înființarea ei, "Societatea Română de arme și dare la semn" avea un număr de 120 de membri și 5 membri de onoare. Pe data de 9 septembrie 1865, prin înaltul Decret Domnesc nr.1147, publicat în Monitorul Oficial nr.200 din 11/23 septembrie, sunt aprobate și recunoscute oficial statutele Societății Române de arme și dare la semn. În urma acestui decret, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza donează societății din terenul Mânăstirii Radu – Vodă – teren trecut în patrimoniul statului – o suprafață de 47514 mp , pentru a-l folosi drept poligon de tir cu condiția ca acest teren să nu fie înstrăinat. Terenul donat s-a adăugat la cel pe care societatea îl avea deja în folosință și care era poziționat în zona Clubului Progresul. Prima participare a unor trăgători români la un concurs internațional a fost în anul 1919 la Le Mans – Franța, unde românii au cucerit locul doi. La acest concurs au participat trăgători de elită din toate țările aliate în primul război mondial. În anul 1924, România participă la Jocurile Olimpice de la Paris cu un lot de trăgători, unde Constantin Tomescu ocupă locul 18.

GRIRO 1897 - 1997

GRIRO este un producător român de echipamente de proces complexe și de înaltă calitate pentru Rafinării, Petrochimice, Îngrășăminte și Produse Chimice, Prelucrarea Petrolului și Gazelor, Stații de Energie. Tradiția GRIRO de peste 100 de ani în industrie, plasează compania printre producătorii de echipamente de proces din întreaga lume.Prin combinația de echipamente specializate, inginerie, know-how și unități de producție unice, oferim satisfacția clienților noștri.

Insigna - GRIRO - București - România

Aici se produc și furnizează echipamente complexe de procese de înaltă presiune pentru clienții noștri din industria energetică, petro-chimică și metalurgică. Aici se aplică cele mai noi tehnologii cu cunoștințe aprofundate pentru domeniu, cunoștințele dobândite prin mai mult de 100 de ani de activitate industrială. Sediul central al companiei GRIRO este pe Calea Grivitei, nr. 355-357, Sector 1, București.

Expoziția filatelică România - R.S.Cehoslovacă - București 1975

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică. Sus am postat o carte poștală emisă la a 35-a aniversare a Grupării de Filatelie Polară din România.

Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Asociația sportivă Academia militară

Universitatea Națională de Apărare „Carol I” este continuatoarea școlii de stat major fondate în anul 1889, de către generalul Ștefan Fălcoianu cu denumirea inițială Școala Superioară de Resbel. În anii 1889-1897, Școala Superioară de Război a funcționat în clădirea din strada Știrbei Vodă, unde își are acum sediul Direcția națională anticorupție. În toamna anului 1897, Școala Superioară de Război s-a mutat în clădirea din actualul bulevard Nicolae Bălcescu (vis-a-vis de Sala Dalles), unde a funcționat împreună cu Marele Stat Major, până în anul 1914, și de sine stătătoare până în decembrie 1939, când s-a mutat în actuala clădire, ale cărei lucrări de construcție au început în data de 16 august 1937, după planurile arhitectului Duiliu Marcu, constructor fiind antrepriza "Inginer Emil Prager". În 29 august 1948, prin Decretul nr. 1803 al Prezidiului M.A.N., Școala Superioară de Război a fost desființată, cu motivarea lui Emil Bodnăraș, ministrul Apărării Naționale, că este o "instituție învechită și depășită de mersul evenimentelor", iar în locul ei, pentru pregătirea superioară și politică a cadrelor armatei s-a înființat Academia Militară. În 14 septembrie 1949, prin Decretul nr. 371 al Prezidiului M.A.N., după modelul Academiilor militare sovietice, s-au înființat patru academii militare distincte: Academia Militară (de comandă și stat major), Academia Militară Politică, Academia Tehnică Militară și Academia Spatelui Armatei, ca instituții de învățământ superior distincte, cu structuri organizatorice separate. Această situație nu a durat mult. În 12 septembrie 1953, în baza Decretului nr. 368 al Prezidiului M.A.N. s-a desființat Academia Spatelui Armatei, care s-a contopit cu Academia Militară. În 19 august 1957, prin Decretul nr. 400 al Prezidiului M.A.N., a fost desființată și Academia Militară Politică, care s-a contopit cu Academia Militară sub noua titulatură de Academia Militară Generală (A.M.G.). În 13 iunie 1959, prin Decretul nr. 214 al Prezidiului M.A.N., Academia Militară Tehnică s-a contopit cu Academia Militară Generală, care astfel a devenit o instituție complexă, subordonata nemijlocit ministrului Forțelor Armate, cu cinci facultăți: Facultatea de arme întrunite și tancuri; Facultatea de arme (artilerie terestră, artilerie a.a., chimie, geniu, transmisiuni, aviație); Facultatea militară politică; Facultatea tehnică militară și Facultatea de servicii. În anul 1976, prin Hotărâre a Consiliului Apărării, s-a reînființat Facultatea Politică Militară, ce avea ca obiectiv pregătirea specialiștilor-ofițeri cu studii militare superioare în domeniul activității educative din unități, mari unități și comandamente. În 17 mai 1990, pin Hotărârea Guvernului României nr. 550 activitatea de învățământ din Academia Militară a fost reorganizată, precizându-se că aceasta "este o instituție de învățământ superior subordonată ministrului Apărării Naționale și pregătește ofițerii-studenți pentru a deveni comandanți și ofițeri în statele-majore (...)". Prin aceeași hotărâre, s-a reînființat Academia Tehnică Militară, ca instituție separată de Academia Militară. În 23 aprilie 1991, prin Hotărârea Guvernului României nr. 305, Academia Militară a primit o nouă denumire: Academia de Înalte Studii Militare. În data de 28 august 2003, prin Hotărârea Guvernului României nr. 1027, denumirea Academiei de Înalte Studii Militare a fost schimbată în Universitatea Națională de Apărare, pentru ca în data de 25 august 2005, prin Hotărârea de Guvern nr. 969 Universitatea Națională de Apărare să primească denumirea de Universitatea Națională de Apărare „Carol I". Sus am postat logo-ul și o fotografie cu sediul central al Universității naționale de apărare "Carol I".

Insigna - 30 ani 1986 - 2016

Academia tehnică militară - ingineri artilerie și rachete

Academia Tehnică Militară a fost formată prin Decretul nr. 371 din 14 septembrie 1949, alături de Academia Militară, Academia Militaro-Politică și Academia Spatelui Armatei, prin reorganizarea Școlii de Război, o instituție de învățământ militar superior înființată de Regele Carol al II-lea în anul 1937. În Decretul 371 scria că Academia Tehnică Militară are ca scop să formeze ofițeri ingineri cu o pregătire corespunzătoare specificului tehnic al diferitelor arme, necesar pentru încadrarea comandamentelor, unităților, formațiunilor și instituțiilor militare de specialitate. Ulterior, Academia Tehnică Militară a fost comasată cu Academia Militară. În 17 mai 1990, prin Hotărârea de Guvern nr. 550 s-a procedat la reorganizarea Academiei Militare și reînființarea Academiei Tehnice Militare ca instituție de învățământ superior politehnic militar, cu sediul în municipiul București, bulevardul George Coșbuc, numerele 39-49, subordonată Ministerului Apărării Naționale. Sus am postat logo-ul și o fotografie cu sediul central a Academiei tehnice militare.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură bucureștene, din vremuri diferite, alte locuri frumoase ale Bucureștiului și chiar unele trimiteri poștale ilustrate.

Azilul Domnița Bălașa

Biserica Stavropoleus

Biserica Sf.Voievozi

Biserica Sf.Nicolae Vlădică

Muzeul Toma Stelian

Casa Alimăneșteanu

Casa anticarilor

Restaurantul Gambrinus

Biserica Zlătari

Strada Lipscani

Turnul lui Vlad Țepeș

Banca Națională a României

Biserica Colței

Biserica Sf.Gheorghe

Biserica și Școala luterană

Bufetul - Șoseaua Chiseleff

Cafe Royal - Calea Victoriei

Calea Moșilor

Cazarma Alexandria

Fântâna Sărindar

Fundația universitară Carol I

Grand Hotel de Boulevard

Hotelul Athene Palace

Marele Hotel Franța

Ministerul domeniilor

Ministerul domeniilor și Monumentul I.C.Brătianu

Palatul studenților în medicină și Tinerimea Română

Palatul telefoanelor

Spitalele brâncovenești

Universitatea

Palatul CEC

Vila Dr. Nicolae Minovici

Cartierul Balta Albă

Cartierul Drumul Taberei

Trimitere poștală

____________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

Wilhelmina, nume complet Wilhelmina Helena Pauline Maria a fost regina Olandei care a trăit în perioada anilor 1880 - 1962 și a condus statul olandez între anii 1898 - 1948.

DIN INTELIGENȚA

ȘI SPIRITUALITATEA

POPOARELOR LUMII

PROVERBE GERMANE