Epaminonda's Blog.....: PALERMO

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură, trimiteri poștale din orașul italian PALERMO,

provincia SICILIA, dar și o insignă, un jeton și o monedă locale.

Sus am postat o acțiune financiară emisă în acest oraș.

Aeroportul

Biserica Martorana

Biserica San Cataldo

Catedrala

Palatul Normanni

Fântâna Pretoria

Piața Pretoria

Mănăstirea San Giovanni

Gara

Golful Mondello

Grădina botanică

Piața Marina

Portul

Stadionul Renzo Barbera

Strada Maqueda

Teatrul de operă Massimo

Teatrul Politeama

Piața Castel Nuovo

Trimiteri poștale

Insignă locală

Jeton local

Veche monedă locală

***

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

________xxx_______

O INSIGNĂ ȘI
CÂTEVA MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Acedmician Elie Carafoli 1901 - 1983

Elie Carafoli a fost un inginer român, constructor de avioane, considerat unul dintre pionierii domeniului aerodinamicii, care s-a născut la data de 15 septembrie în localitatea Veria din Grecia, într-o familie de aromâni, și a decedat la data de 24 octombrie 1983 la București. Studiile le-a început la Școala Comercială în Salonic și le-a continuat, în România, la Liceul "Mănăstirea Dealu", apoi în continuare la Școala Politehnică din București. Plecat la Paris, a audiat cursurile de mecanica fluidelor și cele de aerodinamică la Sorbona, unde și-a luat doctoratul în fizică-matematică. Intră la Laboratorul Aerotehnic de la Saint-Cyr, unde lucrează alături de Albert Toussaint și Paul Painleve. Aici realizează un tunel aerodinamic destinat vizualizării mișcării fluidelor, foarte mult apreciat la Congresele Internaționale de Aerodinamică, fiind distins în 1928 cu Médaille d'honneur. Întors în tarã, în 1928, este numit conferentiar de aerodinamicã si mecanica avionului la Scoala Politehnicã din Bucuresti si inginer sef al Serviciului studii proiectare si încercãri, iar apoi director al Fabricii de Celule (avioane) de la IAR Brasov, unde va rãmâne pânã în 1936. Aerodinamica era o disciplinã nouã, care apãruse din necesitatea de a întelege exact fenomenele ce au loc în jurul avionului, pentru a putea stabili formele cele mai potrivite pentru aeronavã si pentru a determina cu precizie fortele care actioneazã pe diversele organe ale acestora, având ca obiectiv dimensionarea si optimizarea. La IAR Brasov s-a remarcat printr-o activitate intensã, fiind un specialist în constructia si calculul avioanelor, concepând, împreunã cu Lucién Virmoux (reprezentantul Uzinelor Blériot Spad), un avion monoplan cu aripã joasã, IAR-11 CV (în 1930), printre primele de acest fel din lume. Acest avion de vânãtoare era echipat cu un motor Hispano-Suiza 12Mc, de 500 CP, si a fost destinat depãsirii recordului de vitezã pe bazã de 500 km. Principalele caracteristici ale acestui avion sunt: avergurã 11,5 metri, lungime 6,98 metri, suprafata aripii 18,2 mp, greutate totalã 1510 kg, vitezã maximã 325 km/orã, plafon 10.000 metri; timp de urcare la 5.000 metri, 5 min. 15 s. Mai târziu, proiecteazã si realizeazã aparatele IAR-14 si IAR-15, având o contributie si la proiectarea vestitului IAR-80. În 1931 devine profesor. Cercetãrile sale pentru noi forme si profile de aripã, mai rapide si mai rezistente, cu vârf rotunjit, au fost consacrate sub numele de profile Carafoli. În 1933 devine profesor titular definitiv, fiind deja recunoscut pentru cercetãrile originale privind aripa de anvengurã infinitã, metode de trasare a profilelor aerodinamice, instalațiile de vizualizare (denumite Toussaint-Carafoli), teoria suprafetelor portante permeabile, teoria jeturilor laterale la aripile de avion cu alungire micã; dezvoltã teoria aripii de anvergurã finitã, studiul interactiunii aripã-fuselaj si aripã-sol, teoria biplanului, ocupându-se si de aerodinamica supersonicã. Carafoli a rezolvat un numãr foarte mare de probleme de mecanica fluidelor si de gazodinamicã generalã. Mai amintim contributiile sale la studiul aripilor deformate, la determinarea distributiei circulatiei în lungul anvergurii aripii portante, precum si faptul cã a dat formula generalã a defecțiunii curentului în aval de aripã. Activitatea lui Elie Carafoli s-a bucurat de o largă prețuire atât în țară, cât și în străinătate. A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu data de 21 decembrie 1937. În anul 1948 devine membru al Academiei RPR, iar în anul următor membru al Academiei de Științe din New York. Carafoli a mai fost: membru al Academiei Internaționale de Astronautică, al Academiei din Toulouse, președinte al Federației Internaționale de Astronautică, din partea căreia a primit medalia de argint. Pentru meritele sale excepționale în dezvoltarea industriei aeronautice, în anul 1970, a fost distins cu medalia "Carl Friedrich Gauss".

Direcția Contrainformații și Securitate Militară

Nefas est nocere patriae (E o crimă să fii împotriva patriei)

După încheierea primului război mondial, în care spiritul de sacrificiu al soldatului român salvase onoarea armatei, era mai mult decât evident că, printre multiplele cauze care au stat la originea unor insuccese în luptă, una dintre cele mai importante a fost incapacitatea forţelor proprii de a-şi proteja informaţiile şi de a contracara acţiunile de spionaj. Din acest motiv, şeful Biroului Informaţii din Secţia a II-a a Marelui Cartier General, colonelul Nicolae Condeescu, propunea, în raportul cu nr. 289 din 28 aprilie 1918, ca după demobilizarea armatei, stabilită pentru data 1 iulie 1918, să se înfiinţeze, în cadrul M.St.M., o structură informativă de tip secţie, formată din două birouri: Biroul 1 Informaţii şi Biroul 2 Contrainformaţii. Propunerea a fost aprobată prin Ordinul de zi nr. 36 din 1 mai 1918, dată care marchează, oficial, naşterea contrainformaţiilor militare. Ulterior, activitatea de contrainformaţii militare s-a înscris pe o direcţie proprie, astfel că, în anul 1930, generalul Nicolae Samsonovici îi raporta regelui Carol al II-lea, că „echipa contrainformativă a M.St.M. a contribuit la descoperirea a 85% din cazurile de spionaj din ţară”. După al doilea război mondial, odată cu instaurarea regimului comunist, activitatea contrainformativă va fi asociată cu activitatea Securităţii, iar această asociere cred că numai istoricii o pot explica, justifica sau contesta. În anul 1990, prin ordinul ministrului apărării naţionale M 41/1990 se înfiinţează Direcţia Contraspionaj a M.Ap.N. Va urma un amplu şi continuu proces de transformare, în care denumirea Direcţiei se va schimba succesiv, sub imperativele impuse de transformarea Armatei şi a societăţii româneşti – Direcţia Protecţie şi Siguranţă Militară (1997), Direcţia Siguranţă Militară (2001), Direcţia Contrainformaţii şi Securitate Militară (DCiSM)(2006). În DCiSM, de mai mulţi ani, managementul de vârf este fundamentat pe o viziune comună şi perenă, racordată la viziunea Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării şi, bineînţeles, la strategia de transformare a armatei române. De aici, continuitatea procesului de transformare şi, tot de aici, necesitatea de a lucra numai în echipă. Pe proiecte şi pe obiective clare sau, altfel spus, inteligent formulate. DCiSM nu este o structură care gravitează în jurul armatei, ci un element de identitate al sistemului militar, care a evoluat odată cu acesta, care a avut de parcurs acelaşi drum, cu bune şi rele, iar determinativul „contrainformaţii” din denumirea Direcţiei nu are semnificaţie decât în relaţie cu determinativul „militară”. Aşadar, transformarea DCiSM a avut aceleaşi referenţiale generale, comune tuturor structurilor armatei şi un obiectiv specific – eficienţa şi interoperabilitatea cu structurile similare ale NATO/UE. Misiunile DCiSM sunt în relaţie directă cu principalele ameninţări la adresa securităţii naţionale în domeniul militar – spionajul şi subversiunea, dar şi cu obiectivul fundamental al activităţii Direcţiei – contribuţie în fundamentarea deciziilor care asigură stabilitatea şi funcţionalitatea Armatei României, atât ca element al sistemului de ordine publică şi siguranţă naţională, cât şi ca parte a NATO/UE. DCiSM este alături de militari, atât în teatrele de operaţii, cât şi în perioadele de pregătire pentru misiune şi post-misiune. Deci principala misiune a Direcției este să ofere la timp decidentului informaţia de care are nevoie pentru a lua decizia corectă.

Campion RSR (Republica Socialistă România)

Federația română de modelism

Federaţia Română de Modelism s-a înfiinţat în 1968 în cadrul fostului Consiliu Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport şi a funcţionat fără întrerupere sub această denumire, ca federaţie sportivă naţională subordonată Ministerului Tineretului şi Sportului. Scopul principal al F.R.Md. este organizarea şi controlul practicării modelismului în România, extinderea modelismului pe întreg teritoriul ţării, precum şi aplicarea unui sistem organizat de selecţie, pregătire şi participare în competiţii în vederea dezvoltării activităţii de performanţă şi obţinerea de rezultate de prestigiu pe plan naţional şi internaţional. Modelismul este activitatea de construcție a unor modele (machete) de mașini și aparate (în special la demonstrațiile din cadrul unor discipline școlare).

În cadrul modelismului sunt mai multe secții; navomodelism, aeromodelism, rachetomodelism, etc. (vezi pozele de deasupra).

Direcția construcții și domenii militare
75 de ani de la înființare
18 iunie 1920 - 18 iunie 1995

Direcţia domenii şi infrastructuri (denumirea veche – Direcția construcții și domenii militare) este structura tehnică de specialitate a ministerului - autoritatea în domeniu - care potrivit reglementărilor în vigoare exercită în Ministerul Apărării Naţionale, obligaţiile şi responsabilităţile prevăzute de legislaţie pentru proprietar şi administrator ce vizează fondul imobiliar şi reprezintă investitorul ministerului pentru obiective de infrastructuri construcţii militare. Ea coordonează, în specialitate, întreg sistemul de domenii şi infrastructuri la toate eşaloanele, elaborând norme tehnice, norme de funcţionare, proceduri, dispoziţii, precizări şi este singura autoritate în domeniu care iniţiază propuneri de acte normative sau modificări ale celor existente, ce pot avea impact asupra domeniului de responsabilitate. De asemenea, exercită direct şi prin unităţile subordonate controlul exploatării cazărmilor şi cel al aplicării şi respectării legislaţiei şi a regulamentelor militare de specialitate. Sus am postat steagul de identificare al acestei structuri militare. Responsabilităţile şi competenţele Direcţiei domenii şi infrastructuri se manifestă în domeniul: administrării proprietăţii imobiliare publice şi private a Ministerul Apărării Naţionale; elaborării politicii ministerului privind proprietatea imobiliară, modernizarea, dezvoltarea, menţinerea sau, după caz, reducerea acesteia prin proiecte şi programe imobiliare specifice; reprezentării intereselor Ministerului Apărării Naţionale, în relaţiile cu autorităţile administraţiei centrale şi locale şi cu armatele străine; controlului de stat în construcţii şi controlului disciplinei în urbanism şi amenajarea teritoriului, în Ministerul Apărării Naţionale; exercitării obligaţiilor şi responsabilităţilor prevăzute de lege pentru proprietar; elaborării propunerilor de acte normative specifice, emiterii de norme tehnice, dispoziţii şi precizări şi coordonării implementării acestora în întregul sistem de administrare, exploatare şi mentenanţă a proprietăţii imobiliare a ministerului; controlului respectării prevederilor legislaţiei în vigoare privind modul de utilizare a spaţiilor, administrarea şi exploatarea cazărmilor, starea de întreţinere / reparaţii a proprietăţii imobiliare puse la dispoziţia categoriilor de forte ale armatei (similar). Sus am postat fanionul de identificare al acestei structuri militare.

Insigna - Romsilva

Regia autonomă a pădurilor

Regia Națională a Pădurilor (R.N.P.) - Romsilva funcționează sub autoritatea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor și are ca scop gospodărirea durabilă și unitară, în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice și ale normelor de regim silvic, a fondului forestier proprietate publică a statului, în vederea creșterii contribuției pădurilor la îmbunătățirea condițiilor de mediu și la asigurarea economiei naționale cu lemn, cu alte produse ale pădurii și cu servicii specifice silvice, precum și coordonarea și implementarea programului național de ameliorare genetică a cabalinelor, promovarea pe plan național și internațional, a exemplarelor de cabaline valoroase din hergheliile Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, prin organizarea de competiții sportive, târguri și expozitii. Totodată, prin intermediul celor 22 administrații de parcuri, unități cu personalitate juridică, RNP-Romsilva administreaza 23 de parcuri naționale și naturale în care fondul forestier proprietate publică a statului are o pondere însemnată, asigurând conservarea biodiversității din aceste arii protejate.

___________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII

Miguel García Granados y Zavala a fost un om politic și de stat guatemalez, care s-a născut la data de 28 septembrie 1809 și a decedat la data de 8 septembrie 1897. Și-a servit țara ca Președinte al statului Guatemala în perioada 29 iunie 1871 – 4 iunie 1873.