Epaminonda's Blog.....: FILATELIE - CENTENARUL ARTILERIEI ȘI RACHETELOR ANTIAERIENE

În data de 19 septembrie 2016 Romfilatelia a scos pe piața filatelică mondială o emisiune poştală dedicată sărbătoririi Centenerului Artilerie şi Rachetelor Antiaeriene.

Artileria și Rachete Antiaeriene sunt o specialitate militară (oameni și tehnic) menită a asigura protecția aeriană a teritoriulului național. Primele structuri militare românești specializate în lupta contra aeronavelor au fost înfiinţate în anul 1916, ceea ce a consemnat, în mod firesc, apariţia artileriei antiaeriene ca gen de armă de sine stătător. Acest moment a fost concretizat la 15 august 1916, prin înfiinţarea Corpului Apărării Antiaeriene, aflat în subordinea Cetăţii Bucureşti şi încadrat cu ofiţeri, subofiţeri şi trupă de artilerie de fortificaţii, având în dotare tunuri terestre, adaptate pentru trageri antiaeriene de către coloneii Burileanu şi Negrei. Mai târziu, la 19 septembrie 1916, pe timpul executării manevrei de la Flămânda de către Armata a 3-a, a fost doborât primul avion inamic de către o subunitate cu tunuri antiaeriene propriu-zise (calibru 75 mm Deport), şi nu cu tunuri terestre adaptate. Aşadar, cele două zile ale anului 1916, 15 august şi 19 septembrie, sunt date de referinţă pentru începutul artileriei şi rachetelor antiaeriene. Alegerea lui 19 septembrie ca zi a acestei arme este oarecum subiectivă, mai ales că în primii ani după anul 1990 se hotărâse ca data aniversară să fie 15 august, când se sărbătoreşte, însă, şi Ziua Marinei Militare, eveniment mult mai mediatizat. Pentru a se evita “concurenţa”, Ziua Artileriei şi Rachetelor Antiaeriene s-a stabilit a fi 19 septembrie. Emisiunea scoasă pe piață se compune dintr-o marcă poştală cu valoarea nominală de 5 lei, machetată în coli de 32 de timbre şi minicoli de 6 timbre + 4 viniete + 2 tabsuri. A fost editat şi un plic prima zi ce se comercializează cu 20 de lei. Eu îți prezint aici doar câteva din piesele setului filatelic.

Sistemele de rachete sol-aer cu bătaie medie HAWK (Homing All the Way Killer) asigură apărarea aeriană cu baza la sol a unor obiective importante împotriva atacurilor avioanelor pilotate şi fără pilot, a rachetelor de croazieră şi a altor vehicule aeriene ce evoluează la înălţimi mici şi medii. Ele au şi capacitatea de apărare împotriva rachetelor balistice tactice, fiind integrate cu sisteme de tip Patriot modernizate şi cu radare performante. Rachetele au configuraţie aerodinamică tip săgeată, cu aripi delta şi cârme-eleroane dreptunghiulare

Sistemul S-75 M3 „Volhov” este destinat apărării aeriene cu baza la sol împotriva atacurilor cu avioane, rachete cu aripi, aerostate automate în derivă şi cu alte tipuri de ţinte aeriene, în orice condiţii meteo, de timp şi anotimp. În unele cazuri poate fi folosit pentru nimicirea ţintelor terestre sau de la suprafaţa apei. Sistemul este dotat cu radar propriu de cercetare a spaţiului aerian, conjugat cu un radioaltimetru şi radar pentru teledirijarea rachetelor prin comenzi radio. În cazul prezenţei bruiajului, dirijarea rachetei la ţintă se poate face şi vizual, cu ajutorul unui sistem de televiziune.

Titlul și insigna “specialist de clasă” se obţine în urma unor verificări periodice a nivelului de pregătire profesională, iar militarii care îndeplinesc baremele sunt declaraţi specialişti de clasă (1, 2, sau 3) şi distinşi cu insigna corespunzătoare.

***

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx___________

CÂTEVA MEDALII ȘI

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Campionatul asociațiilor sportive Voința

Oficiul pentru educație fizică și sport - România

UCECOM - (Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti)

Începând din anul 1969 datorită răspândirii ideii de mişcare sportivă în rândul elevilor, pionierilor, tinerilor, studenţilor şi membrilor cooperatori, au început să fie organizate anual competiţii zonale şi apoi finale naţionale, la care aveau drept de participare doar membrii cooperatori, elevii şi pionierii, membrii UTC, sau numai studenţii, după caz. Dintre toate aceste competiţii departamentale, cele organizate de asociaţiile sportive Voinţa, au avut un impact major, pozitiv, în dezvoltarea sportului de masă în România. Campionatele asociaţiilor sportive Voinţa în diferite sporturi au premers viitoarea competiţie sportivă naţională - Daciada.

Cooperaţia meşteşugărească reprezintă astăzi o alternativă socio-economică, realizată prin intermediul şi în folosul oamenilor, având ca scop amplificarea solidarităţii sociale şi întrajutorarea membrilor cooperatori, participând în acelaş timp activ la dezvoltarea comunităţilor locale din care aceştia fac parte. Sunt astfel integrate principalele trăsături specifice ale sectorului: libertatea de acţiune economică, responsabilitatea individuală şi securitatea socială. Sectorul cooperatist meşteşugăresc, bazat pe proprietatea privată a meşteşugarilor asociaţi, şi-a demonstrat de peste 130 de ani viabilitatea şi implicarea în dezvoltarea economiei şi societăţii româneşti. Începuturile cooperaţiei meşteşugăreşti din România datează din anul 1879 când a fost înfiinţată prima organizaţie de acest fel – „Societatea meseriaşilor de încălţăminte” (Bucureşti).

Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti – UCECOM a luat fiinţă în anul 1951, fiind reorganizată în anul 2006 (în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei), având permanent, de la înfiinţare până în prezent, rolul de organizaţie de reprezentare a cooperaţiei meşteşugăreşti, la nivel naţional şi internaţional. Potrivit actualului său statut, UCECOM este constituită ”cu scopul de a asigura reprezentarea şi promovarea intereselor economice, sociale şi culturale ale cooperatorilor şi ale membrilor asociaţi în relaţiile cu administraţia publică, cu autoritatea de stat, cu alte persoane fizice şi/sau juridice, publice sau private,cu organismele internaţionale similare, precum şi pentru susţinerea şi promovarea principiilor cooperatiste”. Sus am postat logo-ul și o poză cu sediul central al UCECOM din București.

Importanţa educaţiei fizice pentru pregătirea militarilor mai ales, dar şi a civililor a determinat crearea „Casei Culturii Poporului”, în 1921, sub patronajul prinţului Carol. Prin aceasta se prevedea desfăşurarea activităţii de Educaţie Fizică atât la oraşe cât şi la sate. Popularizarea problematicii activităţii de Educaţie Fizică şi Sport s-a realizat prin revista „Izvor de energie”, înfiinţată în 1921. Necesităţile de organizare, coordonare, conducere şi pregătire a specialiştilor, au determinat înfiinţarea în 1922 a Oficiului Naţional de Educaţie Fizică în cadrul căruia a luat fiinţă Institutul Naţional de Educaţie Fizică şi Sport.

Deasupra am postat un bilet valoric de 5 lei una cărămidă - subscripție benevolă - pentru susținerea ridicării clădirii Oficiului Național de Educație Fizică.

Insignă - (UDMR - Uniunea democrată a maghiarilor din România)

Uniunea Democrată Maghiară din România (U.D.M.R.) (în limba maghiară; Romániai Magyar Demokrata Szövetség) este este o organizație cu o platformă culturală dar care face și politică, nefiind înregistrată în mod legal ca partid politic și care care desfășoară activitate politică urmărind interese ale maghiarilor. În anul 2007 uniunea a devenit membră a Partidului Popular European, deci se consideră un partid de centru-dreapta. UDMR se consideră reprezentanta comunității maghiare dar și reprezentanat secuimii. Sediul central a organizației este situat în București, pe strada Avram Iancu, la nr. 8.

Insigna - Primul festival al fanfarelor de amatori - 1970

Fanfara este o formație (trupă) alcătuită în majoritate din diverse instrumente de suflat și de percuție. La români, s-a păstrat amintirea vechilor instrumente masive de suflat de pe vremea romanilor, dovada fiind buciumul care, în latină, se numea „bucinum“. În epoca medievală, s-a manifestat înflorirea orientală, prin apariția meterhanelelor și tumbulhanelelor, un fel de fanfare cu instrumente de suflat de origine arabă sau turcă și care funcționau pe lângă curțile domnești. Ele erau prezente însă și la fastuoasele nunți ale marilor boieri și oameni de seamă. Un document din 1495, emis de Cancelaria lui Ștefan cel Mare, indică prezența acestei incipiente muzici de fanfară pe teritoriul actualului județ Vaslui.

Apariția fanfarelor în formele lor moderne se datorează însă constituirii orchestrelor militare, odată cu modernizarea Armatei Române în secolul al XIX-lea. Aceste fanfare au fost organizate de instructori italieni sau germani, de unde existența a două stiluri interpretative distincte, susținute de instrumente adaptate fiecăreia dintre acestea: interpretarea cu "instrumente normale", reprezentând stilul german, sau cu "instrumente tăiate" (instrumentele sunt scurtate cu aproximativ doi-trei centimetri, furnizând un sunet mai înalt și mai dulce), reprezentând stilul vienez.

Trupele de artilerie și rachete antiaeriene

România - 1916 - 1996

Prin știință și conștiință, de veghe pentru

apărarea cerului senin al patriei

Ca armă, artileria și rachetele antiaeriene reprezintă produsul secolului trecut și, ca urmare, istoria sa de nouă decenii de existență, în care cuvântul de ordine a fost “menținerea liniștii aeriene a țării”, prezintă sub diferite forme, evoluția de ansamblu a artei militare și tehnicii consemnată în această perioada pe plan național și internațional. Evoluția este reflectată, în cazul de față, prin îmbogățirea continuă a caracteristicilor tehnico-tactice ale mijloacelor de luptă specifice și a procedeelor de întrebuintare în luptă. Ziua de 15 august 1916 – zi în care s-au pus temeliile unei arme de mare viitor, a fost un început firesc, cu nimic diferit de orice început, dar care a generat o bogată tradiţie de luptă şi o evoluţie semnificativă. Apariţia în anul 1916, în structura armatei române a primelor entităţi specializate în lupta contra aeronavelor a consemnat, în mod firesc, apariţia artileriei antiaeriene ca gen de armă de sine stătător, cu rol, misiuni şi structură specifice.

Insigna regalistă - SAEF

(Societatea de atletism și educație fizică)

Atletismul apare în România la sfârșitul secolului al XIX-lea, la inițiativa studenților care studiau în țările occidentale. În timpul vacanțelor, aceștia promovau atletismul organizând competiții de alergări, sărituri și aruncări. Primul concurs organizat de atletism are loc în anul 1882 la București, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava și Matei Basarab. Treptat, crește interesul pentru activitatea sportivă, în general, și atletism, în particular. Se organizează curse care atrag un număr mare de concurenți, se conturează o literatură de specialitate și sunt organizate competiții pe criterii de vârstă. Mai mult, cu prilejul serbărilor școlare sunt introduse întreceri la alergări și sărituri la mai multe licee din diverse orașe. În anul 1912, se înființează Comisia de atletism, alergări pe jos și concursuri, parte din Federația Română a Societăților Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federației Române de Atletism (FRA), a 19-a federație pe lista mondială, care în anul 1923 se afiliază la Federația Internațională de Atletism Amator (IAAF). Primele Campionate Naționale ale României sunt organizate în anul 1914, la 16 probe, și se adresează doar bărbaților. Un an mai târziu, în 1915, se inaugurează la București primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din anul 1922, femeile vor avea propriile competiții, iar trei ani mai târziu vor fi organizate primele Campionate Naționale Feminine, precum și primele Campionate pentru juniori. În anul 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegație a Romaniei formată din 10 atleți și 2 atlete participă pentru prima dată la o astfel de competiție, iar în același an debutează Campionatele Universitare din România. În anul 1930, la Atena, atleții români se clasează pe locul al doilea, la prima ediție oficială a Jocurilor Balcanice, iar în anul 1934, la ediția inaugurală a Campionatelor Europene, participă 4 atleți români. În anul 1937, FRA organizează, pentru prima dată în România, Jocurile Balcanice, iar în anul 1948 debutează seria Campionatelor Internaționale ale României, nelipsite din Calendarele Anuale ale FRA. Începând cu anul 1952, atleții români participă cu regularitate la toate marile competiții mondiale și europene și scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului românesc.

___________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII