Epaminonda's Blog.....: MONEDE DOLAR CANADIAN DE COLECȚIE

Moneda dolar canadian de colecţie de mai jos s-a emis pentru a marca Centenarul Asociației guvernamentale Parks Canada (Parcurile Canadei). Moneda prezintă pe avers un cerb niște piscuri montane și înscrisurile DOLAR 1911 – 2011, PARKS CANADA (în limba engleză) și PARCS CANADA (în limba franceză), iar pe revers chipul suveranei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 1 dolar canadian, data emiterii – 7 octombrie 2011, forma - rotundă, diametrul – 26,5 milimetri, greutatea – 7 grame, metalul – aliaj nichel și bronz, calitatea – necirculat și designer Nolin BBDO din Montreal.

În anul 2011 Canada a marcat în mod festiv existența de 100 de ani a organismului guvernamental Parcks Canada. Acest organism este o asociație condusă de însuși Ministrul canadian al Mediului care are menirea de a proteja patrimoniul natural și cultural al Canadei. Canada are 46 parcuri naționale, 4 parcuri marine naționale, 168 situri istorice naționale și un obiectiv turistic național. Asigurarea acestui patrimoniu se face în bun cooperare cu autoritățile provincial-teritoriale dar și cu alte organisme federale. Parks Canada este cel mai vechi astfel de organism din lume și a fost creat la data 19 mai 1911. Acest organism canadian numără 4000 de angajați și are un buget anual de 500 milioane dolari.

Moneda dolar canadian de colecţie de mai jos s-a emis pentru a celebra cea de a o suta ediție a Cupei Grey. Moneda prezintă pe avers Cupa Grey și înscrisurile CUPA GREY - 100, iar pe revers chipul suveranei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 1 dolar canadian, data emiterii – 2012, forma - rotundă, diametrul – 26,5 milimetri, greutatea – 7 grame, metalul – aliaj nichel și bronz, tiraj – 5 milioane de exemplare, designer – Filip Mroz, calitatea – necirculat și prețul unitar de achiziționare – 25,95 dolari. S-a realizat și o emisiune limitată (doar 10000 exemplare) din argint cu puritatea de 99,99% la prețul unitar de achiziționare de 69,95 dolari.

Cupa Grey este numele și trofeul competiției naționale de fotbal canadian. Trofeul a fost donat în anul 1909 de lordul Earl Grey destinat pentru a fi conferit câștigătorilor campionatului național de rugby?!

Din anul 1955 trofeul se conferă câștigătorilor campionatului național de fotbal. Cupa este și un simbol național ea fiind prezentă la toate manifestările naționale chiar și în teatrele internaționale de operațiuni unde se află contingente canadiene de luptă. De-a lungul vremii baza (talpa cupei) a fost mărită pentru a se putea înscrie numele tuturor echipelor campioane.

Moneda dolar canadian de colecţie de mai jos s-a emis pentru a celebra și susține Participarea echipei Canadei la Jocurile Olimpice de vară de la Londra – 2012. Moneda prezintă pe avers simbolul național Canadian – frunza de arțar, logo-ul echipei olimpice canadiene și o gâscă (alt simbol canadian) care își ia zborul de pe luciul unei ape, iar pe revers chipul suveranei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 1 dolar canadian, data emiterii – 20 iulie 2012, forma - rotundă, diametrul – 26 milimetri, greutatea – 6 grame, metalul – aliaj mai multe metale, designer – Emily Damstra și calitatea – necirculat.

În clasamentul general pe medalii, de la sfârșitul acestei ediții a jocurilor olimpice, echipa olimpică a Canadei s-a clasat pe locul 36 cu un total de 18 medalii din care: 1 de aur, 5 de argint și 12 de bronz.

Elisabeta a II-a, nume real și complet Elizabeth Alexandra Mary, este suverana Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și a încă 15 state, membre Commonwealth, născută în anul 1926, conduce din anul 1952. Cele 15 state, membre Commonwealth sunt Canada, Australia, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vincent și Grenadine, Antigua și Barbuda, Belize și Sfântul Kitts și Nevis.

***

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

___________xxx__________

CÂTEVA

INSIGNE ȘI MEDALII DIN
JUDEȚUL CARAȘ-SEVERIN

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Congresul spiritualității românești

Herculane - România - 1994

(Lupa capitolina și Coloana infinită)

Congresul spiritualităţii româneşti nu aparţine nici unui partid, nici unui patron, el este al ţării în universalitatea românităţii. El a fost creat în 1993 ca punte benefică între românii din tară şi cei peste 13 milioane de români aflaţi dincolo de hotarele ei. În cadrul acesto congrese s-au rostogolit şi se rostogolesc nuclee de românitate, ca structuri şi problematică, legături interconfesionale, de cultură şi civilizaţie, vise şi speranţă, luate ca înţelepciune şi demnitate, ca fructe pe aceeaşi creangă a unui pom fructifer: Limba Română, Pomul de cunoaştere ce îmbogăţeşte mereu arealul deopotrivă european şi universal. Desfăşurându-şi primele ediţii la Băile Herculane, Congresului Spiritualităţii Româneşti îi lipsea tocmai o latură esenţială - legarea lui de un eveniment cu ample conotaţii în istoria României. Şi acesta a fost şi rămâne Măreţul act al Unirii de la 1 Decembrie 1918, care devine principalul motiv al aducerii lui la Alba Iulia prin înţelegerea Ligii Culturale a românilor de pretutindeni cu oficialităţile judeţene. La Alba Iulia Congresul îşi amplifică activităţile, devine stimat şi onorat de românii de pretutindeni, antrenând tot mai mulţi participanţi la acţiuni comune, expoziţionale, de cultură, artă, literatură, luând atitudine în plen împotriva unor manifestări împotriva românităţii, a unor probleme legate de tradiţie, geografie, istorie, grai, toate „ansamblându-se” într-o oglindă retrovizoare a promovării valorilor autohtone şi naţionale, a virtuţilor poporului român. Congresul devine un segment fierbinte al conştiinţei naţionale. Documentele Congresului, rezoluţiile sale, declaraţiile referitoare la Limba Română - unică şi unitară în tot spaţiul lingvistic al comunităţilor româneşti din întreaga lume, la Roşia Montană, Moştenirea Gojdu, situaţia ţiganilor din Italia şi alte ţări europene, strategia educaţională a românilor care se stabilesc în străinătate, amendamentele la legea privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, comunicatele de presă sunt ferestre deschise spre universalitate, nu de puţine ori umbrite de atitudinea unor oficialităţi centrale şi judeţene.

Băile Herculane este un oraș din județul Caraș-Severin, Banat, România. Are o populație de aproximativ 6000 de locuitori. Este situat pe Valea Cernei, la 5 km de principala arteră rutieră ce leagă vestul țării de București – DN6 (E70). Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 d.Ch. de Împaratul Traian, romanii introducând cultul balnear preluat de la greci pe care apoi l-au dezvoltat. Romanii au construit aici, la Therme Herculi (Ad Aquas Herculi Sacras), temple, băi, monumente și statui, închinate zeilor Hercules, Aesculap și Hygieia. Atestarea documentară a stațiunii datează din anii 153 D.Hr, fapt consemnat într-o tabulă votivă din băi: „Zeilor și divinităților apelor, Ulpius Secundinus, Marius Valens, Pomponius Haemus, lui Carus, Val, Valens, trimiși ca delegați romani să asiste la alegerea în calitate de consul a fostului lor coleg Severianus, întorcându-se nevătămați, au ridicat acest prinos de recunoștință”. În perioada civilizației romane, stațiunea de pe Valea Cernei a constituit un important punct de atracție pentru aristrocația Romei antice. Impresionați de excepționala putere tămăduitoare a apelor sacre de pe Valea Cernei, romanii sosiți în Dacia le-au închinat un adevărat cult balnear sub semnul tutelar al lui Hercules. Deasupra am postat stema și o fotografia cu sediul Primăriei - Băile Herculane.

Lupoaica de pe Capitoliu (lupa capitolina) este o statuie de bronz din secolul al VI-lea î.e.n., actualmente păstrată la Muzeul Conservatorilor din Roma. Romulus şi Remus (fondatorii mitici ai Romei, copiii zeului războiului Marte şi ai vestalei Rhea Silvia) au fost adăugaţi de Antonio del Pollaio, în anul 1509. Lupoaica împreună cu Romulus şi Remus simbolizează originea legendară a Romei şi totodată caracterul sacru şi etern al oraşului şi al puterii sale. Imaginea lupoaicei apare pe multe monede romane antice. Statul italian a făcut cadou României cinci copii ale grupului statuar, între 1906 şi 1926. Acestea au fost instalate la Bucureşti (1906), Cluj (1921), Chişinău (1921), Târgu Mureş (1924) şi Timişoara (1926) ca simboluri ale latinităţii şi unităţii românilor din toate provinciile româneşti.

Coloana Infinită, cunoscută în mod greșit și sub denumirea "Coloana infinitului" este opera sculptorului român Constantin Brâncuşi, parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu , compus din Coloana Infinită, Poarta sărutului şi Masa tăcerii. Inaugurată la 27 octombrie 1938, coloana are o înălţime de 29,35 metri şi este compusă din 15 moduli octaedrici suprapuşi, respectiv având la extremităţile inferioară şi superioară câte o jumătate de modul. Modulii erau numiţi „mărgele” de către autorul lor. Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea originală era „Coloana recunoştinţei fără sfârşit” şi a fost dedicată soldaţilor români din primul război mondial, căzuţi în 1916 în luptele de pe malul Jiului. Privitor la geneza coloanei între celelalte sculpturi brâncuşiene, există dovezi că proiectul este mult mai vechi. Se pare că încă din 1909 în atelierul lui Brâncuşi ar fi existat"trunchiuri şi bârne, coloane truncheate de lemn", iar prima versiune expusă a unei coloane, intitulată "Proiect arhitectural", datează din 1918. Ulterior, în 1933, în expoziţia sa personală de la New York, Brâncuşi expune proiectul său sub numele devenit celebru, Coloană fără sfârşit. Brâncuşi însuşi o denumea "un proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească". Coloana a fost turnată în fontă în septembrie 1937 la Atelierele Centrale din Petroşani. Şeful proiectului a fost inginerul Ştefan Georgescu Gorjan,proiectul de executie şi calculele au fost făcute de inginerul Nicolae Hasnas , execuţia stâlpului central a fost coordonată de maistrul-şef Ion Romoşan iar execuţia modelului în lemn al mărgelelor a fost făcută de maistrul tâmplar Carol Flisec în colaborare directă cu Brâncuşi, care sosise de la Paris special pentru a supraveghea turnarea coloanei. Elementele componente ale coloanei sunt următoarele:

Nucleul metalic din ţeavă pătrată cu latura de 42 cm, asamblat din trei tronsoane cu lungimea de 8,93 m, 10 m şi 9,4 m
Fundația din beton, care ajunge la adâncimea de 5 m, cu o formă de trunchi de piramidă, cu baza mare de 4,5 , orientată în jos.
"Mărgelele" (cum le numea Brâncuşi) din fontă, "înşirate" pe nucleu, în număr de 17:

Un semielement de bază, cu înălţimea de 136 cm;
15 moduli octaedrici, cu înălțimea de 180 cm fiecare;
Un semielement la vârf cu înălţimea de 90 cm.

Alămirea coloanei s-a făcut la faţa locului, aplicând prin pulverizare sârmă de alamă. Aceasta tehnologie a fost utilizată la vremea respectivă pentru prima dată în România şi a fost adusă special din Elveţia. Greutatea totală a Coloanei (nucleu + "mărgele") este de 29173 kilograme. Cea care a comandat lucrarea a fost Aretia Tătărescu (prin Societatea "Liga Naţională a Femeilor Gorjene"), care i-a acordat lui Brâncuşi deplină libertate de acţiune şi l-a ajutat să obţină sprijinul financiar necesar. În anii '50, guvernul român, sub influenţa sovieticilor a plănuit să demoleze coloana, considerând că sculptura lui Brâncuşi ar fi un exemplu de sculptură burgheză. Cu toate acestea, planul n-a fost pus niciodată în aplicare.

Insigna - Combinatul siderurgic Reșița 200 * 1771 - 1971

În anul 1920 se înfiinţează Societatea anonimă "Uzinele de Fier şi Domeniile din Reşiţa - UDR", iar în anul 1936 se înfiinţează Grupul Reşiţa - Malaxa. În anul 1962 Combinatul Metalurgic Reşiţa se reorganizează numindu-se Combinatul Siderurgic Reşiţa. În anul 2000 are loc privatizarea C.S. Reşiţa, 94,4891 % dintre acţiuni fiind cumpărate de Corporaţia Noble Ventures Inc din Statele Unite ale Americii. Sus am postat logo-ul şi o imagine nocturnă a combinatului.

