Epaminonda's Blog.....: RAKOVNIC

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea cehă RAKOVNIK, denumire germană

RAKONITZ, din vremuri diferite, regiunea BOEMIA CENTRALĂ,

câteva trimiteri poștale, o insignă și o acțiune financiară locale.

Turnul cu poartă

Biserica Sfântu Bartolomeu

Galeria Rabasova

Poșta

Muzeul

Piața

Turnul înalt

Gara

Clădirea Sokolovna

Coloana Mariană

Aquaparcul

Trimiteri poștale

Trimiteri poștale (atunci - acum)

Insignă locală

Acțiune locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEȘTI

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

(Aeroclubul României) 100 de ani - fondat în 1920

În anul 1920, din iniţiativa prinţului George Valentin Bibescu este fondat Aeroclubul Regal al României (ARR), care din 13 aprilie 1923 devine persoană juridică. Vicepreşedinte executiv este ales G.V. Bibescu, iar secretar general comandorul aviator Andrei Popovici. ARR se afiliază la Federaţia Aeronautică Internaţională (FAI), candidatura acestuia fiind votata în unanimitate la Conferinţa FAI din 8-12 august 1923 de la Göteborg. În anul 1936 ARR se transforma în Federaţia Aeronautica Regală a României (FARR), care, în 10 septembrie 1940 devine Federaţia Aeronautica Româna (FAR), care a activat până în 28 ianuarie 1941. În octombrie 1942 atribuţiile acesteia au fost preluate de Tineretul Aeronautic Român până în februarie 1945 când organizaţiile aeronautice şi aerocluburile sportive au fost desfiinţate. În 20 octombrie 1947 patrimoniul aviaţiei sportive este preluat de Organizatia Sportului Popular (OSP) iar activitatea sportivă este subordonatã Aviaţiei Civile. În anul 1950 activitatea este coordonată de Comisia Centrală a Aviatiei Sportive (CCAS), iar în 1953 de Asociaţia Voluntară pentru Sprijinirea Apărării Ţării, în subordinea Ministerului Apărării Naţionale. Aceasta devine în 1954 Asociaţia Voluntară pentru Sprijinirea Apărării Patriei (AVSAP) în cadrul căreia în anul 1954 se constituie Aeroclubul Central. În anul 1960 AVSAP se desfiinţează, aviaţia sportivă trecând în subordinea Uniuneii pentru Cultură Fizica şi Sport (UCFS), transformată în Consiliul Naţional pentru Cultură Fizică şi Sport (CNFS). Aeroclubul Central al R.P.R. devine Federaţia Română de Aviaţie, iar şcolile de pilotaj devin aerocluburi. La 1 noiembrie 1972 Aeroclubul Central devine Aeroclubul Central Român, subordonat Departamentului Aviaţiei Civile.In anul 1991 prin Hotararea de Guvern nr.567 din 16 august 1991, Aeroclubul Central al Romaniei isi schimba denumirea, devenind Aeroclubul Romaniei, acesta pastrand in patrimoniu toate aerocluburile teritoriale, infrastructura si materialul volant al acestora. Inca din anul 1990 se inregistreaza o puternica deschidere a acestuia pentru actiunile propagandistice, pilotii si parasutistii profesionisti si sportivi participand la numeroase mitinguri in toata tara, precum si la o serie de actiuni internationale: campionate europene si mondiale, mitinguri si demonstratii internationale in Franta, Elvetia, Cehoslovacia, Ungaria, Germania, Bulgaria, China si altele. Aeroclubul Romaniei impreuna cu Federatia Aeronautica Romana organizeaza si participa la al doilea Campionat European de Parasutism desfasurat intre 1 - 9 august 1993 la Timisoara. Se inregistreaza o larga deschidere si liberalizare a serviciilor Aeroclubului Romaniei pentru zborul cu motor, zborul fara motor, parasutism si activitatile cu aparate ultra usoare. Aerocluburile teritoriale, cu functionare in localitatile: Bucuresti, Ploiesti, Pitesti, Brasov, Iasi, Suceava, Deva, Sibiu, Targu Mures, Cluj Napoca, Baia Mare, Satu Mare, Oradea, Arad si Craiova sunt renovate, materialul volant fiind mentinut in stare perfecta de functionare.

Aeroclubul României este afiliat la Federatia Aeronautica Romana si Federatia Romana de Modelism pentru sporturile aeronautice, la Ministerul Sporturilor: În cadrul aeroclubului au loc competiții, antrenamente și cursuri de pregătire în disciplinele: Zbor cu motor, Planorism, Parasutism, Zbor aeronave ultrausoare, Zbor cu balonul si Aeromodelism. Aeroclubul României funcţionează ca instituţie publică finanţată din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, are personalitate juridică, iar în componenţa sa intră aerocluburile teritoriale ca subunităţi fără personalitate juridică, cu sediile şi terenurile de zbor. Obiectivele de activitate ale aeroclubului sunt următoarele:

operarea aeronavelor din dotare sau închiriate;
organizarea şi desfăşurarea cursurilor şi programelor de iniţiere, pregătire, instruire şi perfecţionare, teoretice şi practice, de zbor, precum şi de paraşutare pentru personalul aeronautic propriu şi pentru sportivii legitimaţi la Aeroclubul României, în conformitate cu reglementările legale în vigoare;
selecţionarea şi iniţierea tineretului prin organizarea de cursuri şi cantonamente de instruire teoretică şi în zbor, în scopul atragerii acestuia în practicarea sporturilor aeronautice;
asigurarea condiţiilor tehnico-administrative pentru organizarea de cantonamente, competiţii interne şi internaţionale, mitinguri şi manifestări aeronautice, în vederea creşterii nivelului de pregătire a personalului propriu şi a sportivilor legitimaţi la Aeroclubul României;
efectuarea pregătirii teoretice şi practice, la sol şi în zbor, pentru alte categorii de personal aeronautic navigant decât cel propriu şi sportivii legitimaţi, precum şi a personalului tehnic aeronautic, în conformitate cu reglementările legale în vigoare;
asigurarea pregătirii sportivilor legitimaţi la Aeroclubul României, componenţi ai loturilor naţionale/judeţene, cu suportarea de către Aeroclubul României, în limita sumelor alocate de la bugetul de stat, a cheltuielilor ocazionate de participarea acestora la competiţiile oficiale, interne şi internaţionale, precum şi a cheltuielilor aferente cantonamentelor;
emiterea certificatelor de absolvire pentru cursurile şi programele de pregătire şi perfecţionare efectuate, prevăzute la lit. b) şi e);
aprobarea şi supravegherea activităţilor aeronautice sportive la care participă cu personal propriu şi tehnică din dotare sau care se desfăşoară pe terenurile aflate în administrarea sa;
efectuarea de activităţi specifice de dirijare şi control al traficului aerian, de informare aeronautică şi protecţie a navigaţiei aeriene, pe terenurile aflate în administrarea sa, în conformitate cu reglementările în vigoare;
întreţinerea şi repararea aeronavelor, motoarelor, agregatelor şi instalaţiilor aferente, a infrastructurii şi instalaţiilor din dotare, precum şi asistenţă tehnică către terţi, în condiţiile autorizării şi/sau atestării în conformitate cu reglementările în vigoare, aplicabile activităţilor respective;
efectuarea operaţiunilor legate de înfiinţarea, declararea, deschiderea, utilizarea şi dezafectarea terenurilor folosite pentru practicarea activităţilor aeronautice sportive organizate de Aeroclubul României, cu respectarea reglementărilor în vigoare;
efectuarea operaţiunilor de import-export pentru activităţile proprii cu caracter aeronautic;
alte activităţi care pot contribui la dezvoltarea Aeroclubului României, inclusiv activităţi aeronautice în cadrul aviaţiei generale şi lucrului aerian, în condiţii de autorizare conform reglementărilor în vigoare;
organizarea de competiţii aeronautice sportive, interne şi internaţionale, altele decât cele aflate în competenţa Federaţiei Aeronautice Române, de târguri, impresariat, expoziţii interne şi internaţionale şi de alte manifestări cu caracter aeronautic, editarea de materiale publicitare specifice, în scopul promovării aviaţiei sportive şi uşoare.

