Epaminonda's Blog.....: Mo

În data de 20 august 2003 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic internațional o monedă comemorativă care marchează trecerea a 370 de ani de la nașterea lui Miron Costin. Aversul monedei redă în plan central stema Republicii Moldova, în partea de sus inscripția „2003”, în partea de jos inscripția 50 LEI și urmărind circumferința monedelor inscripția REPUBLICA MOLDOVA. Reversul monedei redă în plan central efigia lui Miron Costin; în partea dreaptă-patru cărţi, o călimară cu pană şi o coală de hârtie; în partea stângă - anii "1633”, “1691" și în partea de jos, urmând circumferinţa monedei - cu majuscule este gravată inscripţia "MIRON COSTIN".

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt; valoarea nominală - 50 lei, data emiterii – 20 august 2003, metalul – argint, puritatea – 92,5%, greutatea – 16,5 grame, forma – rotundă, diametrul – 30 milimetri, calitatea – proof, marginea – netedă și tirajul – 500 exemplare.

Miron Costin a fost un cronicar moldovean, unul dintre primii scriitori și istoriografi din literatura română, care s-a născut la data de 30 martie 1633 și a decedat în anul 1691. A trăit în preajma domnitorilor moldoveni îndeplinind următoarele demnități domnești: sluger (boier care se ocupa de aprovizionarea cu carne a Curții și a oștii) – 1658, paharnic, pârcălab (1659), mare comis (1664), vornic (1667), mare vornic (1669) și mare logofăt (1674). Prima sa operă a avut caracter filozofic și s-a numit Viața lumii. Finalul acestei opere este moralizator: dacă viața lumii este o iluzie, singura consolare a omului este credința în Dumnezeu. A rămas în istorie datorită celor două cronici ale sale scrise din vecinătatea domniilor moldovene. Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace, de unde este părăsit de Ureche – vornicul continuă cronica lui Ureche din 1594 până în anul 1661, anul morții lui Ștefăniță Lupu. Opera are în ultima parte un caracter memorialistic. Tonul narațiunii este mai puțin senin, pentru că trăiește vremuri grele. Letopisețul s-a păstrat în 56 de copii manuscrise. De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor este o lucrare neterminată, păstrată în 29 de copii manuscrise și publicată pentru prima dată de Mihail Kogălniceanu în anul 1852, are un caracter savant și o noblețe a ideilor care o va face cartea de căpătâi a Școlii Ardelene. Erudit, cunoscător de limbi străine și conștient de rolul culturii în evoluția statelor, Costin a trecut în eternitate lăsând posterității o operă valoroasă atât din perspectivă istorică, documentară, cât și din punct de vedere literar. Activitatea dregătorului, a diplomatului ce se remarcă prin patriotism și ură împotriva asupritorilor nației sale, cunoașterea tuturor aspectelor politicii din vremea sa, experiența luptătorului s-au împletit cu preocupările cărturarului, ale istoricului devotat pământului strămoșesc și ale scriitorului, deschizător de drumuri în literatura română.

În data de 10 octombrie 2003 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic internațional o monedă comemorativă care marchează trecerea a 330 de ani de la nașterea lui Dimitrie Cantemir. Aversul monedei redă în plan central stema Republicii Moldova, în partea de sus inscripția „2003”, în partea de jos inscripția 50 LEI și urmărind circumferința monedelor inscripția REPUBLICA MOLDOVA. Reversul monedei redă în plan central efigia lui Dimitrie Cantemir; în partea dreaptă-o coală de hârtie cu inscripţia "Descriptio Moldaviae" şi o pană; în partea stângă - anii "1673”, “1723" și în partea de jos, urmând circumferinţa monedei- cu majuscule este gravată inscripţia "DIMITRIE CANTEMIR".

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt; valoarea nominală - 50 lei, data emiterii – 10 octombrie 2003, metalul – argint, puritatea – 92,5%, greutatea – 16,5 grame, forma – rotundă, diametrul – 30 milimetri, calitatea – proof, marginea – netedă și tirajul – 500 exemplare.

Dimitrie Cantemir a fost un autor, cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, compozitor, om politic şi scriitor moldovean. În două rânduri a fost domnul Moldovei: martie – aprilie 1639 ;I 1710 – 1711. S-a născut la data de 26 octombrie 1673, într-o familie nobilă, în localitatea Silişteni, comuna Fălciu, azi comuna Dimitrie Cantemir din judeţul Vaslui și a decedat la data de 21 august 1723. Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Iaşi în 1710, având încredere în el, dar noul domn-cărturar a încheiat la Luţk, în Rusia, la 2/13 aprilie 1711 un tratat secret de alianţă cu Petru cel Mare, în speranţa eliberării ţării de sub dominaţia turcă şi precizând integritatea graniţelor şi faptul că ele vor fi apărate de armata Moldovei. În politica externă s-a orientat spre Rusia ca entitate ortodoxă, opusă Islamului. A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi şi a fost împotriva transformării ţăranilor liberi în şerbi. După numai un an de domnie (1710-1711), s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc, dar n-a plasat Moldova sub suzeranitate rusească. După ce creştinii au fost înfrânţi de turci la Stănileşti, pe Prut, neputându-se întoarce în Moldova, a emigrat în Rusia, unde a rămas cu familia sa. A devenit consilier intim al lui Petru I (după ce a fost ajutat de ambasadorii Olandei şi Franţei la Înalta Poartă) şi a desfăşurat o activitate ştiinţifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un domeniu feudal şi a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711. A contribuit la cartografierea Rusiei şi a lucrat în sistem Mercator. Colecţia sa de hărţi, scrise în latină, se află în Arhiva Cabinetului lui Petru cel Mare de la Petersburg. A scris Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor, susţinând latinitatea limbii şi a poporului format pe teritoriul vechii Dacii, inclusiv faptul că limba româna are patru dialecte. Această lucrare a devenit o referinţă fundamentală pentru corifeii Şcolii Ardelene. A fost primul român ales membru al Academiei din Berlin în anul 1714. În opera lui Cantemir, influenţată de umanismul renaşterii şi de gândirea înaintată din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea. Este considerat până astăzi unul dintre marii umanişti ai Europei. Ca membru al Academiei din Berlin a corespondat cu Leibniz, încercând să stabilească principiile fondării unei Academii Ruse. A murit în refugiu, după campania lui Petru cel Mare la Marea Caspică, în zona Derbent 1723 şi a fost înmormântat în Rusia, la Dimitrovka, în biserica Sf. Nicolae, construită după planurile sale. Actualmente, osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iaşi, repatriate graţie lui Nicolae Iorga, în anul 1935.

În data de 23 august 2004 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic internațional o monedă comemorativă care celebrează Jderul de pădure. Aversul monedei redă în plan central stema Republicii Moldova, în partea de sus inscripția „2003”, în partea de jos inscripția 10 LEI și urmărind circumferința monedelor inscripția REPUBLICA MOLDOVA. Reversul monedei redă în plan central pe fundal vegetal, un jder-de-pădure; urmând circumferinţa monedei - cu majuscule fiind gravate inscripţiile "CARTEA ROŞIE”, “JDER-DE-PĂDURE”, “MARTES MARTES".

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt; valoarea nominală - 10 lei, data emiterii – 23 august 2004, seria – Cartea roșie, metalul – argint, puritatea – 92,5%, greutatea – 13,5 grame, forma – rotundă, diametrul – 24,5 milimetri, calitatea – proof, marginea – netedă și tirajul – 500 exemplare.

Jderul de pădure (denumire științifică Jderul Martes) este un gen de animale carnivore arboricole sau terestre din familia Mustelidae și cuprinde opt specii răspândite prin Europa, Asia și America de Nord. Jderii au blană prețioasă, de culoare cafenie-aurie spre negricioasă, cu corpul de până la 61 cm lungime (cap + trunchi), coada de 15-30 cm lungime, greutatea între 0,7 și 2 kilograme și durata de viață 5 la 10 ani. Are corpul este alungit, zvelt și mlădios. Capul este relativ mare; botul ascuțit. Urechile sunt destul de mari, de formă triunghiulară, cu un vârf rotunjit. Coada lungă și stufoasă; lungimea sa este de aproximativ ½ - ⅔ din lungimea corpului + capului. Jderii sunt animale grațioase, solitare, care sunt active atât ziua, cât și noaptea, inclusiv și în timpul iernii. Împerecherea are loc vara, dar din cauza implantării întârziate a ovulelor fecundate, gestația durează 220-290 de zile, astfel că femelele fată abia în primăvara următoare, prin martie-aprilie, câte 1-5 pui golași și orbi, care cântăresc 28 grame fiecare. Puii după 7 săptămâni se acoperă cu blană și după 3 luni ating greutatea adulților și devin independenți.

***

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

___________xxx__________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Ziua 10 ani 15 iunie 1994 - 15 iunie 2004

Ziua a fost un ziar românesc care și-a încheiat activitatea jurnalistică în ianuarie 2010. Grupul de Presă „Ziua” s-a dezvoltat în jurul cotidianului cu același nume, fondat în 1930, și reapărut în anul 1994, sub conducerea lui Sorin Roșca Stănescu. Începând cu anul 1996 Ziua a înființat primele ediții locale: Ziua de Vest, Ziua de Iași, Ziua de Cluj și altele. La începutul anului 1996, Ziua a lansat în premieră în România ediția online a cotidianului național, și trei ani mai târziu prima ediție internațională - Ziua U.S.A. pentru românii din SUA și Canada. Dezvoltarea sa a continuat cu inaugurarea în 1995 a propriei tipografii Ana Maria Press, a unei rețele de distribuție si a propriei case de editură.

Ultimul număr al ziarului a apărut în data de 6 ianuarie 2010. Echipa de ziariști s-a risipit care încotro, parte din ei se regăsesc în echipa gazetei Ziua Veche sau a siteului www.ziuaon line.ro. Politica editorială a cotidianului a fost de a publica articole despre președintele Ion Iliescu, în care se făcea legătura dintre studiile făcute la Moscova, ale liderului politic, și o posibilă recrutate de către serviciile KGB-ului.

Cucerirea Budapestei 4 august 1919

Regimentul 23 Artilerie din Divizia 1 Vânători

La data de 21 martie 1919 la Budapesta s-a instalat un guvern bolșevic (comunist) sub conducerea lui Bela Hun. Una dintre deciziile guvernului comunist a fost să nu recunoască noile frontiere ale Ungariei, decise la finalul primului război mondial, şi în mod special – să conteste unirea Transilvaniei cu România, de la 1 decembrie 1918. În anul 1919, trupele regimului de la Budapesta au realizat o serie de atacuri împotriva Cehoslovaciei (stat nou creat pe teritoriul fostului Imperiu Austro - Ungar), cât și împotriva trupelor române din Transilvania. În noaptea de 19 spre 20 iulie 1919, armata ungară a reuşit să respingă trupele române până la Oradea. Guvernul României a decis să riposteze, astfel că la data de 30 iulie 1919, trupele române au trecut Tisa, în dreptul satului Tiszabo. La acest eveniment au asistat regele Ferdinand și regina Maria, aflați în Transilvania.”Toți erau atât de plini de elan, se bucurau că trec Tisa ca să-i alunge pe bolșevici, ei doreau să ajungă la Budapesta”, nota, ulterior, regina Maria. Ca efect al ofensivei româneşti pe teritoriul Ungariei, la data de 2 august 1919, Béla Kun a fugit în Austria și apoi în Rusia sovietică. La data de 3 august, prima unitate românească, sub comanda generalului Gheorghe Rusescu, a intrat în Budapesta.

Situaţia este prezentată ulterior în memoriile generalului Rusescu: ”Într-adevăr nu străbat decât vreun kilometru şi sunt întâmpinat de o delegaţie de trei a guvernului unguresc ce venea în goana automobilului, ca să mă roage a mă opri, având comunicări importante. La rândul meu i-am rugat să mă scuze, dar sunt în timpul de trap și nu pot opri coloana; după care, am parcurs o distanţă de încă trei kilometri, şi când am apreciat că am întreaga capitală în bătaia tunului, am oprit. Plouând torenţial, am intrat într-o locuinţă şi am angajat următoarele tratative: Delegaţia îmi spune: – „Guvernul se află întrunit într-un consiliu şi mă roagă a mă retrage cu trupa.” Am răspuns: – „Nu numai că nu mă retrag, dar imediat voi intra în oraş şi oprirea de înaintare nu o poate ordona decât Comandamentul Superior Român la care, le spun că trebuie să se adreseze; şi în faţa delegaţiei dau ordin celor două tunuri a pune în baterie asupra oraşului (5000 - 6000 m), după care adaug: – „Timp nu este de pierdut, orice tratative altele decât ce priveşte detaşamentul meu, care este fapt îndeplinit, nu le pot trata eu, şi dumnealor să se adreseze Comandamentului Armatei Române”. La data de 4 august 1919, au intrat în capitala Ungariei şi celelalte unităţi ale Armatei Române din Transilvania, conduse de generalul Gheorghe Mărdărescu (ulterior ministru de Război). Mai jos admiri o marcă poștală maghiară pe care s-a aplicat supratiparul "P.T. (Punct de trecere) Zona de ocupație română - 1919"

Data de 4 august a rămas în istorie drept momentul Cuceririi Budapestei de către Armata Română. La data de 6 august 1919, Republica Sovietică Ungaria s-a prăbuşit. Armata Română a părăsit Budapesta la data de 14 noiembrie 1919, capitala fiind preluată de armata Ungariei. La data de 16 noiembrie 1919, amiralul Miklós Horthy, fostul comandant al flotei Imperiului Austro-Ungar, a intrat în Budapesta, urmând a deveni conducătorul Ungariei. La 25 februarie 1920, armata română s-a retras de pe întregul teritoriu al Ungariei. (Sursa NET - http://www.romanialibera.ro)

Insigna regalistă - Școala superioară de război

În anul 1889 generalul Ștefan Fălcoianu înființeaza școala de stat major cu denumirea de “Școala Superioară de Resbel”, fiind a șasea școală de stat major din Europa. Sus admiri diploma de absolvire a acestei școli.

Deasupra se prezintă două insigne ale absolvenților școlilor superioare de război din vremea regatului. Această instituție de învățământ superior a funcționat pâna în anul 1948 cand a fost desființata cu motivarea lui Emil Bodnăraș, ministrul apărării naționale, că este o “instituție învechită și depășită de mersul evenimentelor”, iar în locul ei, pentru pregătirea superioară și politică a cadrelor armatei s-a înființat Academia Militară. În septembrie 1949 se înființează, după modelul academiilor militare sovietice, patru academii militare distincte: Academia Militară (de comandă și stat major, ulterior denumită Academia Militară Generală 1949 – 1989 și după) Academia Militară Politică “Gheorghe Gheorghiu-Dej” (1949 - 1957), Academia Tehnică Militară (1949 - 1959) și Academia Spatelui Armatei(1949 - 1953 ). În paranteze am trecut perioada în care au funcționat cele patru tipuri de academii militare comuniste.

În continuare prezint câteva transformări ale acestor instituții militare de învățământ superior. În anul 1953 Academia Spatelui Armatei s-a contopit cu Academia Militară, devenind astfel Academia Militară I.V. Stalin. În anul 1957 Academia Militară Politică s-a contopit cu Academia Militară luând denumirea de Academia Militară Generală. În anul 1959 Academia Militară Tehnică s-a contopit cu Academia Militara Generală. În anul 1956 s-au introdus pentru prima data insignele academiei militare: AMP Ghe. Gheorghiu Dej și Academia Militara I.V. Stalin care circulau în paralel. Au existat ofițeri absolvenți ai ambelor academii care au purtat deci două insigne în același timp. Tot în anul 1956 se introduce și insigna Academiei Militare Tehnice. Era academia care forma viitorii ofițeri-ingineri, funcționând ca și facultate distinctă, celelalte academii fiind considerate cursuri post-universitare. În anul 1957 apare insigna Academiei Militare Generale și apoi insigna Academiei Militare I.V. Stalin. Într-un final, de bază au rămas doar Academia Militară Generală și Academia Tehnică Militară.

Dimensiunile de ansamblu ale insignelor prezentate mai sus erau 2,9 x 4,2 centimetri. Mai jos sunt prezentate modele de legitimație pentru dreptul de a purta insigna (acestea nu țin loc de diplome de absolvire).

Mai jos admiri insignele absolvenților academiilor militare după anul 1989.

___________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

Sténio Joseph a fost un politic și de stat haitian, care s-a născut la data de 22 februarie 1874 și a decedat la data de 3 septembrie 1959. Și-a servit țara în calitate de președinte al statului în perioada 18 noiembrie 1930 – 15 mai 1941.