Uzina de construcții de mașini Reșița

Pentru atașamentul și munca depusă

Complexul metalurgic Resita a fost fondat în 3 iulie 1771 prin darea în exploatare a primelor furnale şi forje şi reprezintă cea mai veche unitate industrială din România şi una din cele mai vechi din Europa. UCM Resita SA s-a infiintat in anul 1991 din fosta Întreprindere de Construcţii de Maşini Reşiţa (ICM Resita). Dupa Legea privatizarii (nr. 58/1991) la 10 iunie 1993, proprietatea a fost transferata in proportie de 70% catre Fondul Proprietatii de Stat si in proportie de 30% catre Fondul Proprietatii. Sus am postat logo-ul Uzinei de construcții de mașini din Reșița. Când intri pe poarta U.C.M.Reşiţa (Uzina de construcții mașini) te impresionează dimensiunea de dezvoltare a uzinei, care are 25 de hectare de hale şi se întinde pe o suprafaţă de 130 de hectare. La U.C.M. totul este uriaş: halele de producţie, utilajele care ajung şi la 15 metri lungime şi înălţime, echipamentele pentru hidrocentrale care se produc aici şi care ajung să cântărească şi 120 de tone. U.C.M. este un mamut industrial care s-a extins în toate direcţiile timp de două veacuri şi jumătate şi a devenit practic sinonim cu oraşul Reşiţa, platformele industriale ale uzinei fiind amplasate în trei regiuni diferite ale oraşului. Platforma veche este situată în partea de sus a oraşului şi are o secţie de motoare navale, una de servomotoare, alta de tratament termic, de mecanică grea, de generatoare mari, sculerie şi secţia diesel, unde se făceau motoare. Platforma a doua care este praf şi pulbere acum, unde erau sectoarele aşa -zise calde, oţelărie, turnătorie, neferoase, forje. Toate piesele turnate din oţel sau fontă, alamă, bronz. Acum nu mai e aproape nimic. Aceasta este platforma Câlnicel din cadrul U.C.M., construită între anii 1975 - 1983. Cuprinde trei secţii, o secţie de prelucrări mecanice mari, secţia de sudură, secţia de generatoare mici până la 10 MW inclusiv motoare de toate tipurile. Înainte de ‘89 uzina de la Reşiţa dădea de lucru la peste 14000 de oameni, însă odată cu prăbuşirea economiei interne de după Revoluţie şi un management privat care într-un deceniu n-a reuşit să o rentabilizeze, în companie mai sunt astăzi 1590 de salariaţi şi aceia trăiesc cu grija că-şi vor pierde locurile de muncă. U.C.M. a fost fondată în data de 3 iulie 1771 prin darea în exploatare a primelor furnale şi forje şi reprezintă cea mai veche unitate industrială din România şi una din cele mai vechi din Europa. Sus am postat logo-ul U.C.M.Reşiţa.

Expoziția filatelică interjudețeană

GEOSPEPA '89 Reșița 10.12.1989

Eurolimnornis Corneti

AFR (Asociația filateliștilor români) Filiala Caraș-Severin

Macla coaxială a cuarțului cu concreșteri radiale (unicat mondial)

Eurolimnornis este numele unui pterozaur - animal preistoric (pasăre-reptilă - dinozaur) care a trăit în Cretacicul târziu, urme ale existenței acestui s-au descoperit în cătunul Cornet, satul Calatea, comuna Aștileu din județul Bihor, în urma extracției de bauxită.

Macla coaxială a cuarțului cu concreșteri radiale este o mostră geologică (rocă - cristal - mineral) descoperită în anul 1972 într-o mină din localitatea Ocna de Fier, din județul Caraș Severin, de către localnicul mineralog amator Constantin Gruescu. Piesa este unicat în lume și deci are o valoare inestimabilă. Este de apreciat că în propria-i casă (Ocna de Fier, Str. Vale, nr. 113), într-o încăpere de numai 40 de metri pătrați, colecţionarul Constantin Gruescu a deschis „Muzeul de Mineralogie Estetică a Fierului”, muzeu vizitat de români dar mai ales de către străini.

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică. Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Cupa veteranilor - Semenic (schi)

Competiția Cupa Veteranilor la schi a ajuns la ediția a 44-a, ea desfășurându-se pe muntele Semenic, în stațiunea Straja. Aici participă persoane cu vârste cuprinse între 35 și 90 de ani, din toate colțurile țării, dar și din alte țări, precum Germania, Austria, Ungaria și chiar China. În cadrul competiției sunt trei probe: schi alpin, schi fond şi schi pe doage. Cea mai animată probă, care le-a pus la încercare răbdarea şi îndemânarea a fost coborârea pârtiei pe doage, o idee care a fost preluată de la momîrlani, care iarna coborau din munte pe doagele de butoi. Competiția este organizată de câteva asociații din zonă precum: Asociațiile Pritenii munților și Pro Straja dar și Salvamont Lupeni.

Cupa veteranilor - Semenic (schi)

Schiul este un sport de iarnă care constă în coborârea unor pante înzăpezite pe schiuri prinse de ghetele echipamentului individual. El cuprinde mai multe discipline sportive din care amintesc; schi fond, schi alpin, slalom, sărituri cu schiurile etc.

Municipiul Reșița (în maghiară Resicabánya, în germană Reschitz, în cehă Rešice, in croată Ričica), este capitala județului Caraș Severin din România, provincia Banat, care numără aproximativ 84000 de locuitori. Istoric, localitatea este atestată din secolul al XV-lea cu numele de Rechyoka și Rechycha. Cercetările arheologice au descoperit în acest spațiu urme de locuire din perioada neolitică, dacică și romană. Este menționată în 1673 cu numele Reszinitza, ai cărei locuitori plăteau impozite către pașalâcul Timișoarei, iar în anii 1690 - 1700 izvoarele o amintesc ca depinzând de Districtul Bocșei împreună cu alte localități din Valea Bârzavei. Conscripția din anul 1717 o menționează cu numele Retziza, având 62 gospodării impuse de către stăpânirea austriacă nou instaurată aici. Ea devine din data de 3 iulie 1771 locul de întemeiere a celui mai vechi și important centru metalurgic de pe continentul european. Odată cu nașterea uzinelor, se pun bazele Reșiței industriale. Sus am postat stemele comunistă și actuală ale orașului Reșița și câteva monumente de arhitectură și cultură, dar și unele trimiteri poștale din acest oraș, din vremuri diferite .

Primăria

Prefectura

Piața centrală

Universitatea Eftimie Murgu - Reșița

Catedrala ortodoxă

Zona indistrială

Fabrica de alcool

Fabrica de amoniac

Trimiteri poștale

Caraș-Severin este un județ situat la limita provinciilor Banat și Transilvania din România, care are ca reședință orașul industrial Reșița. Situat în partea de sud-vest a României, județul Caraș-Severin are o suprafață de 8514 kilometri pătrați, 3,6% din suprafața țării, ocupă locul al treilea, ca mărime între județele țării, numără aproximativ 333000 de locuitori și cuprinde 2 municipii - Reșița și Caransebeș, 6 orașe - Bocșa, Oravița, Moldova Nouă, Oțelu Roșu, Anina, Băile Herculane și 69 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică Caraș și Severin, comunistă și actuală ale județului Caraș - Severin, iar dedesubt pozele câtorva locuri de vizitat din acest județ, și monumente de cultură și arhitectură din vremuri diferite din județul Caraș-Severin.

Stațiunea Muntele mic

Primăria Bocșa

Stațiunea Semenic

Primăria Oravița

Teatrul Mihai Eminescu - Oravița

Cheile Minișului

Biserica romano-catolică Anina

Școala - Bocșa

Peștera Gaura cu muscă

Statuia lui Hercules - Herculane

Gara Anina

Cascada Bigar

Biserica Dognecea

Primăria Oțelu Roșu

Cascada Beușnita

Primăria Caransebeș

Colegiul național "Constantin Diaconovici Loga" din Caransebeș

Lacul Ochiul Beiului

Gara Oravița

Căminul cultural și Biserica romano catolică Anina

Vedere Ocna de Fier

Hotelul Coroana și Banca comercială - Oravița

Hotelul Carol - Herculane

Gara Caransebeș

Hotelul Franz Josef - Herculane

Mina centrală Anina

Salonul de cură - Herculane

Hotelul Lichtenckert - Caransebeș

Sanatoriul militar - Herculane

Viaductul Anina

Vila Dora - Herculane

Liceul Traian Doda - Caransebeș

Vila Elisabeta - Herculane

Vedere Comorâște

Vila Livia - Herculane

Oficiul poștal - Caransebeș

Vila Miramonte - Herculane

Mina Doman

Gara - Herculane

Pavilionul ofițeresc - Caransebeș

Școala de stat - Caransebeș

Trimiteri poștale

_________ooOoo_________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

Amílcar Lopes da Costa Cabral a fost un om politic, inginer, diplomat și poet din Guineea Bissau, care s-a născut la data de 12 septembrie 1924 și a decedat, fiind asasinat, la data de 20 ianuarie 1973. A fost un revoluționar și teoretician, unul dintre marii luptători împotriva colonialismului din Africa.