Epaminonda's Blog.....: Mo - M

În data de 21 noiembrie 2008 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic internațional o monedă comemorativă care celebrează ocupația tradițională Butnăritul. Aversul monedei redă în plan plan central - Stema Republicii Moldova; în partea de sus - cifra "2008"; în partea de jos - inscripţia "50 LEI" și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, gravată inscripţia "REPUBLICA MOLDOVA". Reversul monedei redă în plan central-un dogar confecţionînd un butoi; în partea de sus, și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, gravată inscripţia „BUTNĂRITUL”.

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt; valoarea nominală - 50 lei, data emiterii – 21 noiembrie 2008, seria – sărbătorile, cultura, tradițiile Moldovei, metalul – argint, puritatea – 92,5%, greutatea – 16,5 grame, diametrul – 30 milimetri, forma - rotundă, calitatea – proof, marginea – netedă și tirajul – 500 exemplare.

Butnăritul, denumire locală dogăritul este un meşteşug specializat, practicat de unii ţărani în gospodăriile lor din timpuri vechi. Au existat şi sate întregi specializate în confecţionarea vaselor din doage de tip închis –butoaie, poloboace, fedeleşe şi a vaselor din doage de tip deschis - buţi, căzi, căzi pentru flori, găleţi, ciubere, puține, balerci, albii ş.a. În butnarit au fost mai preţuite speciile de lemn tare-stejarul, salcâmul alb, fagul, frasinul, care aveau structura mai densă , mai durabilă şi erau mai potrivite pentru confecţionarea vaselor de capacitate mare şi medie. Ele serveau la prelucrarea fructelor, poamei, muratul legumelor, fructelor şi pomuşoarelor cât şi păstrarea ţuicii, vinului, produselor alimentare (mierii, cărnii, brânzei ş.a.) fiind solicitate frecvent nu numai în zonele pomicole şi viticole. Are o circulaţie generală, fiind mai frecvent practicat în raioanele împădurite (zona de codru) in centru (Orhei, Străşeni, Hînceşti, Teleneşti, Şoldăneşti), ale R. Moldova. Cu denumiri similare a fost practicat din cele mai vechi timpuri în satele din România (Ţara Vrancii, Buzău, Prahova, Suceava). Butnăritul s-a practicat ca meşteşug specializat din vechime. Confecţionarea vaselor din doage necesită cunoştinţe şi abilităţi speciale, cât şi echipament şi scule specializate pentru anumite operaţii-scule pentru tăiat şi despicat lemnul ca ferestrăul mare şi mic, securea, toporul, barda, dalta şi mezdreua; scule pentru geluit şi sfredelit ca gilăul mare, rindeua, ghinătoarea, ghinul, gărdinarul, sfredelul, burghiul; scule de măsură şi control ca compasul, cotul, măsura, metrul ş.a. Pregătirea şi tăierea doagelor se făcea de obicei în lemn verde „pe gros”. Deosebit de apreciate erau vasele cu doagele confecţionate din lemn despicat cu securea ori toporul (din dispicătură). Ele erau mai uşoare şi mai trainice. Finisarea doagelor se făcea pe un scaun special cu o lamă de metal cu 2 mânere de lemn, de formă dreaptă ori curbă. După 3-4 săptămâni necesare uscării marginile doagelor se netezeau cu gealăul. Încheierea vasului se făcea prin mai multe operaţii: a)fixatul doagelor cu „prinsoarea”, mai apoi cu cercuri din lemn sau metal, b)retezarea marginilor vasului la ambele capete cu ferestrăul, c) gărdinirea, executarea şanţului în care se montează fundul vasului, d) netezirea vasului prin interior, e) montarea fundurilor,f) netezirea exteriorului vasului cu tesla şi gealăul, g) sfredelirea vranei. În timpurile mai vechi meşterii lucrau adesea la comandă utilizând lemnul clientului iar livrarea mărfii se făcea din atelier. Existau şi dogari ambulanţi, ce cutrierau satele cu uneltele în spate şi căutînd să repare butoaie vechi ori să facă vase noi din materialul clienţilor. Concurenţa între meşteri era mare de aceia şi desfacerea mărfii se făcea în târguri. Cel mai potrivit timp pentru vânzări era la sfârşitul verii şi începutul toamnei.

În data de 21 noiembrie 2008 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic internațional o monedă comemorativă care celebrează Stejarul lui Ștefan cel Mare. Aversul monedei redă în plan plan central - Stema Republicii Moldova; în partea de sus - cifra "2008"; în partea de jos - inscripţia "50 LEI" și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, gravată inscripţia "REPUBLICA MOLDOVA". Reversul monedei redă în plan central Stejarul lui Ştefan cel Mare și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, gravată inscripţia „STEJARUL LUI ŞTEFAN CEL MARE”.

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt; valoarea nominală - 50 lei, data emiterii – 21 noiembrie 2008, seria – monumentele Moldovei, metalul – argint, puritatea – 92,5%, greutatea – 16,5 grame, diametrul – 30 milimetri, forma - rotundă, calitatea – proof, marginea – netedă și tirajul – 500 exemplare.

Stejarul lui Ștefan cel Mare din Republica Moldova este situat în Cobâlea, raionul Șoldănești. El areo înălţime de peste 22 de metri, iar pentru a-i cuprinde tulpina, este nevoie de opt sau zece oameni și se zice că are o vârstă mai mare de 700 de ani. Legenda spune că la umbra sa s-a odihnit şi domnitorul Ştefan cel Mare. De o frumusețe și o măreție extraordinară, monument al naturii, menționat pentru prima dată în cronicile anului 1456, Stejarul lui Ștefan cel Mare este cel mai bătrân stejar din Moldova, dar și din Sud-Estul Europei. De asemenea, pe tot parcursul anului, intrarea în curtea unde se află stejarul este gratuită și accesibilă pentru toți doritorii de a merge pe urmele lui Ștefan cel Mare. Stejarul uriaș din raionul Șoldănești i-a răcorit pe oștenii lui Ștefan cel Mare când se întorceau cu izbândă din războaie, a fost martorul multor evenimente din viața sătenilor, iar locuitorii din Cobâlea consideră că stejarul lor este unic în lume, deosebit și binecuvântat, mai ales că ghindele sale nu ar fi încolțit niciodată. Biserica de lângă stejar a fost cândva club școlăresc, apoi depozit de grâu, uscătorie de tutun, muzeu al satului. Ulterior, la insistența sătenilor, s-a reamenajat și a fost redeschis lăcașul sfânt, deoarece, de la începuturi, Ștefan cel Mare a construit o bisericuță de lemn în acest loc. În anul 1986, în cinstea stejarului, a fost organizată prima ediție a Festivalului „La umbra stejarului”, unde se prezentau tradițiile și obiceiurile naționale. Peste doi ani, festivalul a devenit de talie internațională.

În data de 21 noiembrie 2008 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic internațional o monedă comemorativă care celebrează personalitatea lui Antioh Cantemir. Aversul monedei redă în plan plan central - Stema Republicii Moldova; în partea de sus - cifra "2008"; în partea de jos - inscripţia "50 LEI" și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, gravată inscripţia "REPUBLICA MOLDOVA". Reversul monedei redă în plan centralefigia lui Antioh Cantemir și în partea de sus, urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, gravată inscripţia „ANTIOH CANTEMIR”;

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt; valoarea nominală - 50 lei, data emiterii – 21 noiembrie 2008, seria – personalități, metalul – argint, puritatea – 92,5%, greutatea – 16,5 grame, diametrul – 30 milimetri, forma - rotundă, calitatea – proof, marginea – netedă și tirajul – 1000 exemplare.

Poet şi diplomat rus de origine moldavă, eminent reprezentant al culturii ruse şi europene din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, Antioh Cantemir s-a născut la 21 septembrie 1708 (1709) la Constantinopol, în familia domnitorului Moldovei Dimitrie Cantemir, şi a încetat din viaţă la 11 aprilie 1744 la Paris. Numele lui Antioh Cantemir, chiar în timpul vieţii, a devenit cunoscut nu numai în Rusia, dar şi în Europa. Poet, diplomat, adept ferm al ştiinţei şi filosofiei moderne, el atrage atenţia lui Voltaire şi Montesquieu, face cunoştinţă cu savanţi renumiţi din epocă ca P. Maupertuis, A.-C.Clairaut, L.V.Euler, H. Sloane, B. Fontenelle. Imediat după moartea poetului, opera sa este tradusă şi editată în limbile franceză şi germană, devenind obiectul discuţiilor şi confruntărilor literare în Franţa şi Germania de la mijlocul secolului al XVIII-lea. În Rusia, larg răspândite în copii manuscrise, satirele crează autorului o mare popularitate. Contemporanul său V.K.Trediakovski menţiona că Antioh Cantemir „... fără îndoială este cel mai mare şi cel mai iscusit poet rus”. Publicate pentru prima dată în limba rusă, în 1762, la aproape două decenii după moartea poetului, „Satirele şi alte poetice compuneri” au sporit şi mai mult interesul pentru personalitatea şi creaţia lui Antioh Cantemir. Satirele cantemiriene au fost înalt apreciate de scriitorii ruşi A.S. Puşkin, V.A. Jukovski, C.N. Batiuskov, K.F. Râleev, V.G. Belinski. Educaţia şi instrucţia lui Antioh Cantemir începe în casa părintească. Primele studii le face sub îndrumarea tatălui şi a profesorilor particulari. Concomitent cu instruirea în casa părintească, viitorul poet frecventează Academia slavo-greco-latină din Moscova. Un moment important în formarea intelectuală a lui Antioh Cantemir l-au constituit studiile la Universitatea de pe lângă Academia de Ştiinţe din Petersburg. Studiul filosofiei sub conducerea savantului german C.-F.Gross, cursurile de matematică ale lui F. C. Mayer şi ale fraţilor Daniel şi Nicolaus Bernoulli, cursul de fizică al lui G.-B. Bülfinger, de istorie al lui G. S. Bayer, îl familiarizează pe Antioh Cantemir cu cele mai noi descoperiri şi probleme ale ştiinţei şi filosofiei de la începutul secolului al XVIII-lea. În anul 1725, Antioh Cantemir traduce din limba latină, cu unele adăugiri şi precizări după originalul grec, cronica scriitorului bizantin din secolul al XII-lea Constantin Manasses „Sinopsis istoric”. La această traducere se alătură nemijlocit şi prima lucrare publicată a lui Antioh Cantemir „Simfonia la psaltire”, scrisă în anul 1726. Tot în această perioadă (1726-1730) Antioh Cantemir efectuează şi alte traduceri: „Traducerea din italiană în limba franceză a unei oarecare scrisori a unui italian, conţinând descrierea critică a Parisului şi a francezilor…”, „Tabelul lui Cébés” („Le tableau de Cébés”), „Istoria” lui Justin, satirele poeţilor antici latini Horaţiu şi Juvenal, transpune din limba franceză satirele clasicului acestui gen - Boileau şi tratatul lui B. Fontenelle „Conversaţii despre pluralitatea lumilor”. La sfârşitul anului 1729, poetul compune Satira I-a. „Asupra hulitorilor învăţăturii. Către mintea sa”. După aceasta, pe parcursul a doi ani, până la sfârşitul anului 1731, momentul plecării în străinătate, Antioh Cantemir va scrie următoarele patru satire, încercându-şi totodată pana şi în alte genuri ale poeziei, compune două cântece sau ode cu caracter filosofic, o odă solemnă dedicată împărătesei Anna Ioannovna, trei din cele şase fabule ale sale, zece epigrame, introducând pentru prima dată acest gen literar în cultura literară rusă. În 1730, Antioh Cantemir, ofiţer al regimentului de gardă Preobrajensk, participă activ la evenimentele legate de înscăunarea împărătesei Anna Ioannovna. În luna noiembrie 1731 Antioh Cantemir este numit reprezentant diplomatic (rezident) la Londra. Serviciul diplomatic al lui Antioh Cantemir a durat mai mult de 12 ani şi s-a întrerupt odată cu moartea sa. În Europa, la Londra, apoi la Paris, Antioh Cantemir, prin personalitatea, instruirea sa, prin cunoaşterea limbilor, maniera de a discuta, orizontul larg al intereselor, seriozitatea opiniilor şi fineţea manierelor a reuşit să se impună în cercurile diplomatice şi literare. Cercetătorii consideră activitatea diplomatică a lui Antioh Cantemir la Londra şi Paris ca fiind de importanţă general europeană. Graţie intervenţiilor inteligente ale acestuia s-au clarificat o serie de ambiguităţi în relaţiile dintre Franţa şi Austria, Rusia şi Turcia, Rusia şi Anglia. Plecarea în străinătate a însemnat pentru Antioh Cantemir o lungă întrerupere în activitatea literară. Timp de şase ani el nu mai scrie nici o satiră. Abia începând cu anul 1738 Antioh Cantemir revine la activitatea literară, compune satirele a VI-a, a VII-a, a VIII-a şi a IX-a, prelucrează şi înnoieşte textele satirelor scrise în Rusia, elaborează tratatul filosofic „Scrisori despre natură şi om”, traduce din Anacreon, Horaţiu, Epictet, transpune în rusă tratatul scriitorului italian Francesco Algarotti „Convorbiri despre lumină”, „Scrisorile persane” ale lui Montesquieu, scrie un tratat de algebră, trei tomuri ale „Dicţionarului rus-francez” etc. În „Scrisoarea lui Hariton Makentin despre compunerea versurilor ruse”(1742) Antioh Cantemir expune teoria sa despre versificaţie. Antioh Cantemir este iniţiatorul traducerii şi editării, la Londra şi Paris, în limbile engleză şi franceză, a „Istoriei creşterii şi descreşterii Imperiului Otoman” a lui Dimitrie Cantemir. În scrierile sale, Antioh Cantemir ne prezintă tabloul Universului în spiritul filosofiei mecaniciste carteziene, împărtăşeşte un şir de teze ale fizicii lui Newton şi ale sensualismului lui Locke. Tratatul filosofic „Scrisori despre natură şi om” al lui Antioh Cantemir a constituit o continuare firească a interesului pentru ideile ştiinţei şi filosofiei moderne. Prin creaţia şi prin critica literară Antioh Cantemir a întreprins primul pas pe calea elaborării teoriei clasicismului în Rusia. Această tendinţă s-a manifestat deosebit de clar în notele şi comentariile la satire şi traduceri, în tălmăcirea cuvintelor, numelor, expresiilor. Antioh Cantemir, împreună cu V. K. Trediakovski şi M.V. Lomonosov a pregătit terenul ideologic pentru apariţia şi consolidarea iluminismului rus în cea de a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Ideea valorii omului indiferent de apartenenţa sa de castă sau clasă şi critica nedreptăţilor şi cruzimii şerbiei, promovate de Antioh Cantemir în satirele sale, au reprezentat o sursă de formare a tradiţiei democratice în gândirea socială rusă din secolul al XVIII-lea. Creaţia lui Antioh Cantemir şi întreaga sa activitate au contribuit la dezvoltarea în Rusia a culturii filosofice, la elaborarea terminologiei filosofice şi ştiinţifice. În opera lui Antioh Cantemir şi-a găsit reflectare atitudinea faţă de filosofie ca ştiinţă cu un strict sistem de noţiuni şi categorii. Prin mijlocirea lui Antioh Cantemir au fost stabilite relaţii între savanţii ruşi şi cei din străinătate, a fost organizat un schimb intens de literatură ştiinţifică între academiile de ştiinţe din Petersburg, Londra şi Paris. Relaţiile personale ale lui Antioh Cantemir cu scriitorii şi savanţii englezi şi francezi au contribuit la apropierea culturală dintre Rusia şi statele Europei Occidentale. Diplomat care a apărat interesele Rusiei în Europa în cel de-al doilea sfert al secolului al XVIII-lea, primul poet rus modern, Antioh Cantemir rămâne, în primul rând, un fenomen al culturii ruse din secolul respectiv, însă el aparţine şi culturii româneşti, după cum au remarcat de nenumărate ori scriitorii iluminişti din secolul al XIX-lea - Mihail Kogălniceanu, Сonstantin Negruzzi, Alexandru Donici. Interesul pentru personalitatea şi creaţia lui Antioh Cantemir apare în Moldova la începutul secolului al XIX-lea, în legătură cu primele ediţii în limba română a operelor lui Dimitrie şi Antioh Cantemir. Opera poetică a lui Antioh Cantemir în traducerea lui Alexandru Donici şi Сonstantin Negruzzi a avut o vădită influenţă asupra literaturii din Moldova secolului al XIX-lea, încetăţenind genul de satiră în poezia, proza şi dramaturgia din Moldova.

***

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

__________xxx_________

CÂTEVA INSIGNE

ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Revoluția română - 25 ani 1989 - 2014 România

Revoluția Română din 1989 a constat într-o serie de proteste, lupte de stradă și demonstrații în luna decembrie a anului 1989, care au dus la sfârșitul regimului comunist din România, căderea, judecarea rapidă şi execuţia liderului Nicolae Ceauşescu și a soției sale, Elena. Trebuie precizat că înainte de revoluția română, toate celelalte state est-europene trecuseră în mod pașnic la democrație. Dupa succesul revolutiei anti-comuniste din Decembrie 1989, guvernul roman a decis sa instituie cateva distinctii pentru participanti. Prin legea nr. 42/1990, publicata la un an dupa evenimente, au fost create cateva titluri si distinctii: titlul post-mortem de Erou-martir al Revolutiei Romane din Decembrie 1989, titlul de Luptator pentru Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989, brevetul onorific de Participant la Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989, precum si o medalie comemorativa. Alte medalii neoficiale au fost acordate in anii urmatori, cum ar fi medalia comemorativa pentru a 5-a aniversare a revolutiei. Pana la urma, aceste distinctii nu au mai fost incluse in sistemul national de decoratii. Ele au fost inlocuite de Ordinul Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989, instituit prin Legea nr. 1/1996. Acest ordin onorific a fost acordat “eroilor martiri precum si persoanelor care s-au remarcat prin fapte deosebite in lupta pentru victoria revolutiei.”Ordinul are forma unei stele din tombac cu opt colturi, cu diamentrul de 40 mm. Medalionul central are diametrul de 15 mm si contine litera “V”. A fost acordat intr-o cutie de plastic, impreuna cu o bareta emailata. In total, 1266 de ordine au fost acordate prin Decretul nr. 1169/2004.

România - Afganistan 2015 - 2016

România este o republică semi-prezidențială, situată în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la nord de Peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre. Statul român, cu capitala la București, și-a declarant independența națională față de Imperiul Otoman la data de 9 mai 1877. El numără aproximativ 21,5 milioane de locuitori și se întinde pe o suprafață de 238391 kilometri pătrați.

Afganistan, în prezent este o republică prezidenţială dispusă în centrul continentului Asia. Acest stat are o suprafață de 647500 kilometri pătrați și numără aproximativ 31 milioane de locuitori. Statul afgan are capitala în oraşul Kabul și și-a declarat independenţa în anul 1919 faţă de Regatul Unit al Marii Britanii.

Insigna - Maica Domnului

Maica Domnului sau Fecioara Maria a fost, conform scrierilor Noului Testament, mama lui Iisus din Nazaret (Hristos). În momentul conceperii lui Iisus Hristos, fapt ce i-a fost revelat de către Arhanghelul Gabriel, ea era logodnica lui Iosif din Nazaret. În tradiția creștină ortodoxă, catolică, anglicană și luterană, precum și în cea musulmană, a rămas prin minune fecioară în timpul conceperii și nașterii lui Iisus.

Promoția de gravori 1976 - 10 ani

Prof. diriginte ing. Tudorică Stănică...

Gravura reprezintă un gen al artelor vizuale ale cărei tehnici constau în săparea, incizarea, perforarea sau obturarea prin diverse procedee fizice ori chimice a unei suprafețe de regulă plane, fie în vederea imprimării și multiplicării ulterioare a imaginii, fie pentru obținerea unui obiect artistic de sine stătător. Artistul care se ocupă cu practicarea acestui gen de artă poartă numele de gravor. În cazul gravurii destinate imprimării, gravarea se face pe un suport numit clișeu, confecționat din metal, lemn, linoleum sau alte materiale. Clișeul reprezintă negativul gravurii, pe acesta aplicându-se cerneala ce urmează a fi imprimată. Peste clișeul cerneluit se aplică o foaie de hârtie iar apoi sunt trecute printr-o presă tipografică. Cerneala reținută de clișeu este transferată pe coala de hârtie ca urmare a aplicării presiunii. Imaginea imprimată constituie âpozitivul gravurii. Termenul „gravură” este folosit deopotrivă pentru a desemna negativul (clișeul) și pozitivul (imaginea imprimată). Acest imprimeu obținut prin tehnica gravurii reprezintă un tip de stampă. Totalitatea exemplarelor obținute cu un anumit clișeu constituie un tiraj. În mod normal, gravura destinată imprimării se realizează fie prin metoda tiparului adânc (gravură în adâncime) fie prin cea a tiparului înalt (gravură în relief sau în înălțime). Însă, ca urmare a faptului că denumirea de „gravură” a fost aplicată și imaginii imprimate, acest termen a ajuns să fie extins și generalizat și stampelor obținute prin tehnici care nu implică vreo operație de gravare în adevăratul sens al cuvântului. Astfel, tehnici ale tiparului plan (litografia, monotipia) sau alte tipuri (serigrafia), au fost incluse în familia gravurii (gravură în plan). În cazul gravurii de sine stătătoare, aceasta are scopul inscripționării sau ornamentării diverselor obiecte cu figuri sau motive decorative. Atunci când acestea sunt gravate pe materiale prețioase, semiprețioase ori mulaje pentru monede sau medalii, aparțin artei glipticii. În calitate de meșteșug, aceasta este identificată prin denumirea mai modestă de „cioplitorie”.

Gravura laser pielele

Gravură metal

Gravura este procedeul de imprimare a unui desen pe o suprafata dura prin saparea repetata de santuri de mici dimensiuni pe un suport ce poate fi din material plastic, lemn, metal, sticla, etc. In majoritatea cazurilor suprafata acestuia este plana , dar poate fi si curba. Procesul poate fi foarte tehnic si complex, din acest motiv freza este comandata de un calculator care asista toata operatiunea. In ciuda complexitatii desenului si a procesului in sine, cu ajutorul tehnicii de azi se obtin gravuri "curate" de o fidelitate impresionanta fata de desenul original. Se cunosc două procedee de gravură: mecanică și laser. Gravura mecanică este folosita pentru a grava pe materiale precum aluminiu, alama, ABS metalizat, aluminiu eloxat-anodizat, sticla, lemn, pluta, mase plastice, stiplex. Se pot realiza atat gravari superficiale cat si gravari profunde. Se pot grava sigle, logo-uri, scrisuri, imagini. Gravura laser este folosita pentru a grava pe materiale precum mase plastice (acrilice), lemn, pluta, plus, piele, cauciuc, sticla, ABS, materiale cu acoperiri epoxidice, metale vopsite elecrostatic, aluminiu anodizat, eloxat, marmura, granit. Prin gravură se pot realiza: elemente de artizanat si cadouri, trofee, placi comemorative si diplome, brelocuri, pix, stilou, elemente de birotica, pahare, cani, bate de baseball, ornamente de craciun, elemente circulare industriale, fotografii reale pe materiale precum Acrilic, ABS si alte materiale plastice, carti de vizita, invitatii de nunta, invitatii zi de nastere, felicitari pentru ocazii speciale, placute cu nume, orare, placute pentru obiecte industriale, placute cu serii si cod de bare, placute semnalistica directionala, indicatoare, etc.

Insigna - Ofițer în rezervă și retragere

din domnia regelui Carol al II-lea

Ofiţerii în rezervă provin din:
a) ofiţeri în activitate trecuţi în rezervă;
b) absolvenţi ai instituţiilor militare de învăţământ superior pentru formarea ofiţerilor, şcolarizaţi la solicitarea aviaţiei şi marinei civile sau a altor beneficiari din afara sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau pe locuri cu taxă, în raport cu nevoile forţelor armate;
c) maiştri militari şi subofiţeri în rezervă care, în timp de război, au îndeplinit cel puţin 3 luni, cu rezultate foarte bune şi bune, funcţii prevăzute a fi încadrate cu ofiţeri în structurile militare aflate în zona acţiunilor militare;
d) absolvenţi cel puţin ai studiilor universitare de licenţă, cu profil corespunzător specialităţilor militare, care au vârsta de cel mult 55 de ani şi consimt să îndeplinească serviciul militar în rezervă în baza unui contract;
e) ofiţeri rezervişti voluntari care nu se mai află în relaţii contractuale cu instituţia militară.

Personalul militar în retragere, deci și ofițerii, provine din:
a) personal militar în activitate sau în rezervă, la împlinirea limitelor de vârstă prevăzute de Statutul cadrelor militare;
b) personal militar în activitate sau în rezervă, clasat de către comisiile de expertiză medico-militară „inapt pentru serviciul militar cu scoatere din evidenţă”.

_________ooOoo_________

România - bilet de loterie

Societatea ortodoxă națională a femeilor române

DIN INTELIGENȚA

ȘI SPIRITUALITATEA

POPOARELOR LUMII

PROVERBE TURCEȘTI

Prietenul sărac se uită repede.
Câte șiretlicuri cunoaște vânătorul, tot atâtea căi de scăpare știe și ursul.
Nu coase haine pentru copilul care încă nu s-a născut.