Epaminonda's Blog.....: MAFRA

Mai jos am postat și alte fotografii reprezentând monumente

de cultură și arhitectură din localitatea portugheză MAFRA,

din vremuri diferite.

Memorialul de război

Palatul național

Parcul național

Intrarea în localitate

Biserica Ericeira

Arhitectură locală

***

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx_________

CÂTEVA
INSIGNE ȘI MEDALII
DIN JUDEȚUL BOTOȘANI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Un militant pentru Marea Unire

Poetul botoșenean Artur Enășescu 1942-04-XII-2007

Biblioteca județeană "Mihai Eminescu" Botoșani 01-XII-2007

Artur Enășescu a fost un poet și jurnalist român, care s-a născut la data de 12 ianuarie 1889 la Botoșani și a decedat la data de 4 decembrie 1942 la București. Studiile liceale și le-a făcut la Liceul August Treboniu Laurian și la Liceul Național din Iași. A debutat în anul 1910 cu sonetul Amor în revista Convorbiri critice. A fost redactor la publicațiile Îndrumarea din Botoșani (1918) și Luceafărul din București (1919 - 1920). Între anii 1920 – 1922 este internat la Sibiu fiind diagnosticat cu boli ale sistemului nervos. Din anul 1928, boala sa nervoasă se instalează ireversibil; in anii '30, cu mințile rătăcite, vagabond, dormind prin ganguri sau sub scara Hotelului „Ferdinand", este o figură tragica și pitoreasca a peisajului centrului bucureștean. „Parnasian al boemei", cum l-a definit Perpessicius, Artur Enasescu este astazi un poet uitat (in ciuda celor doua tentative, din 1946 si 1968, de repropunere a poeziei sale), din care nu se mai tin minte nici romantele, altadata celebre, compuse de Ionel Fernic pe versurile sale.

Insigna - (Mihai Eminescu)

Simpozionul național "Eminescu" carte-cultură-civilizație

Ediția a I-a 15 iunie 1999 Botoșani

Insignă realizată de numismatul

și colecționarul Stelian Brânzei-Botoșani

Insigna - (Mihai Eminescu)

Simpozionul național "Eminescu" carte-cultură-civilizație

Ediția a II-a 15 iunie 2000 Botoșani

Insignă realizată de numismatul

și colecționarul Stelian Brânzei-Botoșani

Insigna - (Mihai Eminescu)

Simpozionul național "Eminescu" carte-cultură-civilizație

Ediția a III-a 15 iunie 2001 Botoșani

Insignă realizată de numismatul

și colecționarul Stelian Brânzei-Botoșani

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română, care s-a născut la data de 15 ianuarie 1850 în localitatea Ipotești din județul Botoșani și a decedat la data de 15 iunie 1889 la București. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În data de 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. În anul 1948 a fost ales post-mortem membru al Academiei Române.

Insigna - Biblioteca județeană "Mihai Eminescu" Botoșani

23 octombrie 2007 - sfințirea cabinetului numismatic

Progresul cultural al Botoşaniului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, impunea înfiinţarea, alături de celelalte lăcaşuri de cultură (liceu, teatru, societăţi culturale) şi a unei biblioteci publice. Acest lucru s-a infăptuit din iniţiativa lui Th. Boian, unul dintre primarii cei mai inimoşi şi luminaţi pe care i-a avut oraşul Botoşani în secolul trecut, prin Hotărârea Consiliului Municipal ce poartă data de 18 martie 1882. În mod oficial, ea a fost inaugurată la 14 noiembrie 1882, în localul Şcolii nr. 1 de baieţi "Marchian". Primul său bibliotecar a fost V. Nadejde, învăţător, viitor membru fondator al Ateneului botoşănean. Pe actele de corespondenţa ale bibliotecii este imprimată o ştampilă, special confecţionată, cu înscrisul "Romania Biblioteca din Botoşani 1882". În 1885, biblioteca publica se contopeste cu cea a Liceului Laurian. Chiar daca, în documentele de arhivă, exista puţine date concrete despre evoluţia lecturii publice în perioada 1886-1904, biblioteca publica este mereu prezentă în viaţa spirituală a comunităţii. In 1917 când biblioteca liceului a ars, va arde şi biblioteca publică cu toată zestrea ei. După război începe refacerea fondului de carte şi în 1920 ea are: 970 volume consultate şi 1720 cititori. In 1931 creşte numărul de volume ale bibliotecii (mai ales prin donaţii), în felul acesta, ea putând să desfăşoare o activitate mai bună: 2368 cititori, 1973 volume consultate. Din anul 1934 găsim în documente denumirea de bibliotecă comunală, funcţionând în localul Primăverii din strada Armeană nr. 11. Multe personalităţi îşi donează acum parte din bibliotecile personale, acestei biblioteci (savantul Gr. Antipa înzestrând-o cu 2000 volume). În 1943 Biblioteca comunală îşi schimbă sediul în casele Tălmaciu, strada Calea Naţională nr. 275. Ea a fost printre primele instituţii culturale din oraş refăcute imediat după eliberare. Ziarul "Clopotul" din 1.02.1945, consemnează: "Nu este o întâmplare că în acest oraş există cea mai mare bibliotecă din nordul Moldovei, conţinând un număr însemnat de cărţi rare şi deosebit de valoroase. După bombardamentul hitlerist, tinerii botoşăneni au adunat din case părăsite, de sub ruine, de pe uliţe, de pretutindeni, cărţi răvăşite", din care, unele se regăsesc în patrimoniul bibliotecii de azi. În mai 1948, conform unui proces verbal de predare-primire a mobilierului şi a unui număr de 15.478 volume, putem vorbi de existenţa unui fond inventariat, o parte din acesta păstrându-se în colecţiile actuale. În 1951, biblioteca publică din Botoşani, ce purta denumirea de "Biblioteca comunală" devine bibliotecă regională, iar în 1952, conform noii împărţiri administrativ-teritoriale, se transformă în bibliotecă raională.În anul 1968, categoria este de bibliotecă municipală, iar din 1974 şi în prezent, bibliotecă judeţeană. Prin decret prezidenţial în noiembrie 1982, la împlinirea a 100 de ani de existenţă bibliotecii i se acordă titlul de Biblioteca Judeţeană "Mihai Eminescu". Cu o creştere medie anuală de 18000 volume, patrimoniul actual este constituit din aproximativ 500000 unităţi bibliotecare (cărţi, periodice, discuri, diafilme, diapozitive, hărţi, standarde, material audio-video etc.), iar numărul utilizatorilor activi a depăşit cifra de 150000. Aceasta dovedeşte că Botoşaniul îşi păstrează tradiţia de oraş cultural. Dorinţa de studiu şi lectură în continuă dinamică, face din instituţia noastră un reper important în viaţa sa spirituală. Prin aşezarea sa geografică oraşul nostru se află destul de departe de marile centre culturale ale ţării. De aceea ne străduim permanent ca prin fondul de publicaţii şi informaţiile obţinute prin mijloace moderne să satisfacem cerinţele cele mai diverse ale utilizatorilor noştri.

600 de ani de la atestarea documentară 1407 Dorohoi 2007

Municipiul Dorohoi - România (Primăria)

Dorohoi este un municipiu din nord-vestul județului Botoșani, regiunea istorică Moldova. Acesta se află pe malul râului Jijia la 36 km depărtare de municipiul Botoșani. Orașul numără aproximativ 24000 de locuitori. Prima mențiune documentară datează din 6 octombrie 1407. Atunci boierii moldoveni reînnoiesc în orașul Liov omagiul prestat de Alexandru cel Bun regelui Poloniei. La 8 octombrie 1408, Dorohoiul este menționat ca punct vamal pentru negustorii care exportau cai la Camenița. Mai sus am postat stema actuală a municipiului și o fotografie cu clădirea Primăriei din Dorohoi. Până în anul 1905 sediul Primăriei Dorohoi a fost în mai multe locuri. În data de 26 aprilie 1901, noul consiliu comunal ales, în frunte cu avocatul primar Gheorghe Marcu, a hotărât să aloce suma de 50000 lei din bugetul local pentru construirea primariei. Printre cei 10 consilieri semnalăm pe profesorii Gheorghe Pascu și Teofil Olinescu, precum și pe capitanul V.Batcu. Planul primăriei fusese deja întocmit de arhitectul Saint-Georges, însa edilul orașului Gheorghe Marcu solicita “să se construiască o clădire sistematică și adecvată cerințelor, cu 14-15 camere și la parter să se găsească toate serviciile primăriei”, fapt ce a dus la tergiversarea începerii lucrărilor. La 28 mai 1903 se obțin fonduri pentru construirea Palatului Comunal. Licitația a fost adjudecată de inginerul arhitect Inginio Vignali din Iași. La data de 25 august 1903 s-a pus piatra fundamentală pentru construirea clădirii.Ca arhitect diriginte însărcinat cu verificarea planurilor și controlul lucrărilor a fost angajat arhitectul P. Antonescu din București, absolvent al Școlii de Arte Frumoase din Paris. La data 9 decembrie 1905 s-a făcut recepția provizorie a clădirii. Recepția finală s-a realizat la data de 4 martie 1907. La 7 martie 1907, într-una din camerele de la etajul noii clădirii a avut loc un incendiu. Construcția fiind asigurată, reparațiile au fost plătite de Casa de Asigurari Botoșani. Tot în acest an s-a trecut la încalzirea cu calorifere a primariei; de asemeni, la gospodăria comunală s-a construit un atelier de lemnărie și unul de fierarie, cu 4 camere. În anul 1908 s-a tras lumina electrică. Clădirea Primariei din Dorohoi este situată în Piata Unirii, fiind străjuită de impunătorul monument „Soldatul roman in atac”. Având o vechime de peste 100 de ani, îndeplinind condițiile cerute de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniul Național din România, cladirea primăriei Dorohoi a fost trecută pe lista monumentelor istorice românești și a intrat în ample lucrări de reparații, reamenjare, reconstituire și amenajări de siguranță.

Capela familiei Eminovici - Ipotești - 15 iunie 2007

Gruparea colecționarilor de medalii Eminescu

SNR - (Societatea numismatică română)

Capela familiei Eminovici este situată în Ipotești lângă casa în care s-a născut poetul și a fost ridicată înainte de anul 1800. Pe timpuri, familiile mai înstărite obișnuiau să construiască în apropierea casei o capelă, unde puteau să-și facă rugăciunea. Familia Eminovici a cumpărat bisericuța cu 250 de galbeni și tot ei plăteau preotul care slujea în ea. Astăzi, în capelă se găsește cristelnița în care a fost botezat poetul și copia după mitrica de naștere și botez a lui Mihai Eminescu. Documentul cu pricina este unicul act luat în considerare de către cercetători privind data și locul nașterii poetului.

Botoșani este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Botoşani. La 20 februarie 2009 se estima că municipiul Botoşani ar avea o populație stabilă de 116110 locuitori. Oraşul este așezat în partea de sud-vest a județului şi este atestat documentar de pisania Bisericii armene Sf. Maria ce datează din anul 1350. Amplasat la intersecția principalelor drumuri comerciale, de-a lungul vremii, Botoşaniul a fost un înfloritor târg al Moldovei și un centru al producției meșteșugărești româneşti. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală a oraşului şi fotografiile câtorva monumente reprezentative de cultură și arhitectură din oraș, din vremuri diferite.

Primăria

Spitalul județean Mavromati

Biserica Popăuți

Palatul justiției

Biserica Ospenia

Poșta

Prefectura

Azilul Sofian

Prefectura veche (azi Muzeul județean)

Casa de cultură

Casa Corpului didactic

Biserica Sfântul Ilie

Judecătoria

Colegiul național August Treboniu Laurian

Mallul

Camera de comerț

Societatea comercială Electrocontact (sediul central)

Casa Văsescu

Cazarma batalionului de vânători

Cazarma Infanterie 37

Cazarma Regimentului 8 Roșiori

Clubul Intim și Piața Carol

Banca națională

Biserica Sfântul Gheorghe

Gimnaziul Grigore Ghica V. V.

Grădina publică

Hotelul Regal

Internatul Liceului Laurian

Moara

Școala israelită

Școala Markian

Uzina electrică

Monumentul eroilor

Calea națională

Calea națională cu Arcul de Triumf

Strada Mare

Teatrul Mihai Eminescu

Botoșani este un judeţ situat în nordul regiunii Moldova din România, care face parte din regiunea de dezvoltare Nord-Est. Judeţul are suprafaţa de 4986 km.p., numără aproximativ 450000 de locuitori şi are capitala în municipiul cu acelaşi nume, Botoşani. Ca subunităţi administrative este compus din 2 municipii - Botoșani, Dorohoi, 5 oraşe - Bucecea, Darabani, Flămânzi, Săveni, Ștefănești 71 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva clădiri inconfundabile pentru cultura și arhitectura județului Botoșani, din vremuri diferite, alte locuri de vizitat pe aceste meleaguri și o trimitere poștală.

Biserica Mogoșești

Lacul Drăcșani - 486 hectare

Mănăstirea Agafton

Lacul Hănești

Biserica de lemn - Buhăceni

Lacul Negreni

Casa memorială Mihai Eminescu - Ipotești

Monumentul Răscoalei de la 1907 - Flămânzi

Mănăstirea Coșula

Mănăstirea Zosin

Biserica Vorona - secolul al XVI-lea

Primăria Flămânzi

Rezervația naturală Pădurea Cernohal

Cazarma Regimentului 8 Dragos nr.29 - Dorohoi

Parcul Aurora - Dorohoi

Uzina de fire și fibre sintetice - Săvinești

Școala de băieți nr.1 - Dorohoi

Salutări - Dorohoi

Trimitere poștală

__________ooOoo_________

PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII

Mariano Galvez a fost un om politic și de stat guatemalez, care s-a născut la data de 29 august 1790 și a decedat la data de 29 martie 1862. Și-a servit țara ca șef de stat în perioada anilor 1831 – 1835.