Epaminonda's Blog.....: NEWFOUNDLAND

1 Pound 18XX

NEUFOUNDLAND

A fost o colonie britanică (astăzi provincie canadiană),

situată în estul Canadei, teritoriul de azi al Peninsulei Labrador

și insulei Newfoundland (Terra Nova în limba portugheză).

Această provincie are capitala la St. John’s, se întinde

pe o suprafață de uscat de 405212 kilometri pătrați

și numără aproximativ 0,5 milioane de locuitori.

Stema actuală:

Steagul oficial actual:

Steaguri neoficiale:

Mai jos admiri trei inconfundabile

monumente de arhitectură din această provincie,

dar și o insignă, un jeton, o medalie, o monedă și

o obligațiune emise de provincia Newfoundland.

Clădirea Parlamentului provincial

Colegiul St.Bonventure

Turnul Cabot

Insignă din Newfoundland

Jeton din Newfoundland

Medalie din Newfoundland

Monedă 1 cent 1885 - Newfoundland

O obligațiune emisă în Newfoundland

***

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

___________xxx___________

O PLACHETĂ

ȘI CÂTEVA MEDALII

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Placheta - (Palatul Ministerului Lucrărilor Publice)

București - România

Clădirea reprezentată pe plachetă este fostul sediul al Palatului Ministerului Lucrărilor Publice din București. Clădirea a fost construită între anii 1906-1910, în stil tradițional, neoromânesc, după planurile arhitectului Petre Antonescu, pe terenul viran situat vizavi de Grădina Cișmigiului, numit “Maidanul lui Duca”. Construcția a fost realizată de Elie Radu, care a făcut fundația cu un radier general din beton armat de 1 metru grosime și a realizat planșee de beton armat. Clădirea a fost inaugurată în anul 1910 în prezența regelui Carol I, aici instalându-se Ministerul Lucrărilor Publice. În timpul ocupației germane dintre anii 1916-1918, Palatul Ministerului Lucrărilor Publice a fost rechiziționat și transformat în Comandatura Generală Germană. După primul război mondial, titulatura instituției găzduite în clădire a devenit Ministerul Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor. În timpul celui de al doilea război mondial clădirea a suferit avarii serioase astfel că s-a impus o renovare generală. După ce în anul 1948 Petre Antonescu a renovat clădirea și i-a adăugat încă un etaj, în clădire s-a instalat Primăria Generală, devenită în următorii ani Sfatul Popular al Capitalei. Până în anul 2010 clădirea a găzduit sediul Primăriei Municipiului București, când a intrat din nou în renovare-consolidare, sediul Primăriei funcționând în alt sediu. Se pare că în toamna acestui an (2016) edificiul – monument istoric de interes național – își va relua destinația de Primărie a Capitalei.

Clubul aristrocratic Rapid

Credo quia absurdum (Cred că e absurd)

Rapid - 1923 - Iubire fără sfârșit

Clubul Aristocratic RAPID s-a înființat în anul 2001, iar motto-ul după care se conduce este “ Credo quia absurdum” ceea ce s-ar putea traduce aproximativ în “Eu cred că este absurd”. Este o asociație non-profit ce reunește personalități îndrăgostite iremediabil de echipa giuleșteană. Unic la noi în țară, Clubul Aristocratic Rapid, lansat la inițiativa doctorului Mihai Pârvu, devenit și președinte al acestei asociații, demonstrează, o dată în plus, că iubirea pentru această grupare de legendă a depașit granițele unei pasiuni oarecare. Clubul reunește deja o serie de personalitati, din varii domenii, precum actorul Florian Pittiș (timpuriu plecat dintre noi, prim-vicepresedinte și președinte al Senatului, ai cărui membri sunt aleși pe viață), pianistul Dan Grigore (președinte de onoare), actorii Colea Răutu (trecut la cele veșnice) și Mitică Popescu, cantautorul Victor Socaciu , prof. univ. dr. în istorie Cristian Troncotă, omul de televiziune și cântărețul Horia Brenciu, medici, profesori, oameni de afaceri etc. Clubul Aristocratic Rapid, poartă cu eleganță la rever, prin fiecare membru al său, floarea recunoștinței pentru cei care au apărat și au promovat RAPID - ul, cu argintul crampoanelor sau cu penițele de aur ale stilourilor.

AAF - Asociația artiștilor fotografi 20 ani 1975

RSR (Republica Socialistă România)

Al X-lea Salon internațional de artă fotografică - București

Asociația Artiștilor Fotografi din România (AAF) a fost o organizație națională culturală având ca scop principal promovarea artei fotografice românești. AAF, cu sediul central în Bucureşti (parterul imobilului Informaţia Bucureştiului din strada Brezoianu), era afiliată la FIAP (Federația Internațională a Artiștilor Fotografi), sub patronajul UNESCO. Înființată în plină perioadă comunistă, AAF i-a reunit în structura sa pe cei mai reprezentativi artiști fotografi români ai epocii, fiind organizată teritorial în filiale, pe regiunile tradiționale ale României. Deși tributară uneori ideologiei comuniste, AAF a reușit să impună saloanelor internaționale de artă fotografică organizate periodic în Sala Dales din Bucureşti, o anume ținută de autentică valoare și înaltă performanță artistică. Pe simezele Galeriilor AAF din strada Brezoianu-București au expus artiști fotografi români și străini de mare notorietate. Criticată după revoluția din decembrie 1989 tocmai de către membrii săi cei mai marcanți pentru concesiile pe care conducătorii organizației le-au făcut propagandei de partid și mai cu seamă în cadrul Festivalului Naţional Cântarea României, Asociația Artiștilor Fotografi din România s-a diluat până la pragul pierderii identității. Din decembrie 2007 AAFR și-a reluat activitatea sub o nouă conducere, sediul fiind mutat la Oradea.

Uzina de anvelope Danubiana 1962 - 1972

Danubiana - 10 ani de activitate - 11.00-20

Întreprinderea Danubiana Bucuresti produce anvelope pentru toate tipurile de mașini agricole. Are sediul în municipiul Bucureşti, pe Şoseaua Olteniţei, la nr. 35 -37. Deasupra am postat logo-ul Întreprinderii Danubiana - București.

În prezent Întreprinderea Danubiana Bucuresti este o filială a Grupului Tofan. În poza de deasupra este reprezentată intrarea principală în Întreprinderea Danubiana - București.

Campionatele europene de lupte

greco-romane și libere - București 1979

Luptele greco-romane sunt un sport, un stil de lupte practicat la nivel global. Acest sport a fost contestat la primele jocuri olimpice moderne, dar începând cu anul 1908 a fost inclus în fiecare ediție a jocurilor olimpice de vară organizate de la 1908. Doi sportivi luptători sunt observați de un juriu pentru timpul întrecerii de trei reprize a câte două minute fiecare. Lupta se termină când un sportiv câștigă două reprize lupt sau atinge scopul suprem de a pune la sol, “pe spate”, a adversarului ("tuș"). Acest stil de lupte interzice ținutul de sub talie, aceasta fiind diferența majoră între luptele greco romane și cele “libere” – alt sport care se desfășoară în cadrul jocurilor olimpice.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și pozele unor importante monumente de cultură și arhitectură bucureștene, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Cartierul Grivița Roșie

Cartierul Ghica-Tei

Mănăstirea Radu Vodă

Teatrul evreiesc de stat

Hanul lui Manuc

Muzeul militar național

Muzeul geologic

Palatul Cotroceni

Biserica Bucur

Biserica Domnița Bălașa

Biserica luterană

Biserica rusească

Palatul CEC

Casa Scânteii

Cercul militar național

Foișorul de foc

Gara Filaret

Palatul Poștei

Grand Hotel de Bulevard

Hotelul Ambasador

Hotelul Athene Palace

Piața Sărindar și Hotelul Capșa

Calea Victoriei și Hotelul Continental

Hotelul de France și Berăria Vârful cu Dor

Hotelurile High-Life și Splendid

Hotelul Imperial și Cafeneau Kubler

Hotelul Palace

Hotelul Lido

Banca Marmorosch (sediul din str.Lipscani)

Liceul Lazăr

Marele Hotel de Franța

Ministerul de Interne (Palatul Șuțu)

Ministerul de Finanțe

Mitropolia

Muzeul militar

Palatul regal

Palatul Camerei de comerț

Palatul Cantacuzino

Palatul doamnei Crețulescu

Palatul de justiție

Palatul Liga culturală

Palatul telefoanelor

Piața Palatului

Societatea funcționarilor publici

Cartierul Balta Albă

Cartierul Drumul Taberei

Cartierul Floreasca

Cartierul Pantelimon

Trimiteri poștale

__________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

Kaarlo Juho Ståhlberg a fost un jurist, academician, om politic și de stat finlandez care s-a născut la data de 28 ianuarie 1865 și a decedat la data de 22 septembrie 1952. Politician de factură liberală a avut o contribuție majoră la crearea Constituției Finlandei din anul 1919. Și-a servit țara ca președinte între anii 1919 – 1925.