În data de 21 noiembrie 2008 Banca Națională
a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic internațional
o monedă comemorativă care celebrează ocupația tradițională Butnăritul. Aversul monedei redă în
plan plan central - Stema Republicii Moldova; în partea de sus - cifra
"2008"; în partea de jos - inscripţia "50 LEI" și urmând
circumferinţa monedei - cu majuscule, gravată inscripţia "REPUBLICA
MOLDOVA". Reversul monedei redă în plan central-un dogar confecţionînd un
butoi; în partea de sus, și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule,
gravată inscripţia „BUTNĂRITUL”.
Caracteristicile tehnice
ale monedei sunt; valoarea nominală - 50 lei, data emiterii – 21 noiembrie
2008, seria – sărbătorile, cultura, tradițiile Moldovei, metalul – argint,
puritatea – 92,5%, greutatea – 16,5 grame, diametrul – 30 milimetri,
forma - rotundă, calitatea – proof, marginea – netedă și tirajul
– 500 exemplare.
Butnăritul, denumire locală dogăritul este un meşteşug specializat, practicat de unii ţărani în
gospodăriile lor din timpuri vechi. Au existat şi sate întregi specializate în
confecţionarea vaselor din doage de tip închis –butoaie, poloboace, fedeleşe şi
a vaselor din doage de tip deschis - buţi, căzi, căzi pentru flori, găleţi,
ciubere, puține, balerci, albii ş.a. În butnarit au fost mai preţuite
speciile de lemn tare-stejarul, salcâmul alb, fagul, frasinul, care aveau
structura mai densă , mai durabilă şi erau mai potrivite pentru confecţionarea
vaselor de capacitate mare şi medie. Ele serveau la prelucrarea fructelor,
poamei, muratul legumelor, fructelor şi pomuşoarelor cât şi păstrarea
ţuicii, vinului, produselor alimentare (mierii, cărnii, brânzei ş.a.)
fiind solicitate frecvent nu numai în zonele pomicole şi viticole. Are o
circulaţie generală, fiind mai frecvent practicat în raioanele împădurite
(zona de codru) in centru (Orhei, Străşeni, Hînceşti, Teleneşti, Şoldăneşti),
ale R. Moldova. Cu denumiri similare a fost practicat din cele mai vechi
timpuri în satele din România (Ţara Vrancii, Buzău, Prahova, Suceava).
Butnăritul s-a
practicat ca meşteşug specializat din vechime. Confecţionarea
vaselor din doage necesită cunoştinţe şi abilităţi speciale, cât şi
echipament şi scule specializate pentru anumite operaţii-scule pentru tăiat şi
despicat lemnul ca ferestrăul mare şi mic, securea, toporul, barda, dalta şi
mezdreua; scule pentru geluit şi sfredelit ca gilăul mare, rindeua,
ghinătoarea, ghinul, gărdinarul, sfredelul, burghiul; scule de măsură şi
control ca compasul, cotul, măsura, metrul ş.a. Pregătirea şi tăierea doagelor
se făcea de obicei în lemn verde „pe gros”. Deosebit de apreciate erau
vasele cu doagele confecţionate din lemn despicat cu securea ori toporul (din
dispicătură). Ele erau mai uşoare şi mai trainice. Finisarea doagelor se făcea
pe un scaun special cu o lamă de metal cu 2 mânere de lemn, de formă dreaptă
ori curbă. După 3-4 săptămâni necesare uscării marginile doagelor se
netezeau cu gealăul. Încheierea vasului se făcea prin mai multe operaţii:
a)fixatul doagelor cu „prinsoarea”, mai apoi cu cercuri din lemn sau
metal, b)retezarea marginilor vasului la ambele capete cu ferestrăul, c)
gărdinirea, executarea şanţului în care se montează fundul vasului, d)
netezirea vasului prin interior, e) montarea fundurilor,f) netezirea exteriorului
vasului cu tesla şi gealăul, g) sfredelirea vranei. În timpurile mai
vechi meşterii lucrau adesea la comandă utilizând lemnul clientului iar
livrarea mărfii se făcea din atelier. Existau şi dogari ambulanţi, ce
cutrierau satele cu uneltele în spate şi căutînd să repare butoaie vechi ori să
facă vase noi din materialul clienţilor. Concurenţa între meşteri era mare de
aceia şi desfacerea mărfii se făcea în târguri. Cel mai potrivit timp
pentru vânzări era la sfârşitul verii şi începutul toamnei.
În data de 21 noiembrie 2008 Banca
Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic
internațional o monedă comemorativă care celebrează Stejarul lui Ștefan cel Mare. Aversul monedei redă în plan plan
central - Stema Republicii Moldova; în partea de sus - cifra "2008";
în partea de jos - inscripţia "50 LEI" și urmând circumferinţa
monedei - cu majuscule, gravată inscripţia "REPUBLICA MOLDOVA".
Reversul monedei redă în plan central Stejarul lui Ştefan cel Mare și urmând
circumferinţa monedei - cu majuscule, gravată inscripţia „STEJARUL LUI ŞTEFAN
CEL MARE”.
Caracteristicile tehnice
ale monedei sunt; valoarea nominală - 50 lei, data emiterii – 21 noiembrie
2008, seria – monumentele Moldovei, metalul – argint, puritatea – 92,5%,
greutatea – 16,5 grame, diametrul – 30 milimetri, forma - rotundă,
calitatea – proof, marginea – netedă și tirajul – 500
exemplare.
Stejarul lui Ștefan cel Mare din Republica
Moldova este situat în Cobâlea, raionul Șoldănești. El areo înălţime de peste
22 de metri, iar pentru a-i cuprinde tulpina, este nevoie de opt sau zece
oameni și se zice că are o vârstă mai mare de 700 de ani. Legenda spune că la
umbra sa s-a odihnit şi domnitorul Ştefan cel Mare. De o frumusețe și o măreție extraordinară,
monument al naturii, menționat pentru prima dată în cronicile anului 1456,
Stejarul lui Ștefan cel Mare este cel mai bătrân stejar din Moldova, dar și din
Sud-Estul Europei. De asemenea, pe tot parcursul anului, intrarea în curtea
unde se află stejarul este gratuită și accesibilă pentru toți doritorii de a
merge pe urmele lui Ștefan cel Mare. Stejarul uriaș din raionul Șoldănești i-a răcorit
pe oștenii lui Ștefan cel Mare când se întorceau cu izbândă din războaie, a
fost martorul multor evenimente din viața sătenilor, iar locuitorii din Cobâlea
consideră că stejarul lor este unic în lume, deosebit și binecuvântat, mai ales
că ghindele sale nu ar fi încolțit niciodată. Biserica de lângă stejar a fost
cândva club școlăresc, apoi depozit de grâu, uscătorie de tutun, muzeu al
satului. Ulterior, la insistența sătenilor, s-a reamenajat și a fost redeschis
lăcașul sfânt, deoarece, de la începuturi, Ștefan cel Mare a construit o
bisericuță de lemn în acest loc. În anul 1986, în cinstea stejarului, a fost
organizată prima ediție a Festivalului „La umbra stejarului”, unde se prezentau
tradițiile și obiceiurile naționale. Peste doi ani, festivalul a devenit de
talie internațională.
În data de 21 noiembrie 2008 Banca
Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic
internațional o monedă comemorativă care celebrează personalitatea lui Antioh Cantemir. Aversul monedei redă
în plan plan central - Stema Republicii Moldova; în partea de sus - cifra
"2008"; în partea de jos - inscripţia "50 LEI" și urmând
circumferinţa monedei - cu majuscule, gravată inscripţia "REPUBLICA
MOLDOVA". Reversul monedei redă în plan centralefigia lui Antioh Cantemir
și în partea de sus, urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, gravată
inscripţia „ANTIOH CANTEMIR”;
Caracteristicile tehnice
ale monedei sunt; valoarea nominală - 50 lei, data emiterii – 21 noiembrie
2008, seria – personalități, metalul – argint, puritatea – 92,5%, greutatea –
16,5 grame, diametrul – 30 milimetri, forma - rotundă, calitatea – proof,
marginea – netedă și tirajul – 1000 exemplare.
Poet şi diplomat rus de origine moldavă, eminent reprezentant al culturii ruse şi europene din prima jumătate a
secolului al XVIII-lea, Antioh Cantemir s-a născut la 21 septembrie 1708 (1709)
la Constantinopol, în familia domnitorului Moldovei Dimitrie Cantemir, şi a
încetat din viaţă la 11 aprilie 1744 la Paris. Numele lui Antioh Cantemir,
chiar în timpul vieţii, a devenit cunoscut nu numai în Rusia, dar şi în Europa.
Poet, diplomat, adept ferm al ştiinţei şi filosofiei moderne, el atrage atenţia
lui Voltaire şi Montesquieu, face cunoştinţă cu savanţi renumiţi din epocă ca
P. Maupertuis, A.-C.Clairaut, L.V.Euler, H. Sloane, B. Fontenelle. Imediat după
moartea poetului, opera sa este tradusă şi editată în limbile franceză şi
germană, devenind obiectul discuţiilor şi confruntărilor literare în Franţa şi
Germania de la mijlocul secolului al XVIII-lea. În Rusia, larg răspândite în
copii manuscrise, satirele crează autorului o mare popularitate. Contemporanul
său V.K.Trediakovski menţiona că Antioh Cantemir „... fără îndoială este cel
mai mare şi cel mai iscusit poet rus”. Publicate pentru prima dată în limba
rusă, în 1762, la aproape două decenii după moartea poetului, „Satirele şi alte
poetice compuneri” au sporit şi mai mult interesul pentru personalitatea şi
creaţia lui Antioh Cantemir. Satirele cantemiriene au fost înalt apreciate de
scriitorii ruşi A.S. Puşkin, V.A. Jukovski, C.N. Batiuskov, K.F. Râleev, V.G.
Belinski. Educaţia şi instrucţia lui Antioh Cantemir începe în casa
părintească. Primele studii le face sub îndrumarea tatălui şi a profesorilor
particulari. Concomitent cu instruirea în casa părintească, viitorul poet
frecventează Academia slavo-greco-latină din Moscova. Un moment important în
formarea intelectuală a lui Antioh Cantemir l-au constituit studiile la
Universitatea de pe lângă Academia de Ştiinţe din Petersburg. Studiul filosofiei
sub conducerea savantului german C.-F.Gross, cursurile de matematică ale lui F.
C. Mayer şi ale fraţilor Daniel şi Nicolaus Bernoulli, cursul de fizică al lui
G.-B. Bülfinger, de istorie al lui G. S. Bayer, îl familiarizează pe Antioh
Cantemir cu cele mai noi descoperiri şi probleme ale ştiinţei şi filosofiei de
la începutul secolului al XVIII-lea. În anul 1725, Antioh Cantemir traduce din
limba latină, cu unele adăugiri şi precizări după originalul grec, cronica
scriitorului bizantin din secolul al XII-lea Constantin Manasses „Sinopsis
istoric”. La această traducere se alătură nemijlocit şi prima lucrare publicată
a lui Antioh Cantemir „Simfonia la psaltire”, scrisă în anul 1726. Tot în
această perioadă (1726-1730) Antioh Cantemir efectuează şi alte traduceri:
„Traducerea din italiană în limba franceză a unei oarecare scrisori a unui
italian, conţinând descrierea critică a Parisului şi a francezilor…”, „Tabelul
lui Cébés” („Le tableau de Cébés”), „Istoria” lui Justin, satirele poeţilor
antici latini Horaţiu şi Juvenal, transpune din limba franceză satirele
clasicului acestui gen - Boileau şi tratatul lui B. Fontenelle
„Conversaţii despre pluralitatea lumilor”. La sfârşitul anului 1729, poetul
compune Satira I-a. „Asupra hulitorilor învăţăturii. Către mintea sa”. După
aceasta, pe parcursul a doi ani, până la sfârşitul anului 1731, momentul
plecării în străinătate, Antioh Cantemir va scrie următoarele patru
satire, încercându-şi totodată pana şi în alte genuri ale poeziei, compune două
cântece sau ode cu caracter filosofic, o odă solemnă dedicată împărătesei Anna
Ioannovna, trei din cele şase fabule ale sale, zece epigrame, introducând
pentru prima dată acest gen literar în cultura literară rusă. În 1730, Antioh
Cantemir, ofiţer al regimentului de gardă Preobrajensk, participă activ la
evenimentele legate de înscăunarea împărătesei Anna Ioannovna. În luna
noiembrie 1731 Antioh Cantemir este numit reprezentant diplomatic (rezident) la
Londra. Serviciul diplomatic al lui Antioh Cantemir a durat mai mult de 12 ani
şi s-a întrerupt odată cu moartea sa. În Europa, la Londra, apoi la Paris,
Antioh Cantemir, prin personalitatea, instruirea sa, prin cunoaşterea limbilor,
maniera de a discuta, orizontul larg al intereselor, seriozitatea opiniilor şi
fineţea manierelor a reuşit să se impună în cercurile diplomatice şi literare.
Cercetătorii consideră activitatea diplomatică a lui Antioh Cantemir la Londra
şi Paris ca fiind de importanţă general europeană. Graţie intervenţiilor
inteligente ale acestuia s-au clarificat o serie de ambiguităţi în relaţiile
dintre Franţa şi Austria, Rusia şi Turcia, Rusia şi Anglia. Plecarea în
străinătate a însemnat pentru Antioh Cantemir o lungă întrerupere în
activitatea literară. Timp de şase ani el nu mai scrie nici o satiră. Abia
începând cu anul 1738 Antioh Cantemir revine la activitatea literară, compune
satirele a VI-a, a VII-a, a VIII-a şi a IX-a, prelucrează şi înnoieşte textele
satirelor scrise în Rusia, elaborează tratatul filosofic „Scrisori despre
natură şi om”, traduce din Anacreon, Horaţiu, Epictet, transpune în rusă
tratatul scriitorului italian Francesco Algarotti „Convorbiri despre lumină”,
„Scrisorile persane” ale lui Montesquieu, scrie un tratat de algebră, trei
tomuri ale „Dicţionarului rus-francez” etc. În „Scrisoarea lui Hariton Makentin
despre compunerea versurilor ruse”(1742) Antioh Cantemir expune teoria sa
despre versificaţie. Antioh Cantemir este iniţiatorul traducerii şi
editării, la Londra şi Paris, în limbile engleză şi franceză, a „Istoriei
creşterii şi descreşterii Imperiului Otoman” a lui Dimitrie Cantemir. În
scrierile sale, Antioh Cantemir ne prezintă tabloul Universului în
spiritul filosofiei mecaniciste carteziene, împărtăşeşte un şir de teze ale
fizicii lui Newton şi ale sensualismului lui Locke. Tratatul filosofic
„Scrisori despre natură şi om” al lui Antioh Cantemir a constituit o continuare
firească a interesului pentru ideile ştiinţei şi filosofiei moderne. Prin
creaţia şi prin critica literară Antioh Cantemir a întreprins primul pas pe
calea elaborării teoriei clasicismului în Rusia. Această tendinţă s-a
manifestat deosebit de clar în notele şi comentariile la satire şi traduceri,
în tălmăcirea cuvintelor, numelor, expresiilor. Antioh Cantemir, împreună
cu V. K. Trediakovski şi M.V. Lomonosov a pregătit terenul ideologic pentru
apariţia şi consolidarea iluminismului rus în cea de a doua jumătate a
secolului al XVIII-lea. Ideea valorii omului indiferent de apartenenţa sa de
castă sau clasă şi critica nedreptăţilor şi cruzimii şerbiei, promovate de
Antioh Cantemir în satirele sale, au reprezentat o sursă de formare a tradiţiei
democratice în gândirea socială rusă din secolul al XVIII-lea. Creaţia
lui Antioh Cantemir şi întreaga sa activitate au contribuit la dezvoltarea în
Rusia a culturii filosofice, la elaborarea terminologiei filosofice şi
ştiinţifice. În opera lui Antioh Cantemir şi-a găsit reflectare atitudinea faţă
de filosofie ca ştiinţă cu un strict sistem de noţiuni şi categorii. Prin
mijlocirea lui Antioh Cantemir au fost stabilite relaţii între savanţii ruşi şi
cei din străinătate, a fost organizat un schimb intens de literatură
ştiinţifică între academiile de ştiinţe din Petersburg, Londra şi Paris.
Relaţiile personale ale lui Antioh Cantemir cu scriitorii şi savanţii
englezi şi francezi au contribuit la apropierea culturală dintre Rusia şi
statele Europei Occidentale. Diplomat care a apărat interesele Rusiei în Europa
în cel de-al doilea sfert al secolului al XVIII-lea, primul poet rus modern,
Antioh Cantemir rămâne, în primul rând, un fenomen al culturii ruse din
secolul respectiv, însă el aparţine şi culturii româneşti, după cum au remarcat
de nenumărate ori scriitorii iluminişti din secolul al XIX-lea - Mihail
Kogălniceanu, Сonstantin Negruzzi, Alexandru Donici. Interesul pentru
personalitatea şi creaţia lui Antioh Cantemir apare în Moldova la
începutul secolului al XIX-lea, în legătură cu primele ediţii în limba română a
operelor lui Dimitrie şi Antioh Cantemir. Opera poetică a lui Antioh Cantemir
în traducerea lui Alexandru Donici şi Сonstantin Negruzzi a avut o vădită
influenţă asupra literaturii din Moldova secolului al XIX-lea, încetăţenind
genul de satiră în poezia, proza şi dramaturgia din Moldova.
***
O VORBĂ DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI
UN DIALOG EPIGRAMATIC
O PASTILĂ DE UMOR
__________xxx_________
CÂTEVA INSIGNE
ȘI
MEDALII ROMÂNEȘTI
Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei
de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le
Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic, foarte
variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent
metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin
imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o
organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și
apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate
comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de
identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la
manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Revoluția română - 25 ani 1989 - 2014 România
Revoluția Română din 1989 a constat într-o serie de proteste, lupte
de stradă și demonstrații în luna decembrie a anului 1989, care au dus la
sfârșitul regimului comunist din România, căderea, judecarea rapidă şi
execuţia liderului Nicolae Ceauşescu și
a soției sale, Elena. Trebuie precizat că înainte de revoluția
română, toate celelalte state est-europene trecuseră în mod pașnic la
democrație. Dupa succesul revolutiei anti-comuniste din Decembrie 1989,
guvernul roman a decis sa instituie cateva distinctii pentru participanti. Prin
legea nr. 42/1990, publicata la un an dupa evenimente, au fost create cateva
titluri si distinctii: titlul post-mortem de Erou-martir al Revolutiei Romane
din Decembrie 1989, titlul de Luptator pentru Victoria Revolutiei Romane din
Decembrie 1989, brevetul onorific de Participant la Victoria Revolutiei Romane
din Decembrie 1989, precum si o medalie comemorativa. Alte medalii neoficiale
au fost acordate in anii urmatori, cum ar fi medalia comemorativa pentru a 5-a
aniversare a revolutiei. Pana la urma, aceste distinctii nu au mai fost
incluse in sistemul national de decoratii. Ele au fost inlocuite de Ordinul
Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989, instituit prin Legea nr.
1/1996. Acest ordin onorific a fost acordat “eroilor martiri precum si
persoanelor care s-au remarcat prin fapte deosebite in lupta pentru victoria
revolutiei.”Ordinul are forma unei stele din tombac cu opt colturi, cu
diamentrul de 40 mm. Medalionul central are diametrul de 15 mm si contine
litera “V”. A fost acordat intr-o cutie de plastic, impreuna cu o bareta
emailata. In total, 1266 de ordine au fost acordate prin Decretul nr.
1169/2004.
România - Afganistan 2015 - 2016
Insigna - Maica Domnului
Promoția de gravori 1976 - 10 ani
Prof. diriginte ing. Tudorică Stănică...
Gravura reprezintă un gen al artelor
vizuale ale cărei tehnici constau în săparea, incizarea, perforarea sau
obturarea prin diverse procedee fizice ori chimice a unei suprafețe de regulă
plane, fie în vederea imprimării și multiplicării ulterioare a imaginii, fie
pentru obținerea unui obiect artistic de sine stătător. Artistul care se ocupă
cu practicarea acestui gen de artă poartă numele de gravor. În
cazul gravurii destinate imprimării, gravarea se face pe un suport numit clișeu,
confecționat din metal, lemn, linoleum sau alte materiale. Clișeul
reprezintă negativul gravurii, pe acesta aplicându-se cerneala
ce urmează a fi imprimată. Peste clișeul cerneluit se aplică o foaie de hârtie
iar apoi sunt trecute printr-o presă tipografică. Cerneala reținută de clișeu
este transferată pe coala de hârtie ca urmare a aplicării presiunii. Imaginea
imprimată constituie âpozitivul gravurii. Termenul „gravură”
este folosit deopotrivă pentru a desemna negativul (clișeul) și pozitivul
(imaginea imprimată). Acest imprimeu obținut prin tehnica gravurii reprezintă
un tip de stampă. Totalitatea exemplarelor obținute
cu un anumit clișeu constituie un tiraj. În mod normal, gravura
destinată imprimării se realizează fie prin metoda tiparului adânc (gravură
în adâncime) fie prin cea a tiparului înalt (gravură în relief sau în
înălțime). Însă, ca urmare a faptului că denumirea de „gravură” a fost aplicată
și imaginii imprimate, acest termen a ajuns să fie extins și generalizat și
stampelor obținute prin tehnici care nu implică vreo operație de gravare în
adevăratul sens al cuvântului. Astfel, tehnici ale tiparului plan (litografia,
monotipia) sau alte tipuri (serigrafia), au fost incluse în familia gravurii
(gravură în plan). În cazul gravurii de sine stătătoare, aceasta are scopul
inscripționării sau ornamentării diverselor obiecte cu figuri sau motive
decorative. Atunci când acestea sunt gravate pe materiale prețioase,
semiprețioase ori mulaje pentru monede sau medalii, aparțin artei glipticii. În
calitate de meșteșug, aceasta este identificată prin denumirea mai modestă de
„cioplitorie”.
Gravura laser pielele
Gravură metal
Gravura este procedeul de imprimare a unui desen pe o
suprafata dura prin saparea repetata de santuri de mici dimensiuni pe un suport
ce poate fi din material plastic, lemn, metal, sticla, etc. In majoritatea
cazurilor suprafata acestuia este plana , dar poate fi si curba. Procesul poate
fi foarte tehnic si complex, din acest motiv freza este comandata de un
calculator care asista toata operatiunea. In ciuda complexitatii desenului si a
procesului in sine, cu ajutorul tehnicii de azi se obtin gravuri
"curate" de o fidelitate impresionanta fata de desenul original. Se
cunosc două procedee de gravură: mecanică și laser. Gravura
mecanică este folosita pentru a
grava pe materiale precum aluminiu, alama, ABS metalizat, aluminiu
eloxat-anodizat, sticla, lemn, pluta, mase plastice, stiplex. Se pot realiza
atat gravari superficiale cat si gravari profunde. Se pot grava sigle,
logo-uri, scrisuri, imagini. Gravura laser este folosita pentru a
grava pe materiale precum mase plastice (acrilice), lemn, pluta, plus, piele,
cauciuc, sticla, ABS, materiale cu acoperiri epoxidice, metale vopsite
elecrostatic, aluminiu anodizat, eloxat, marmura, granit. Prin gravură se pot
realiza: elemente de artizanat si cadouri, trofee, placi comemorative si
diplome, brelocuri, pix, stilou, elemente de birotica, pahare,
cani, bate de baseball, ornamente de craciun, elemente circulare industriale,
fotografii reale pe materiale precum Acrilic, ABS si alte materiale plastice,
carti de vizita, invitatii de nunta, invitatii zi de nastere, felicitari pentru
ocazii speciale, placute cu nume, orare, placute pentru obiecte industriale,
placute cu serii si cod de bare, placute semnalistica directionala,
indicatoare, etc.