Colegiul național de apărare

Colegiul National de Aparare s-a înfiinţat în cadrul Ministerului Apararii Nationale prin H.G. a României nr. 438 din 5 august 1992. Decizia Ministerului Apărării Naţionale de a înfiinţa Colegiul Naţional de Apărare, idee occidentală, s-a bucurat încă de la început de o largă apreciere. Având ca sursă de inspiraţie instituţii similare din ţări membre NATO, crearea C.N.Ap. venea să răspundă unei duble nevoi. Pe de o parte M.Ap.N. dorea ca, după 1989, opinia publică din România să înţeleagă corect specificul problemelor de securitate şi apărare naţională. Pe de altă parte şi societatea civilă sau noua clasă politică avea nevoie de educaţie pentru a avea acces la un domeniu care, până atunci, le fusese interzis a-l studia, discuta şi înţelege. Înfiinţarea Colegiului Naţional de Apărare a fost percepută de societatea civilă ca o contribuţie majoră la integrarea organică a instituţiei militare în sistemul social şi politic al statului de drept. Până în acest moment au absolvit cursurile Colegiului Naţional de Apărare 1738 de cursanţi, din care 40 străini, din state membre ale N.A.T.O sau partenere, iar raportul dintre numărul de cursanţi proveniţi din structuri militare şi cel al celor proveniţi din societatea civilă, s-a modificat de la o serie la alta în favoarea creşterii celor din urmă. Cursurile colegiului se desfăşoară în cadrul Universităţii Naţionale de Apărare din Bucureşti.

Bike & Like 2016

Turul ciclist al bisericilor fortificate din Transilvania

Produsul medalistic de mai sus este o medalie aparte realizată de firma privată orădeană Alex Sztankovits ce s-a conferit participanților la competiția ciclistă Bike & Like – Turul bisericilor fortificate din Transilvania.

Bike & Like - Turul bisericilor fortificate din Transilvania este o activitate sportivă (ciclism) și turism recreativ organizată de Asociatia No Stress in parteneriat cu programul “Descopera Sufletul Transilvaniei” ce are loc în județul Sibiu. Bike & Like este primul tur ciclist ce-si propune sa promoveze bisericile fortificate din Transilvania in randul sportivilor din Romania si din strainatate, incurajand, totodata, turismul cultural si ecologic. Potrivit organizatorilor, turul Bike & Like imbina o competitie de ciclism pentru amatori cu itinerariile turistice in zone cu peisaje unice si traditii autentice. Printre obiectivele pe care participantii le pot vizita se numara Biserica Fortificata Cristian, Biserica-Cetate fortificata Cisnadioara, Biserica Evanghelica Turnisor (Sibiu), Biserica-Cetate fortificata Cisnadie, resedinta de vara a baronului Brukental din Avrig / Palatul Brukental si singura gradina baroca din Romania, situata in Avrig. Participanții sunt repartizați pe categorii de vârstă și performanțe sportive astfel:

Feminin avansaţi. Categorii de vârstă: sub 35 ani şi peste 35 ani.
Masculin avansaţi. Categorii de vârstă: 0-18; 19-29; 30-39; 40-49; 50+
Feminin începători – No Stress. Categorii de vârstă: sub 35 ani şi peste 35 ani.
Masculin începători – No Stress. Categorii de vârstă: 0-18; 19-29; 30-39; 40-49; 50+

Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut, sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR).

Insigna C.T.A. (Cercul tehnico aplicativ)

Patrulă școlară de circulație

Cercurile tehnico aplicative (C.T.A.) erau forme de pregătire specială în cadrul formațiunilor de pregătire militară a tineretului pentru apărarea patriei (P.T.A.P.). Pentru a înțelege contextul apariției formațiunilor PTAP să nu uităm că, urmare a creării NATO (1949), la 14 mai 1955, din inițiativa Uniunii Sovietice, apare al doilea bloc militar (Pactul de la Varșovia, semnat de toate statele comuniste) în scopul apărării colective împotriva unei agresiuni externe. Cu toate acestea, la data de 20 august 1968 o forță militară a Pactului de la Varșovia (formată din 23 divizii sovietice și 6 din partea altor țări comuniste) invadează Cehoslovacia pentru a înăbuși mișcarea reformatoare de acolo, împotriva URSS. E de reținut că România nu a participat la această acțiune, supărând rău de tot “prietenul de la răsărit”. O invazie asemănătoare celei din Cehoslovacia era iminentă și în România. La data de 15 noiembrie 1968 în România s-a adoptat Legea nr. 33 care a instituit pregătirea tineretului pentru apărarea patriei. Conducerea acestei pregătiri a fost încredințată UTC-ului, sprijinit de mai multe structuri administrative, militare și civile. Toți băieții și fetele cu vârste incluse între 18 – 20 ani erau incluși în formațiunile de PTAP. Pregătirea consta în pregătire militară generală, cunoașterea armelor de nimicire în masă și a modului de protecție împotriva lor, apărare locală antiaeriană, pregătire sanitară și de prim ajutor precum și pregătire de specialitate, în cadrul cercurilor tehnico-aplicative de pe lângă unitățile militare. Tinerii purtau pe timpul pregătirii o uniformă albastră asemănătoare cu cea a gărzilor patriotice (dar care era kaki) iar manualele după care se pregăteau erau asigurate de către Ministerul Apărării Naționale. Adeseori se organizau tabere și concursuri pe tematici specifice. Pentru stimularea tinerilor participanți la pregătire se acordau diplome, medalii, insigne și alte stimulente.

Patrula şcolară de circulaţie reprezintă o formă de educaţie rutieră prin care elevii pot transpune în practică, în condiţii reale de trafic, cunoştinţele privind circulaţia pe drumurile publice, însuşite în timpul activităţilor educative cu tematică rutieră. Scopul acestui proiect educaţional este siguranţa deplasării elevilor pe drumurile publice din zona unităţilor de învăţământ pentru prevenirea implicării acestora în accidente de circulaţie. Patrulele şcolare de circulaţie acţionează numai în dreptul trecerii pentru pietoni semnalizate corespunzător prin marcaje şi indicatoare. Formarea şi instruirea cadrelor didactice desemnate să coordoneze activitatea patrulelor şcolare de circulaţie revine Inspectoratelor de Poliţie Judeţene prin structurile lor specializate (Serviciile Rutiere, Poliţiile municpală, Birourile de siguranţă Şcolară și Inspectoratele Şcolare Judeţene.

Asociatia de Sprijin si Binefacere România (A.S.B. România) este o organizatie neguvernamentala, non-profit, cu scop caritabil, creata dupa modelul german Arbeiter Samariter Bund - ASB. A.S.B. România are la baza o serie de principii precum solidaritatea si responsabilitatea sociala, voluntariatul si

caritatea, preluate dupa modelul german, tara cu o lunga experienta in domeniu.

A.S.B. România a luat nastere in anul 2003 datorita relatiilor de prietenie si colaborare care au existat intre Centrul Medical Mediurg Ploiești și Arbeiter Samariter Bund – Bad Windsheim – Germania, respectiv dintre managerii acestor doua institutii, Dr. Cristian Anton Vintilescu si Dr Erich Maththis.

Istoria Asociatiei de Sprijin si Binefacere Ploiești a inceput in 2001, cand un grup de medici romani a fost invitat de dl Erich Matthis, in calitate de Manager al Arbeiter Samariter Bund – Bad Windsheim – Germania, la Congresul International Samaritean de la Suhl, Germania, unde am avut ocazia sa cunoastem preocuparile organizatiei germane in ceea ce priveste problemele sociale. Prezenta romaneasca a avut continuitate prin faptul ca si in septembrie 2003 (Constanz) si 2005 (Brixen) s-a participat la acest Forum. Intalnirea din 2001 a fost urmata de invitatia Arbeiter Samariter Bund – Bad Windsheim – Germania de a participa cu ambulante si echipaje medicale romanesti la Concursul International de Motocros de la Gaildorf, 2002-2003, unde, printr-o colaborare si munca in echipa, au fost rezolvate cu succes toate evenimentele medicale aparute pe parcursul concursului. Colaborarea si relatiile de prietenie stabilite pe parcursul anilor 2001-2003 au dus la infiintarea in anul 2003 a Asociatiei de Sprijin si Binefacere Ploiești, care are printre membrii fondatori, alaturi de Centrul Medical Mediurg Ploiești si Arbeiter Samariter Bund – Bad Windsheim – Germania, o serie de personalitati din Ploiesti si Belgia, ceea ce demonstreaza atasamentul european fata de problematica sociala din Romania

Campionatul R.P.R. - locul III - tenis de masă

Tenisul de masă sau ping-pong-ul este un sport în care doi sau patru jucători lovesc o minge ușoară de la unii la alții cu ajutorul unor palete. Jocul are loc pe o masă separată în două de un fileu. Un jucător trebuie să lase mingea jucată spre el să cadă o singură dată pe partea sa de masă și trebuie să o trimită înapoi pe partea de masă a adversarului. Jocul se desfășoară cu viteză mare și necesită reflexe rapide. Un jucător bun poate imprima efect mingii, ceea ce face ca ricoșeul din masă sau paleta adversarului să fie imprevizibil. Tenisul de masă este foarte popular, în Asia de Est, fiind unul dintre cele mai populare sporturi din lume ca număr de jucători.

____________ooOoo____________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII