Epaminonda's Blog.....: BELCELE

Mai jos am postat și alte fotografii reprezentând monumente

de cultură și arhitectură din localitatea belgiană BELCELE,

municipiul SAINT NICOLAS, provincia FLANDRA

ORIENTALĂ, regiunea FLANDRA, din vremuri diferite.

Biserica Sfântul Andrei

Sala de sport

Strada Castelului

Strada Koutermolen

Arhitectură locală

***

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

____________xxx___________

O PLACHETĂ, O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insigna - S.R.G. - Societatea română de geofizică

Societatea română de geofizică (S.R.G.) are sediul central în Bucureşti, str.Traian Vuia, nr.6, sectorul 2, la Facultatea de Geologie şi Geofizică a Universităţii din Bucureşti, care asigură spaţiul adecvat activităţii asociației. Scopul Asociaţiei este pur nepatrimonial, de informare ştiinţifică şi înlesnire a schimbului organizat de cunoştinţe şi experienţă în domeniul geoştiinţific, de stimulare a progresului geoştiinţelor, de menţinere şi creştere a nivelului profesional al membrilor săi, de apărare a intereselor ştiinţifice ale membrilor, de acordare a sprijinului moral şi material dezvoltării învăţământului geofizic şi geologic din România şi de conferire a unui statut profesional recunoscut membrilor săi. Obiectul de activitate îl constituie schimbul de idei, cunoştinţe şi experienţă în domeniul geoştiinţelor, precum şi crearea unui cadru adecvat, organizat, cu o bază de date permanentă şi cu manifestări ştiinţifice (conferinţe, colocvii, simpozioane) periodice, care să asigure facilităţile necesare persoanelor şi instituţiilor, societăţilor române şi străine interesate sau implicate în activităţi de natură geoştiinţifică. Asociaţia va organiza periodic şedinţe de comunicări, referate, colocvii, simpozioane, sesiuni ştiinţifice şi cursuri de perfecţionare cu participare internă şi internaţională. De asemenea SRG va organiza schimburi de informaţii interne şi internaţionale şi va stimula munca de cercetare prin publicarea celor mai valoroase lucrări. SRG va intensifica colaborarea cu alte societăţi de profil din ţară şi străinătate şi va încuraja afilierea la alte societăţi naţionale şi internaţionale. SRG, prin pagina proprie de web, acordă sprijin publicării anunţurilor referitoare la activitatea membrilor SRG şi facilitează reclama profesională şi comercială.

Insigna - GMA (Gata pentru muncă și apărare)

Printr-o scrisoare deschisă, (C.C.) Comitetul Central al U.T.M. (Uniunea Tineretului Muncitor) a propus C.C.F.S. (Comitetului pentru cultură fizică și sport) de pe lângă Consiliul de Miniștri al Românie introducerea Complexului polisportiv G.M.A. (Gata pentru muncă și apărare), menit a satisface interesul popular. Pe baza moțiunilor și telegramelor primite din teritoriu, ședința plenară a C.C. al U.T.M. din 2-3 martie 1950, de la București, a făcut primii pași spre instituționalizarea modelului sovietic G.T.O. Introducerea Complexului polisportiv G.M.A. era privită ca o contribuție la “educarea tineretului în spiritul dragostei nemărginite față de Partidul Muncitoresc Român, față de scumpa noastră Patrie” și, nu în ultimul rând, față de “conducătoarea lagărului păcii și socialismului și al ei genial învățător și conducător al omenirii muncitoare, I.V. Stalin”. G.M.A. urma să devină “baza activității sportive românești”, o unificare a eforturilor competiționale populare cuprinzând “masele de oameni ai muncii” și nu doar “o simplă întrecere”. Asigurarea condițiilor materiale era de asemenea o problemă a “colectivelor sportive din întreprinderi, dela sate și din școli”, fiind vorba despre “amenajarea terenurilor, de procurarea echipamentului sportiv, precum și de confecționarea materialelor pentru cursa cu obstacole”, folosindu-se uneori și munca “voluntară” a detașamentelor de pioneri. Intrucțiunile de la centru îndemnau la folosirea tuturor resurselor locale (“atelierul de tâmplărie la confecționarea obstacolelor, atelierele de pielărie la repararea materialelor sportive”), iar “cea mai importantă sumă din cotă” provenită din fondul directorial, precum și taxele din înscrieri și cotizații urmau a asigura “buna desfășurare a concursurilor G.M.A.”.

HESPER - 120 ani - 1877 - 1997

Hidraulica vid echipament bancar termice

HESPER S.A. (denumirea veche Uzinele Steaua Roșie – București), strada Dr. Constantin Istrati, nr.1, sectorul 4, deţine fostele localuri ale fabricii arătându-i totodată trecătorului (care totuşi poate îşi mai aminteşte de Uzinele Steaua Roşie), că aici există o activitate industrială cu o continuitate de peste 130 de ani. În prima etapă fabrica producea focoasele necesare armatei române, utilizând maşini aduse din străinătate. Producţia devine treptat din ce în ce mai diversificată, în jurul anului 1900 fabrica producând, spre exemplu, grinzi şi şarpante pentru extinderea Castelului Peleş, în colaborare cu antrepriza Pietro Axerio şi probabil la comanda lui Karel Liman, arhitectulCasei Regale în acea epocă. Perioada de maximă dezvoltare poate fi considerată prima decadă a secolului al XX-lea, când fabrica joacă un rol decisiv în susţinerea noii industrii petroliere, aflate în plină expansiune, furnizând societăţilor de profil construcţii metalice pentru rafinării, şarpante, cazane cu abur, rezervoare şi aparate speciale. Tot atunci, în 1906 - 1907, fabrica construieşte podul de la Topolniţa, fiind prima industrie privată din Regat care proiectează şi construieşte în întregime un pod de cale ferată. De asemenea uzinele produc în această perioadă instalaţii de încălzire centrală pentru clădiri industriale precum şi pentru majoritatea clădirilor civile ale statului. La sfârşitul acestei perioade, în 1912, anul publicării noii legi de încurajare a industriei, fabrica ajunge la un număr de 500 de angajaţi.În perioada1915-1916 producţia revine la comenzile pentru armată fiind concentrată pe pontoane, afete pentru tunuri şi obuziere, etuve pentru desinfectare, diverse aparate şi instalaţii pentru Pirotehnia Armatei şi Pulberăria Armatei Dudeşti. În timpul primului război mondial când, în 1916, evacuarea industriilor din Bucureşti devine imperios necesară, este singura fabrica ce susţine efortul de război la capacitate maximă, stabilindu-se cu utilajele necesare la Iaşi şi alimentând constant frontul cu armament. După război participă la refacerea podurilor de pe linia Bucureşti – Giurgiu şi repară o importantă cantitate de vagoane şi locomotive. În perioada interbelică România devine exportator de produse petroliere. Uzina execută cea mai mare parte a instalaţilor necesare noii staţii de export construite de stat precum şi instalaţii pentru societăţi petroliere private: 41 rezervoare de 5000 metri cubi, 25 kilometri de conducte, 300 metri pătrați de cazane cu aburi, macarale de mare capacitate ş.a. În anii '50 încep să se producă şi instalaţii de ridicat şi utilaje pentru industria constructiilor. În anul 1974 are loc o schimbare calitativă în profilul de fabricaţie, prin inceperea productiei de aparatura şi instalaţii hidraulice, iar în 1985 pompe de vid şi echipamente pentru centrale nucleare. În 1991 unitatea se transformă în societate pe acţiuni, iar vechea denumire "Steaua Roşie" se modifică în HESPER. HESPER S.A. este o companie cu 100% capital privat romanesc. HESPER S.A. este organizatã în două secţii principale de fabricaţie, precum şi cu ateliere de tratament termic si acoperiri galvanice; este dotată cu utilaje şi aparatură de laborator performantă. Dispune de personal specializat de înaltă calificare şi de compartimente proprii de cercetare - dezvoltare, proiectare şi execuţie S.D.V.-uri. Produsele solicetății se regăsesc pe utilaje mobile, în industria metalurgică şi siderurgică, în industria construcţiilor de maşini, echipamente mecanice de asigurare împotriva efracţiei, echipamente pentru sistemele de încălzire, centrale nucleare. Principalele categorii de produse realizate de către HESPER sunt: pompe si motoare cu roţi dintaţe, servodirecţii, motoare orbitale (folosite si ca piese de schimb pentru masini agricole si utilaje mobile grele), instalații hidraulice, echipamente și instalații pentru centrale nucleare, case de bani containere de siguranță, lăzi pentru transport documente, casete de chei, dulapuri metalice pentru documente și arme, cuplaje de orice fel, repere mecanice, construcții metalice, electro-pompe de combustibil, etc.

Placheta - Poșta Română - Mai mult decât cuvinte

Poşta de pe meleagurile româneşti este cunoscută încă din Evul Mediu. Ea a fost înfiinţată din nevoia de a transmite poruncile voievozilor pâna la limitele teritoriului aflat în stapânirea lor. Curierii domnului se slujeau de cai, pe care locuitorii satelor şi oraşelor tranzitate erau obligaţi să-i pună la dispoziţie. Primul document privind existenţa serviciilor poştale pe teritoriul ţării noastre este "Hrisovul" dat de domnitorul Mircea cel Batrân, în anul 1399, la Giurgiu. Prin acesta, localităţile erau obligate să pună la dispoziţia curierilor domneşti mijloace de transport, cai şi căruţe pe două roţi, numite olace. La începutul ei, poşta cuprindea mai ales serviciul de transport al călătorilor şi al corespondenţei oficiale a domnilor şi marilor dregători. În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, domnitorul Constantin Mavrocordat stabileşte ca toţi curierii să treacă la stat, cu toate cheltuielile. Se construiesc localuri pentru călători şi funcţionari - aşa numitele hanuri de poştă, grajduri pentru cai şi se acceptă şi călătoria publicului cu poştalioanele, contra unei taxe. Până la Revoluţia din 1848, poştele au fost arendate unor particulari, de regulă pentru perioade de câte 3 ani. După 1850, în oraşele de reşedinţă administrativă, staţiile de poştă orăşeneşti au fost transformate în birouri poştale. În acea perioadă existau 30 de curse poştale, cu staţii de poştă, al căror punct nodal era Craiova. Din anul 1852 este organizat serviciul de corespondenţă pentru particulari, sub supravegherea Ministerului de Finanţe. Între anii 1857-1862 se introduce, etapizat, monopolul de stat asupra activităţii de poştă. La data de 12 noiembrie 1857, o comisie întrunită la Iaşi a hotărât introducerea timbrelor poştale pe teritoriul Moldovei. Au fost tipărite cu o presă manuală, bucată cu bucată, patru valori ale primei emisiuni "Cap de bour", pusă în vânzare pe data de 22 iulie 1858. La data de 23 iulie 1862, a fost emis Decretul 527 privind unificarea administraţiilor poştale din Moldova şi Muntenia, măsură realizată începând cu 1 august 1862. În urma unificării, conducerea direcţiei generale a fost încredinţată lui Panait Sevescu, care din decembrie 1860 ocupa aceeaşi funcţie şi în Muntenia. Perioada poştei moderne a început în anul 1864, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a unit serviciul poştal cu cel telegrafic, la care, în anul 1893 s-a adaugat şi serviciul telefonic, luând naştere simbolul PTT. Aceasta decizie a fost luată în şedinţa Consiliului de Miniştri, care a avut loc în ziua de 29 august 1864, şedinţa desfăşurată sub conducerea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În calitate de director general al poştelor şi telegrafelor, a fost numit maiorul Cezar Librecht, care ocupă funcţia de inspector general al telegrafelor încă din luna mai 1859. Prima lege de organizare a ramurii de comunicaţii purtând denumirea de "Lege telegrafo-poştală" a intrat în vigoare la 1 data de ianuarie 1865, dată de la care a fost reglementată şi situaţia personalului, prin statut propriu. La data de 1 mai 1865, se introduce serviciul abonamentelor prin poştă la presa din ţară şi străinatate, administraţia poştală percepând un comision fix de 10% din costul abonamentului, plus cheltuielile de expediere a sumelor şi francarea trimiterilor. Tot în anul 1865, este organizat serviciul de poştă rurală, care asigura legătura între comune, prin curse de factori. Se înfiinţează câteva sute de circumscripţii rurale, grupate în jurul unor oficii poştale. În luna august, se înfiinţează în Bucureşti încă patru birouri de poştă, sucursale ale biroului existent, noile birouri fiind amplasate în Calea Craiovei (Calea Rahovei), Calea Moşilor, Calea Mogoşoaiei (Calea Victoriei) şi Strada Belvedere. La data de 1 iulie 1871, intră în vigoare prima lege de organizare a personalului, însoţită de "Regulamentul pentru fixarea atribuţiunilor funcţionarilor telegrafo-poştali". Cu începere din data de 1 mai 1874, intră în vigoare "Legea pentru serviciul de poştă rurală", care a avut ca efect imediat înfiinţarea unui număr de 115 birouri poştale rurale. În anul 1894, după modelul unor clădiri similare din occident, începe construcţia Palatului Poştelor, care va fi dat în funcţiune în anul 1900. În anul 1925, adminstraţia PTT a preluat exploatarea unei noi ramuri de telecomunicaţii, radiotelegrafia (comunicaţiile radioelectrice, cum se zicea pe atunci), fiind adaugată o nouă literă simbolului care a devenit PTTR. În perioada interbelică, administraţia de poştă şi telecomunicaţii a fost trecută în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, structura organizatorică fiind, iniţial bazată pe direcţii regionale. În anul 1955, a fost promulgat Decretul nr.197 prin care era stabilit obiectul de activitate al ramurii de poştă şi telecomunicaţii, fiind din nou consfinţit monopolul absolut al statului în acest domeniu. După anul 1989, au avut loc profunde transformări în administraţia centrală a statului, reflectate si în domeniul postei si telecomunicatiilor. Sus am postat doua logo-uri din istoria instituției Poșta Română.

Insignă - Agent special organizație antidrog - Organizația Națiunilor Unite

Agenţia Naţională Antidrog a luat fiinţă în anul 2003, prin instituţionalizarea cadrului de lucru al Comisiei Interministeriale Antidrog şi crearea unei structuri guvernamentale moderne, care să răspundă cerinţelor europene în domeniu. Preluând atribuţiile deţinute de Comisia Interministerială, noua instituţie urma să asigure la nivel naţional coordonarea unitară a luptei împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri, pe baza unei strategii naţionale, context în care, îi revenea şi misiunea de a asigura elaborarea, dezvoltarea şi promovarea politicilor în domeniul reducerii cererii şi ofertei de droguri. Prin înfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog, s-a creat pentru prima data posibilitatea abordării problematicii drogurilor din perspectivă interdisciplinară, în acest sens, colectivul noii instituţii reunind medici, jurişti, psihologi, sociologi, asistenţi sociali, farmacişti, chimişti, specialişti în domeniul educaţiei şi al prevenirii criminalităţii etc. Amplificarea fenomenului drogurilor şi în ţara noastră, pe fondul dezvoltării reţelelor de criminalitate organizată transnaţională, a condus la necesitatea intensificării eforturilor pentru combaterea lui. Pornind de la experienţa acumulată de-a lungul timpului, în actuala viziune a Agenţiei Naţionale Antidrog, se urmăreşte ca în România să funcţioneze un sistem coerent, integrat şi profesionist de servicii de asistenţă destinate consumatorilor de droguri, prin care să se asigure un nivel de receptivitate ridicat faţă de nevoile consumatorilor de droguri. Toate acestea vor conduce în final la menţinerea unui nivel scăzut al prevalenţei consumului de droguri.

___________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

Elisabeta a II-a, nume real și complet Elizabeth Alexandra Mary, este suverana Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și a încă 15 state, membre Commonwealth, născută în anul 1926, conduce din anul 1952. Cele 15 state, membre Commonwealth sunt Canada, Australia, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vincent și Grenadine, Antigua și Barbuda, Belize și Sfântul Kitts și Nevis.