Insigna - Ofițer în rezervă și retragere
din domnia regelui Carol al II-lea
Ofiţerii în rezervă provin din:
a) ofiţeri în activitate trecuţi în rezervă;
b) absolvenţi ai instituţiilor militare de învăţământ superior pentru formarea ofiţerilor, şcolarizaţi la solicitarea aviaţiei şi marinei civile sau a altor beneficiari din afara sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau pe locuri cu taxă, în raport cu nevoile forţelor armate;
c) maiştri militari şi subofiţeri în rezervă care, în timp de război, au îndeplinit cel puţin 3 luni, cu rezultate foarte bune şi bune, funcţii prevăzute a fi încadrate cu ofiţeri în structurile militare aflate în zona acţiunilor militare;
d) absolvenţi cel puţin ai studiilor universitare de licenţă, cu profil corespunzător specialităţilor militare, care au vârsta de cel mult 55 de ani şi consimt să îndeplinească serviciul militar în rezervă în baza unui contract;
e) ofiţeri rezervişti voluntari care nu se mai află în relaţii contractuale cu instituţia militară.
a) ofiţeri în activitate trecuţi în rezervă;
b) absolvenţi ai instituţiilor militare de învăţământ superior pentru formarea ofiţerilor, şcolarizaţi la solicitarea aviaţiei şi marinei civile sau a altor beneficiari din afara sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau pe locuri cu taxă, în raport cu nevoile forţelor armate;
c) maiştri militari şi subofiţeri în rezervă care, în timp de război, au îndeplinit cel puţin 3 luni, cu rezultate foarte bune şi bune, funcţii prevăzute a fi încadrate cu ofiţeri în structurile militare aflate în zona acţiunilor militare;
d) absolvenţi cel puţin ai studiilor universitare de licenţă, cu profil corespunzător specialităţilor militare, care au vârsta de cel mult 55 de ani şi consimt să îndeplinească serviciul militar în rezervă în baza unui contract;
e) ofiţeri rezervişti voluntari care nu se mai află în relaţii contractuale cu instituţia militară.
Personalul
militar în retragere, deci și ofițerii,
provine din:
a) personal militar în activitate sau în rezervă, la împlinirea limitelor de vârstă prevăzute de Statutul cadrelor militare;
b) personal militar în activitate sau în rezervă, clasat de către comisiile de expertiză medico-militară „inapt pentru serviciul militar cu scoatere din evidenţă”.
a) personal militar în activitate sau în rezervă, la împlinirea limitelor de vârstă prevăzute de Statutul cadrelor militare;
b) personal militar în activitate sau în rezervă, clasat de către comisiile de expertiză medico-militară „inapt pentru serviciul militar cu scoatere din evidenţă”.
_________ooOoo_________
România - bilet de loterie
Societatea ortodoxă națională a femeilor române
DIN INTELIGENȚA
ȘI SPIRITUALITATEA
POPOARELOR LUMII
PROVERBE TURCEȘTI
- Prietenul sărac se uită repede.
- Câte șiretlicuri cunoaște vânătorul, tot atâtea căi de scăpare știe și ursul.
- Nu coase haine pentru copilul care încă nu s-a născut.
Câteva ornamente decorative periferice
de pe acțiuni olandeze
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 18.08.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu